Вы находитесь на странице: 1из 21

EDITORI:

Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu
Magdalena Mărculescu

DIRECTOR:
Crina Drăghici

REDACTOR:
Delia Anghelescu

DESIGN:
Alexe Popescu

DIRECTOR PRODUCȚIE:
Cristian Claudiu Coban

DTP:
Răzvan Nasea

CORECTORI:
Rodica Petcu
Mihail Nacu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale Titlul original: The Infinite Mindfield,


a României The quest to find the gateway to
Peake, AntHony higher conciousness
    Forța infinită a câmpului mental : Autor: Anthony Peake
glanda pineală, poarta spre o conștiință
superioară / Anthony Peake ; trad.: Copyright © Anthony Peake 2013
Constantin Dumitru‑Palcus. - București :
Lifestyle Publishing, 2014 Copyright © Lifestyle Publishing, 2014
    Bibliogr. pentru prezenta ediție
    ISBN 978-606-8309-87-3
Lifestyle Publishing face parte
I. Palcus, Constantin Dumitru (trad.) din Grupul Editorial Trei

159.9 O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București


Tel.: +4 021 300 60 90 ;
Fax: +4 0372 25 20 20

e‑mail: comenzi@edituratrei.ro

www.lifestylepublishing.ro

ISBN 978-606-8309-87-3
Cuprins

Cuvânt‑înainte ������������������������������������������������������������������������������� 7

Prolog ���������������������������������������������������������������������������������������������� 11

1. Sursa ����������������������������������������������������������������������������������������� 23

2. Drumul Mătăsii spre Vest ��������������������������������������������������� 47

3. Credințele ezoterice ������������������������������������������������������������� 74

4. Misterioasa glandă pineală ������������������������������������������������� 88

5. Lumina ���������������������������������������������������������������������������������� 113

6. Vița sacră ����������������������������������������������������������������������������� 140

7. Lumina de dincolo ������������������������������������������������������������� 179

8. Energia punctului zero ����������������������������������������������������� 186

9. Modelul Orch‑Or ���������������������������������������������������������������� 200

Epilog �������������������������������������������������������������������������������������������� 217

Lecturi suplimentare ���������������������������������������������������������������� 222

Note ���������������������������������������������������������������������������������������������� 227


Cuvânt‑înainte

Titlul spune totul: Forța infinită a câmpului mental! Ca specie


umană, ne este greu să rămânem încorsetați în acest acu‑
mulator de gravitație greoi pe care‑l numim corp. Câmpul
mental se dezvăluie în multe forme, iar explorarea efectuată
de Anthony Peake aruncă în mod eficient lumină asupra unei
zone obscure și utilizează două dintre modalitățile cele mai
conflictuale, din punct de vedere istoric, ale omenirii, respec‑
tiv știința și spiritualitatea, ca să încerce găsirea unui răspuns
la unele dintre cele mai importante întrebări ale vremurilor
noastre. Convergența acestor moduri de cunoaștere pare să
ne vorbească despre o nouă mitologie umană, iar eu, în cali‑
tate de povestitor de carieră, trăiesc ca să dezvălui, moment
după moment, această narațiune în desfășurare.

Eu și Anthony Peake ne‑am încrucișat prima oară drumu‑


rile la puțin timp după lansarea documentarului meu, DMT*:
The Spirit Molecule, inspirat de cercetările doctorului Rick
Strassman privind dimetiltriptamina și de cartea cu același
titlu. Nu fac decât să afirm un lucru evident atunci când spun
că, în mod categoric, cariera mea a jucat un rol în scrierea
acestui Cuvânt‑înainte, dar numai la suprafață. Cred cu tărie
că experiențele mele personale extraordinare au jucat de fapt
un rol mai substanțial în faptul că am ajuns să scriu aceste
cuvinte. De la unele dintre amintirile mele cele mai vechi și
până în prezent, am avut multe experiențe despre care se
poate spune că ies dintre limitele realității general acceptate
și pe care nu le mai pot cataloga drept halucinații.
Experiențele mele cuprind o varietate de întâlniri
cu entități, experiențe extracorporale (OBE), sinestezie,

*  Dimetiltriptamina, un drog halucinogen. (N.t.)

7
comunicare telepatică și multe altele. Încă din copilărie, am
învățat repede să nu discut deschis despre aceste experiențe,
pentru că riscam să primesc „ajutor profesionist“! Adică
din partea comunității științifice în ansamblul ei, care îmi
cunoștea mintea și știa ce să facă pentru a o repara. Ei bine,
eu susțin că nu are nevoie să fie reparată, iar acum înțeleg că
ființa/conștiința noastră există dincolo de orice este perceput
de omenire ca timp și spațiu. Totuși, nu sunt singurul care
simte existența unui alt tărâm! Tot mai mulți oameni continuă
să aibă experiențe transpersonale, care nu doar manifestă o
mai mare conștientizare la nivel individual, dar și transformă,
la nivel colectiv, paradigmele globale.
Forța infinită a câmpului mental își asumă sarcina dificilă
de a începe să unească punctele cu sursa. Peake analizea‑
ză elementele comune ale spiritualității umane de la est la
vest. Totuși, nu se oprește acolo și explorează și sistemele
de credințe de la cele oculte la francmasonerie. De la textele
antice la arhitectură, fisurile realității ne atrag atenția și arată
în direcția evoluției noastre tehnologice, care împing limitele a
ceea ce este general acceptat. Începând cu introducerea mea în
acest domeniu fascinant, cartea de față se ocupă de misterioa‑
sa glandă pineală analizată de dr. Rick Strassman în Molecula
spiritului, de legătura dintre șerpi și ADN așa cum a fost
prezentată de Jeremy Narby și de chestiunea materiei negre
și a mecanicii cuantice. Mai mult, Peake explorează tehnologia
străveche de preparare a băuturii din ayahuasca și rolul aces‑
teia în structura conștiinței și a istoriei noastre evoluționiste.
El întregește totul aducând în discuție câteva dintre dilemele
noastre științifice curente și sugerează modul în care lumina și
ADN‑ul se corelează cu cele de mai sus.
Timp de mii de ani, misticii au spus, în esență, că parti‑
culele/materia există instantaneu în imensitatea spațiului și
a timpului, dar servesc drept strat unic al aceste mașinării de
o complexitate profundă numite viață. Iar acum, cu ajutorul
cercetărilor științifice, mediul academic pare să‑i valideze
pe vizionarii spirituali. Semnificația culturală a conștiinței
a cunoscut o ascensiune fulminantă în anii din urmă, iar

8 Forța infinită a câmpului mental


tehnologia noastră în evoluție rămâne una dintre forțele motri‑
ce cele mai spectaculoase pentru re‑emergența ei. Forța tehno‑
logiei este dată de faptul că se află între noi și eter sau că are o
poziție intermediară și este un instrument de navigație pentru
mediul fizic. Ea remodelează perspectiva pe care o avem despre
noi înșine în moduri pe care nu ni le‑am imaginat vreodată și
poziționează omenirea în punctul de tranziție spre următoarea
treaptă a scării evoluționiste, la fel cum erau strămoșii noștri
când au început să stăpânească focul. Totuși, în prezent, inte‑
resul omenirii este centrat pe informația digitală și limbajele
de programare, reinterpretând permanent relația simbiotică pe
care o avem cu universul și înlesnind crearea (sau revelarea)
noilor dimensiuni.
Mai mult decât orice, bardul din mine vede limbaje‑
le/codurile ca pe niște elemente constituente directe ale
realității. Mitologia umană are mare nevoie de actualizarea
instrucțiunilor de programare intrinseci și, pe măsură ce crește
numărul de cetățeni ai lumii care devin conștienți, universul
va continua să se trezească, să‑și dezvăluie secretele și să
șoptească poetic: „El este tu, iar tu ești El!“ Forța infinită a câm-
pului mental face același lucru și începe să conecteze conștiința
cu mediul fizic și cu cele de dincolo de acesta. Anthony Peake
deschide ușile percepției și ne îndeamnă să explorăm arhitec‑
tura infinită, demnă de un Dali, din punct de vedere energetic,
a câmpului mental. Indiferent în ce lucruri credeți, puteți să
renunțați la ele! Nu mai există reguli; doar imaginația ne va
putea duce la destinația dorită. Forța infinită a câmpului mental
oferă o minunată punte pentru abisul cognitiv.

Mitch Schultz

Mitch Schultz a realizat documentarul DMT: Molecula spiritu-


lui, cu care a câștigat numeroase premii, și continuă să explo‑
reze aspecte ale conștiinței și relația noastră cu lumea fizică/
naturală.
www.spectralalchemy.com www.thespiritmolecule.com

9
Prolog

În introducerea cărții mele Experiențe extracorporale — Istoria


și știința călătoriilor astrale* descriam cum, în septembrie
2010, am trăit prima și, până atunci, unica întâlnire cu un
dispozitiv de lumină hipnagogică. Voi descrie această întâl‑
nire în detaliu într‑un capitol ulterior, dar deocamdată vreau
doar să vorbesc despre experiența subiectivă pe care mi‑a
prilejuit‑o acea după‑amiază de toamnă timpurie la Geneva.
Inventatorii dispozitivului, dr. Engelbert Winkler și dr. Dirk
Proeckl, susțin că acesta poate provoca stări de conștiință
modificată, printre care conștientizarea unor imagini foarte
vii, o senzație de părăsire a corpului și de percepere a unui alt
loc, foarte diferit de cel întâlnit în viața de zi cu zi. Acest loc
este similar cu cele întâlnite atunci când te afli într‑o stare de
semi‑somn, denumită științific hipnagogie și hipnapompie.
Mai târziu, în cuprinsul cărții, voi discuta mult mai detali‑
at aceste experiențe liminale. În acea după‑amiază am trăit
o serie de halucinații vizuale vii urmate de ceea ce aș putea
descrie doar ca pe o viziune a unei realități alternative. Am
menționat acest lucru în treacăt în cartea mea precedentă, dar
acum aș vrea să descriu mai detaliat evenimentele, întru‑
cât o bună parte din ceea ce am trăit în acea seară are aici o
relevanță directă.

După ce dispozitivul Lucia a fost deconectat de la micul


nostru grup, dr. Winkler, dr. Proeckl, gazda noastră (Evelyn
Elsaesser‑Valarino, cercetătorul experiențelor în pragul
morții) și un alt invitat din acel weekend, dr. Art Funkhouser,
au discutat mecanismul prin care dispozitivul poate genera o

*  Apărută la Ed. Lifestyle Publishing, București, 2013. (N.t.)

11
asemenea imagistică în creier. În timp ce ceilalți discutau, am
început să simt o senzație foarte ciudată în centrul frunții.
N‑am pomenit despre asta în acel moment pentru că nu vo‑
iam să distrag atenția de la subiectul pus în discuție. Aveam
senzația că o creatură foarte mică se mișca sub pielea mea. Și,
într‑adevăr, am avut viziunea unui pui de șarpe mișcându‑se
în interiorul unui ou și pe cale să iasă. Senzația a persistat
cam zece minute, după care s‑a atenuat. Mai târziu, la cină,
senzația a pornit din nou, doar că de data asta s‑a schimbat
într‑o palpitație lentă și precisă. Din nou, după vreo zece
minute, s‑a oprit.
M‑am retras la culcare și am căzut într‑un somn foarte
adânc. Am avut un vis cu imagini foarte vii ale unor șerpi care
se încolăceau unii cu alții. Acești șerpi erau viu colorați și
păreau să posede inteligență. Unul dintre ei s‑a uitat drept la
mine, nu în ochii mei, ci într‑un punct situat imediat deasu‑
pra. Asta m‑a luat prin surprindere și m‑am trezit cu aceeași
senzație pulsatorie în frunte. Am rămas în pat, intrigat de
ceea ce se întâmpla. Am raționat că visul cu șerpi fusese sti‑
mulat subliminal de zvârcolelile ca de șarpe din fruntea mea.
După cum știm, imagistica din vis poate fi pusă în legătură
cu senzațiile corporale și m‑am liniștit zicându‑mi că acesta
fusese motivul visului. Totuși, asta nu explica mișcarea din
capul meu, care era legată, într‑un fel oarecare, de dispoziti‑
vul Lucia și stimularea luminoasă realizată de acesta.
Când m‑am întors în Marea Britanie, senzația a con‑
tinuat, îndeosebi în perioadele de scris creativ. Era ca și
cum senzația facilita creativitatea sau creativitatea facilita
senzația. Am discutat problema cu prietenii și colaboratorii
și opinia general împărtășită a fost că Lucia îmi deschisese
ajna sau chakra frunții. N‑am fost niciodată interesat de
lucrurile astea, fapt ce explică probabil de ce n‑am făcut nicio
asociere între senzații și această credință. Am fost și mai
surprins să descopăr că unii mistici au făcut demult legătu‑
ra între chakra frunții și glanda pineală, un mic organ aflat
în centrul creierului și situat în linie directă față de centrul
frunții. Sursa surprinderii mele este faptul că, în articolele lor

12 Forța infinită a câmpului mental


despre dispozitivul de lumină hipnagogică, doctorii Winkler
și Proeckl sugerează că lumina emisă de Lucia stimulea‑
ză glanda pineală. În ceea ce mă privește, aceasta a fost o
coincidență interesantă. Mai mult, chiar la finalul cărții mele
precedente, am făcut următorul comentariu:

Glanda mea pineală este acum activă și aștept urmă‑


toarea evoluție din acest joc captivant numit viață.1

Nu a trebuit să aștept foarte mult.


La începutul lui mai 2011, mă aflam singur în locuința
noastră din Wirral, în nord‑vestul Angliei. Soției mele i se
oferise un post la vechea ei companie din West Sussex și,
pentru o perioadă scurtă, am trăit separați. Situația îmi
tulburase obiceiurile de somn, așa că am profitat de prilej
ca să citesc până târziu și să mă duc la culcare foarte târziu.
În prima noapte petrecută singur m‑am trezit pe la 3:40. A
fost ceva neobișnuit pentru că, de regulă, dorm foarte pro‑
fund. Dar ceva mă trezise. În timp ce mă deșteptam, tot ce
auzeam era o serie de bipuri similare cu o transmisiune de
tip Morse. M‑am dat jos din pat și am scos capul pe fereas‑
tră. Sunetul nu venea de afară. Am decis să cobor la parter,
presupunând că am să găsesc acolo sursa zgomotului. Părea
să fie vag direcțional și asta m‑a făcut să cred că sunetul era
exterior mie.
Am coborât scările și zgomotul a continuat la același
nivel. Asta m‑a intrigat deoarece, dacă sursa ar fi fost lo‑
calizată în apropiere, atunci intensitatea zgomotului s‑ar
fi modificat în mod firesc pe măsură ce mă apropiam sau
mă îndepărtam de ea. M‑am dus în partea din față a casei,
apoi în spate. Nicio schimbare. Mi‑am dat seama în acel
moment că, de fapt, sunetul venea din capul meu. Mi‑am
băgat degetele în urechi și sunetul a continuat. Eram extrem
de nedumerit. Aveam tinitus de mulți, mulți ani. Probabil că
afecțiunea a fost provocată de prea multele concerte de rock
la care am luat parte în tinerețe. Țiuitul înalt de la tinitus era
încă în urechea mea stângă, dar copleșitor era bip‑bip‑ul

13
neîncetat al acestui nou fenomen. M‑am întors în pat și am
mai stat întins vreo trei sferturi de oră încercând să înțeleg ce
se întâmplă. Apoi, exact la 4:30, s‑a oprit, brusc și complet. A
dispărut. Asta a fost și mai de neînțeles. Deși sunetul era lo‑
calizat în creierul meu, părea că e controlat din exterior. După
aceea, m‑am cufundat într‑un somn foarte profund.
A doua zi de dimineață am pornit calculatorul, dornic să
aflu mai multe despre experiența prin care trecusem. Am pus
la căutare sunete de cod Morse în cap. Motorul de căutare a
găsit imediat un site aparținând lui Sharon Barrett Kennedy, o
artistă care trăiește în Virginia. Am fost uluit de cele descrise
de Sharon. Părea să fie identic cu ceea ce trăisem eu în noap‑
tea precedentă. Am remarcat că Sharon avea un chestionar pe
website‑ul ei, pe care l‑am completat imediat. Mi‑a răspuns
foarte repede și am făcut schimb de exemple interesante
ale fenomenului, atât în particular, cât și pe peretele meu
de Facebook.
În noaptea următoare, m‑am culcat ca de obicei și, ce să
vezi, la 3:40 m‑a trezit sunetul de‑acum familiar. Se întâmpla
iar. Am stat treaz uitându‑mă la ceas, interesat să văd dacă
sunetul va înceta tot la 4:30. În momentul în care afișajul
digital al radioului de pe noptieră a arătat 4:30, sunetul a
încetat brusc. A fost o senzație stranie care mi‑a amintit de
cea pe care o ai când compresorul frigiderului se oprește
dintr‑odată. Sunetul motorului din interiorul frigiderului se
contopește cu zgomotele de fond și abia când se oprește îl
remarcăm. Așa am resimțit încetarea semnalului. O percepere
subită a liniștii… mă rog, nu întru totul, căci tinitusul a rămas
mai sesizabil câteva secunde, înainte să devină și el doar o
parte a zumzetului obscur al zgomotului ambiental.
Eram hotărât să izolez cauza acestui fenomen. Am simțit
că nu era nicidecum legat de fenomenele paranormale,
experiențe extrasenzoriale (ESP) sau telepatie. Părea mult prea
real, un element al realității consensuale și nu al celei subiec‑
tive. Aveam senzația că, într‑un mod oarecare, creierul meu
recepta semnale de undeva. Semnalul era transmis pentru o
perioadă specifică de timp. În nopțile următoare, semnalul a

14 Forța infinită a câmpului mental


apărut și a dispărut cu o regularitate de ceasornic. Devenisem
un receptor radio uman!
În timpul schimbului nostru fulgurant de e‑mailuri,
Sharon mi‑a pomenit despre ceva numit HAARP, High
Frequency Active Auroral Research Programme*. Nu mai au‑
zisem până atunci de acest program și, la sugestia lui Sharon,
am început să verific. Am rămas înmărmurit. Principalul loc
de desfășurare al acestui puțin cunoscut program american
de apărare este localitatea Gakona din Alaska. Este finanțat
în comun de Forțele Aeriene și Forțele Navale ale SUA și
Universitatea din Alaska. Scopul său oficial este analizarea io‑
nosferei pentru îmbunătățirea comunicațiilor radio. Desigur,
în calitate de proiect de apărare, va avea și aplicații militare,
cum ar fi folosirea ca instrument de supraveghere.
La sediul din Alaska se găsește ceva numit Ionosferic
Research Instrument (IRI)**, constând dintr‑un set de 180 de
antene răspândite pe o arie de circa 13 hectare. Aceste antene
generează împreună un semnal care este transmis în sus,
spre cer. Semnalul energizează o mică secțiune a ionosferei.
Semnalul propriu‑zis este o rafală de radiație electromagne‑
tică de înaltă frecvență transmisă într‑o gamă cuprinsă între
2,7 și 10 MHz.
Ce înseamnă asta? Ei bine, toate fenomenele periodice
sunt acum măsurate cu o unitate numită hertz, după fizici‑
anul german Heinrich Hertz și scrisă de obicei Hz. Valoarea
exprimată în hertzi cuantifică numărul de cicli pe secundă ai
unui fenomen. Se folosește termenul de ciclu deoarece toate
fenomenele ondulatorii au o mișcare circulară, similar mo‑
dului în care o roată se deplasează dintr‑un punct în altul. Să
ne imaginăm un punct roșu pe marginea unei roți. De fiecare
dată când roata efectuează un ciclu, punctul roșu se va afla
într‑o anumită poziție. Un ciclu este de asemenea exprimat
ca frecvență. De exemplu, dacă bat cu degetul pe masă de
trei ori într‑o secundă, frecvența bătăii va fi de 3 Hz. Pentru

*  Program de cercetare a frecvențelor aurorale active. (N.t.)


**  Instrument de cercetare a ionosferei. (N.t.)

15
fenomenele ondulatorii, cum ar fi undele radio, frecvența este
numărul de vârfuri ale undei măsurate într‑o secundă.
Un hertz este egal cu un ciclu pe secundă. Un kilohertz
este egal cu 1 000 de cicli pe secundă, iar 1 MHz este egal cu
un milion de cicli. Cea mai răspândită utilizare a hertzului ca
unitate de măsură este pentru undele radio, care nu sunt de‑
cât o mică parte a unui fenomen mult mai larg, cunoscut sub
numele de spectru electromagnetic. O altă parte mică a acestui
spectru este vizibilă ochiului uman. Este cunoscută ca radiație
luminoasă. Întrucât undele electromagnetice se deplasează cu
viteza luminii, o undă de 1 Hz va avea o lungime de 300 000
de km.
Revenind la programul HAARP, IRI transmite atât sub
formă de unde continue, cât și sub formă de pulsuri scurte
de energie — iar aceasta ar putea fi important — care vor fi
detectate ca semnale discrete similare codului Morse. Denumit
radiație pulsatorie de radiofrecvență, se știe despre acest
fenomen că manipulează și perturbă procesele mentale umane
pe mari arii geografice.
Americanii au început să devină interesați de folosirea
energiei electromagnetice ca armă atât defensivă, cât și ofen‑
sivă în 1953, când rușii au început să le bombardeze sediul
ambasadei de la Moscova cu radiație din spectrul microunde‑
lor. Într‑o anumită perioadă de timp, această armă tăcută și
invizibilă a provocat cancer la câțiva membri ai personalului
ambasadei, iar câțiva dintre ei au murit.2 Fusese descoperită
o capacitate nouă și mortală de a‑ți ataca inamicul. Ca răs‑
puns la asta, CIA a început să finanțeze diferite proiecte de
cercetare, cel mai important fiind Proiectul Pandora. Echipa de
cercetare de la Pandora, condusă de dr. Ross Adey, a lucrat cu
unde de frecvență extrem de joasă, cunoscute după acronimul
ELF — unde de frecvență foarte joasă. Ei au constatat că unde‑
le ELF transmise în spectrul de la 1 la 20 de Hz au efecte pro‑
funde asupra funcționării corpului uman. Au mai constatat că
undele din gama 6–16 Hz au efecte drastice asupra creierului
și sistemului endocrin. Pe neașteptate, s‑a descoperit o armă
care putea fi folosită împotriva inamicilor reali sau potențiali.

16 Forța infinită a câmpului mental


Aceasta se întâmplă deoarece creierul uman rezonează
și el la anumite frecvențe, care sunt măsurate ca unde cere‑
brale. Când dormim profund, creierul rezonează la intervalul
0,5–4 Hz. Acestea sunt denumite unde delta. Pe măsură ce
ieșim din somnul profund, creierul trece în intervalul the‑
ta, cuprins între 4 și 8 Hz. Această stare este percepută ca
somn superficial sau visare cu ochii deschiși. Intervalul de
unde alfa (8–13 Hz) este atunci când suntem treji, dar într‑o
stare relaxată. Starea noastră normală de trezie este definită
ca intervalul de unde beta, care presupune lungimi de undă
cuprinse între 13 și 30 Hz. Din acest punct, lucrurile devin
ceva mai discutabile. Există o controversă privind locul unde
se termină frecvențele beta și unde încep frecvențele gamma.
Aceasta deoarece undele gamma sunt puțin înțelese. Ele se
situează între 30 și 100 Hz și sunt legate de hiper‑vigilență,
percepții profunde și, la extremă, anxietate.
Pornind de aici, pare cel puțin probabil ca orice frecvență
similară cu cea a undelor cerebrale să afecteze activitatea ne‑
uronilor în același mod în care un diapazon afectează mediul
din jurul lui. În anii 1970, dr. Andrija Puharich a descoperit că
expunerea oamenilor la lungimi de undă de 7,83 Hz îi făcea
să se simtă fericiți, frecvența de 10,8 Hz îi făcea să se simtă
exaltați, iar frecvența de 6,6 Hz producea un profund senti‑
ment de depresie. Foarte interesant este faptul că frecvența
de 7,83 Hz este cunoscută ca Rezonanța Schumann și este
rezonanța de fond a pământului. Acest fenomen a fost prezis
de fizicianul german Winfried Otto Schumann în 1952. Spațiul
dintre suprafața terestră și ionosferă acționează ca un fel de
recipient care captează undele electromagnetice și transformă
acest spațiu în ceva denumit cavitate de rezonanță. Anumite
unde ELF sunt create de curenții electrici din fulgere și rezo‑
nează în interiorul cavității. Aceste unde au o lungime egală
cu circumferința pământului și o frecvență de aproximativ
7,83 Hz. Prin urmare, ne simțim fericiți pentru că suntem
acordați cu pământul însuși!
În consecință, există dovezi clare că expunerea la anumite
frecvențe poate afecta dispoziția sufletească a unei persoane

17
și, la extreme, poate manipula schimbări ale conștiinței. E po‑
sibil ca asta să fi început să mi se întâmple în acea dimineață
timpurie de mai?
Prima dificultate era legată de faptul că eu mă aflam în
nord‑vestul Angliei, la multe mii de kilometri de Alaska.
Cum puteam eu să aud un semnal transmis de la o asemenea
distanță? Am făcut niște verificări și am aflat că sediul din
Gakona nu este singurul sediu HAARP din lume. Pe lângă cel
din Arecibo, din Porto Rico, mai există ceva numit EISCAT
(European Incoherent Scatter Scientific Association*) cu
sediul în Ramfiordmoen, în apropiere de Tromsø, Norvegia.
Totuși, există dovezi potrivit cărora HAARP ar putea fi chiar
mai aproape de Wirral decât nordul Scandinaviei. Făcând
cercetări, am descoperit o informație posibil semnificati‑
vă. Instalația HAARP din Alaska a fost construită de BAE
Advanced Technologies, o companie din Marea Britanie care
are multe facilități în regiunea mea. Aceasta mi‑a sugerat că
activitatea HAARP ar putea fi mult mai apropiată de Wirral
decât Alaska sau Norvegia.
După câteva zile, bănuiala mea s‑a confirmat. Am
descoperit că există un sediu în Capel Dewi, aproape de
Aberystwyth, în centrul Țării Galilor. Cunoscut sub denu­
mirea de Radar de Mezosferă‑Stratosferă‑Troposferă (MST),
acesta constă dintr‑o serie de antene care arată foarte
asemănător cu instalația HAARP din Alaska. Desigur, doar
pentru că ceva seamănă cu altceva nu înseamnă că are
aceleași funcții. Dar i‑ar informa autoritățile pe localnici că
o mică instalație HAARP își desfășoară activitatea în loca‑
litatea lor? Bănuiesc că nu. Acest sediu este coordonat de
National Environmental Research Council** (NERC) și motivul
oficial al existenței sale este, conform website‑ului NERC,
faptul că ar fi „cel mai puternic și mai versatil instrument de
«modelare a vânturilor» din Marea Britanie“. Totuși, același
website conține un comentariu foarte ciudat prin care se
recunoaște că:

*  Asociația Științifică Europeană pentru Împrăștiere Incoerentă. (N.t.)


**  Consiliul Național de Cercetări privind Mediul Înconjurător. (N.t.)

18 Forța infinită a câmpului mental


În plus, instalația operează și găzduiește un număr de
instrumente ale căror observații le completează pe cele
făcute de radarul MST.3

Care erau șansele ca eu să receptez semnale care par a fi


alarmant de similare cu frecvențele HAARP și apoi să desco‑
păr, absolut întâmplător, că există o instalație de tip HAARP la
câteva sute de kilometri de dormitorul meu?
Acum locuiesc în West Sussex și încă nu am auzit vreun
semnal asemănător codului Morse sau vreun alt fel de sunet
neobișnuit în capul meu, în afară de tinitusul de care sufăr.
Totuși, în urmă cu două săptămâni, mă aflam la un hotel,
cam la opt kilometri de vechea mea locuință din Wirral. Și, ce
credeți? La ora 3:40 dimineața, un sunet foarte familiar m‑a
trezit din somn. Poate o fi o coincidență, dar pentru mine
cazul este dovedit. În acea parte a Marii Britanii se produce o
transmisie pe o anumită frecvență și, dintr‑un motiv oarecare,
eu mă acordez la acea frecvență.
În opinia mea, contează puțin dacă eu am recepționat sem‑
nale HAARP sau altele, similare acestora, trimise de Radarul
MST. Ce este semnificativ pentru mine este că recepționez
acest semnal de tip Morse, în primul rând. Și cred că știu de
ce. Cred că în acea după‑amiază petrecută în Elveția, dispo‑
zitivul luminos al doctorilor Winkler și Proeckl mi‑a trezit
glanda pineală din somnolență, iar acum a devenit­activă. Mai
mult, am descoperit acum că, în 1989, un grup de cercetători,
Wilson, Stevens și Anderson, a descoperit că glanda pineală
este deosebit de sensibilă la radiația ELF. Ei au scris:

Indiferent dacă este afectată direct sau nu, glanda


pineală este un loc convenabil pentru monitorizarea
efectelor discronogenice [care perturbă bioritmurile] ale
acestor câmpuri. Totuși, pare tot mai plauzibil ca
pineala să joace un rol central în răspunsul biologic la
factorii de mediu.4

Bănuiesc că dispozitivul Lucia a făcut mai mult decât să‑mi


ofere o experiență stranie. Cred că s‑ar putea să‑mi fi activat

19
un organ senzorial nou, situat în creier, un organ care poate
recepționa semnale radio din atmosferă și are capacitatea de
a procesa o altă formă de lumină, care are drept sursă un loc
situat în profunzimile structurilor fundamentale ale univer‑
sului, o lumină care i‑a iluminat de milenii pe mistici și pe
șamani. La fel ca și în cazul tuturor aspectelor legate de vede‑
re, organul care procesează lumina și o prezintă conștiinței
este ochiul. Numai că ochiul care mi‑a fost deschis în ziua
aceea în Elveția privește spre interior, nu spre exterior. Este
de multă vreme cunoscut ca al treilea ochi și este o structură
cât se poate de fizică din centrul creierului. Fiziologii și ne‑
urologii o cunosc ca glandă pineală. Intenționez ca în cartea
de față să prezint dovezi că această glandă mică și obscură
este de fapt organul cel mai important din corpul omenesc,
un organ care poate înlesni următorul mare pas evoluționist
al omului.
Ca în toate cărțile mele, voi fi ghidul tău în această fasci‑
nantă călătorie de explorare. Vom vizita multe locuri, unele
dintre ele putând să pară cumva în afara itinerarului, dar
aceste diversiuni sunt motivate, pentru că doar vizitând
aceste cătune aflate în afara drumului nostru vom putea
aprecia cum se cuvine minunățiile destinației noastre finale.
De‑a lungul drumului, sper că vei găsi multe lucruri care să
te intereseze. Dacă, la finalul călătoriei, ajungi într‑un loc în
care nu poți să crezi, e în regulă. Amândoi vom fi împărtășit o
minunată aventură, iar buzunarele noastre vor fi pline totuși
cu nestematele sclipitoare pe care le‑am cules pe drum.
Vom începe călătoria noastră cu începutul, acesta fiind
întotdeauna un loc bun din care să pornești. Istoria îndepăr‑
tată este mereu un ținut străin, prin faptul că interpretăm
cu ajutorul cunoștințelor moderne credințele și filosofiile
unor civilizații care sunt foarte îndepărtate în timp față de
a noastră. Singura noastră sursă de informații despre aceste
civilizații depinde de un număr redus de documente scri‑
se care au supraviețuit, alături de tradițiile orale care au
fost purtate mai departe de‑a lungul mileniilor de oameni
evlavioși, preoți și călugări. Aceste credințe s‑au întrețesut

20 Forța infinită a câmpului mental


acum cu structura religiilor moderne și a mișcărilor ezoterice.
Dar aceste credințe ne pot oferi o imagine ispititoare a unei
tradiții mai vechi, înrădăcinate într‑o înțelegere a funcționării
naturii mult mai avansate decât a noastră. Trebuie să anali‑
zezi cu mare atenție limbajul simbolic și descrierile ezoterice,
dar un asemenea exercițiu poate fi extrem de fructuos și,
uneori, uluitor. Așadar, să dăm la o parte vălul timpului și să
ne deplasăm mult înapoi, în timp, în acele zile de început ale
civilizației umane, când zeii umblau pe pământ.

21

Оценить