CAPITOLUL I

Vocea. Antrenamentul vorbirii

„Primul scop al învãþãturii nu
este cunoaºterea, ci aplicarea ei.”
(Herbert Spencer)

Îþi aminteºti cumva o prozã cu nume frumos ºi trist a lui

William Saroyan, Pribeag, sãrman ºi ars de dor? Ea reînvie o
scenã din copilãria de emigrant a scriitorului american cu sânge
armenesc. Un unchi al sãu venea în casã cu un arab, la „cafea ºi
tutun”. Rãmâneau amândoi ceasuri în ºir într-o incredibilã tãcere,
cu un sens doar de ei ºtiut. Nedumerit, într-o bunã zi, copilul o
întreabã pe maicã-sa:

„Ei, ce-au fãcut?

Pãi, au vorbit.
Ba n-au vorbit nimica. Cum poþi vorbi, dacã nu spui cuvinte!?
Ei, uite aºa, vorbeºti fãrã cuvinte. Cã doar cu toþii ne vorbim
mereu fãrã cuvinte.
Atunci la ce mai sunt bune cuvintele?
Prea bune nu sunt ele niciodatã. Adesea, ascund ce-ar fi de spus
cu adevãrat ºi n-ai vrea sã afle alþii.
ªi ei vorbesc? întreabã iarãºi copilul.
Aºa cred, spune mama. Nu deschid gura, dar vorbesc tot
timpul ºi n-au nevoie de cuvinte.
ªi crezi cã ºtiu despre ce vorbesc?
Desigur, zice mama”.
8 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE

Ura! Acest fragment de prozã încununatã cu Premiul Nobel

mã scuteºte de o lungã ºi savantã teorie introductivã asupra
comunicãrii interumane fãrã de cuvinte.

e Vocea
Aminteºte-þi acum o conversaþie telefonicã sau purtatã pe
întuneric cu o persoanã necunoscutã, cãreia nu-i vedeai chipul.
Conºtientizezi uriaºa cantitate de informaþii pe care acea persoanã
le dezvãluie brusc despre sine, în clipa c^nd deschide gura ºi
rosteºte primele câteva cuvinte?
Afli, parcã instantaneu, dacã persoana este bãrbat sau femeie,
tânãrã sau în vârstã, calmã sau nervoasã, liniºtitã sau speriatã,
odihnitã sau obositã, energicã sau moale, hotãrâtã sau ºovãiel-
nicã, grãbitã sau rãbdãtoare, sincerã sau prefãcutã, dominatoare
sau supusã, cooperantã sau competitivã, prietenoasã sau amenin-
þãtoare ºi încã o sumedenie de alte „date primare” despre ea.
Surprinºi sau nu, vom accepta fãrã rezerve faptul cã toate
aceste informaþii despre respectiva persoanã þi-au fost transmise
nu atât prin înþelesul cuvintelor rostite de ea, cât prin tonul ºi
modulaþia vocii sale. Iatã o primã lecþie banalã, dar plinã de tâlc,
bunã pentru a netezi drumul cãtre ceea ce numim limbajul vocii
sau paraverbalul.
Din pãcate, vorbitori ºi ascultãtori deopotrivã, ne-am obiºnuit
sã fim atenþi mai curând la ceea ce spun cuvintele (limbajul
verbal) decât la ceea ce spune vocea care le rosteºte (limbajul
paraverbal). La nivel conºtient, deja acordãm cuvintelor o impor-
tanþã exageratã, enormã, nemeritat\ ºi, mare greºealã, ne antre-
nãm zilnic în marginalizarea mesajului vocii care le rosteºte.
Iniþiatic ºi demonstrativ pentru exerciþiul limbajului para-
verbal, înaintea unei abordãri sistematice, vom face un popas
instructiv asupra câtorva manifestãri vocale lipsite de conþinut
verbal, cum ar fi râsul, geamãtul, oftatul, tusea seacã ºi dresul
vocii.
 VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 9

i Râsul
De cele mai multe ori, râsul este o manifestare umanã asociatã
veseliei, destinderii ºi bucuriei interioare. El elibereazã tensiunile
psihice ºi lucreazã ca un puternic factor antidepresiv. La nivel
fiziologic, pe durata unui râs autentic, miºcãrile ritmice ale
diafragmei stimuleazã secreþia unor endorfine care amplificã buna
dispoziþie. Ce-i drept, acelaºi mecanism este pus în funcþiune ºi
pe durata unui plâns zguduitor, cu un paradoxal efect liniºtitor.
Existã însã ºi un râs amar, fals, însoþit de o expresie contra-
dictorie a feþei, cînd colþurile gurii sunt cãzute. Acesta are o
reverberaþie disonantã ºi tristã. Zâmbetul ºi râsul sunt strâmbe
atunci când un colþ al gurii este ridicat, iar altul cãzut. Zâmbetul
strâmb e afiºat politicos de ºeful care refuzã o favoare sau de
bancherul care refuzã un credit.
Existã ºi un râs dispreþuitor, un altul rãutãcios ºi încã unul
batjocoritor. Sunt falsuri. Râsul fals ºi artificial este o imitaþie a
râsului curat ºi sãnãtos.
Râsul e o manifestare a vocii, a mimicii faciale, a întregului
corp. Claudia Schäfer, expert în limbajul trupului, a observat cã,
pe o scarã de la unu la zece (1-10) a intensitãþii unui râs din ce în
ce mai autentic ºi debordant, apar gradual ºi aproximativ, în
succesiunea indicatã, urmãtoarele manifestãri nonverbale:
• întâi surâsul ºi apoi izbucnirea în râs;
• gura se deschide din ce în ce mai larg;
• colþurile gurii se deplaseazã tot mai în lateral, spre urechi;
• nasul se încreþeºte;
• sunetul se apropie tot mai mult de strigãt sau lãtrat;
• ochii se închid „cu lacrimi”, iar pielea din jurul lor face cute
multe ºi mici;
• capul cade tot mai pe spate ºi umerii se ridicã;
• apare o miºcare de legãnare a trupului;
• persoana se autoîmbrãþiºeazã (autoatingere), cuprinzându-ºi
trupul cu mâinile;
• se declanºeazã un mod oarecare de a bate din picioare.
10 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE

În urma cercetãrii mai multor eºantioane de vorbitori ai unor

diverse limbi europene, Vera Birkenbihl, directoarea Institutului
German de Studii Cerebrale, propune o clasificare sumarã a
expresiilor râsului, identificate dupã vocala dominantã, articulatã
involuntar. În acest scop, autoarea invitã la nuanþare, fãcând o
distincþie subtilã între câteva moduri de a râde.

d Haha!
Râsul „în A sau Ô, debordat prin gura larg deschisã ºi pornit
din inimã, este cel mai sãnãtos, mai terapeutic ºi mai contagios
cu putinþã. El exprimã vitalitate, bunã dispoziþie ºi sinceritate. El
oferã ºi anturajului o senzaþie de uºurare ºi elibereazã unele tensiuni
psihice. Este reconfortant ºi contagios în sens pronun]at pozitiv.

d Hehe!
Râsul „în E” este un fel de a râde behãit, cel mai adesea aruncând
o mascã veselã peste o atitudine rãutãcioasã sau ameninþãtoare.
Intenþia ascunsã în spatele râsului „în E” e mai curând una de
distanþare, înfricoºare sau depreciere a anturajului. Acesta e un
fel de a „râde în nas”, a râde de cineva sau a râde de ceva. Un fel
de a râde dispreþuitor, batjocoritor, maliþios. De regulã, majo-
ritatea persoanelor care aud un „râs în E” resimt mai curâd
teamã ºi alte emoþii neplãcute. Râsul „în E” nu este contagios,
altfel decât accidental, când anturajul mimeazã sau împãrtãºeºte
maliþia. El mascheazã stãri subtile de nesiguranþã ºi teamã.

d Hihi!
Râsul „în I sau Δ este mai curând un chicotit, un râs naiv, de
„gâsculiþã”. Adesea, pare a fi un fel de a râde scãpat fãrã voie de
c\tre cineva care ar fi vrut mai curând sã-ºi reþinã râsul ºi sã-ºi
înfrâneze niºte impulsuri ºi porniri vinovate. Râsul „în I” pare sã
exprime adesea o bucurie infantilã, vinovatã ºi reþinutã totodatã,
de a încãlca o regulã, o conduitã.
 VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 11

d Hoho!
Râsul „în O” este un fel de a râde care exprimã ºi indicã surpriza
de a se fi întâmplat ceva plãcut ºi hazliu, în mod cu totul neaº-
teptat. Totodatã, râsul „în O” are uneori ceva uºor forþat, fiind
încãrcat cu o dozã de neîncredere, încã neîmprãºtiatã. Este ºi
motivul pentru care, adesea, râsul „în O” nu destinde pe cât
tensioneazã.

d Huhu!
Râsul „în U”, mult mai rar întâlnit decât celelalte modalitãþi de
a râde, poartã o încãrcãturã morbidã, cu tonuri de sarcastic ºi
lugubru. Seamãnã cu þipãtul cucuvaiei ºi cu urletul lupilor ºi nu
mai este vorba în acest caz de un râs propriu-zis, ci mai curând
de o parodie de râs, care exprimã spaime ºi angoase. Nu are
nimic vesel.

i Geamãtul ºi oftatul
Ne referim la manifestãrile vocale din gama gemetelor ºi oftatului
lipsite de un conþinut verbal explicit. Ce-i drept, semnificaþia lor
depinde, în general, de context. Nu sunt nefireºti, dacã se manifestã
rar ºi accidental. Se pot transforma într-o problemã realã doar
atunci când intervin repetitiv ºi sistematic în vorbire ºi se repetã
obsedant, indiferent de context; când ajung sã se manifeste
spontan, mai degrabã fãrã a fi conºtientizate de persoanele care
le emit cu frecvenþã mare.
Este vorba de acele persoane marcate de o tristeþe adâncã ºi
difuzã, aproape continuã, care ofteazã ºi gem aproape indiferent
de context ºi anturaj. Atunci, manifestãrile respective pot fi
interpretate ca semnale paraverbale ale unui pesimism profund,
ale unor depresii sau ale unor frustrãri ºi suferinþe interiorizate,
refulate, scãpate de sub controlul conºtientului. Dacã aceste
manifestãri vocale nu sunt corijate din timp, atitudinea morbidã
ºi depresivã a persoanei riscã sã declanºeze maladii organice,
induse psihosomatic (Birkenbihl, 1997).
12 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE

Partea proastã este aceea cã astfel de persoane ajung repede sã

fie mai curând evitate sau ocolite de ceilalþi. Suferinþa lor tinde sã
devinã contagioasã ºi ele ajung sã inducã ºi aturajului o anumitã
dozã de tristeþe ºi depresie. Cu timpul, oamenii iremediabil triºti
sunt izolaþi, iar asta îi face ºi mai triºti, motiv pentru care vor ofta ºi
mai des. La fel li se întâmplã ºi persoanelor care nu mai prididesc sã
se vaiete ºi jeluiascã. În vorbirea lor se instaleazã un ton tot mai
vãicãrit ºi plângãcios. Existã poate ºi un gen anume de „jelanie
mioriticã”, caracteristicã românilor, mai ales celor din vechiul regat.
Abordate într-o manierã terapeuticã, emisiile superflue de
oftaturi, gemete ºi jeluiri mai mult sau mai puþin gratuite pot fi
conºtientizate, oferind acestor persoane o ºansã.

i Tusea ºi dresul vocii

Existã persoane la care tusea seacã sau maniera insistentã de a-ºi
drege vocea înainte sau în timpul rostirii unor cuvinte are o cauzã
organicã, bine determinatã, cum ar fi iritaþiile ºi rãguºeala produse
de fumat sau rãcealã. Acest fapt nu pare a fi nefiresc, dar invitã
vorbitorul sã-ºi asume responsabilitãþi în sensul grijii pentru voce.
Însã nu despre astfel de persoane ºi situaþii dorim sã vorbim
aici. Aceste semnale ale vocii transmit mesaje mult mai subtile ºi
importante, atunci când tusea seacã ºi dresul insistent al vocii nu
au o cauzã organicã explicitã. Ele semnaleazã faptul cã persoana
care le produce este chinuitã de o „iritaþie” de naturã psihicã
Aceasta poate fi o apãsaare, o presiune internã cauzatã de o
îngrijorare, de obosealã avansatã, de tristeþe sau de disconfort, de
care încearcã sã scape, sã se dispenseze. Dacã astfel de mani-
festãri nu sunt luate în seamã ºi tratate sau corijate la timp, ele se
cronicizeazã ºi pot avea urmãri psihosomatice grave.
 VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 13

e Limbajul paraverbal propriu-zis

Îþi aminteºti, poate, o amuzantã povestire autobiograficã de Mark

Twain, în care scriitorul îºi justifica întârzierea la o petrecere cu o
frazã de genul:
„Îmi cer scuze, doamnã! A trebuit sã o înjunghii pe mãtuºã-mea ºi
treaba asta mi-a luat ceva timp”.
A rostit cuvintele rãspicat, cu toatã puterea, pe un ton serios
ºi natural, în timp ce oferea gazdei un uriaº buchet de flori.
Doamna i-a rãspuns la fel de natural: „Aha! Nu face nimic.
Bine aþi venit!”.

Mizez pe forþa de sugestie din aceastã scurtã poveste pentru a

trece împreunã graniþa dintre mesajul cuvintelor (verbal) ºi cel al
vocii care le rosteºte (paraverbal).
Faptul remarcabil în aceastã întâmplare este acela cã, dincolo
de cuvinte, vocea fireascã în ton, modulaþie ºi ritm a fãcut ca
mesajul cuvintelor sã fie cu totul ignorat, iar primirea musafirului
întârziat sã decurgã ca ºi cum nu s-ar fi spus nimic neobiºnuit.
Atunci când înþelesul cuvintelor contrazice mesajul vocii, în
mod involuntar ºi inconºtient, acordãm mai mult credit vocii ºi
tonului decât cuvintelor. În scurta povestire, mesajul luat în seamã
de gazdã a fost cel paraverbal, transmis exclusiv la nivelul vocal
al comunicãrii.
În registrul limbajului paraverbal, vocea se înalþã mai presus
de conþinutul cuvintelor. Aici, tonul face muzica. Limbajul pur al
vocii poate fi lipsit de conþinut verbal, dar nu ºi de emoþii.
Mesajul paraverbal este cel codificat în manifestãrile vocale ºi
în elementele prozodice care însoþesc vorbirea, provocând reacþii
afective, dincolo de înþelesul cuvintelor. Intervenþia lui peste
conþinutul verbal propriu-zis provoacã intensificarea, slãbirea,
distorsionarea sau anularea semnificaþiei cuvintelor.
14 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE

Câteva exemple:
• Hoþule! Cuvântul hoþule, fie cã e strigat cu urã cuiva care ne
jefuieºte, fie cã e murmurat tandru cuiva drag, rãmâne
acelaºi, dar semnificaþia se schimbã o datã cu tonul.
• Fraza: Îmi face mare plãcere sã te întâlnesc! Ce spune
ea de fapt atunci când este rostitã pe un ton repezit ºi
batjocoritor?

Asta nu înseamn㠖 Doamne fereºte! – cã înþelesul cuvintelor

nu mai conteazã. Conteazã, desigur, dar este ca miezul dintr-o
nucã; ajungem la el numai dacã spargem coaja.
Mesajul paraverbal nu pare a fi adresat atât raþiunii ºi con-
ºtientului, cât inteligenþei emoþionale. Mânuit cu abilitate, el
devine un puternic instrument de influenþare a auditoriului sau
anturajului de orice naturã, de la cei dragi din jurul nostru pânã
la clienþi sau partenerii de negocieri.
Mesajul paraverbal empatizeazã, încurajeazã, intimideazã,
menþine presiunea, cedeazã controlul, obþine autoritatea, apro-
barea sau refuzul cu mai mare uºurinþã decât cel verbal.

Antrenamentul nr
.1
Puterea vocii
Propuneþi o tem
ã de discuþie pã
comunicare form timaºã unui grup
at din peste zece de
încãpere cu lumin membri, aflaþi în
ile stinse. În cursul tr-o
grupului se va retra dezbaterii, moder
ge discret din conf atorul
sã negocieze liber runtare, lãsând gr
. upul
Dacã dezbaterea
este aprinsã, chia
grupului vor inte r pãtimaºã, mem
rveni la întâmplar brii
deodatã, se vor bl e, vo r vorbi mai mul
oca unii pe alþii ºi þi
Practic, cei mai m vor forma „biseric
ulþi dintre vorbito uþe”.
cãtre toþi ceilalþi ri nu mai sunt au
membri ai grupul ziþi de
ui.
 VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 15

reuºesc
a, di n câ nd în câ nd, unii vorbitori
Cu toate aceste culta re.
tã ce re ºi sã -l pu nã în poziþie de as
la
sã reducã grupul ce liniºte.
rb es c ei , pur ºi simplu se fa ã momentele de
Când vo în registraþi pe band
ijã ºi
Identific aþ i cu gr înregistrarea ºi
l gr up ascultã. Evaluaþi
graþie când în tre gu lor care s-au
gr up . Ve þi de sc operi secretul ce
comentaþi în
fãcut ascultaþi. ºi volumul
al , se cr et ul va fi acela cã tonul
În mod norm ele.
sive, iar nu cuvint
vocii au fost deci

Studiul vocii umane a dovedit cã fiecare persoanã are o amprentã

vocalã unicã. Pe Pãmânt, nu existã douã voci absolut identice,
dar elementele prin care poate fi influenþat auditoriul rãmân
fundamental aceleaºi.

i Registrele paraverbalului
Antrenamentul paraverbalului vizeazã abilitãþile de reglare con-
tinuã a volumului vocii, pânã la dobândirea capacitãþii de a vorbi
cu un bun control al respiraþiei, fãrã pierderi de aer, fãrã stridenþã,
nazalitate sau rãguºealã. Urmeazã abilitatea numitã dicþie, care
priveºte pronunþia clarã ºi precisã, fãrã a forþa. Apoi, abilitatea
de a vorbi `ntr-o gamã largã de tonalitãþi, cu modularea vocii ºi
reglajul continuu al ritmului vorbirii. ~n sf^r[it, vine rândul
abilitãþii de a folosi pauzele, de a plasa accentele ºi bâlbele
oratorice, oftaturile, suspinele sau interjecþiile.

d Tonul vocii
Tonul vocii este important atât ca tehnicã vocalã, cât ºi ca instrument
de convingere. Tonul vocii e cel care transmite sentimentele ºi
atitudinea, pe când cuvintele transmit doar informaþia.
16 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE

Tonul „de bazã”, recomandat atunci când vrem sã fim

convingãtori, este cel „parental”, al unui pãrinte, profesor, preot
sau judecãtor. Acesta înseamnã o voce joasã, care exprimã calmul
ºi autoritatea, oferind încredere. În mod normal, vocea joasã este
însoþitã de un fel de a vorbi rar ºi apãsat. Psihologii spun cã, atunci
când primeºte mesaje pe „tonul parental”, creierul uman are o
reacþie automatã de supunere. În schimb, el are tendinþa de a ignora
sau de a trata superficial mesajele primite pe un „ton de copil”.
Tonul înalt, strident sau smiorcãit, de copil îmbufnat, fie nu
prea este luat în seamã, fie trãdeazã nemulþumire, provocare la
conflict verbal, teamã sau nervozitate. „Tonul de copil” îl convinge
greu pe cel care ascultã. La nivel subconºtient, ascultãtorul
percepe copilul nesigur, fãrã experienþã ºi autoritate, încã neisprã-
vit (Medicina, 1998). Atunci când tonul vocii nu e adecvat
aspectului exterior al vorbitorului, avem de-a face cu o persoanã
care se preface.
„Tonul parental” obþine un efect de autoritate, atenþie ºi persua-
siune pentru cã personificã mama, tatãl, bunicul, ºeful, profesorul
sau alte figuri parentale. El transmite mesaje subliminale de mare
încredere, competenþã ºi experienþã. La nivel inconºtient, el evocã
poveþele înþelepte ale pãrinþilor ºi cere supunere.
Când vorbitorul este tensionat sau anxios, corzile vocale se
întind asemenea corzilor unei viori. Vocea se subþiazã, devine
stridentã, zgârie ºi scârþâie. Calmul ºi relaxarea fac tonul sã
coboare ºi vocea devine plinã, sigurã. Când suntem obosiþi,
speriaþi, precipitaþi, vocea devine asprã, gâtuitã.

d Volumul vocii
O voce puternicã poate fi dovada unei personalitãþi de mare forþã
ºi vitalitate, dar ºi a nevoii de a ne simþi importanþi sau a inca-
pacitãþii de a stãpâni un pãtimaº impuls interior, de exemplu, o
izbucnire de furie. O voce forþat puternicã poate fi doar o com-
pensare adusã unei slãbiciuni. Volumul vocii ne poate asigura un
loc mai în faþã sau ne poate plasa mai la coadã, pentru cã ne face
sã dominãm sau sã ne lãsãm dominaþi.
Oamenii moi, timizi, lipsiþi de vitalitate ºi putere, vorbesc
mai curând încet ºi ºovãitor. Se tem sã exteriorizeze ceea ce simt,
 VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 17

se inhibã ºi fie rãmân periculos de liniºtiþi, fie îºi pierd suflul.

Pânã ºi la mânie, trupul lor secretã puþini hormoni de luptã,
adrenalinã ºi noradrenalinã. Cu toate astea, volumul redus al
vocii poate fi ºi un semn al modestiei, discreþiei ºi siguranþei de sine.
Volumul vocii depinde de plãmâni ºi capacitatea toracicã, de
calitatea corzilor vocale, de respiraþie, de poziþia corpului ºi
multe alte elemente care pot fi antrenate prin exerciþiu. Volumul
vocii poate fi ºi trebuie susþinut prin dilatarea cutiei toracice.
Volumul este mai uºor de antrenat ºi controlat decât tonul. Ritmul
ºi forþa respiraþiei sunt esenþiale pentru voce. Marii cântãreþi de
operã stau dovadã. Reglarea volumului þine seama de mãrimea
încãperii, a auditoriului ºi a zgomotului de fond.
Amplificarea vocii poate avea douã motivaþii. Prima priveºte
situaþiile în care un bãtãios vrea sã se impunã cu glas „mare”.
Volumul vocii creºte ca reacþie de luptã (Vera Birkenbihl). A doua
motivaþie priveºte situaþiile în care vorbitorul pasionat, prins de
discurs, acþioneazã energic, entuziast. Dã impresia cã este agresiv,
chiar dacã nu doreºte asta ºi nici mãcar nu e conºtient de acest lucru.
Plãmânii sunt principalii responsabili de volumul vocii. Secretul
reuºitei þine de respiraþia bunã ºi grija de a pãstra suficient aer în
piept. Exerciþiul urmãtor dezvãluie acest secret.

.2
Antrenamentul nr
Volumul vocii
ânii cu aer, de
ã ad ân c, pânã umpli plãm
Pasul 1: In sp ir nzaþia de plãmân
la la ri ng e. Ex erseazã pânã obþii se
la stomac
plin cu aer. eºte cât poþi de
pl ãm ân ii sunt plini, rost
Pasul 2: Câ nd te re o datã cu
! Îm pi nge ae ru l cu pu
ta re : BU NÃ ZI UA þi vocea mai
tã pâ nã re al ize zi diferenþa ºi sim
sunetele. Repe
edeai cã este! lungi, având
puternicã decât cr vi nt e, propoziþii ºi fra ze
st eº te cu rbeºti tare
Pasul 3: Ro i. Re petã pânã când vo
ii sã fie pl in
grijã ca plãmân
ia cã strigi.
fãrã sã laºi impres
18 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE

d Claritatea. Dicþia
Hai sã începem discuþia despre dicþie ºi rostire clarã cu un
exerciþiu!

Antrenamentul nr
.3
Pronunþia corect
ã
Vei pronunþa cu vo
ce ta re cuvântul ec
articularea sunete hinocþiu, exagerân
lor ºi a silabelo d
sau ro agã pe ci r. Înregistreazã-þi
neva sã te asculte vocea
cuvântul fãrã ni . Pr im a da tã , ro
mic în gurã. A steºte
bomboane pe lim doua oarã, cu do
bã. A treia oarã, uã-trei
sau cu creionul în cu cinci-ºase bom
tre dinþi. Ai mai boane
pricina ºi cu dege putea rosti cuvânt
tele în gurã; întâ ul cu
patru, chiar cinc i unul, apoi douã
i, dacã mai încap. , trei,
De-a lungul exerci
þiului, piedicile în
corecte ºi clare a calea unei articul
sunetelor cresc gr ãri
o silabã, sã zicem adat. Vei urmãri pu
„-þiu” din echinocþ nctual
încât „þ” de la în iu. Ea va fi rostitã
ceput, „i” din mijl astfel
pronunþate clar, pr oc ºi „u” din final
elungit ºi precis de sã fie
limitate .

Exerciþiul anterior este unul tipic pentru antrenarea abilit\þii

de a pronunþa corect ºi clar, delimitând net între ele sunetele,
silabele, cuvintele, propoziþiile ºi frazele. Totodatã, e ºi un exer-
ciþiu demonstrativ pentru percepþia noþiunilor de claritate, articu-
lare sau dicþiune. Pelticii ºi gângavii pot face progrese dacã se
antreneazã, precum anticul Demostene.
Vorbitorii care se bâlbâie sau articuleazã îngãimat constrâng
adesea auditoriul sã le acorde mai multã atenþie decât meritã.
Atenþia se concentreazã pe sunete, silabe ºi cuvinte rostite îngãimat,
bâlbâit, prea repede, prea încet sau mormãite. Vorbirea neclarã
poate fi ºi o strategie a unor vorbitori. Cineva care vorbeºte
 VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 19

mereu îngãimat nu poate fi bãnuit de aºa ceva, dar un vorbitor

neclar doar în anumite pãrþi ale discursului fie nu e sigur pe ceea
ce spune, fie nu-i place, fie are ceva de ascuns. Partea mai puþin
inteligibilã din discurs are o semnificaþie ascunsã. Într-o prelegere
de douã ceasuri, un conferenþiar va vorbi mai încet, mai neclar ºi
va trece mai repede tocmai peste pasajele pe care nu le stãpâneºte
sau care nu-i plac.
Cu cât vorbitorul controleazã mai bine discursul ºi nu are
nimic de ascuns, cu atât îl va pronunþa mai clar. Articularea
neclarã lasã o impresie de comoditate sau delãsare. Pe de altã
parte, o articulare excesiv de clarã ºi îngrijitã, cu miºcãri accen-
tuate ale gurii, poate lãsa impresia unui psihic cam disciplinat ºi
sever, lipsit de spontaneitate. Un vorbitor echilibrat are o arti-
culare fãrã excese.

.4
Antrenamentul nr
Exersarea di cþ ie i
la jocurile
am uz an t, în pr incipiu, cunoscut de
Acest exerci þiu cel puþin
itã fã cu t în gr upuri formate din
de grãdiniþã, m er re sunt
ne . Te xt el e în ºi ruite în continua
patru-cinci persoa embrii
câ te un bi le þe l separat, pe care m
pe -
transcrise fiecare d exact în momen
îl ex tra g la în tâ mplare ºi îl deschi a de sc hi de
grupului . Înainte de
rândul sã citeascã flare îºi umple
tul în care le vine -l va citi dintr-o su
rs oa na ca re douã sunt
bileþelul, pe e, di nt re care cel puþin
bo m bo an aibã la
gu ra cu cinci bi ne ca fiecare jucãtor sã
. Es te
aºezate pe limbã
r cu apã. bilet, celelalte
îndemânã un paha citeºte textul de pe
rs oa nã
În tim p ce o pe ce aud din pro-
tã de hârtie exact ceea
transcriu pe o bu ca ori cât va fi
Te xt ul va fi recitit de atâtea
nunþia lect or ul ui . comparã ceea
ri e „d up ã dictare”. Apoi se
necesar pent ru a sc al, se vo r
ltã to ri i cu te xt ul de pe bilet. În fin
ce au scris ascu i în grup.
co m en ta ri i ºi se vor trage concluzi
face
20 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE

Textul A:
Sicã spune Siþei
sã se suie seara su
s pe scarã ºi
sã scoatã sacsia di
n sãcsiac.
Textul B:
S-a suit capra pe
piatrã,
Piatra a crãpat în
patru.
Crãpa-i-ar capul
caprei negre-n pa
Cum a crãpat ºi pi tru
atra-n patru.
Capra neagrã calc
ã-n clinci;
Clinciul crapã ca
pul caprei negre-
n cinci.
Textul C:
Sinucisul asasin Si
licã
Se suise simandico
s
Sus pe scândura
scãriþei.
State-i sortit ca sã
sarã ºi
Sã sâsâie neconten
it.
Textul D:
La tâmplar, în tâm
plãrie,
S-a-ntâmplat o în
tâmplare.
Un tâmplar, din în
tâmplare,
S-a lovit la tâmpl
ã tare.
Textul E:
Boul breaz bârlobr
eaz,
Lesne a zice boul
breaz,
Dar mai lesne a de
zbârlobrezi
Bârlobrezitura din
boii bârlobrezenilo
r.
Textul F:
– Rege Paragarafa
ramos,
Când te vei dezorig
inaliza?
 VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 21

re cei
inal iza, când cel mai original dint
– Mã voi dezorig
zoriginaliza. ali nu se va dez-
originali se va de ig inal dintre origin
m ce l m ai or
Dar cu
originaliza, ali, nu mã
l mai orig in al dintre cei mai origin
Nici eu, ce
voi dezoriginaliza.
Textul G:
cã
Ricã nu ºtia sã zi
m uricã.
Râu, rãþuºcã, rã
va þã
Repejor, atunci în
ra ,
þã
O poveste despre
ce
Iar acuma ºtie a zi
, rãm ur ice…
Râuri, raþe

d Accentul
Accentul priveºte maniera de a rosti mai apãsat, mai intens sau
pe un ton mai înalt o silabã dintr-un cuvânt, un cuvânt dintr-un
grup sintactic sau un grup de cuvinte dintr-o frazã. El schimbã
înþelesul cuvintelor omografe.

Exemple:
• „tOrturi” diferit de „tortUri” (accentul cade pe litera indicatã
cu majusculã);
• „pOsturi” diferit de „postUri”;
• „mObil㔠diferit de „mobIlã”;
• „Spalã vesEl㔠diferit de „Spalã vEsel㔠ºi
• „Cât mai putEm, suntem bãrbaþi” diferit de „Cât mai
pUtem, suntem bãrbaþi”.

Accentul schimbã de asemenea ºi înþelesul unor grupuri de

cuvinte sau al unor fraze. Maniera diferitã de a accentua cuvintele
22 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE

în propoziþia „Tu mi-ai adus puþinã alinare!?” este tipicã pentru

schimbarea înþelesului unei expresii (paleta de sensuri posibile
poate fi redatã numai oral).
În plus, accentul poate induce subtile mesaje colaterale celui
conþinut în cuvinte: „Pãrerea MEA!”. Apoi, accentul poate
influenþa direcþia atenþiei ascultãtorului. Accentuarea diferitã în
cuvinte lungi sau în cuvinte compuse poate direcþiona ºi focaliza
atenþia exact pe segmentul dorit:
a) dacã spun „douãzeci ºi CINCI”, cu accent pe cinci, îl delimtez
de 26 sau 24,
b) în schimb, dacã spun „ªAIZECI ºi cinci”, cu accent pe
ºaizeci, îl voi delimita de 75.

Accentul poate fi instrument de manipulare: „Câte EXEM-

PLARE din FIECARE SPECIE a luat Moise pe arca lui?”.
Cuvintele cu majuscule sunt rostite mai apãsat, iar atenþia audi-
toriului este orientatã cãtre ele, provocând devierea atenþiei de la
înlocuirea lui NOE prin MOISE. Manevra reuºeºte în 6 din 10
cazuri.

d Pauzele
Întrebat într-un interviu la Radio Europa FM care este secretul
comentariului sportiv de succes, cunoscutul comentator Cristian
Þopescu a spus: „Pauzele fãcute la timp. Tãcerile care-l lasã pe
asultãtor sã facã propriile comentarii”.
De altfel, fãrã nici o exagerare, se spune adesea cã pauzele
din discurs se „aud” cel mai bine. Pur ºi simplu, „bubuie”. Chiar
dacã pauza înseamnã tãcere, adic㠄nimic” sub aspectul conþi-
nutului verbal, ea poartã importante semnificaþii paraverbale,
care meritã a fi „auzite” ºi interpretate atent. În grupuri mici, se
pot asculta chiar „concerte de liniºte”.
O primã categorie de pauze în vorbire este cea care oferã
indicii asupra stãrilor sufleteºti, emoþiilor, atitudinilor ºi inten-
þiilor vorbitorului. Ele subliniazã cuvântul sau ideea care meritã
o atenþie mãritã.
 VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 23

O a doua categorie le cuprinde pe cele în care vorbitorul

reflecteazã ºi poartã un dialog interior, distras, cãzut pe gânduri.
Astfel de pauze nu sunt adresate auditoriului, dar semnaleazã
faptul cã vorbitorul mediteazã. Când vorbitorul îºi aminteºte ceva
sau când îi vine o idee, are nevoie de o pauzã în plin discurs.
O a treia categorie priveºte pauzele retorice, de efect, folosite
din raþiuni tactice, pentru a sublinia ideea sau cuvintele ce tocmai
au fost sau urmeazã a fi rostite.
A patra categorie se referã la pauzele-invitaþie, care dau
interlocutorului posibilitatea sã reacþioneze, sã se exprime. Adesea,
în astfel de pauze, se degustã efectul cuvintelor rostite sau se face
loc aplauzelor. Pauzele presãrate în discurs anume ca interlocu-
torul sã reacþioneze au ºi ele o încãrcãturã tacticã. Chiar ºi
pauzele datorate stânjenelii cer ceva în mod implict, îi cer interlo-
cutorului sã intervinã salvator.
Crainicii radio ºi TV folosesc deliberat tehnica pauzelor pentru
a se individualiza. Pauzele lungi pot obosi audienþa, dar cele scurte,
retorice, bine plasate `i dau ascultãtorului sentimentul de implicare.
Destui oratori carismatici vorbesc de o anume bâlbã retoricã,
cu darul de a atrage simpatii. Astfel de bâlbe ºi poticneli cvasi-
deliberate au rolul de face oratorul sã parã mai apropiat, mai
uman, mai „de-al nostru”, o persoanã ca ºi noi, cu slãbiciuni ºi
defecte.

d Melodica vocii
Pentru a energiza publicul ºi a-i þine atenþia treazã, vocea are
nevoie de alternarea sunetelor joase cu cele înalte, pe o gamã cât
mai largã de intonaþii ºi inflexiuni. Aceastã melodicã a vocii se
mai numeºte modulaþie.
Dacã sunetele emise în vorbire nu variazã sus-jos ºi jos-sus, în
valuri succesive, vocea este monotonã ºi plicticoasã. Discursul
rostit cu o astfel de voce indicã lipsa de participare afectivã.
Dacã tonalitatea se modificã haotic, total aritmic, e posibil sã
avem de-a face cu o persoanã labilã, nu tocmai echilibratã psihic.
Modularea ritmicã, întrucâtva necontrolatã, indicã o persoanã
temperamentalã, dar echilibratã.
24 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE

Melodica ºi inflexiunile glasului transmit implicare afectivã,

emoþie, sentiment ºi atitudine. Exprimã supãrare, mulþumire,
bucurie, tristeþe, furie, înfricoºare, prietenie, umilinþã sau domi-
nare, fermitate sau nehotãrâre, putere sau slãbiciune. Îndulceºte
sau înãspreºte mesajul verbal. Adesea, modulaþia transformã
afirmaþiile în întrebãri ºi întrebãrile în afirmaþii. Transformã chiar
sensul cuvintelor. Când punem o întrebare, ridicãm vocea, ca ºi
atunci când se apropie o pauzã (o virgulã), dar într-un mod
diferit. Nuanþele de acest gen sunt dificile în comunicarea scrisã.

d Ritmul vorbirii
Atunci când vorbitorul îºi mitraliazã auditoriul, debitând cuvintele
ca o moarã hodorogitã, el nu-i mai transmite nici un gând, ci
doar o senzaþie de alertã ºi presiune. Când, dimpotrivã, bãlmã-
jeºte cuvintele ºi le tãrãgãneazã leneº, pe ascultãtor îl furã somnul.
Vorbirea poate fi calmã, repezitã, lentã, rapidã, teatralã,
„radiofonicã”, afectatã sau precipitatã, iar silabele accentuate pot
alterna cu altele neaccentuate într-un ritm cu semnificaþii para-
verbale. Când ritmul vorbirii este rapid, mesajul paraverbal e
urgenþa. Este imposibil sã transmitem urgenþa vorbind rar, alene sau
excesiv de calm. Portarul unei clãdiri a intrat pe uºã, anunþând lent
ºi calm incendiul izbucnit la parter ºi nimeni nu l-a luat în serios.
În principiu, ritmul vorbirii poate fi considerat:
a) lent, când sunt rostite pânã la 250 silabe/minut;
b) normal, când sunt rostite în jur de 250-450 silabe/minut ºi
c) rapid, când sunt rostite în jur de 500 silabe/minut.
Existã, desigur, diferenþe între ceea ce este considerat norma-
litate la moldoveni, ardeleni sau olteni. Moldovenii vorbesc mai
molcom, iar oltenii mai repezit. Existã diferenþe ºi între viteza
vorbirii „normale” de la o persoanã la alta. Normal pentru
prietenul meu Marin, de pildã, înseamnã un ritm cam prea alert
pentru mine. Pentru fluenþa comunicãrii, e mult mai bine ca
ritmurile vorbirii interlocutorilor sã fie sincronizate.
Ritmul vorbirii nu poate creºte când vorbitorul nu stãpâneºte
discursul. Pentru a-l grãbi, el are nevoie de repetiþie, de exerciþiu,
lucru important în prezentãri ºi conferinþe.
 VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 25

Un bun vorbitor schimbã viteza rostirii cuvintelor în concordanþã

cu mesajul; ceea ce-i comun ºi nesemnificativ este rostit mai
repede, iar ceea ce-i nou sau important e rostit rar ºi apãsat.
Vorbirea ritmicã, cu uºoare fluctuaþii ale ritmicitãþii, este
caracteristicã persoanelor echilibrate, optimiste. Când ritmul
vorbirii este regulat ca un metronom, pare mecanic ºi indicã o
persoanã pedantã, care-ºi controleazã sentimentele ºi þine sã dea
dovadã de disciplinã ºi voinþã de fier. Comenzile militare sunt
date în ritm regulat, mecanic. Când ritmul vorbirii fluctueazã
excesiv de mult, poate indica o persoanã oarecum imprevizibilã,
cu un psihic labil.

.5
Antrenamentul nr
Invitaþie la dans
pã de
ui de co m un ic ar e (poate fi o echi
Propune grupul formeze perechi.
u o gr upã de studenþi) sã
agenþi de vâ nz ãr i sa e va compune, în
en er ii din fiecare perech
Fiecare di nt re pa rt in care doreºte
m pl u, de 10-15 secunde, pr
gând, un di sc ur s si ment anume
re ch ea sã m imeze un comporta
sã-ºi convingã pe nã cu el.
um it lu cr u, singurã sau împreu
sau sã facã un an r rosti cu
es te ga ta , pa rt enerii de joc îl vo
Când discursu l vreun
a de sc hi de gu ra pentru a pronunþa
te
bu zele lipite, fãrã le ºase minute, câ
tim p de pâ nã la ºase minute. În ce ur su l un ul
cuvânt disc
ca re , pa rt en er ii îºi vor comunica iv m or -
trei de fie excl us
râ nd , de m ai multe ori, folosind or m ãi tu l
altuia, pe m
, m m hm , m hm mm”. Numai dacã re ch i
mãitul: „Mhm unele pe
nt pe nt ru tra ns m iterea mesajului,
nu va fi suficie
pantomima. dãruire,
vor putea folosi ºi ex erci þiu l este practicat cu
, da cã þinta.
În mod normal di sc ur su ri îºi vor atinge
im i di n
cel puþin douã tre unde „oratorii” nu
ri i ºi explicaþii, acolo
Urmeazã co m en ta ic, dar ºi un
gã to ri . Es te un exerciþiu terapeut
au fost conv in para verbalã.
t de comunicare
relevant experimen
26 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE

d Combinaþiile vocale
Cele mai eficiente combinaþii vocale privesc simultan tonul,
volumul ºi ritmul vorbirii. Ele conferã sensul global al mesajului
vorbit. Dacã cineva spune „Bunã ziua” ºi îºi foloseºte vocea la
volum mare, ritm rapid ºi ton grav, sensul mesajului va fi încãrcat
de emoþii mai curând negative, de mânie ºi agresivitate. Dacã
volumul coboarã, ritmul se duce cãtre mediu ºi tonul devine cald,
sensul mesajului se schimbã complet. Aproape oricare ar fi
cuvintele, lucrurile stau cam la fel.

Antrenamentul nr
.6
Cartea cu poveºt
i
Grupul: 4-10 pers
oane
Durata: 10 -20 de
minute
Recuzita: 3-4 cãrþi
sau texte cu dialog
Pasul 1: Pentru în ºi 8-12 bileþele albe
ceput, participanþii
emoþii, sentimente întocmesc o listã
ºi atitudini umane, de
ficatã cu putinþã cât mai lungã ºi di
. Înºiruirea de m ve rsi-
exemplu, fãrã a fi ai jos poate fi lu
consideratã limita atã ca
lista sã fie alcãtuitã tivã. Important es
spontan, astfel ca te ca
în ea. grupul sã se regãse
ascã
• Pasiune/Entuzi
asm/Exalta re
• Mânie/Furie
• Tristeþe/Mâhni
re
• Duioºie/Tandr
eþe
• Prietenie/Drago
ste
• U rã /D uº m ãn ie
• Sobrietate/Rig
idita te
• Fricã/Dispera
re
• Bucurie/Veselie
• Ironie/Neîncre
dere
 VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 27

fare
• Mândrie/Îngâm
• Umilinþã
• Vinovãþie
rustra re
• D ezamãgire /F
amite
• Plictisealã/Leh
re
• G rabã/Nerãbda
ã/ Co pl eº ire
• Oboseal
ep ri m ar e
• D urere/D
ot ãr âr e/Sigu ranþã etc. lectate
• Fermitate/H ta în to cm itã de grup sunt se
, di n lis înscrise
Pasul 2: Apoi itu di ni care urmezã a fi
en te ºi at
8-12 emoþii, sentim iar bileþelele sunt
aºezate pe masã,
câ te un bi le þe l,
fiecare pe upra .
faþa nescrisã deas rstã, zodie
la întâmplare, cu ri u oa recare (alfabet, vâ
ã un cr ite grup vo r
Pasul 3: Dup ca re persoanele din
e or di ne a în
etc.), se stabileºt a fi convenite la
ur a un ui a di n te xtele ce urmeazã
face lect
pasul urmãtor. e text el e ce
co m un ac ord, gr up ul al eg
Pasul 4: D e fi al es e
ct ur at e de ju cã to ri . Text el e po t
ur m ea zã a fi le pr oz ã
ar e, ca m ic i frag m en te di nt r- o
pl e cu di al og ur i,
ab so lu t la în tâ m d m ai bi ne text el
lã , ca
oa re ca re . D e re gu de m ai to at ã
pt e di nt r- o po ve st e cu no sc ut ã
even tu al ru
pasul 3
lu m ea .
a pe rs oa nã în or dinea convenitã la
Pasul 5: Prim ii, pe
te xt , la al eg er e. În tim pu l le ct ur
ui te un bi le þe l de
în ce pe le ct ura un gr up ul ui ri di cã câ
br i ai
râ nd , ce ila lþi m em fe re nt de co n-
at ã le ct or ul ui . Ac es ta , in di
pe m as ã ºi îl ar d c^t m ai
ob lig aþ ia sã -l ci te as cã si m ul ân
þin ut ul text ul ui , ar e itu di ni i
ãi re a em oþ ie i, se nt im en tu lu i sa u at
fid el cu pu tin þã tr
l.
în sc ri se pe bi le þe i în grup.
Pasul 6: Co m entarii ºi concluzi
28 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE

Exemplu:
Ultima datã când
am exersat acest
programare neuro- joc la un training
lingvisticã, mi-a cã în
din povestea Gre zut urmãtorul fragm
uceanu. Sentimen ent
pe bileþelele arãt tele ºi emoþiile so
ate în timpul lect licitate
cele înscrise în pa urii au fost apro
ranteze: ximativ
(duioºie)
„ªi se luptarã ºi
se luptarã, pânã
nãmiezi ºi osteni ce ajunse vremea
rã. Atunci trecu la
carele se legãna pr pe deasupra lor
in vãzduh ºi cãta un corb
zmeul îi zise: la lupta lor. Vãzân
du-l,
(ironie)
– Corbule, corbul
e, pasãre cernitã,
de apã ºi-þi voi da adu-mi tu mie un
de mâncare un vo cioc
(urã) in ic cu calul lui cu
tot.
Zise ºi Greuceanu
:
– Corbule, corbul
e, mie sã-mi aduc
cãci þi-oi da de m i un cioc de apã du
âncare trei leºuri lce,
(fricã) de zmeu ºi trei de
cal.
Corbul aduse lui
Greuceanu un ci
împuternicindu-se oc de apã dulce
el, unde ridicã, ne ºi,
trântindu-mi-l, îl ne , o datã pe zmeu
bãgã în pãmânt pâ ºi,
(tandreþe/alint) nã la gât.
– Spune-mi, zmeu
le spur cat, unde ai
luna, cãci nu mai ascuns tu soarele
ai scãpare din mân ºi
eu tot le voi gãsi a mea. ªi de nu-m
ºi capul reteza-þi-l- i sp ui,
voi”.
 VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 29

.7
Antrenamentul nr
rtea cu poveºti
Noi lecturi din ca
copie
zi ta ac es tu i an trenament sunt o
Scenariul ºi recu re jucãtor va citi
ec ed ent. Pe rând, fieca
(in)fidelã a ce lu i pr ngur în ce sta re -
ºt i, du pã ce va decide si
din cartea cu po ve afla în timpul
ie , se nt im en t sa u atitudine) se va
-resursã (em oþ
ºte ºi simu-
lecturii.
nþ in ut ul text ului, jucãtorul cite
Indiferent de co ales-o,
el cu pu tin þã tr ãirea pe care ºi-a
leazã c^t mai fid pe masã.
ºul cu faþa în jos, a-resursã în care
înto rcând cartona „ghiceascã sta re”
ri ul în ce pe sã ridicarea unui
Audito
tit or ul ºi , în lin iºte, o indicã prin
se aflã ci sta .
este înscrisã acea
cartonaº pe care

Încheiem capitolul dedicat limbajului paraverbal cu patru idei

asupra cãrora meritã sã mai meditãm:
• abilitatea de a vorbi este o condiþie a succesului în aproape
orice domeniu;
• puterea cuvintelor, asupra cãreia ne vom opri într-un alt
capitol, se destramã sau se întoarce împotriva noastrã, dacã
vocea care le rosteºte este lipsitã de abilitãþi;
• ceea ce NU spunem poate fi, adesea, mai conving\tor decât
ceea ce spunem;
• ceea ce spunem e mult mai puþin important decât felul cum
spunem.
30 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE

Antrenamentul nr
.8
Confidenþial
Dacã vrei sã expe
rimentezi incredib
tonului (paren tal), ila putere a vocii
fie ºi într-o situaþ ºi a
simplu cea mai m ie oa recare, spune pur
are prostie care-þi ºi
ton cât se poate de vine în minte folo
serios! Dacã-þi ie sind un
surprins, chiar st se tonul potrivit,
upefiat, cât de pu vei fi
vor îndrãzni sã te þine persoane din
contrazicã. an tura j

d De ce suntem mai atenþi la cuvinte?

Descoperiri recente în materie de inteligenþã emoþionalã acrediteazã
ideea cã omul ar avea douã minþi: o minte care gândeºte ºi una
care simte (Goleman, 1990).
Limbajul verbal, codificat în cuvinte, pare a fi adresat aproape în
exclusivitate minþii care gândeºte. Sensul denotativ al cuvintelor
este procesat digital, la rece, la nivelul cortexului cerebral. Doar
unele sensuri conotative ºi semnificaþii abisale ale cuvintelor pot
angaja senzorial ºi emoþional alte zone din creier, la nivel vizual,
auditiv sau chinestezic.
În schimb, limbajul vocii ºi cel al trupului sunt adresate
preponderent minþii care simte ºi par a fi procesate la nivelul
unor formaþiuni mai primitive, mai reptiliene sau cel mult pre-
corticale ale creierului. O anumit\ parte din mesajul nonverbal
pare a fi procesatã numai la nivelul nucleului amigdalian, fãrã
participarea conºtientului.
Altfel spus, comunicarea verbalã (cuvintele) invadeazã nivelul
conºtient al psihicului ºi ne obligã sã o conºtientizãm, în timp ce
comunicarea nonverbalã alunecã oarecum în afara conºtientului.
Într-o manierã simplistã, poate, acest mod de procesare a comu-
nicãrii în creierul nostru explicã întrucâtva tentaþia de a ne
concentra pe cuvinte ºi de a neglija restul comunicãrii. ªi asta în
ciuda faptului cã acest „rest” al comunicãrii este cel care ne
influenþeazã deciziile ºi comportamentele.