Metoda Georges Perrin (G.P.

)
Consideraţii generale
Metoda G.P. – concepută pentru prima dată în Franţa de Georges Perrin – are ca
scop stabilirea cât mai exactă a unor indici (coeficienţi) de echivalenţă numiţi G.P.-uri.
În principal, G.P.-ul exprimă o unitate de măsură a producţiei şi anume “efortul de
producţie”.
Metoda Geoges Perrin este o metodă de tip absorbant care ia în considerare
pentru calculul costului pe unitatea de produs toate cheltuielile de prelucrare, precum
şi cele cu consumul de materii prime şi materiale directe.
Este o metodă de calcul a costului care nu utilizează clasificarea cheltuielilor de
producţie în directe şi indirecte, ceea ce reprezintă, desigur, un avantaj.
Metoda Georges Perrin încearcă să asigure omogenizarea producţiei unei
entităţi, indiferent de varietatea ei, de metoda de fabricaţie, de locul de desfăşurare,
utilizând ca unitate de măsură indicii de echivalenţă (numiţi şi G.P.-uri de la iniţialele
numelui autorului metodei), unitate cu caracter general care permite calcularea cu
exactitate a costului producţiei respective. Pe baza unei astfel de unităţi de lucru cu
caracter stabil, se măsoară efortul de producţie.
Obţinerea producţiei necesită eforturi umane, materiale, băneşti care au
proprietatea de a fi incluse în calcule economice din care rezultă modalitatea de
repartizare a cheltuielilor.
Efortul de producţie total depus de entitate reprezintă suma tuturor eforturilor
parţiale ale fiecărui loc de muncă productiv, iar costul efortului total va fi dat de totalul
cheltuielilor de prelucrare. Astfel, între cheltuielile pe care le determină eforturile de
producţie se pot determina raporturi pe baza cărora se stabilesc G.P.-urile pentru
fiecare produs fabricat. În aceste condiţii, se elimină dificultăţile întâmpinate în
stabilirea unităţilor de lucru (măsură) care adesea conduceau la alegerea unui element
cunoscut sau uşor de determinat, ceea ce avea ca urmare pierderea aspectului de
cauzalitate prezentat.
Conform acestei metode, cheltuielile de prelucrare se grupează în imputabile şi
neimputabile.
 Cheltuielie imputabile exprimă partea din cheltuielile de prelucrare ce se pot
repartiza asupra operaţiilor sau produselor fabricate cu ajutorul unor indici stabiliţi
după criterii de cauzalitate. De exemplu, pentru manoperă se pot utiliza orele de
funcţionare, pentru consumul de energie tehnologică, numărul de kw/h, pentru
cheltuielile cu iluminatul, suprafaţa exprimată în m2, ş.a.m.d. Importantă este analiza
fiecărui element de cheltuială în raport cu locurile de muncă, cu operaţiile, cu fiecare
factor care le-a determinat cu scopul stabilirii criteriului care exprimă cel mai bine
legătura de cauzalitate.
Cheltuielile neimputabile exprimă partea din cheltuielile de prelucrare pentru
care nu se pot identifica criterii logice de repartizare, întrucât privesc producţia în
ansamblul ei. Aceste cheltuieli se elimină la calculul G.P.-urilor, dar vor fi luate în
considerare la calculul costului pe produs.
Metoda Georges Perrin este aplicată în multe ţări, la entităţi din industria
constructoare de maşini, industria textilă, industria hârtiei, a lacurilor, a maselor
plastice etc.

Model de aplicare a metodei G.P.

Aplicarea metodei G.P. comportă parcurgerea unor etape succesive, etape pe
care le prezentăm în continuare pe exemplul unei entităţi aparţinând industriei textile,
la care, în cadrul secţiei ţesătorie au fost realizate în cursul unei luni cinci modele de
ţesături pieptănate, într-un proces tehnologic format din şapte operaţii principale.
Pentru calculul costurilor produselor fabricate se efectuează următoarele lucrări:
a. Întocmirea listei operaţiilor procesului tehnologic
Pe baza datelor din documentaţia tehnică se întocmeşte un nomenclator al
tuturor operaţiilor procesului tehnologic. Pentru fiecare operaţie se înregistrează şi
cantităţile orare ce se pot realiza.

Nomenclatorul de operaţii
Denumirea Felul ţesăturii pieptănate şi cantităţile orare Total
 operaţiei Stofă Stofă Stofă Stofă Stofă produs
costum costum costum costum costum
pe
250.265.- 254.1451.- 253.135.- 294.17.- 450.1010.-
375gr/ml 250gr/ml 270gr/ml 362gr/ml 540gr/ml operaţii
(A) (B) (C) (D) (E)
0. 1. 2. 3. 4. 5. 6.
1. Bobinat -
dublat 47 66 22 41 35 211
0. 1. 2. 3. 4. 5. 6.
2. Dublat 47 66 22 41 35 211
3. Răsucit 47 66 22 41 35 211
4. Bobinat -
canetat 47 66 22 41 35 211
5. Canetat 47 66 22 41 35 211
6. Bobinat -
urzit 118 165 56 102 89 530
7. Urzit -
năvădit 118 165 56 102 89 530

b. Stabilirea valorii totale a cheltuielilor imputabile şi a criteriilor logice de

imputare (chei de repartiţie)
Cheltuielile imputabile sunt următoarele:
- manoperă 70.000 lei
- contribuţiile privind asigurările şi protecţia socială (pentru
simplificarea calculelor, am considerat 30%) 21.000 lei
- energie tehnologică 4.000 lei
- încălzire iluminat 3.066 lei
Total 98.066 lei
Criteriile logice de imputare stabilite pe feluri de cheltuieli sunt:
- pentru manoperă şi contribuţii: numărul orelor de funcţionare;
- pentru energie tehnologică: hw/h;
- pentru încălzire şi iluminat: suprafaţa atelierelor în m2.
 Criteriile prezentate vor reprezenta chei de repartiţie a fiecărui element de
cheltuială pe operaţii şi produse.

c. Cheltuielile neimputabile reprezintă 40.000 lei.

d. Repartizarea cheltuielilor imputabile pe operaţii şi produse
Producţia realizată pentru cele 5 modele de ţesături pieptănate a fost:
Stofă costum 250.265.-375gr/ml (A) 20.800 ml.
Stofă costum 254.1451.-250gr/ml (B) 29.160 ml.
Stofă costum 253.135.-270gr/ml (C) 10.000 ml.
Stofă costum 294.17.-362gr/ml (D) 18.050 ml.
Stofă costum 450.1010.-540gr/ml (E) 15.800 ml.
Se procedează la repartizarea cheltuielilor imputabile pe operaţii şi produse în
funcţie de criteriile mai sus prezentate, astfel :
- pentru manoperă şi contribuţiile privind asigurările şi protecţia socială

Repartizarea cheltuielilor
Număr Număr Total Cheltuieli imputabile
Număr
Operaţia de zile de ore om-ore Manoperă Contribuţii
muncitori
lucrate lucrate lucrate Pe lună Pe oră Pe lună Pe oră
1 81 22 8 14.256 11.095 63 3.329 19
2 57 22 8 10.032 7.808 44 2.342 13
3 56 22 8 9.856 7.671 44 2.301 13
4 68 22 8 11.968 9.315 53 2.795 16
5 79 22 8 13.904 10.821 61 3.246 18
6 88 22 8 15.488 12.054 68 3.616 21
7 82 22 8 14.432 11.236 64 3.371 19
Total 89.936 70.000 397 21.000 119

Număr muncitori = (cantitatea orară x norma de timp/produs) / 60

- pentru energie tehnologică

Repartizarea cheltuielilor
 Număr Număr Total Cheltuieli imputabile
Număr Consum
Operaţia de zile de ore ore cu energia tehnologică
maşini kw/h
lucrate lucrate lucrate Pe lună Pe oră
0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
1 81 22 8 14.256 4.551 637 4
0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
2 57 22 8 10.032 3.193 447 3
3 56 22 8 9.856 3.152 441 2
4 68 22 8 11.968 3.822 535 3
5 79 22 8 13.904 4.424 619 4
6 88 22 8 15.488 4.942 691 4
7 82 22 8 14.432 4.487 630 3
Total 89.936 28.571 4.000 23

- pentru încălzire şi iluminat

Repartizarea cheltuielilor

Cheltuieli imputabile la încălzire şi iluminat

Suprafaţa
Număr
Operaţia aferentă Pe lună Pe oră
muncitori
(2 m2/pers.)
1 81 162 486 3
2 57 114 342 2
3 56 112 336 2
4 68 136 408 2
5 79 158 474 2
6 88 176 528 3
7 82 164 492 3
Total 1.022 3.066 17
 Determinarea cheltuielilor imputabile pe fiecare operaţie este cuprinsă în
succesiunea de calcule din tabelul următor:
Cheltuieli imputabile pe operaţii pe oră
Operaţiile
Specificare
1 2 3 4 5 6 7
Manoperă 63 44 44 53 61 68 64
Contribuţii privind asigurările
şi protecţia socială 19 13 13 16 18 21 19
Energie tehnologică 4 3 2 3 4 4 3
Încălzire şi iluminat 3 2 2 2 2 3 3
Total 89 62 61 74 85 96 89

e. Stabilirea produsului de bază şi a indicelui de bază (care constituie G.P.-ul)

În urma analizei efectuate se stabileşte ca etalon (care devine produs de bază)
produsul Stofă costum 294.17-362 gr/ml (D), în funcţie de care calculăm unitatea de
măsură, respectiv G.P.-ul.
Determinarea G.P.–ului (indicelui de bază)
Producţia orară Cheltuieli imputabile
Cheltuieli imputabile
Operaţia pentru produsul orare pe unitatea de
totale pe operaţie
etalon produs
1 89 41 2,17
2 62 41 1,51
3 61 41 1,48
4 74 41 1,80
5 85 41 2,07
6 96 102 0,94
7 89 102 0,87
G.P.-ul de
bază 10,84
 f. Cu ajutorul G.P.-ului de bază se determină G.P.-urile pe fiecare operaţie,
astfel:
Calculul G.P.-urilor pe operaţii
Cheltuieli imputabile
G.P.-uri pe fiecare
Operaţia aferente G.P.-ul de bază
operaţie
fiecărei operaţii
1 89 10,84 8,2103
2 62 10,84 5,7195
3 61 10,84 5,6273
4 74 10,84 6,8265
5 85 10,84 7,8413
6 96 10,84 8,8560
7 89 10,84 8,2103

g. Cunoscând producţia orară planificată pentru fiecare operaţie prin care trece
un produs şi G.P.-ul fiecărei operaţii, se poate determina G.P.-ul pe produs, astfel:

Determinarea numărului de G.P.-uri pe unitatea de produs

Denumirea
Cantităţi orare G.P.
produsului şi a G.P.- ul pe operaţii
planificate (1 : 2)
operaţiei
0. 1. 2. 3.
Produsul A
1 8,2103 47 0,1746
2 5,7195 47 0,1216
3 5,6273 47 0,1197
4 6,8265 47 0,1452
5 7,8413 47 0,1668
6 8,8560 118 0,0750
 0. 1. 2. 3.
7 8,2103 118 0,0695
G.P. total pe produs 0,8724

Produsul B
1 8,2103 66 0,1243
2 5,7195 66 0,0866
3 5,6273 66 0,0852
4 6,8265 66 0,1034
5 7,8413 66 0,1188
6 8,8560 165 0,0536
7 8,2103 165 0,0497
G.P. total pe produs 0,6216
Produsul C
1 8,2103 22 0,3731
2 5,7195 22 0,2599
3 5,6273 22 0,2557
4 6,8265 22 0,3102
5 7,8413 22 0,3564
6 8,8560 56 0,1581
7 8,2103 56 0,1466
G.P. total pe produs 1,8600
Produsul D
1 8,2103 41 0,2002
2 5,7195 41 0,1395
3 5,6273 41 0,1372
4 6,8265 41 0,1665
5 7,8413 41 0,1912
6 8,8560 102 0,0868
7 8,2103 102 0,0804
G.P. total pe produs 1,0018
 0. 1. 2. 3.
Produsul E
1 8,2103 35 0,2345
2 5,7195 35 0,1634
3 5,6273 35 0,1607
4 6,8265 35 0,1950
5 7,8413 35 0,2240
6 8,8560 89 0,0995
7 8,2103 89 0,0922
G.P. total pe produs 1,1693

h. Omogenizarea producţiei
Producţia fabricată exprimată în unităţi fizice se transformă în unităţi
echivalente, prin înmulţirea cantităţilor obţinute cu numărul de G.P.-uri pe unitatea de
produs, astfel:

Calculul producţiei obţinute în unităţi echivalente

Produsele Cantităţi fabricate Număr de G.P.-uri pe Producţia exprimată
- ml. - unitatea de produs în unităţi G.P.
A 20.800 0,8724 18.145,92
B 29.160 0,6216 18.125,85
C 10.000 1,8600 18.600,00
D 18.050 1,0018 18.082,49
E 15.800 1,1693 18.474,94
Total Qo 91.429,20

i. Determinarea costului unui G.P., potrivit relaţiei:

Ct
G.P.C 
Qo

unde:
G.P.c - costul unitar pe G.P.;
 Ct – cheltuieli totale (imputabile şi neimputabile);
Qo – producţia totală exprimată în unităţi omogenizate (în unităţi G.P.).
98.066  40.000 138.066
G.P.c    1,5100 lei/G.P.
91.429,20 91.429,20
î. Se calculează costul efectiv unitar parţial al fiecărui produs, prin înmulţirea
costului unitar pe G.P. (1,5100 lei) pe rând, cu numărul de G.P.-uri al fiecărui produs
şi apoi, se determină cheltuielile totale de prelucrare pe produse.

Stabilirea cheltuielilor de prelucrare pe produse

Costul
Numărul de Costul Cheltuieli totale
unitar pe Cantităţi
G.P.-uri pe efectiv de prelucrare pe
Produsele G.P. fabricate
unitatea de parţial produse
- lei/G.P. - - ml. -
produs - lei - - lei -

A 0,8724 1,5100 1,31 20.800 27.248

B 0,6216 1,5100 0,93 29.160 27.119
C 1,8600 1,5100 2,80 10.000 28.000
D 1,0018 1,5100 1,51 18.050 27.256
E 1,1693 1,5100 1,76 15.800 27.808
Total 137.431

j. Calculul costului efectiv complet pe unitatea de produs

La cheltuielile de prelucrare se adaugă valoarea materiilor prime consumate
pentru obţinerea produselor respective. Repartizarea cheltuielilor cu materiile prime pe
fiecare produs se realizează în funcţie de consumul efectiv rezultat din documente.
Astfel, se ajunge în final, la un cost efectiv complet pe unitatea de produs,
calculat în tabelul următor:
 Determinarea costului efectiv complet pe unitatea de produs
Cheltuieli cu
materiile Cantităţi Costul pe
Cheltuieli de Cheltuieli
Produsele prime şi fabricate unitatea de
prelucrare totale
materialele - ml. - produs
consumate
A 291.200 27.248 318.448 20.800 15,31
B 333.591 27.119 360.710 29.160 12,37
C 223.000 28.000 251.000 10.000 25,10
D 286.092 27.256 313.348 18.050 17,36
E 233.840 27.808 261.648 15.800 16,56

Pe lângă calculul costului pe unitatea de produs, în conceptul metodei G.P., pot

fi incluse şi o serie de procedee ale metodelor de calculaţie a costurilor bazate pe
cheltuieli prestabilite, cum ar fi urmărirea operativă a cheltuielilor de producţie,
determinarea şi analiza abaterilor etc. De asemenea, ea se poate aplica bine în
condiţiile unui control bugetar riguros, care presupune stabilirea unor bugete de
cheltuieli pe fiecare loc de cheltuială.
Pe lângă avantajele pe care le prezintă, metoda G.P. are şi anumite limite.
Principalul neajuns al metodei constă în dificultatea determinării costului pentru
producţia finită la entităţile cu variaţii mari de la o perioadă la alta. În plus, metoda
necesită un volum mare de muncă pentru stabilirea G.P.-urilor.
Tot o limită a metodei G.P. o constituie şi lipsa de operativitate ca urmare a
determinării costurilor efective la sfârşitul lunii, limită care poate fi înlăturată prin
integrarea în aceasta a unor procedee de calculaţie care să permită furnizarea operativă
a informaţiilor necesare coordonării şi controlului activităţii entităţii.