Вы находитесь на странице: 1из 6

____«Актуальные научные исследования в современном мире» ISCIENCE.IN.

UA__
Выпуск 1(45) ч. 1 ISSN 2524-0986
УДК 343.14:343.985.2:343(478)
Pavliuc Ghenadie Iosif
Judecătoria Chișinău,
Catedra Drept public, Universitatea de Studii Europene din Moldova
(Chișinău, Republica Moldova)

ALTE ACTE ILEGALE ÎN CAZUL CONSTRÂNGERII DE A FACE DECLARAȚII:


ASPECTE PENALE ȘI PROCESUAL PENALE

Adnotare. Tehnicile și tacticile psihologice în efectuarea audierii n-ar trebui


să excludă libertatea de voință și ar trebui utilizate în strictă conformitate cu
normele procedurale. Hipnoza, înșelăciunea și coruperea sunt tipuri de influențare
psihologică ilegală asupra persoanei audiate. În art. 309 din Codul penal al
Republicii Moldova („Constrângerea de a face declaraţii”) astfel de acte nu sunt
menționate. Autorul propune legislatorului ca în acest articol expresia
„constrângerea persoanei, prin ameninţare sau prin alte acte ilegale” să fie înlocuită
prin expresia „influențarea ilegală asupra persoanei, prin ameninţare sau prin alte
acte”.
Cuvinte-cheie: constrângere; influențare ilegală; alte acte ilegale; hipnoză;
înșelăciune; corupere; audiere.

Павлюк Геннадий Йосифович


Суд Кишинева,
Кафедра публичного права, Европейский Университет Молдовы
(Кишинев, Республика Молдова)

ДРУГИЕ НЕЗАКОННЫЕ ДЕЙСТВИЯ В СЛУЧАЕ ПРИНУЖДЕНИЯ К ДАЧЕ


ПОКАЗАНИЙ: УГОЛОВНО-ПРАВОВЫЕ И УГОЛОВНО-ПРОЦЕССУАЛЬНЫЕ
АСПЕКТЫ

Аннотация. Психологические методы и приемы при проведении


допроса не должны исключать свободу волеизъявления и должны
использоваться в строгом соответствии с процессуальными нормами.
Гипноз, обман и подкуп – это виды противозаконного психологического
влияния на допрашиваемое лицо. В ст. 309 Уголовного кодекса Республики
Молдовы («Принуждение к даче показаний») такие действия не
упоминаются. Автор предлагает законодателю заменить в этой статье
словосочетание «принуждение лица путем угроз или иных незаконных
действий» на словосочетание «противозаконное влияние на лицо путем
угроз или других действий».
Ключевые слова: принуждение; противозаконное влияние;
незаконные действия; гипноз; обман; подкуп; допрос.

116
__ ISCIENCE.IN.UA «Актуальные научные исследования в современном мире» ___
Выпуск 1 (45) ч. 1 ISSN 2524-0986
Pavlyuk Gennady Y.
Chisinau Court,
Department of Public Law, University of European Studies of Moldova
(Chisinau, Republic of Moldova)

OTHER ILLEGAL ACTS IN THE CASE OF THE COERCION TO TESTIFY:


THE CRIMINAL AND CRIMINAL PROCEDURAL ASPECTS

Abstraction. The psychological techniques and tactics in the carrying out of


the interrogation should not exclude will freedom and should be used only in
accordance with the procedural rules. Hypnosis, fraud and bribery are the types of
unlawful psychological influence to the interrogated person. In art. 309 of the
Criminal code of Republic of Moldova (“Coercion to testify”) such acts are not
mentioned. The author proposes to the lawmaker to replace word collocation
“coercing a person by threats or other illegal acts” to word collocation “unlawful
influence to a person by the way of threats or other actions”.
Keywords: coercion; unlawful influence; illegal acts; hypnosis; fraud;
bribery; interrogation.

În alin. (3) art. 1 al Codului de procedură penală al Republicii Moldova (în


continuare – CPP al RM), se prevede: „Organele de urmărire penală şi instanţele
judecătoreşti în cursul procesului sunt obligate să activeze în aşa mod încât nicio
persoană [...] să nu fie supusă în mod arbitrar sau fără necesitate măsurilor
procesuale de constrângere ori să nu fie victima încălcării altor drepturi
fundamentale‖. Într-o altă normă – alin. (3) art. 10 CPP al RM, se stipulează: „În
desfăşurarea procesului penal, nimeni [...] nu poate fi silit să participe la acţiuni
procesuale care lezează demnitatea umană‖. De asemenea pct. 1) alin. (1) art. 94
al CPP al RM prevede că „în procesul penal nu pot fi admise ca probe şi, prin
urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanţa de judecată şi nu pot fi
puse la baza sentinţei sau a altor hotărâri judecătoreşti datele care au fost obţinute
[...] prin aplicarea violenţei, ameninţărilor sau a altor mijloace de constrângere, prin
violarea drepturilor şi libertăţilor persoanei‖.
Invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (și
anume – cauza Fayed împotriva Regatului Unit [1], cauza Saunders împotriva
Regatului Unit [2] și cauza Funke împotriva Franţei [3]) se poate afirma că utilizarea
mijloacelor de probă obţinute prin procedee ilegale afectează caracterul echitabil al
procedurii penale ulterioare, prin încălcarea dreptului de a nu contribui la propria
incriminare. În pct. 25 al preambulului la Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului
European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte
ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul
procedurilor penale se menționează: „Atunci când li se solicită să dea o declarație
sau să răspundă la întrebări, persoanele suspectate și acuzate nu ar trebui să fie
constrânse să furnizeze probe sau documente sau să comunice informații care ar
putea să conducă la autoincriminare‖. [4]
Apelarea la tehnicile și tacticile psihologice în efectuarea audierii este
necesară, deoarece cauzele penale lipsite de conflictualitate sunt rare. Însă
folosirea acestor tehnici și tactici trebuie să presupună în mod obligatoriu
respectarea cadrului legal. E. V. Vaske consideră că „acțiunile legale de influențare
117
____«Актуальные научные исследования в современном мире» ISCIENCE.IN.UA__
Выпуск 1(45) ч. 1 ISSN 2524-0986
activă sunt acțiunile direcționate, pregătite și dotate instrumental ale persoanei care
exercită influențarea, care conduc indirect spre modificarea sau corectarea
vectorilor, atitudinilor și viziunilor motivaționale ale obiectului influențat, cu condiția
păstrării libertății de alegere în comportamentul său și în luarea deciziilor sale‖. [5]
Condiția numită de E. V. Vaske este extrem de importantă, fiindcă tehnicile și
tacticile psihologice în efectuarea audierii n-ar trebui să excludă libertatea de voință
și ar trebui utilizate în strictă conformitate cu normele procedurale. Unele tehnici și
tactici pot ridica îndoieli în legătură cu admisibilitatea lor, fiind la limita dintre ceea
ce este permis și ceea ce este interzis. În cazul când aceste îndoieli nu pot fi
depășite, este necesar ca interpretarea să se facă în favoarea celui care utilizează
tehnicile și tacticile psihologice în efectuarea audierii (conform principiului in dubio
pro reo). Dacă nu sunt îndoieli că tehnicile și tacticile psihologice în efectuarea
audierii sunt ilegale, apare temeiul aplicării art. 309 al Codului penal al Republicii
Moldova (în continuare – CP al RM). În dispoziția din articolul dat este incriminată
infracțiunea de constrângere a persoanei, prin ameninţare sau prin alte acte ilegale,
de a face declaraţii, de a încheia acord de recunoaştere a vinovăţiei,
constrângerea, în acelaşi mod, a expertului de a face concluzia sau a
traducătorului, sau a interpretului de a face o traducere sau interpretare incorectă
de către persoana care constată infracţiunea, ofiţerul de urmărire penală, procuror
sau de către judecător, dacă aceasta nu constituie tortură, tratament inuman sau
degradant.
Legislatorul nu dezvăluie conținutul noțiunii de „alte acte ilegale‖ care se
conține în acest articol. Acceptăm părerea lui V. L. Kudreavțev că noțiunea dată se
referă la unele din metodele de constrângere. [6, p. 48] Aceasta rezultă din
expresia „constrângere a persoanei, prin ameninţare sau prin alte acte ilegale‖ din
dispoziția art. 309 CP al RM. La fel se poate menționa că noțiunea de „alte acte
ilegale‖ se referă la o faptă care este direct interzisă de lege sau contravine legii, și
care nu se poate exprima în amenințare. În literatura de specialitate diverși autori
definesc noțiunea de „alte acte ilegale‖ în moduri asemănătoare ca esență, dar
diferite după nuanțe. De exemplu A. V. Brilliantov și A. R. Kosevici relatează că
„alte acte ilegale sunt: utilizarea probelor falsificate, înșelarea persoanei prin
inducerea acesteia în eroare privind obligația ei de a prezenta declarații, reținerea
unui martor. De asemenea se consideră ilegal să se folosească hipnoza, alcoolul,
drogurile etc. pentru a fi obținute declarațiile dorite‖. [7, p. 1057] E. A. Ignatenko la
rândul său emite opinia că „influențare ilegală va fi constrângerea persoanei audiate
să semneze procesul-verbal al audierii dacă această persoană a refuzat să-l
semneze în mod benevol, insultele directe, condițiile anormale de detenție, audierile
cu o durată care depășește limita stabilită de lege, chemarea repetată la audiere
atunci când lipsește consimțământul de a prezenta declarații, inclusiv declarații
depline și veridice), folosirea imboldurilor reprobabile ale persoanei audiate
(promisiunea de a-i transmite persoanei dependente de droguri astfel de substanțe
în schimbul declarațiilor, inclusiv al declarațiilor depline și veridice)‖. [8]
V. L. Kudreavțev menționează că „la categoria de alte acte ilegale pot fi atribuite, în
mod special: utilizarea probelor falsificate; limbajul grosolan cu caracter obsen, care
se consideră injurie; constrângerea verbală de modificare a declarațiilor date
anterior; încălcarea regulilor conform cărora: durata audierii neîntrerupte a
bănuitului, învinuitului, inculpatului nu poate depăşi 4 ore, durata audierii în aceeaşi
zi nu poate depăşi 8 ore, bănuitul, învinuitul, inculpatul are dreptul la o pauză de
118
__ ISCIENCE.IN.UA «Актуальные научные исследования в современном мире» ___
Выпуск 1 (45) ч. 1 ISSN 2524-0986
până la 20 de minute pe durata audierii de 4 ore, în cazul persoanelor grav bolnave,
durata audierii se stabileşte ţinând cont de indicaţiile medicului‖. [6, p. 48]
La noțiunea de „alte acte ilegale‖ poate fi atribuită și hipnoza. M. I. Mironova
și E. V. Vâdoșenko sunt de părerea că „hipnoza este un tip specific de
constrângere psihică care nu poate fi depășită‖. [9] În alin. (1) al § 136а al Codului
de procedură penală al Germaniei, în care se vorbește despre metodele de audiere
interzise, se stipulează că libertatea de luare a deciziilor și de exprimare a voinței
învinuitului nu poate fi lezată inclusiv prin hipnoză. În alin. 2 al art. 4 al Codului de
procedură penală al Georgiei este prevăzut că nu este permis să se influențeze
asupra libertății voinței unei persoane prin folosirea inclusiv a hipnozei și a altor
procedee care influențează asupra memoriei sau gândirii persoanei. În art. 15.2.1 al
Codului de procedură penală al Azerbaidjanului se stipulează că în timpul urmăririi
penale se interzice inclusiv hipnoza. Alin. 7 art. 16 al Codului de procedură penală-
model al CSI conține prevederi similare. Dispoziții similare ar trebui să existe și în
Codul de procedură penală al Republicii Moldova.
Înșelăciunea este un alt tip de influențare psihologică asupra persoanei
audiate. Interdicția de a folosi înșelăciunea ca metodă de obținere a declarațiilor de
la persoana audiată este prevăzută de alin. (1) al § 136а al Codului de procedură
penală al Germaniei și în alin. 7 al art. 11 al Codului de procedură penală al
Armeniei. E. D. Lukiancikov menționează: „Vorbind despre o astfel de formă de
influențare psihologică ca înșelăciunea, este necesar să indicăm exact în ce anume
se poate manifesta aceasta (demonstrarea unei încheieri false de aplicare a unei
asemenea măsuri preventive cum este arestarea preventivă, anunțarea falsă că în
privința persoanei audiate există probe care confirmă vinovăția acesteia,
promisiunea nerealizabilă de a înceta procesul penal etc.)‖. [10] A. G. Bedrizov
afirmă că „persoana care efectuează audierea nu trebuie să utilizeze procedeele de
creare a evaluării eronate de către persoana audiată a situației sale: să folosească
informații care nu corespund realității, să determine alegerea unei poziții eronate
sau să adreseze întrebări sugestive‖. [11] Totodată R. S. Belkin menționează că
„persoana care efectuează audierea nu are necesitatea să apeleze la afirmații
false. Ea are o gamă nelimitată de mijloace precum refuzul direct de a comunica
datele pe care persoanele interesate doresc să le afle, tăcerea, remarcile și
declarațiile care permit o interpretare ambiguă și care ascund starea reală a
lucrurilor, diverse întrebări care pot genera variate presupuneri la persoana audiată.
Un astfel de mod de a acțiuna nu contravine criteriilor de admisibilitate a tacticilor
de audiere‖. [12, p. 618-619] Înșelarea ilegală nu este amintită în art. 309 CP al RM.
Această metodă nu este o formă de constrângere.
Nu este amintită în art. 309 CP al RM nici coruperea. Conform pct. 12) alin.
(1) art. 94 al CPP al RM, „în procesul penal nu pot fi admise ca probe şi, prin
urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanţa de judecată şi nu pot fi
puse la baza sentinţei sau a altor hotărâri judecătoreşti datele care au fost obţinute
[...] prin promisiunea sau acordarea unui avantaj nepermis de lege‖. Similar în alin.
(1) art. 101 al Codului de procedură penală al României se stipulează că „este oprit
a se întrebuinţa [...] promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe‖.
Gh. Ulianovschi și I. Curmei expun părerea că „unele tipuri de corupere
pot fi văzute ca metode de constrângere despre care se vorbește la
art. 309 CP RM‖. [13] Acești doi doctrinari se contrazic fiindcă în aceeeși publicație
științifică afirmă: „Utilizarea în lege a noțiunii largi și nedefinite de acte ilegale, într-o
119
____«Актуальные научные исследования в современном мире» ISCIENCE.IN.UA__
Выпуск 1(45) ч. 1 ISSN 2524-0986
măsură anumită, este justificată, pentru că este imposibil să enumeri toate tipurile
de influență ilegală, dar stabilirea răspunderii pentru acestea este necesară. Prin
urmare, sarcina constă în a determina sub formă generală și cu un grad de precizie
maximă, care acțiuni îndreptate spre dobândirea declarațiilor sunt, în primul rând
ilegale și, în al doilea rând, reprezintă o varietate de constrângere de a face
declarații‖. [13] Prin această constatare Gh. Ulianovschi și I. Curmei recunosc că
actele ilegale în sensul art. 309 CP al RM trebuie să presupună constrângerea
victimei infracțiunii. Coruperea nu presupune o astfel de constrângere. I. Bobrakov
menționează just: „Nu trebuie atribuite la „alte acte ilegale‖ ademenirea prin diferite
beneficii, promisiunea de a oferi diverse „câștiguri‖ (vizite suplimentare la persoana
deținută, schimbarea măsurii preventive etc.). Astfel de acte pot fi calificate ca
abateri disciplinare‖. [14] La fel din art. 314 CP al RM rezultă concluzia că actul de
corupere nu este o formă a constrângerii. În dispoziția acestui articol legislatorul
folosește expresia „determinarea, prin constrângere sau prin promisiune, prin
oferire sau dare de bunuri, servicii ori de alte avantaje patrimoniale sau
nepatrimoniale‖.
Analizând cele relatate mai sus concluzionăm că este nevoie de modificarea
art. 309 CP al RM. Propunem ca în acest articol expresia „constrângerea
persoanei, prin ameninţare sau prin alte acte ilegale‖ să fie înlocuită prin expresia
„influențarea ilegală asupra persoanei, prin ameninţare sau prin alte acte‖. În
rezultat înșelarea, coruperea și alte asemenea acte ilegale vor cădea sub incidența
art. 309 CP al RM.

BIBLIOGRAFIE:
1. Case of Fayed v. The United Kingdom. Disponibil:
http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57890
2. Case of Saunders v. United Kingdom. Disponibil:
http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-58009
3. Case of Funke v. France. Disponibil: http://hudoc.echr.coe.int/tur?i=001-57809
4. Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie
2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a
dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale. Disponibil:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32016L0343
5. Васкэ Е. В. Психическое и психологическое воздействие в уголовном
процессе – к определению понятий // Российский психологический журнал.
– 2010. – № 1. – Том 7. – p. 25-36.
6. Кудрявцев В. Л. Принуждение к даче показаний (состав преступления) как
обстоятельство, исключающее допустимость доказательства (вопросы
теории и практики). – Cанкт-Петербург: Санкт-Петербургский институт
(филиал) ВГУЮ (РПА Минюста России), 2018. – 84 р.
7. Уголовное право России. Части Общая и Особенная: учебник / Под ред.
А. В. Бриллиантова. – Москва: Проспект, 2016. – 1184 р.
8. Игнатенко Е. А. Критерии психологического воздействия на
допрашиваемого в ходе производства допроса подозреваемого
(обвиняемого) // Вопросы теории и практики. – 2012. – № 5. – p. 59-61.
9. Миронова М. Ю., Выдошенко Е. В. Гипноз как обстоятельство
исключающее преступность деяния // Юридический факт. – 2017. – Вып.
№ 8. – р. 5-6.
120
__ ISCIENCE.IN.UA «Актуальные научные исследования в современном мире» ___
Выпуск 1 (45) ч. 1 ISSN 2524-0986
10. Лукьянчиков Е. Д. Психологическое воздействие в криминалистическом
обеспечении расследования // Криминалистическое обеспечение
расследования преступлений: проблемы, перспективы и инновации:
материалы Междунар. науч.-практ. конф., посвящ. 45-летию каф.
криминалистики юрид. фак. БГУ, Минск, 12-13 окт. 2017 г. / БГУ; редкол.:
В. Б. Шабанов (отв. ред.) [и др.]. – Минск: Изд. центр БГУ, 2017, p. 143-145.
– 243 p.
11. Бедризов А. Г. Проблемы допустимости тактических приемов,
используемых при допросе свидетелей // Вестник Балтийского
федерального университета им. И. Канта. Серия: Гуманитарные и
общественные науки. – 2014. – № 9, p. 121-127.
12. Криминалистика / Под общ. ред. Р.С. Белкина. – Москва: Норма, 2004. –
992 p.
13. Ulianovschi Gh., Curmei I. Latura obiectivă a infracţiunii de constrângere de a
face declaraţii // Revista Naţională de Drept. – 2016. – nr. 1. – p. 2-9.
14. Бобраков И. Проблемы квалификации принуждения к даче показаний (ст.
302 УК РФ) // Уголовное право. – 2005. – № 2. – p. 8-10.

121

Оценить