Proprietati optice ale structurilor dentare.

Metode vizuale si instrumentale de determinare

a culorii detare

Gale(Friedmann)Edina-Ionela
Medicina Dentara, An 5, grupa 1

1
 Cuprins
Introducere………….…………………………………….……….….………..………3
1.Culoarea………...………………………………………….…….…………..………3
1.1Parametrii fizici…………………………………….……….………..……..…3
1.1.1 Surse de lumina…………………………….…….…….…….………..3
1.1.1.1 Surse de lumina naturala……………………………….………..4
1.1.1.2 Surse de lumina artificiala………..…………….…….………….4
1.1.2 Observatorul……………………………………………………..….….4
1.1.3 Obiectul luminat………………………………………….……….……5
2.Sisteme de analiza a culorii……………………………………………..……..…….5
2.1Sistemul Munsell……………………………………………….…….………..5
2.1.1 Nuanta……………………………………………………………….....5
2.1.2 Saturatia………………………………………………………...………6
2.1.3 Luminizitatea……………………………………….…………..………6
2.2 Sisteme tricromatice……………………………………….……….…………6
2.2.1 Sistemul CIE tristimulus……………………………..………….……..6
2.2.2 Sistemul CIE L a*b*……………………………….………………..…6
2.2.3Sistemul CIE2000…………………………………………………..…..7
3.Spatiul culorilor dintilor nturali…………………………………...………….……..7
4.Alti parametrii optici……………………………………………….……….………7
4.1Transluciditate………………………………………………………………...7
4.2Opalescenta………………………..………………………………………….7
4.3 Fluorescenta………………………………………………………………….8
5.Caractieristicile optice ale structurilor dentare…………….…....………………….8
5.1Smaltul dentar……………………………………….………………….…….8
5.2Dentina………………………………………………………………………..8
5.3 Pulpa dentara…………………………………………………………………9
6.Lumina si culoare dintilor naturali………………………………………………….9
7.Modificari ale proprietarilor optice ale unitatilor dentare induse de varsta.......….. 10
8.Analiza culorii…………………………………………………………...........……10
8.1Metode vizuale de apreciere a culorii………………………………….......…11
8.1.1Cheile de culori clasice………………………………………….….….11
8.1.2Cheia Vitapan 3D Master……………………………………..….……11
8.1.3 Cheila de culori specifica unor anumite tehnici……………….…..….12
8.1.4 Limitele alegerii vizuale a culorilor detare………………….…….…..12
8.2 Analiza intrumentala a culorii………………………………………….……13
8.2.1Spectrofotometrul……………………………………………….……..13
8.2.2 Colorimetrele…………………………………………………….……14
8.3Metode de analiza combinate - vizuale si instrumentale………………..……15
8.4Dezavantajele sistemelor instrumentale de analiza cu culorii…………..……15
Concluzii……………………………………………………………………….…….16
Bibliografie………………………………………………………………………..….17

2
Introducere

 Pentru noi, ca medici unul dintre cele mai dificile lucruri de care ne lovim
aproape la fiecare pacient este potrivirea culorii restaurațiilor cu cea a dintelui în așa
fel încat lucrarea finală să fie cât mai apropiată de aspectul natural al dinților și să se
integreze armonios în arcada dentară. Capabilitatea de a transmite informația corectă
din cabinetul dentar către laboratorul de tehnică poate fi mult îmbunătățită învățând
limbajul culorilor și caracteristicile optice specifice dinților.

Așadar, datorită faptului că dintele este o structură amplă formată din mai multe
straturi cu proprietăți optice diferite care reacționează diferit la contactul cu lumina
incidentă, etapa de alegere a culorii este una extrem de complexă. Luând în
considerare toate elementele de mai sus ajungem la concluzia că aprecierea culorii nu
este suficientă, ci trebuie luate în considerare și caracteristicile proprii ale suprafețelor
dentare.   

1. Culoarea

   1.1Parametrii fizici

În primul rând trebuie să fie clar că orice discuție despre culoare trebuie să
înceapă cu relația dintre culoare și lumină, deoarece culoarea fără lumina nu există.
Lumina este o formă de energie, o parte din spectrul de radiații electromagnetice la
care ochiul uman este sensibil. Ochiul uman este capabil să vadă doar o mică parte din
aceste radiații într-un range cuprins între 380 și 760 nm. Aceste radiații au capacitatea
de a declanșa la nivelul retinei reacții fotochimie ce stau la baza formării imaginii
vizuale

Când lumina lovește un obiect pot să se producă diferite interacțiuni, cum ar fi:să
fie reflectată, refractata, absorbită, dispersată și transmisă. Majoritatea obiectelor sunt
colorate deoarece procesul de absorbție este mai mare la unele lungimi de undă decât
la altele. Potrivit lungimilor de undă captate diferite culori sunt interpretate de către
creier: raze scurte (400-500)-albastru; raze medii (500-600)-verde și laze lungi (600-
700)-roșu. Toate celelalte culori rezultă printr-o combinație a acestor culori primare.
Trebuie să fie clar că razele de lumina sunt incolore, culoarea reprezentând răspunsul
creierului la stimulii luminoși. Culoare oricărui obicect există doar prin prezența
următoarelor elemente: 1.lumina; 2..observatorul capabil să capteze(retina) și să
interpreteze (creierul) stimulii luminoși după interacțiunea luminii cu obiectul
observat .3.obiectul sau corpul asupra căruia acționează lumina 2  1

1.1.1 Surse de lumină

Este orice obiect care emite sau reflectă radiații din domeniul vizibil de lungimi
de unde. Astfel, există surse de lumina primare-emit propriile radiații și surse de
lumina secundară-reflectă radiațiile emise de o sursă primară. După originea lor rusele
de lumina pot fi naturale sau artificiale. Intensitatea unei surse de lumina este
dependență de energia emisă de această și are că unitate de măsură lux-ul. Pentru
o apreciere optima a culorii dentare, intesitatea sursei trebuie să aibă o valoare de
cca.1000lux. 1 3

3
  În mod ideal lumina ar trebui să acopere întreg spectrul vizibil, să fie constantă,
să aibă o temperatură a culorii de aprox 500k, să fie echilibrată, să nu predomine
niciuna dintre lungimile de undă și să fie reproductibilă 2

Un aspect critic pentru o percepție adecvată a culoriieste calitatea sursei de

lumina.

1.1.1.1 Sursa de lumina naturală - reprezentată de lumina solară care constă

într-un amestec omogen de radiații cu lungimi de undă diferite. Valorile mai mari
aparțin spectrului infraroșu, iar cele mai mici radiațiilor UV. 1 Ora,anatimpul și
condițiile meteorologice influenteazsa major calitatea luminii emise. Literatura indică
lumina ideală ca fiind cea de la soare de la ora 10am sau 2pm.

1.1.1.2 Sursa de lumina artificială - surse de lumina standardizate, diferite prin

distibutia spectrală a fasciculului emis, prin temperatura culorii radiației exprimate în
grade K. 3

●▪Becul incandescent cu filament de tungesten-gama culorii roșu-portocaliu,

obiectele dobândesc tentă roșiatică sau portocalie

●▪Lampa cu halogen(vapori de I sau Br) - gama spectrului orientate spre

nuanțe de albastru, violet

●▪Tuburi Fluorescente (Hg) obiectele au o tentă verde-albăstruie

-lunina alb cald

-lumina alb standard

●▪Sursă standard de tip D50 D55 D60

Cabinetele se află sub infuenta a trei surse de lumină diferite: lumina naturală,
sursă de lumina a cabinetului și lampa unitului. Pentru iluminarea câmpului operator
se recomandă utilizarea surselor de lumina cu spectrul corectat. Un mod simplu de a
observa influența sursei de lumina în percepția culorii este să observăm același corp
sub surse diferite de lumina, fenomen cunoscut sub denumirea de metamerism. În
practică medicală ulterior rezultatul alegerii trebuie verificat sub diferite surese de
lumina pentru a evita fenomenul de metamerism. 1 2 

  1.1.2 Observatorul

 Lumina este percepută de către observator cu ajutorul analizatorului

vizual,ajungând la retină unde stimulii luminoși excită fotoreceptorii initiinduse
reacții fotochimice ce stau la baza impulsului nervos aferect responsabil de formarea
imaginii vizule la nivelul cortexului.

Există două tipuri de fotoreceptori:

1.Celule cu conuri-localizate în foveea centralis, la nivelul retinei
  - trei tipuri de celul(a,v,r)

4
 -responsabile de percepția și diferențierea culorilor
2.Celule cu bastonașe-responsabile de percepția luminozității (s,m,f) 3 1

1.1.3 Obiectul luminat

Când lumina lovește un corp poate să interacționeze cu acesta și să fie modificată prin
patru procese diferite: reflexie, absorbție, refracție sau dispersie.Un singur obiect
venit în contact cu rază de lumina poate genera fenomene diferite în arii diferite ale
acestuia.

O lumina care conține întreg spectrul, va fi complet reflectat de obiect și va apărea

albă .Lungimile de undă medii sunt o parte reflectată, o parte absorbită și culoarea
observată va fi verde, iar interpretarea creierului când reflexia este total absentă este
negru.2 Unele corpuri permit luminii să treacă de pe o parte pe altă a acestuia fără a fi
absrbita sau reflectată.

2.  Sisteme de analiză a culorii.

Un sistem de analiză a culorii este un mod sistematic de a aranja culorile într-un

spațiu tridimensional.Având în vedere importanța calităților comatice ale obiectelor,
sistemele de analiza a culorii sunt frecvent folosite în educație pentru a descrie
culorile. Există mai multe sisteme de clasificare a culorilor pe care le vom descrie în
paragrafele următoare 1 3

2.1Sistemul Munsell

Sistemul Munsell este cel mai vechi sistem de analiză a culorii. Principiul se
bazează pe împărțirea culorii în trei coordonate: nuanță, saturatia și luminozitatea. Cei
trei parametrii sunt reprezentați în spațiul cromatic cu trei coordonate astfel:
Nuanță(h)-coordonată polară, saturație(v)-coordonată liniară, orizontală și
luminozitatea-coordonată liniară verticală 1 

2.1.1 Nuanța

Reprezintă paramentru care deosebește o familie de culorii de altă, fiind

dependentă de lungimea radiațiilor dominante conținute în fasciculul respectiv.Cu alte
cuvinte putem spune că nuanța reprezintă numele culorii: roșu albastru, verde,
galben,portocaliu, indigo, violet. Se descriu 10 nuanțe, fiecare având 10 subclase de
nuante. La dinții naturali variațiile nuanțelor sunt destul de limitate acestea variind
între câteva nuanțe de galben și portocaliu și eventual câteva detalii cu nuanțe albastre
sau verzi în zona incizala. La dentiția permanentă tânăra nuanța tinde să fie similară în
intreaga cavitate orală însă odată cu îmbătrânirea apar variații ale nuanțelor datorită
colorațiilor intrinseci sau extrinseci. 1 3
2.1.2 Saturația(intensitatea)

Reprezintă gradul de puritate a culorii respective, fiind determinată de conținutul

acesteia în pigment cromatic. Este proprietatea care diferentiază o culoare palidă de o
culoare intens pigmentată. La dinții naturali variațiile saturației pot fi observate între
dinții din grupuri diferite sau chiar și în diferite regiuni ale aceluiași dinte. 1 2

5
 2.1.3 Luminozitatea

Reprezintă cantitatea mai mare sau mai mică de lumină reflectată de o

anumită suprafață.Este o proprietate acromatică determinată de cantitatea de
energie luminoasă reflectată. Luminozitatea este caracteristica care deosebește o
culoare deschisă de una închisă și este singura dintre cele trei caracteristici ale
acesteia care poate exista independent. Astfel o imagine colorată caracterizată
prin toți cei trei parametrii poate fi transformată într-o imagine alb-negru
caracterizată doar de luminozitate 1

Datorită numeroaselor structuri prezente la nivelul receptorului vizual

implicate în detectarea variațiilor de lumina, în comparație cu structurile
responsabile de detectarea nuanței și a saturației,este considerat că cea mai
importantă caracteristică a culorii este luminozitatea. 2 3

La dinții naturali, un dinte deschis are o luminozitate crescută, un dinte închis

o luminozitate scăzută. Luminozitatea variază invers poroportional cu saturația,
astfel în cazul dinților erupți recent saturația este redusă, luminozitatea este
crescută, în timp datorită pigmentatiilor raportul între cele două se schimbă. Pe
scară Munsell luminozitatea variază de la 0 (negru) la 10(alb) 

2.2 Sisteme tricromatice

 Sistemele tricromatice definesc culoarea că fiind conbinatia dintre trei culori

fundamentale. 

2.2.1 Sistemul CIE tristimulus

Este un sistem tricromatic ce susține că orice culoare poate fi definită de o
triadă de trei parametrii (X,Y,Z) bazați pe funcțiile răspunsului spectral definite
de observatorul CIE. În acest sistem o culoare poate fi reprezentată grafic într-un
sistem 3D. Analiză culorilor constă în determinarea valorilor XYZ. 1 3
2.2.2 Sistemul CIE L a*b*

Reprezinta o transformare nonlineara a sistemului tristimulusin care coordonate

XYZ sunt transformate în L-luminozitate a*-axa roșu verde b*-axa galben albastru.în
CAest sistem se pot analiză și parametrii C*(chroma) și H(Nuanță). Sistemul permite
derularea diferențelor de culoare înre două elemente diferite sau evoluția culorii unui
element. Se calculează diferența de culoare  că fiind distranta geometrică dintre
punctele corespunzătoare a două culori din spațiul cromatic. În acest sistem diferența

1
de culoare se calculează cu formulă:

În aprecierea potrivirilor culorilor materialelor restaurative cu cea a dinților

naturali sunt de interes următoarele valor:1-diferența decelata de 50% dintre
observatori; 2-valoare acceptabilă din punct de vedere clinic; 3-valoare acceptabilă
doar pentru 50%, restul considerând necesară înlocuirea; 3.7-cea mai mare valoare a
diferenței care trece încă neobservată pentru o parte dintre observatorii obișnuiți,orice
valoare care depășește această valoare necesită modificarea culorii restaurației.

6
 2.2.3Sistemul CIE2000 

Varianta mai nouă, operează cu L’ a’ b’ C’    

3.. Spațiul culorilor dinților nturali

Apare că un spațiu limitat, localizat între porțiunile pozitive ale axelor cromatică
a*-roșu și b*-galben, mai aproape de axa b*.Această poziție indică gama de nuanțe
galben-portocalii în care se încadrează culorile dinților. În plan orizontal, extinderea
este îngustă,ceea ce înseamnă că saturația are o valoare redusă. Că poziție în sens
vertical este situat în porțiunea superioară, ceea ce indică o luminozitatea crescută a
structurilor dentare. 1  

4.. Alți parametrii optici

4.1Transluciditatea

Materialele translucente permit trecerea unei părți de lumina prin ele, doar o mică
parte din ea fiind absorbită sau dispersată.Transluciditatea variază invers proporțional
cu luminozitatea, cu cât transluciditatea este mai mare cu atât luminozitatea este mai
mică deoarece cantitatea de lumina reflectată este mai redusă.1

Odată cu înaintarea în vârstă transluciditatea crește la nivelul structurilor dentare.1

La dintîi naturali transluciditatea se apreciază atât din punct de vedere a nuanței

asociate acesteia, cât și din punct de vedere al localizării cel mai frecvent regăsindu-se
în zona incizala. În ceea ce privește restauratiile transluciditatea le conferă un aspect
mai realist. 5 

4.2Opalescența

Unul dintre cele mai frumoase efecte ale dinților naturali este reprezentat de
opalescență, proprietate dată de prezența cristalelor de hidroxiapatita și capacitatea
smalțului de a reflectă radiațiile luminoase cu lungime de undă mică și în mod
simultan absorbția și transmiterea radiațiilor luminoase cu lungime de undă
mare.Datorită opalescentei când dintele este observat sub lumina reflectată părțile
translucente ale dintelui par să aibă o tentă albăstruie, acest lucru se întâmplă mai ales
în zona incizala.  2 1 6

4.3Fluorescenta

Reprezintă un efect optic caracteristic dinților naturali, fiind definită că și

abilitatea structurilor dentare de a absorbi radiațiile UV care sunt invizibile pentru
ochi din spectru incident și de a le transformă în radiații cu lungime de undă într 400-
500nm, în cadrul spectrului vizibil., percepute albastre.

Cu toate că ambele structuri dentare dure, smalțul și dentină sunt țesuturi natural
fluorescente, dețînă este locul în care procesul este mult mai intens, dând aspectul de
lumină interioară esențială pentru aspectul natural al dinților. 1 2 3 5

7
5.Caractieristicile optice ale structurilor dentare

Aspectul arcadelor dentare este caracterizat de mai mulți factori însă elementul
dominant rămâne culoarea care împreună cu luciul de suprafață, transluciditatea,
fluorescența și opacitatea intrinsecă contribuie la definirea parametrilor optici ai
structurilor dentare1. Culoare dinților naturali este dependență de structura histologica,
distribuția și compoziția chimică a principalelor țesuturi care formează unitatea
dentară.

 5.1Smaltul dentar

Reprezintă stratul cel mai extern al dintelui care vine în contact direct cu
mediul bucal, acoperind și protejând coroana anatomică a dintelui. Grosimea
stratului de smalt diferă la suprafață coroanei dentare, fiind mai mare la nivelul
cuspizilor dinților laterali și marginilor incizale care sunt formați doar din smalt,
această explicând aspectul diferențial al acestor alemente față de restul dintelui.

Caracteristicile lui principale sunt luminozitatea, transluciditatea și

opalescența. Este principala structura dentară responsabilă de luminozitatea
dintelui deoarece favorizează fenomenele de reflexie.

Culoarea aparentă a dintelui este rezultatul fenomenului de reflexie difuză

dinspre interior spre exterior. Variațiile culorilor dentare sunt influențate și de sex
sau vârstă, astfel femeile prezintă o luminozitate mai crescută și transluciditate
incizala, în timp ce la bărbați au un aspect mai saturat cu marginea incizala mai
puțîn translucenta. 1 3 6 

5.2Dentina

 Nuanța și saturația culorii de baza a dintelui este dată de către stratul

dentinar. Optic acesta poate fi apreciat ca și un strat opac cu o saturație mai
crescută decât cea a smalțului dentar. Dentină prezintă o culoare alb-gălbuie la
dinții recent erupți, ulterior prin pigmentare putând să ajungă la nuanțe gaben-
portocalii sau chiar brune. La nivel dentinar putem să distingem trei zone:

-dentina primară - reprezintă stratul cel mai bine reprezentat și se

formează în timpul perioadei de odontogeneză

-dentina secundară - după erupția dentară, detina secundară continuă să

se depună pe pereții cemerei pulpare și a canalului radicular. Cularea acesteia
este mai gălbuie, având o transluciditate și o saturație mai mare decât cea a
dentinei primare.

-detina terțiară sau detina de reacție, se localizează pe pereții camerei

pulpare în apropierea unor zone de ieritatie mecanică sau bacteriană. Este
mai pigmentată și are proprietăți asemănătoare cu cele ale dentinei
secundare.

Odata cu inaintarea in varsta si depunerile de saruri minerale din canaliculele

dentinare, din punc de vedere optic pe langa componentele descrise mai sus, mai

8
exista un strat aparte localizat la limita dintre smalt si dentina care are un grad mai
mare de mineralizare asadar si un grad de transluciditate mai crescut.
La nivelul dentinei lumina are o directie difuza si neregulata, in special datorita
dispozitiei canaliculelor dentinare si a continutului mare de substante organize ceea ce
determina o opacitatea mai mare a acesteia in comparatie cu smaltul, la fel si o
fluorescenta crescuta. 1 3 6

5.3Pulpa dentară

Dinții prezintă în interiorul lor camera pulpara care adăpostește un țesut

conjuctiv bogat vascularizat și inervat care asigura vitalitatea dentară. Datorită
dimensiunilor mai crescute ale camerei pulpare la dinții recent erupți, aceștia sunt
adesea asociați cu o culoare cu o ușoară tentă rozulie, care poate fi observată în
special la vinelul peretelui oral.1 4 Cum a fost prezentat și mai sus, odată cu
erupția dintelui în cavitatea orală începe depunerea de dentină secundară care are
ca și consecință reducerea în dimensiuni ai camerei pulpare, deci influență
cromatică a pupei devine neglijabilă sau chiar insesizabilă. Pe de altă parte pulpă
dentară poate să sufere unele modificări patologice sau tratamente ce interesează
cavitatea pulpara, care afectează dintele semnificativ din punct de vedere
cromatic 1 

6.Lumina și culoare dinților naturali

Dinții sunt structuri tanslucente a căror culoare este rezultatul a

manifestărilor simultane a absorbției, reflexiei și transmisiei de lumina.
Suprapunerea diferitelor grosimi de smalț și dentină de-alungul coroanei dentare
rezultă într-un aspect policromatic care pe de-o parte face foarte dificilă imitarea
culorii de către restaurații, dar pe de altă parte da structurilor dentare o frumusețe
unică

●▪Treimea cervicală - prezintă o grosime mare a dentinei și un strat subțire

de smalt, care rezultă intro saturație mai intensă. În această regiune
expresia cromatică este minim influențată de către smalt, fiind un loc
perfect pentru a evidenția culoarea dentinei

●▪Treimea mijlocie - prezintă un volum mare de dentină și un strat subțire de

smalt. Este caracterizată prin transluciditate scăzută datorită gr grosimii
mari al stratului de dentină și luminozitate crescută datorită  stratului de
smalt care atenuează saturatia dentinei, ceea ce crește luminozitatea
dintelui

● Treimea Incizala - prezintă un strat foarte subțire de dentină, și o grosime

crescută a smalțului care este puternic translucent. Ca și consecință
luminozitatea finală a dintelui este redusă de către backgroundul negru al
cavității orale, care poate fi văzut prin treimea incizala. Datorită
transuliditatii mari în treimea inciala efectele optice alea opalescenței
sunt mai pronunțate.2 3 4

9
 7.Modificări ale proprietarilor optice ale unităților dentare induse de vârstă

  La dinții tineri, conform descrierii smalțului de mai sus, acesta este cel mai bine
reprezentat la nivelul marginii incizale și cuspizilor dinților laterali, iar dentina este
reprezentată în principal doar de dentina primară așadar dintele va avea un efect de
opalescentă mai pronunțat, cu o luminozitate crescută și transluciditatea caracteristică
la nivelul marginii incizale.

Odată cu înaintarea în vârstă proprietățile optice ale dinților se schimbă, datorită

modificării compoziției și configurației structurilor dentare. Grosimea smalțului se
reduce, crește concentrația minerală a smalțului, dând un aspect mai transluccid
dintelui. În ceea ce privește dentina această se pigmentează, luminozitatea dintelui se
reduce având că rezultat cesterea influenței coloristice a smalțului deci modificarea
nuanței și creșterea sturatiei dintelui. Toate aceste modificări sunt mai vizibile în
treimea cervicală un grosimea stratului de smalt este mai redusă. 1 

8.Analiza culorii

Analiza culorii dentare este o etapă importantă prezența într-o gama largă de
tratamente stomatologice: restaurări directe sau indirecte, tratamente chimie ale
discromiilor detare sau în tratamente protetice cu materiale ce reproduc cromatic
structra dentară. În procesul de replicare a culorii există două etape: selecția culorii și
transmiterea și duplicarii a culorii în timpul realizării restaurării.

Selecția culorii poate fi realizată prin două metode:

● Subiective-implică analiză vizuală prin comparația eșantioanelor de chei de culori

cu dintîi naturali
● Obiective - metode instrumentale:spectofotometrie, calorimetrie, analiză
digitală.1 3  

8.1Metode vizuale de apreciere a culorii

Cu siguranță metoda cea mai utilizată de alegere a curlorii este comparația

vizuală între culoarea dintelui și diferite chei de culori. Există mai multe chei de
culori, care diferă prin principiile de utilizare.
Cheile de culori trebuie să îndeplinească anumite condiții:
-acoperire cât mai mare a spațiului culorilor
-distribuție cât mai uniformă și aranjament logic în acest spațiu
-posibilitatea de potrivire cu cea a dinților naturali
-uniformitatea eșantioanelor aparțînând unor chei diferite

-corespondență între paramentrii de culoare ai eșantioanelor din chei și

materialelor restaurative cu același cod

10
Un parametru important este eroarea de acoperire spectrală care se definește că
valoarea medie a diferențelor minime dintre parametrii de culoare ai elementelor unei
chei de culori și fiecare dintre elementele dentare.. Se urmărește că valoarea erorii să
fie cât mai redusă, sub limita clinică acceptabilă(<2.7)

8.1.1Cheile de culori clasice

La momentul acesta există mai multe chei de culori potrivite pentru rășinile
compozite și sistemele ceramice însă majoritatea se bazeaa pe cheia tradițională
produsă de Vită, Vitapan Classical. Această cheie este bazată pe nuanțe și saturație
fiind împărțită astfel: A-nuanțe brun roșcate, B-galben-portocalii C-cenușiu-verzui, D-
gri-roșcat., în timp ce sturatia variază de la 1-4.
Cheia Vitapan Classical constă într-o cheie de 16 culori de obicei separate în
funcție de nuanțe ABCD. O altă variantă de a aranja cheie ar fi în ordinean
descrescătoare a luminozității, care variază invers proporțional cu saturația.(indicată
în aprecierea rezultatelor tratamentelor de albire)
B1-A1-B2-D2-A2-C1-C2-D4-A3-D3-B3-A3.5-B4-C3-A4-C4
Dezavantajele acestei chei sunt: acoperirea insuficientă a spațiului culorilor
dentare și lipsa de ordonare a eșantioanelor în acest saptiu, existând posibilitatea că
mai mulți dinți să nu își găsească corespondentul în aceste eșantioane, sau diferența de
culoare să fie peste limita acceptată 1 2 4 8
8.1.2Cheia Vitapan 3D Master
Luând în considereare limitele cheii Vitapan Classical s-a creat un standard
de culoare mai complex a cărui idee are la baza principiul analizei culorii în
funcție de cei trei parametrii prezentați anterios, însă prioritar fiind parametrul
luminozitate.
Această cheie este consituita din 26 de culori împărțite în 5 eșantioane în
funcție de luminozitate. În cazul utilizării acestui grup primul parametru de care
se ține cont este luminozitatea, taburile pentru acestea fiind prezente în primul
rând de sus al fiecărui eșantion. Apoi urmează alegerea saturației comparând
diferitele saturații(1,2,3) situate pe rândul din mijloc al grupului.Ultimul
parametru apreciat este nuanță, identificată că: M-nuanță standard, L-nuanță
gălbuie R-nuanță mai roșcată.
Cheia 3D Master se bazează pe ordinea importanței în dimensiunea culorii.
Acest sistem are avantajul unei concordante mai fidele în aprecierea culorii,
asigură o acoperire mai bună a spațiului culorilor, și are o distribuție mai
uniformă a eșantioanelor.
Indiferent de cheia utilizată, extrem de utile sunt hărțile de culoare pentru a indică
promatica proprie fiecărei zone 1 2 4 8
8.1.3 Cheila de culori specifică unor anumite tehnici
-cheile de culori realizate pentru aprecierea rezultatelor tratamentelor de
albire: Vită Bleaching 3D Master care derivă din cheia 3D master, eșantioanele
sunt mai deschise și au o luminozitate ai mare decât B1 al cheii Vitapan Classical
-cheile de culori al truselor de rășini compozite:etaloc după Vită Classic, pot să
fie unistratificate sau pluristratificate care reproduc aspectul obținut prin utilizarea
tehnicii de statificare 1 

11
 8.1.4 Limitele alegerii vizuale a culorilor detare

Această alegere este o procedură subiectivă, care depinde de examinator și

factori independeti de acesta

●▪ Factori independeti de examinator:

-lumina sub care este realizată examinarea, astfel utilizând surse de lumina
diferite putem obține rezultate diferite
-proprietățile cheilor de culori
-proprietăți cromatice ale cadrului cel mai apropiat sau îndepărtat
●▪Factori dependenți de examinator:
-Calitatea sistemelor de analiză
-nivelul de pragatire teoretică și experimentală

 Pentru a alege culoare prin metode subiective trebuie să avem în vedere următoarele
reguri: -pentru a evita metamerismul se recomandă inițial utilizarea unei surse de
lumica corectată, după care verificarea sub alte surse de lumina, pentru a asigura o
concordanță cât mai mare între cele două

-alegerea se realizează înainte de a începe preparația dintelui deoarece țesuturile

se deshidratează
-se recomandă poziționarea pacientului în față unei ferestre, în jurul amiezii

-aprecierea se realizează scurt,5-6 după care se face o perioada de repaus în care

examinatorul privește spre o culoare neutră
-suprafață dentară trebuie să fie umedă
-se îndepărtează
influență.  1 2 8
   culorile puternice din jurul cadrului dentar care ar putea

8.2 Analiză intrumentala a culorii

Datorită neajunsurilor pe care medodele clasice le oferă și subiectivismului

caracteristic acestor metode, la momentul actual se utilizează pe scară din ce în ce mai
largă metodele instrumentale de alegere a culorii. Pe lângă avantajul pe care îl
prezintă din punct de vedere al preciziei în alegerea culorii aceste sisteme mai au
avantajul rapidității, absența influenței factorilor psihologici și posibilitatea stocării și
transferului informațiilor obținute către laborator. 1 

8.2.1Spectrofotometrul

Este un instrument de analiză a culorii, cu precizia cea mai mare, motiv

pentru care acesta este folosit pe scară largă în industrie. Principiul de funcționare
se bazează pe analiză spectrului luminii reflectate de către un obiect pentru

12
 domenii limitate și progresive de lungimi de undă. Curbele spectrale ale
fasciculelor reflectate sunt comparate cu standarde de referință

Spectofotometrele au trei elemente de bază:

        A) Sursă de lumină
B) Sistemul de transmitere a luminii către obiect și de recepție a luminii
reflectate de către obiect
C) Sistemul de analiză ce determină intensitatea lungimii recepționate că
o funcție de lungime de undă
Spectofotometru VitaEasy Shade 
-Iluminarea probei și vizarea se realizează cu ajutorul a două cabluri optice
distincte. Sondă de măsurare a aparatului se dispune în contact cu suprafață
vestibulară a dintelui, asigurând și o iluminare reproductibilă. După o difuzie și o
reflexie internă la nivelul structurilor dentară, lumina ajunge în detector.
Protocolul de determinare a culorii:

-Se calibereaza aparatul prin introducerea vârfului dispozitivului de

măsurat în bornă de etalonaj

-se alege opțiunea “tooth single” și se așteaptă mesajul “ready to

measure tooth”

-se pozitioneaz vârful dispozitivului perpendicular pe suprafață centrală

a dintelui

-captatea se face în câteva secunde după apăsarea butonului

-se steapta bipul sonor înainte de îndepărtarea dispozitivului

-se notează rezultatul obținut

 Acest spectofotometru permite exprimarea culorii prin comparație cu cheile

clasice de alegere a culorii, dar rezultatele sunt exprimate și prin sistemul CIELab. 1 3

Avantaje: -sistem ușor de utilizat, portabil

-utilizat indipendent de calculator

-permite analiza culorii dinților naturali, a eșantioanelor cheilor de culori,

precum și aprecierea corectidudinii respectării indicațiilor cromtice

-în analiza culorii dentare, serealizează măsurători punctuale, având două opțiuni:
un singur punct central pe suprafața vestibulara sau determinarea culorii în 3 zone
distincte a dintelui:cervica, mijlociu, și incizal. 1 

Dezavantaje: -nu permite analiză culorii altor materiale dentară cu excepția ceramicii

-nu realizează o hartă de culoare pentru suprafață analizată

13
 -exprimarea rezultatelor se face doar în chile de referință a fabricantului vita

8.2.2 Colorimetrele

Înregistrează cantitatea de lumina reflectată, pentru cele trei spectre ale culorilor
primare. Se bazează pe sistemele CIE tristimulus sau CIEL*a*b*. În alcătuirea
dispozitivului intră senzori care recepționează și permit exprimarea culorii sub formă
unui sistem numeric.

Colorimetrele inregistreaza lumina reflectata cu ajutorul unor filtre colorare,

numai pentru cateva benzi de lungimi de unda, de aceea analiza este mai simpla si mai
rapida astfel fiind instrumente mai eficiente, mai putin costisitoare si pecializate
comparativ cu spectrofotometrele. 1 3
Variantele comerciale de colorimetrie utilizate in stomatologie afiseaza pe baza
imaginilor preliate de sistemul de receptie digital harta suprafetei dentare respective
cu detlierea culorii sau a nivelului de transluciditate.
Shade Vision Sistem - se bazeaza pe combinarea tehnicii digitale de obtinere a
imaginilor cu analiza colorimetrica. Are propria sursa de lumina si un sistem de lentile
pentru orientarea fasciculului incident pe suprafata dentara. Coordonatele obtinute
sunt analizate computerizat
Pentru utilizarea aparatului medicul trebuie sa dispuna de un computer dotat cu
un soft care sa permita analiza in trei dimensiuni a culorii.

Etape: -se deschide programul special de analiza si se alege optiunea “masurarea

pacientului”, dupa care se trece la etalonarea aparatului
-dupa terminarea etalonarii colorimetrul pe pozitioneaza in dreptul dintelui
masurat
-portiunea activa se pozitioneaza perpendicular pe dinte si paralel cu axa de
insertie a acestuia, astfel incat sa existe un contact intim cu gingia si cu fata
destibulara a dintelui
-captarea se realizeaza apasand butonul “tinta”
-imaginea binecentrata, fara sa contina niciun element dtrain este transferata pe
computer si apoi analizata cu ajutorul programului. 1 3
Avantaje
-Posibilitatea obtinerii hartilor de culoare
-analiza diferentiata pe zone dentare a caracteristicilor , obtinandu-se o fisa
de laborator detaliata
-imaginea cuprinde intreaga suprafata vestibulara

Dezavantaje
-utilizarea conditionata de dotarea cu un calculator care sa aiba softul aferent
-dispozitiv de receptie voluminos si greu de pozitionat

8.3Metode de analiză combinate - vizuale și instrumentale

Aceste metode sunt reprezentate de camerele intraorale ce recepționează

imaginea suprafețelor dentare și permit vizualizarea ei pe un monitor, alăturat
eșantioanelor de culori.

14
 Avantajul acestor dispozitive constă în vizualizarea unor imagini mărite și
alăturate ale imaginilor de comparat. În plus nu există influență exterioară a surselor
de iluminat, sistemul având propria sursă. 

8.4Dezavantajele sistemelor instrumentale de analiză cu culorii

Utilizarea lor este limitată în practică datorită unor neajunsuri:

-manipulare dificilă ce necesită instruire specială

-acuratețea este influențată de modul de poziționare a sistemului receptor

-rezulatatele deosebit de precise pot constituii o sursă de confuzie

-valorile pot fi influențate de transluciditate

-limitată posibilitatea de apreciere a altor parametrii optici, care influențează

major aspectul de ansamblu al dinților.

Concluzii

Indiferent de metodă pe care medicul alege să o utilizeze în alegerea culorii,

trebuie să ținem minte că pentru estetică lucrării acesta este cel mai important pas.
Pentru a alege culoarea potrivită trebuie înainte de toate să înțelegem ce înseamnă
culoarea și care sunt factorii care pot să ne influenteze alegerea.

Ambele moduri de alegere a culorii fie că vorbim de metodă vizuală cu cheile de

culori sau  metodele instrumentale pot să fie extrem e fidele sau pot să aibă anumite
erori care depinde de operator și de experiența acestuia în acest pas.

15
 Bibliografie

1. Dudea D: Noțiuni de examinare 5. Barry G Dale, Kenneth

în estetica dento-facială. Grinta, 2010 W.Ashhheim: Esthetic dentistry-A
clinical approach to techniques and
2. Luiz Narciso Baratieri: ROUTES materials, LEA&FEBIGER, 1993
for excellence in restaurative dentistry,
Quintessence 2015 6. Ronald E.Goldstein,
D.D.S:Estethics in dentristru 2nd edition
3. Rade D.Paravina,John Volume 1,B.C.Decker Inc.,
M.Powers:Esthetic color training in Hamilton,London 1998
detistry,Elsevier Mosby, 2004
7.Watts A., Addy M. : Tooth
4. David Bartlett,Paul A discoloration and staining:a review of
Brunton:Aesthetic Dentistry, the literatura, Brit Dental J 200
Quintessential 2008
8.Florin Lazarescu, Incluziune in estetica
dentara, 2013

16