CUPRINS:

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. EVOLUŢIA RĂSPUNDERII A INFRACŢIUNII DE

INCEST
§ 1. Consideraţii istorice
§ 2. Aspecte conceptuale

Capitolul II. INCESTUL CA COMPONENŢĂ A INFRACŢIUNII

§ 1. Incestul: noţiune şi caracteristici definitorii
§ 2. Latura obiectivă a infracţiunii de incest
§ 3. Obiectul în cazul infracţiunii de incest
§ 4. Latura subiectivă în cazul infracţiunii de incest
§ 5. Subiectul infracţiunii de incest

Capitolul III. RĂSPUNDEREA PENALĂ ÎN CAZUL INCESTULUI

§ 1. Temeiul răspunderii penale în cazul incestului
§ 2. Practica judecătorească în domeniul incestului, existentă în
Republica Moldova şi peste hotare
§ 3. Propuneri pentru prevenirea şi combaterea abuzului sexual asupra
copilului şi a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale

ÎNCHEIERE

BIBLIOGRAFIE
 INTRODUCERE

Încă din cele mai vechi timpuri relaţiile sexuale între rude au fost
catalogate drept nelegiuiri şi au fost pedepsite în mod drastic de colectivităţile
umane. Incestul din vechile legiuiri era incriminat sub denumirea de
amestecare de sânge şi sancţionat cu toată severitatea.
Potrivit art. 201 Codul Penal al Republicii Moldova, incestul constă în
raportul sexual sau alte acţiuni sexuale între rude pe linie dreaptă pînă la
gradul trei inclusiv, precum şi între rude pe linie colaterală.
Copilul trebuie respectat ca o persoană care are dreptul la viaţă
particulară, la intimitate şi la o dezvoltare normală. Nimic nu trebuie să îi
pună în pericol nici existenţa, nici dezvoltarea, cu atât mai mult nu trebuie
supus abuzului sau exploatării. Cu toate acestea, tot mai des sunt depistate
cazuri de abuz asupra copiilor în familie, pe stradă, în instituţii sau chiar în
locuri publice.
Cazurile în care copiii sunt abuzaţi şi exploataţi sexual prin reţelele de
trafic de fiinţe umane sunt tot mai frecvent menţionate de instituţiile abilitate
să intervină în aceste situaţii. Stabilirea nivelului incidenţei abuzului sexual
asupra copiilor este dificilă din cauza diferenţelor înregistrate de la un stat la
altul, în modul de culegere a datelor.
Abuzul asupra copiilor afectează dezvoltarea acestora în dimensiunile
sale esenţiale şi, uneori, pentru întreaga viaţă, dacă nu se intervine imediat din
punct de vedere terapeutic şi al reabilitării sociale. Este dificil să generalizăm
consecinţele psihologice ale abuzului, deoarece gravitatea acestuia depinde de
numeroşi factori.
_
Exploatarea sexuală a copiilor „practică prin intermediul căreia o
persoană, de obicei un adult, obţine o gratificaţie sexuală, un câştig financiar

2
sau o avansare, abuzând sau exploatând sexualitatea unui copil, încălcând
drepturile acestuia la demnitate, egalitate, autonomie şi bunăstare fizică şi
psihică“. 1
Exploatarea sexuală în scopuri comerciale a copiilor (conform definiţiei
acceptate la Primul Congres Mondial împotriva exploatării sexuale a
copiilor în scop comercial de la Stockholm) reprezintă violarea drepturilor
fundamentale ale copiilor şi presupune abuzul sexual făcut de adult şi
remunerarea în bani sau în obiecte a copilului sau a unor terţe
persoane“.
Conform aceleiaşi surse – exploatarea sexuală şi comercială a
copilului constituie o formă de coerciţie şi violenţă la adresa acestuia,
precum şi o formă de muncă forţată şi o formă contemporană de
sclavie“.
Pe lângă principalele forme de exploatare sexuală menţionate, există şi
alte forme de exploatare sexuală a copiilor, care includ turismul în scop
sexual şi căsătoriile timpurii.
Din aceste considerente, eu mi-am propus studierea acestei teme, care
prezintă o actualitate sporită.
Teza de licenţă este structurată în 3 capitole, fiecare avînd cîteva
paragrafe, care abordează problema incestului şi studierea componenţei
infracţiunii de incest.
Primul capitol cuprinde consideraţii istorice şi aspecte conceptuale de
apariţie a incestului.
Al doilea capitol cuprinde însuşi componenţa infracţiunii de incest în
drept penal, şi anume latura obiectivă, obiectul, latura subiectivă şi subiectul
infracţiunii de incest.

1
Ibidem, p.11

3
 Al treilea capitol are ca scop studierea răspunderii penale în cazul
incestului, şi anume: temeiul răspunderii penale în cazul incestului, practica
judecătorească în domeniul incestului, existentă în Republica Moldova şi
peste hotare şi propuneri pentru prevenirea şi combaterea abuzului sexual
asupra copilului şi a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale.

4
CAPITOLUL I. EVOLUŢIA RĂSPUNDERII A INFRACŢIUNII
DE INCEST

§ 1. Consideraţii istorice

Încă din cele mai vechi timpuri relaţiile sexuale între rude au fost
catalogate drept nelegiuiri şi au fost pedepsite în mod drastic de colectivităţile
umane. Incestul din vechile legiuiri era incriminat sub denumirea de
amestecare de sânge şi sancţionat cu toată severitatea (Pravila lui Vasile
Lupu ori Îndreptarea legii).
Potrivit art. 201 Codul Penal RM, incestul constă în raportul sexual
între rude în linie directă sau între fraţi şi surori.
A comis această infracţiune inculpatul care a avut raport sexual cu fiica
sa ce nu împlinise vârsta de 14 ani şi care se afla în îngrijirea, ocrotirea şi
educarea lui.
Instanţa de judecată a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele
atât ale infracţiunii de incest prevăzută de art. 201 CP, cât şi ale infracţiunii
de raport sexual cu o minoră prevăzută de art. 174 CP, infracţiunile aflându-
se în concurs ideal2.
Cu toate că 192 de state (excepţie făcând Somalia) sunt semnatare ale
Convenţiei Naţiu-nilor Unite privind drepturile copiilor, milioane de copii
sunt în pericol din cauza condiţiilor economice, sociale sau psihologice.
Copilul trebuie respectat ca o persoană care are dreptul la viaţă
particulară, la intimitate şi la o dezvoltare normală. Nimic nu trebuie să îi
pună în pericol nici existenţa, nici dezvoltarea, cu atât mai mult nu trebuie
supus abuzului sau exploatării. Cu toate acestea, tot mai des sunt semnalate

2
Trib. Supr., dec. nr. 2233/1971, „Repertoriu de practică judiciară pe anii 1969–1975”, pag.
211.

5
cazuri de abuz asupra copiilor în familie, pe stradă, în instituţii sau chiar în
locuri publice. Cazurile în care copiii sunt abuzaţi şi exploataţi sexual prin
reţelele de trafic de fiinţe umane sunt tot mai frecvent menţionate de
instituţiile abilitate să intervină în aceste situaţii. Stabilirea nivelului
incidenţei abuzului sexual asupra copiilor este dificilă din cauza diferenţelor
înregistrate de la un stat la altul, în modul de culegere a datelor. Studiile
realizate în diferite ţări europene indică procentajul cazuisticii între 7 % şi 20
% pentru fete şi între 3 % şi 10 % pentru băieţi, dar, de multe ori, lipsa de
resurse, atât umane, cât şi materiale duce la înregistrarea unui număr redus de
cazuri, astfel încât datele prezentate nu oglindesc realitatea. 3 Din diverse
motive, cum ar fi lipsa unei metodologii de raportare a cazurilor, abuzurile
sexuale nu sunt declarate şi, în consecinţă, nu sunt descoperite, modificând
astfel rezultatele statisticilor. De aceea este dificil de estimat numărul real al
cazurilor, precum şi evoluţia fenomenului.
Care sunt factorii determinanţi în producerea abuzurilor şi exploatării
sexuale a copiilor? Cui revine responsabilitatea respectării drepturilor
copilului şi protecţiei lui? Este vorba de factori individuali, izolaţi, factori de
context social larg sau de politicile de protecţie specifice diferitelor societăţi?
Sunt întrebări care îi preocupă mai ales pe specialiştii implicaţi în protecţia
copilului şi în respectarea interesului superior al acestuia.
Prin calitatea şi complexitatea sistemului de servicii sociale destinate
bunăstării copilului, respectării sale ca persoană şi valoare umană, o societate
exprimă valoarea şi drepturile pe care le acordă copiilor şi copilăriei, ca etapă
fundamentală în formarea personalităţii viitorilor adulţi.
Sistemul de servicii sociale care poate asigura protecţia copilului
trebuie să aibă în vedere „relaţiile complexe dintre nevoile copilului, situaţia

3
Secrets that distroy, ISCA, International Save the Children Alliance, 2000.

6
familiei şi contextul ei social, precum şi concepţia societăţii despre copilărie
şi familie“.4
Dacă familia reprezintă mediul optim de viaţă şi dezvoltare a copilului,
acţiunile de protecţie trebuie să se orienteze pe prevenirea dezintegrării
familiei, care trebuie să asigure suportul emoţional şi al sentimentului de
identitate a copilului. În acelaşi timp, trebuie avute în vedere aspectele
„sociale şi etice privind responsabilitatea comunităţii pentru abuzul şi
neglijarea copiilor“.5
Abuzul asupra copiilor afectează dezvoltarea acestora în dimensiunile
sale esenţiale şi, uneori, pentru întreaga viaţă, dacă nu se intervine imediat din
punct de vedere terapeutic şi al reabilitării sociale. Este dificil să generalizăm
consecinţele psihologice ale abuzului, deoarece gravitatea acestuia depinde de
numeroşi factori.
Implicaţiile abuzului asupra dezvoltării generale şi a structurării
personalităţii copilului îi determină pe specialişti să abordeze o atitudine
adecvată pentru investigarea cazului, luarea rapidă a măsurilor de protecţie şi
intervenţia recuperatorie.
Pentru înţelegerea consecinţelor abuzurilor şi pentru stabilirea
măsurilor de intervenţie în astfel de cazuri, trebuie definite conceptele
principale având în vedere faptul că legislaţia românească nu operează cu
termenii de abuz sau de exploatare sexuală, aşa cum apar definiţi în
documente internaţionale referitore la protecţia copilului.
Studiile şi cercetările realizate de specialiştii în domeniul protecţiei
copilului apreciază că o singură definiţie a abuzului copilului nu poate servi
pentru toate scopurile şi nu poate acoperi toate domeniile. Indiferent de
formulare, abuzul asupra copilului presupune violenţă, acţiuni sau inacţiuni

4
Maria Roth, Protecţia copiilor împotriva abuzurilor - între tradiţie şi inovaţie, Un
deceniu de tranziţie - situaţia copilului şi a familiei, UNICEF, 2000, p.70.
5
Ibidem.

7
fizice şi psihologice intenţionate, care se repetă şi care afectează sănătatea
fizică sau pşihică a copilului.
Conform definiţiei date de Asociaţia Naţională a Asistenţilor Sociali
din Statele Unite ale Americii în 1994, abuzul asupra copilului presupune
„producerea, în mod repetat, de traume fizice şi emoţionale unui minor
dependent, prin intermediul vătămărilor intenţionate, a pedepsei
corporale, a ridiculizării persistente şi a degradării, sau abuzul sexual
comis de obicei de către părinţi sau tutori“. 6
Definiţia abuzului, acceptată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii,
acoperă în întregime acest concept:
„Abuzul copilului sau maltratarea lui reprezintă toate formele de rele
tratamente fizice şi/sau emoţionale, abuz sexual, neglijare sau
tratament neglijent, exploatare comercială sau de alt tip, produse de
către părinţi sau orice altă persoană aflată în poziţie de răspundere,
putere sau încredere, ale căror consecinţe produc daune actuale sau
potenţiale asupra sănătăţii copilului, supravieţuirii, dezvoltării sau
demnităţii lui“.7
Teoreticienii şi practicienii utilizează în activitatea de identificare,
raportare, investigare, tratament şi prevenire conceptele de abuz fizic,
psihologic şi sexual, chiar dacă această clasificare este făcută în mod arbitrar,
deoarece diferitele tipuri de abuz nu pot fi total separate, existând, de cele mai
multe ori, o suprapunere a diferitelor forme de abuz. Având în vedere acest
lucru, în continuare vor fi prezentate definiţiile diferitelor tipuri de abuz,
acceptate de OMS:

„Abuzul fizic asupra copilului reprezintă acţiunea sau lipsa de acţiune

(singulară sau repetată) din partea unui părinte sau a unei persoane
6
Richard J. Estes, Ph.D. and Neil Alan Weiner, Ph. D. The Commercial Sexual Exploatation of Children
In the U.S., Canada and Mexico, University of Pennsylvania, 2001, p.6
7
Raport of the Consultation on Child Abuse Prevention, WHO, Geneva, 29-31 March, 1999

8
 aflate în poziţie de răspundere, putere sau încredere, care are drept
consecinţă vătămarea fizică actuală sau potenţială“.8
Abuzul fizic presupune supunerea copilului la: lovire, rănire, legare,
aşezare în genunchi, otrăvire, intoxicare sau arderi intenţionate cu diverse
produse.

„Abuzul emoţional reprezintă eşecul adultului de care copilul este

foarte legat de a oferi un mediu de dezvoltare corespunzător sau acte
comportamentale care pot dăuna dezvoltării fizice, mentale, spirituale,
morale sau sociale“.9
În cadrul acestui tip de abuz pot fi menţionate: restricţii de deplasare,
discriminare, ridiculizare sau alte forme de tratament ostil şi de respingere.
„Abuzul sexual este implicarea unui copil într-o activitate sexuală pe
care el nu o înţelege, pentru care nu are capacitatea de a-şi da
încuviinţarea informată, pentru care nu este pregătit din punct de vedere
al dezvoltării sau care încalcă legile sau tabuurile sociale“.
„Abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea copilului într-o
activitate realizată cu intenţia de a produce plăcere sau de a satisface
nevoile unui adult sau ale unui alt copil, care, prin vârstă şi dezvoltare,
se află faţă de el într-o relaţie de răspundere, încredere sau putere“.10
Într-un studiu privind „Exploatarea sexuală comercială a
copiilor“, realizat în Statele Unite ale Americii, Canada şi Mexic, şi
publicat în septembrie 2001, sunt identificaţi şi definiţi termeni asociaţi
cu abuzul şi exploatarea sexuală a copiilor. Astfel, conform acestui
studiu, sunt descrise o serie de subtipuri ale abuzului sexual asupra
copilului:

8
Ibidem
9
Ibidem
10
Ibidem

9
 Violul şi molestarea – „cunoaşterea intimă a unei persoane, cu forţa
sau/şi împotriva voinţei acesteia; sau fără a recurge la forţă şi nici
împotriva voinţei persoanei - în cazul în care victima este incapabilă
să-şi dea consimţământul, din cauza unei incapacităţi fizice sau
psihice, permanentă sau temporară“. 11
_
Pornografia „angajarea, folosirea, inducerea, atragerea sau
constrângerea unui copil în a se implica sau a asista altă persoană
într-un comportament sexual explicit sau simulat, în scopul producerii
unei imagini vizuale a unui astfel de comportament“.12
Conform Protocolului Opţional al Convenţiei Naţiunilor Unite privind
drepturile copilu-lui, pornografia cu copii este definită ca „orice reprezentare,
prin orice mijloc, a unui copil angajat într-o activitate explicit sexuală - reală
sau simulată - sau orice reprezentare a organelor sexuale ale uneui copil, în
scopuri sexuale“. Pornografia presupune realizarea de filme, casete video,
reviste, fotografii, imagini computerizate, explicite din punct de vedere
sexual, cu copii sau tineri sub 18 ani. Există trei tipuri de materiale
pornografice: imagini numai cu copii, imagini cu copii şi adulţi, şi imagini
produse şi distribuite de copii/tineri sub 18 ani. Pornografia cu copii are, în
multe cazuri, o valoare comercială, dar ea reprezintă şi material de schimb
între pedofili.
_
Expunerea copiilor la acte sexuale ale altora „expunerea
intenţionată a copiilor la actele sexuale ale altor persoane (incluzând
actele părinţilor sau ale altor persoane cărora li s-au încredinţat spre
îngrijire copii) “.13

11
Richard J. Estes, Ph.D. and Neil Alan Weiner, Ph. D. The Commercial Sexual Exploatation of Children
in the U.S., Canada and Mexico, University of Pennsylvania, 2001, p.6
12
Ibidem,p.7
13
Ibidem,p.7

10
 _
Agresiunea sexuală asupra copilului „orice act sexual îndreptat
împotriva unei persoane cu o vârstă sub 18 ani, realizat cu forţa sau/şi
împotriva voinţei acesteia, sau fără a se recurge la forţă sau
încălcarea voinţei victimei, în cazul în care aceasta se află în
impoşibilitatea de a-şi da consimţământul, din cauza unei incapacităţi
fizice sau psihice, temporare sau permanente“.14
_
Prostituţia infantilă/juvenilă „angajarea într-un raport sexual, sau
în alte activităţi sexuale, a unui copil, în schimbul unei sume de bani
sau a altor servicii (mâncare, haine, medicamente, afecţiune etc)“.15
_
Traficul copilului în scopuri sexuale „transportul, adăpostirea şi
vinderea de persoane în interiorul unei ţări sau în exteriorul ei, uzând
de forţă, coerciţie, răpire, înşelăciune sau fraudă, în scopul de a plasa
persoanele respective în situaţia de a munci sau presta forţat diferite
servicii - cum ar fi prostituţia, sclavia domestică sau alte forme de
sclavie“.16
Traficul cu copii reprezintă o adevărată afacere transnaţională
aducătoare de fonduri uriaşe, ţinând cont de faptul că există practica
vânzărilor repetate. Nu întotdeauna este folosită violenţa, traficanţii profitând
de inocenţa şi vulnerabilitatea copiilor şi de faptul că, aflându-se într-o ţară
străină, ei sunt dezavantajaţi, şi de necunoaşterea culturii şi limbii, a
legislaţiei şi instituţiilor acelei ţări, care îi pot proteja. Se poate vorbi de trafic
atât când respectivul copil este luat cu forţa, cât şi când aceasta se întâmplă în
mod voluntar, fie că se realizează la nivel intern sau la nivel internaţional.
_
Exploatarea sexuală a copiilor „practică prin intermediul căreia o
persoană, de obicei un adult, obţine o gratificaţie sexuală, un câştig

14
Ibidem,p.8
15
Ibidem, p.9
16
Richard J. Estes, Ph.D. and Neil Alan Weiner, Ph. D. The Commercial Sexual Exploatation of Children
in the U.S., Canada and Mexico, University of Pennsylvania, 2001, p.11

11
 financiar sau o avansare, abuzând sau exploatând sexualitatea unui
copil, încălcând drepturile acestuia la demnitate, egalitate, autonomie
şi bunăstare fizică şi psihică“. 17
Exploatarea sexuală în scopuri comerciale a copiilor (conform
definiţiei acceptate la Primul Congres Mondial împotriva exploatării
_
sexuale a copiilor în scop comercial de la Stockholm) „violare a
drepturilor fundamentale ale copiilor şi presupune abuzul sexual făcut
de adult şi remunerarea în bani sau în obiecte a copilului sau a unor
terţe persoane“. Conform aceleiaşi surse, „exploatarea sexuală şi
comercială a copilului constituie o formă de coerciţie şi violenţă la
adresa acestuia, precum şi o formă de muncă forţată şi o formă
contemporană de sclavie“.
Pe lângă principalele forme de exploatare sexuală menţionate, există şi
alte forme de exploatare sexuală a copiilor, care includ turismul în scop
sexual şi căsătoriile timpurii.
_
Turismul sexual cu copii „exploatarea sexuală şi comercială a
copiilor de către persoane care călătoresc din propria ţară în alta - de
obicei mai puţin dezvoltată - pentru a se angaja în activităţi sexuale cu
minori“.18
Turiştii care practică sex cu copii pot fi: căsătoriţi sau necăsătoriţi, bărbaţi
sau femei, cu şituaţie materială bună sau modestă, pot fi pedofili care călătoresc
cu scopul de a exploata copii sau turişti care nu au intenţionat să abuzeze copii.
Aceşti turişti justifică atitudinea lor prin faptul că, în cultura ţării respective,
acest lucru este acceptat, sau că i-au ajutat pe copii oferindu-le bani.

17
Ibidem, p.11
18
Questions and Answers About Commercial Sexual Exploitation of Children, An Information Booklet by
ECPAT International, 2001, p.6

12
 _
Căsătoriile timpurii „căsătoria copiilor şi adolescenţilor sub 18
ani“.19
Conform unui studiu al Centrului de Cercetări Innocenti al UNICEF
(Florenţa, Italia) acest obicei este frecvent întâlnit în Africa Subsahariană şi în
Sudul Asiei, dar şi în Africa de Nord, America Latină şi Europa de Est. În
România, căsătoriile timpurii se întâlnesc în special în rândul fa-miliilor de
rromi, unde copiii sunt căsătoriţi la vârste foarte mici (în jurul vârstei de 13-14
ani), pă-rinţii acestora stabilind înţelegeri (tranzacţionări) asupra căsătoriei, fără
a ţine seama de voinţa copiilor.
Deşi legislaţia românească nu operează cu aceşti termeni, conform
definiţiilor stabilite de documentele oficiale ale diverselor organisme
internaţionale, conţinutul lor este acoperit în mare măsură de legislaţia penală.
Conceptele utilizate de Codul Penal românesc în ceea ce priveşte abuzul şi
exploatarea sexuală asupra copilului sunt: viol (art.197), raport sexual cu o
minoră (art.174), seducţie (art.199), corupţie sexuală (art.202), incest
(art.201), prostituţie (art.328), proxenetism (art.329), răspândire de materiale
obscene (art.325), perversiune sexuală (art.201). Codul Penal prevede şi
pedepsele pentru aceste infracţiuni, iar Legea nr. 140/1996 modifică şi
completează Codul Penal, asigurând o protecţie specială copilului sub 14 ani.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 26/1997, referitoare la protecţia
copilului aflat în dificultate, aprobată prin Legea nr. 108/1998, asigură cadrul
legislativ necesar pentru protejarea copiilor-victime ale abuzului, violenţelor,
exploatării sexuale sau care se află în primejdie sub aceste aspecte. Articolele
4, 5, 6 din Codul Penal conţin principiul extrateriorialităţii legii penale, ceea
ce permite urmărirea şi judecarea cetăţenilor români şi străini care au comis
infracţiuni de violenţă, abuz ori exploatare sexuală.

19
Questions and Answers About Commercial Sexual Exploitation of Children, An Information Booklet by
ECPAT International, 2001, p.8

13
 Problematica abuzului şi exploatării sexuale a copiilor, sub toate
formele sale, trebuie să constituie o prioritate, şi noi programe, trebuie
conturate pentru a stopa sau măcar diminua evoluţia acestui fenomen. Pentru
eficienţa acestor programe intervenţia trebuie să aibă un caracter
multidisciplinar şi să acopere un spectru larg de probleme, conexe abuzului şi
exploa-tării sexuale a copiilor. Activităţile care pot fi realizate constau în
găsirea unor soluţii la nevoile copiilor vulnerabili sau marginalizaţi,
asigurarea de servicii pentru aceştia, consilierea părinţilor şi a personalului de
îngrijire, dar şi realizarea de studii, cercetări, adaptări legislative, campanii de
informare şi dezbateri privind prevenirea abuzului asupra copilului şi a
exploatării lui.

14
 § 2. Aspecte conceptuale

Pe plan internaţional, interesul faţă de fenomenul maltratării copiilor a

crescut progresiv, pe măsură ce au fost relevate, mai ales de către mass-
media, tot mai multe cazuri, în toate colţurile lumii. Practic, aproape în
fiecare zi, sunt descoperite noi situaţii de copii neglijaţi, abuzaţi, mutilaţi,
vânduţi, traficaţi. Extinderea acestui flagel tinde să devină o problemă socială
majoră, de actualitate şi destul de răspândită peste tot în lume.
În România, problema maltratării copilului, sub toate formele sale,
începe să fie abordată, timid, de-abia după căderea regimului comunist, în
decembrie 1989. Profesioniştii, opinia publică, clasa politică încep să
vorbească treptat, din ce în ce mai mult, despre acest fenomen care se
manifestă atât în familie, cât şi la nivel instituţional. Au urmat o serie de
acţiuni concrete: cercetări, seminarii în ţară şi în străinătate, crearea unor
dispozitive de intervenţie şi de prevenire, măsuri legislative etc. Încep să
apară dezvăluiri făcute de persoanele care au fost sau sunt supuse unor astfel
de practici nefaste, ceea ce reprezintă un pas important pentru recunoaşterea
fenomenului şi pentru cunoaşterea aspectelor fundamentale ale sale.
La Primul Congres Mondial privind lupta împotriva exploatării sexuale
a copiilor în scopuri comerciale (Stockholm-Suedia, august 1996), a
participat şi o delegaţie a României formată din reprezentanţi ai Guvernului,
ai unor autorităţi centrale interesate, ai Primăriei Generale a Municipiului
Bucureşti, ai unor organizaţii neguvernamentale active în domeniu, ai
copiilor. La acest congres au fost adoptate Declaraţia şi Planul Mondial de
Acţiune pentru eliminarea exploatării sexuale a copiilor în scopuri
comerciale, iar statele reprezentate, printre care şi România, s-au angajat să
elaboreze propriile planuri naţionale. Prezentul Plan Naţional de Acţiune
(P.N.A.) a urmărit atât documentele menţionate mai sus, cât şi alte documente

15
internaţionale (convenţii, tratate, pacte etc.) privind protecţia copiilor şi a
familiilor. De asemenea, au fost luate în considerare iniţiativele şi
recomandările instituţiilor regionale (Comitetul ONU pentru Drepturile
Copilului de la Geneva, Consiliul Europei, Uniunea Europeană, Europol etc.).
Cel de-al Doilea Congres Internaţional cu această temă va avea loc între 17 şi
20 decembrie 2001, la Yokohoma-Japonia, la care va participa şi o delegaţie a
României.
Numărându-se printre primele State care au ratificat Convenţia ONU
privind Drepturile Copilului (CDC), prin Legea nr. 18/1990, şi
confruntându-se cu problemele abuzului sexual asupra copiilor, a implicării
acestora în prostituţie şi pornografie (uneori, chiar în proxenetism), a
vânzării, a traficului de copii şi tineri, combaterea acestor fenomene trebuie
să fie un obiectiv prioritar pentru România, în contextul mai larg al
protecţiei drepturilor copilului (CDC defineşte copilul ca fiind orice
persoană care are vârsta sub 18 ani). Ratificarea CDC de către România
impune respectarea şi aplicarea acesteia, precum şi crearea instrumentelor
necesare prevenirii situaţiilor care pot determina nerespectarea ei.
Articolele 19, 34, 35 prevăd obligaţii exprese pentru Statele Părţi de a
asigura respectarea tuturor drepturilor copilului, precum şi de a lua toate
măsurile legislative, administrative, sociale şi educaţionale pentru a proteja
copiii împotriva oricăror forme de neglijare sau abuz, inlusiv sexual, şi de
exploatare sexuală.
Actualul guvern şi-a manifestat deja interesul major pentru această
problematică, chiar prin vocea cea mai autorizată, aceea a primului ministru,
care a făcut, în mai multe rânduri, declaraţii de presă care dovedesc
seriozitatea cu care membrii Executivului privesc toate demersurile care se
fac în ţară pe această temă.

16
Pentru elaborarea prezentului P.N.A., s-a plecat de la următoarele
premise:
• Recunoaşterea faptului că abuzul sexual şi exploatarea sexuală a
copiilor în scopuri comerciale constituie o problemă, o încălcare
gravă a drepturilor copilului, şi afectează dezvoltarea sa fizică şi
emoţională; această problemă nu este specifică numai pentru
România, ci este întâlnită, în prezent, şi în alte ţări ale lumii.
• Armonizarea tuturor demersurilor (legislative, administrative şi
altele) cu CDC, cu Declaraţia adoptată la Primul Congres Mondial
de luptă împotriva exploatării sexuale a copiilor în scop comercial,
a Planului de Acţiune propus, precum şi cu alte documente
internaţionale.
• Necesitatea centrării pe următoarele axe, care urmează a se
dezvolta la nivel local, naţional, regional şi internaţional:
reglementare, coordonare şi cooperare, prevenire, protecţie,
recuperare şi reintegrare, participare. Implementarea P.N.A. se va
realiza prin implicarea tuturor factorilor responsabili din sfera
protecţiei copilului.
• Crearea cadrului general de acţiune pentru diminuarea
treptată/stoparea exploatării sexuale a copiilor în scopuri
comerciale, precum şi pentru prevenirea acesteia; P.N.A. urmează
să fie dezvoltat, operaţionalizat şi actualizat periodic.
• Realizarea de cercetări şi analize asupra fenomenului, pe care să se
fundamenteze dezvoltarea de strategii de intervenţie (pe
următoarele coordonate: social, sănătate, psihologie, educaţie,
juridic), în vederea prevenirii abuzului sexual şi a traficului cu
minori.

17
 Legislaţia penală moldovenească nu operează deocamdată cu
conceptele de abuz sexual şi de exploatare sexuală a copilului, dar conţinutul
acestora este acoperit, în cea mai mare parte; în schimb, în documentele
internaţionale (ale UNICEF, Uniunii Europene, Consiliului Europei etc.),
acestea sunt definite astfel:
- abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea acestuia într-
o activitate realizată cu intenţia de a produce plăcere sau de a
satisface nevoile unui adult sau ale unui alt copil, care, prin vârstă
şi dezvoltare, se găseşte într-o relaţie de răspundere, încredere sau
putere, expunerea copilului la vizionarea de materiale
pornografice, seducţie (avansuri, mângâieri, promisiuni) sau
implicarea sa în acte sexuale genitale, orale sau anale;
- exploatarea sexuală a copiilor în scopuri comerciale se referă la
implicarea copiilor în prostituţie, pornografie, proxenetism,
vânzare şi trafic (trafficking, în materialele de limbă engleză)
intern sau transfrontalier.
Scopul primordial al elaborării acestui P.N.A. este acela de a asigura
protecţia fiecărui copil, respectând interesul superior al acestuia, prin
reducerea riscului ca el să devină victimă a acestor tipuri de abuzuri, în
special prin implicarea copiilor/tinerilor în prostituţie, pornografie,
proxenetism, aşa cum sunt definite aceste infracţiuni în Codul Penal al RM:
Prostituţia reprezintă fapta persoanei care îşi procură mijloacele de
existenţă, sau principalele mijloace de existenţă, practicând în acest scop
raporturi sexuale cu diferite persoane. Textul de lege nu are în vedere
raporturi sexuale izolate şi întâmplătoare, ci, dimpotrivă, raporturi sexuale
repetate, practicate în mod sistematic, cu intenţie clară. Infracţiunea
presupune o pluralitate de acte, o repetare a raporturilor sexuale, pe parcursul
unei anumite perioade de timp în care practicarea acestor raporturi să fi

18
constituit, pentru persoana respectivă, sursa unică sau principală a mijloacelor
sale de existenţă. Infracţiunea de prostituţie se pedepseşte cu închisoare de la
3 luni la 3 ani.
Proxenetismul reprezintă acţiunea de a înlesni practicarea prostituţiei,
acţiunea de a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o
persoană, acţiunea de a recruta o persoană pentru prostituţie, precum şi
acţiunea de traficare de persoane în acest scop. Infracţiunea de proxenetism
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi;
infracţiunea de proxenetism este mai gravă dacă fapta se săvârşeşte faţă de un
minor; în forma sa agravantă, infracţiunea de proxenetism se pedepseşte cu
închisoare de la 4 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Pornografia reprezintă acţiunea de a deţine, confecţiona, vinde sau
răspândi obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen. Intenţia
făptuitorului implică, în toate cazurile, cunoaşterea de către acesta a
caracterului obscen al materialelor pe care le confecţionează, deţine, vinde,
răspândeşte, precum şi prevederea stării de pericol pe care o creează prin
acţiunea sa pentru morala publică. În acţiunea de răspândire intră şi
expunerea publică, cu sau fără scop de vânzare, a unor asemenea obiecte sau
materiale în care aspectul profitului poate să fie absent. În practica judiciară
s-a decis că există infracţiunea de răspândire de materiale obscene şi în cazul
în care se organizează, în locuinţa altor persoane, vizionarea unor filme
pornografice înregistrate pe casete video, în schimbul unor sume de bani de la
spectatori. Infracţiunea de răspândire de materiale obscene se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.
Măsurarea dimensiunii fenomenului de exploatare sexuală în scopuri
comerciale a copiilor este greu de realizat. Unele surse estimează că există, în
întreaga lume, câteva milioane de copii care se prostituează, dar limitele

19
metodologice ale cercetărilor realizate fac dificilă o prezentare bine
documentată asupra fenomenului, inclusiv în ţara noastră.
În ceea ce priveşte exploatarea sexuală în scopuri comerciale, multe ţări
iau măsuri, în principal, pentru persoanele care se află sub vârsta
consimţământului legal (în România, acesta este de 15 ani). Planul de Acţiune
propus la Primul Congres Mondial vizează şi copiii începând de la vârste mai
mici, actualmente din ce în ce mai expuşi riscului de a deveni victime ale
exploatării sexuale în scopuri comerciale.
În Republica Moldova, din datele existente în statisticile Inspectoratului
General al Poliţiei/Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii
(ICPC), rezultă că, la nivelul anului 2003, au fost înregistrate 1320 victime sub
18 ani, deşi trebuie menţionat că, în mod cert, cifra reală este superioară.
Referitor la autorii infracţiunii de prostituţie, ICPC a înregistrat, pe
primele 6 luni ale anului 2001, 230 cazuri, dintre care 51 copii cu vârsta între
14-17 ani; dintre aceştia, 4 sunt elevi, 44 nu frecventează cursurile şcolare şi
3 au primit condamnări. În aceeaşi perioadă, s-au înregistrat 99 cazuri de
copii-autori ai infracţiunii de proxenetism; dintre aceştia, unul este în
categoria de vârstă 14-17 ani; nici un minor nu a fost condamnat.
O latură importantă, cu un impact major asupra vieţii copiilor şi
bunăstării lor, o reprezintă victimizarea acestora. Minorii-victime ale
infracţiunilor cu privire la viaţa sexuală reprezintă 29% din totalul celor care
au fost victime ale infracţiunilor studiate, constituind un segment mult prea
numeros în acest areal. Cifrele totale indică un număr de 309 victime ale
abuzului sexual în anul 2003, ceea ce reprezintă un număr aproape dublu
comparativ cu anul 2000. Ceea ce frapează este faptul că vârsta victimelor nu
mai reprezintă un factor inhibitor pentru autori. Astfel, dacă în 2000 cei mai
mulţi minori victimizaţi erau în categoria de vârstă sub 14 ani, în 2003 se

20
observă o creştere a numărului de copii-victime ale abuzurilor sexuale la toate
categoriile de vârstă luate în studiu (sub 14 ani, 14-16 ani, 16-18 ani).
Din analiza datelor deţinute, se pot face următoarele observaţii:
• minorele sunt preponderent victime ale violurilor, ponderea mai
ridicată fiind în rândul celor cu vârsta între 16–18 ani, determinată
de mai mulţi factori, între care pot fi menţionaţi: nivelul de
dezvoltare fizică, frecventarea unor locuri în care este mai crescut
riscul de victimizare, scăderea gradului de supraveghere din partea
familiei şi, chiar, consumul de băuturi alcoolice sau droguri;
• incidenţa mai frecventă a victimizării în rândul minorilor sub 14
ani, la grupul celor patru infracţiuni indicate mai sus, se datorează,
în primul rând, nivelului scăzut al capacităţii de autoapărare a
victimelor;
• concluzia Poliţiei cu privire la copilul-victimă a abuzului sexual
este că minorul aflat în această situaţie preferă să-şi ascundă
trauma pe care a suferit-o, să o transforme într-un element de
istorie al existenţei sale, pentru a elimina efectele negative pe care
le poate produce în continuare prin dezvăluire.
În literatura de specialitate din România, deşi de-abia în 1996 au fost
semnalate primele două studii privind neglijarea şi abuzul asupra copilului,
specialiştii au atras atenţia referitor la efectele defavorabile ale acestora
pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.
_
Primul, la nivel naţional Exploatarea şi abuzul sexual al copilului,
1996, a fost realizat de un grup de lucru interministerial, coordonat din partea
Guvernului României de către Comitetul Naţional pentru Protecţia Copilului,
cu participarea a trei organizaţii neguver-namentale coordonate de
Organizaţia Salvaţi Copiii şi cu sprijinul Reprezentanţei Speciale UNICEF în

21
România. A fost pentru prima dată când, într-un document oficial, a fost
recunoscută existenţa acestei probleme în România şi necesitatea de a se
acţiona pentru cercetarea ei, pentru iniţierea de măsuri de intervenţie şi pentru
crearea de servicii de prevenire. În acelaşi timp, el a servit ca punct de plecare
pentru cercetătorii şi practicienii din întreaga ţară, preocupaţi de bunăstarea
copiilor. Totodată, el şi-a propus să trezească interesul factorilor decizionali
din cadrul instituţiilor şi organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale,
la nivel local/naţional, implicaţi în îmbunătăţirea situaţiei copiilor, în
încercarea lor de a pune în practică noi măsuri de protejare a copiilor ai căror
părinţi nu le satisfac nevoile legitime, nu le respectă drepturile, le ignoră sau,
mai grav, le încalcă cu bună ştiinţă.
Cel de-al doilea se referă la Expunerea minorilor la abuz şi neglijare în
judeţul Cluj şi este rodul colaborării dintre Universitatea Babeş-Bolyai din
Cluj-Napoca şi Organizaţia World Vision. Este, de fapt, prima cercetare
românească sistematică, realizată într-un judeţ, referitoare la relele tratamente
aplicate copiilor în propriiile familii.
Studiul naţional privind situaţia copiilor străzii, derulat în perioada
1998–1999, sub coordonarea Organizaţiei Salvaţi Copiii, reflectă faptul că
situaţia abuzurilor sexuale în rândul copiilor fără adăpost prezintă o mare
diversitate. Violurile, practicarea prostituţiei, întreţinerea de relaţii
homosexuale, îmbolnăvirea cu boli sexuale transmisibile sau infectarea cu
virusul HIV, folosirea drogurilor şi/sau a alcoolului, implicarea în realizarea
unor materiale pornografice (fotografii, casete video, site-uri pe Internet),
transformarea copiilor înşişi în abuzatori, angajarea liderilor în reţele de
racolare şi trafic –toate acestea sunt aspecte ale mediului de viaţă în care
trăiesc aceşti copii. Copiii străzii se prostituează pentru a supravieţui. Fetele
îşi încep viaţa sexuală la 12–13 ani, iar băieţii aflaţi la vârsta pubertăţii sunt
activi din punct de vedere sexual în procent de 29 %. Se remarcă tendinţa de

22
implicare în prostituţie, în special, a copiilor care nu mai au nici un contact cu
familia sau au numai legături sporadice cu aceasta. Estimările Poliţiei indică
faptul că un procent de circa 10 % dintre fetele care trăiesc pe stradă încep să
se prostitueze de la vârste foarte fragede, de 9–10 ani. Din discuţiile purtate
cu ele a reieşit că prostituţia este o modalitate firească şi uşor accesibilă de a-
şi asigura mijloacele materiale necesare vieţii de zi cu zi.
Studiul Abuzul şi neglijarea copilului, realizat de Organizaţia Salvaţi
Copiii în anul 2000, a investigat riscul abuzului sexual în mediul familial,
pornind de la ipoteza că există o legătură între consumul de alcool în familie
şi riscul abuzului sexual asupra copilului. Studiul a cuprins un eşantion de
223 de copii cu vârste cuprinse între 11 şi 13 ani. Consumul de alcool este un
comportament frecvent (49%) în familiile copiilor investigaţi, însă nu s-a
stabilit o corelaţie semnificativă între consumul de alcool al părinţilor şi
abuzul sexual asupra copiilor. Este recunoscut, însă, faptul că o familie în
care consumul de alcool este ceva obişnuit, constituie un mediu în care
copilul este mai expus la abuzuri, chiar şi la abuzuri de natură sexuală, dar nu
neapărat din partea părinţilor. Factorii semnificativi ai creşterii riscului
abuzului sexual sunt: situaţia familială în care unul sau ambii părinţi naturali
lipsesc sau în care tatăl este şomer, iar nivelul veniturilor familiei este redus.
Este de subliniat faptul că cercetarea nu a putut să investigheze aspectele
extrem de delicate ale abuzului sexual asupra copiilor, dar observaţia atentă
efectuată de membrii echipei de cercetare asupra subiecţilor care s-au adresat
cu probleme de abuz centrelor de consiliere pentru copil şi familie din
Bucureşti, Iaşi, Timişoara atenţionează asupra consecinţelor dintre cele mai
grave ale abuzului sexual asupra copiilor.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) s-a implicat de curând în
această problemă, ca parte a Programului de prevenire a violenţei: Biroul
Regional al OMS şi Reprezentanţa Specială UNICEF pentru România şi

23
Republica Moldova dezvoltă modele pentru sprijinirea ţărilor din zonă în
acest domeniu. Complementar, în 2000, UNICEF a realizat studiul asupra
Abuzului şi neglijării copilului în instituţiile rezidenţiale de protecţie a
copilului, cunoscută fiind vulnera-bilitatea acestei categorii de copii la
fenomenele menţionate.
De asemenea, tot în anul 2000, Agenţia Naţională pentru Protecţia
Drepturilor Copilului a iniţiat, cu sprijin din partea Băncii Mondiale şi a
OMS, studiul cu reprezentativitate la nivel naţional Abuzul şi neglijarea
copilului în România, care a avut scopul de a se obţine informaţii legate de
incidenţa problematicii copilului abuzat/neglijat în România, în vederea
justificării şi elaborării unui sistem de prevenire şi intervenţie. Rezultatul a
fost un program realizat în colaborare cu Centrul de Sociologie Urbană şi
Regională (CURS) şi cu serviciile publice specializate pentru protecţia
copilului din întreaga ţară, şi inclus în Strategia guvernamentală pentru
protecţia copilului în dificultate (2001-2004). Astfel, au fost cumulate la nivel
central informaţiile şi experienţele din domeniu ale diverselor organisme
naţionale şi internaţionale, guvernamentale şi neguvernamentale pentru
elaborarea unui program unitar, complex şi coerent în favoarea copilului.
În acest an, Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie a elaborat o
lucrare colectivă cu titlul Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, interveţie,
monografie şi tratat, în acelaşi timp, care se adresează profesioniştilor şi
studenţilor implicaţi în abordarea diferitelor aspecte ale maltratării copiilor,
dar constituie şi o preţioasă sursă de informare pentru publicul larg.
Adesea, mass-media face cunoscută publicului existenţa unor reţele
transfrontaliere de prostituţie în care sunt implicate fete/femei din România.
Biroul de la Bucureşti al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM) a
informat, în luna februarie a.c., că aproximativ 200 de românce victime ale
traficului de persoane din zona Balcanilor s-au întors în ţară prin intermediul

24
unor programe de asistenţă ale OIM. Dintre victime, un sfert sunt minore,
cele mai multe (75%) având între 14 şi 23 de ani, fapt care demonstrează că
acest segment de vârstă este cel mai expus riscului atragerii în reţele
internaţionale de trafic de persoane; doar una dintre ele provenea dintr-o
instituţie rezidenţială pentru protecţia copilului. Potrivit aceleiaşi surse,
distribuţia pe judeţe a victimelor corespunde hărţii zonelor sărace, aşa cum au
fost identificate în Raportul din 1999 al Programului Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare Umană (PNUD). Cele mai multe cazuri au provenit din zona
Moldovei, şi anume din judeţele: Iaşi (15%), Suceava (7%), Vrancea (5%),
Vaslui (5%).
Bineînţeles, aceasta nu este o trecere în revistă exhaustivă a studiilor şi
cercetărilor întreprinse în ultimii ani, dar cele menţionate sunt dintre cele mai
relevante. Concomitent, au fost iniţiate şi desfăşurate o serie de acţiuni,
proiecte, programe, de anvergură mai mică sau mai mare, dar toate pornind
de la nevoia de a realiza ceva benefic în interesul copiilor.
Trebuie subliniat că, după anul 1996, în urma impactului avut de
dezvăluirile de cazuri internaţionale mult mediatizate, calitatea abordării
copilului-victimă a violenţei, inclusiv a agresiunii sexuale, începe să facă
obiectul numeroaselor acţiuni de sensibilizare, informare şi formare
profesională. Organizaţii neguvernamentale româneşti (FICF, Salvaţi Copiii,
_
Societatea pentru Copii şi Părinţi SCOP), susţinute de organizaţii străine
(IPSCAN, ECPAT, Médecins du Monde, Save the Children, SOROS) sau de
organisme internaţionale (Uniunea Europeană, UNICEF, ILO, OIM etc.), cu
implicarea autorităţilor administraţiei centrale şi locale, au avut iniţiative
legate de mobilizarea experienţelor şi a fondurilor din străinătate pentru
elaborarea de programe de formare adresate profesioniştilor. S-a constituit,
astfel, o reţea pluriprofesională care oferă expertiză în identificarea,
diagnosticarea şi îngrijirea copiilor-victime ale maltratării, la nivel naţional,

25
dar şi descentralizat, existând posibilitatea de a mobiliza, la nivelul judeţelor,
totalitatea actorilor din protecţia copilului pentru a crea un dispozitiv local de
supraveghere. În prezent,reţeaua are un număr de 97 de membri şi o revistă
de specialitate, intitulată: Copii de azi sunt părinţii de mâine. Reţeaua îşi
propune dezvoltarea unor proiecte privind prevenirea abuzului şi neglijării
copilului în toate cele 21 de judeţe în care există membri ai reţelei. Activitatea
reţelei se află la început, dar ea reprezintă un important potenţial pentru
crearea şi promovarea unor practici bune, a unor servicii de specialitate şi a
unei informări la zi pentru specialiştii implicaţi în privinţa copilului şi
familiei.
În data de 4 mai 2000 se înregistrează Societatea Naţională pentru
Copilul Abuzat şi Neglijat, organizaţie alcătuită din profesionişti implicaţi în
prevenirea abuzului şi neglijării copilului, deşi iniţiativa pentru crearea ei a
fost luată în 1998, cu ocazia unui training organizat de SCOP pentru
profesioniştii din serviciile pentru copil şi familie.
În conformitate cu acordul dintre ţara noastră şi OIM, semnat în luna
octombrie a.c., s-a înfiinţat Centrul de primire şi adăpostire temporară a
fetelor/femeilor victime ale traficului de persoane, care oferă, de asemenea,
asistenţă medicală şi consiliere victimelor; spaţiul necesar este pus la
dispoziţie de Guvern, prin Ministerul de Interne/Oficiul Naţional pentru
Refugiaţi, iar OIM asigură fondurile necesare derulării proiectului.
Iată cum este prezentată situaţia acestor fete/femei, pe baza declaraţiilor
lor, în cotidianul Adevărul, din 23.02.2001:
„Multe dintre aceste fete manifestă o încredere naivă faţă de
necunoscuţi, sperând că vor ajunge să lucreze în ţări unde munca la
negru se plăteşte bine. Unele sunt vândute peştilor chiar de propriile
rude (taţi, unchi), de prietenul lor sau de cunoştinţe în care au avut
încredere. Majoritatea sfârşesc ca prostituate în baruri obscure din

26
 Macedonia, Bosnia, Kosovo sau Albania, iar în cazul în care nu se
supun cerinţelor, sunt bătute, ameninţate cu cuţitul sau pistolul, arse
cu ţigara. Nu au nici un act care să le dovedească identitatea,
deoarece documentele sunt păstrate de patron, sub cheie, nu pot
telefona după ajutor, sunt sechestrate şi supravegheate permanent de
bodyguarzi. Peştii le vând şi le revând, ca pe o marfă oarecare. După
declaraţiile fetelor, poliţiştii din zonele respective închid ochii sau sunt
implicaţi în afacere. Din când în când, se fac razii şi o parte dintre fete
sunt repatriate. Însă reţelele de peşti, de călăuze rar suferă pierderi
majore – ei sunt lăsaţi să-şi vadă mai departe de treabă“. Acealaşi
cotidian titrează: „România - ţara de origine şi de tranzit pentru
traficul de femei“.
În perioada 1997–1999, instanţele româneşti au judecat peste 300 de
dosare în care erau implicaţi 200 de traficanţi de fiinţe umane şi 700 de
victime. Acestea sunt cifrele oficiale referitoare numai la cazurile în care au
fost întocmite dosare penale. Prin poziţia sa geografică, România nu mai este
numai ţară de origine, ci a devenit şi ţară de tranzit pentru acest tip de
activitate. Traficul de femei din Europa Centrală şi de Est este un fenomen
care creşte în proporţii alarmante, după cum atrag atenţia studii de
specialitate, citate de OIM.
Chiar dacă nu putem avea dimensiunea globală a fenomenului, aceste
studii, precum şi semnalele din mass-media oferă suficiente date care
confirmă prezenţa fenomenelor de abuz sexual şi de exploatare sexuală a
copiilor în scopuri comerciale şi în România.
Actualul guvern şi-a manifestat deja interesul major pentru
problematica în discuţie, inclusiv prin declaraţii publice ale primului-
ministru.

27
 De asemenea, Parlamentul a adoptat Legea nr. 470/2001 pentru
ratificarea Protocolului facultativ la Convenţia ONU cu privire la drepturile
copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia
infantilă, semnat la New York, la 6.09.2000 (lege publicată în Monitorul
Oficial nr. 601/25.09.2001).
În acest an, au fost derulate şi continuă campanii de presă pentru
prevenirea traficului de persoane, la iniţiative ale OIM şi ale Fundaţiei Reaching
Out, specializate în activităţi de asistare şi de reintegrare a tinerelor care au fost
obligate să se prostitueze în străinătate.

Clasamentul în funcţie de numărul de autori ai infracţiunilor de natură

sexuală comise în perioada 2000 - 2004
Rel. sex.
Nr
Rap. sex. între Perversi
. Corupţie
Anii cr Viol cu o pers. de une Incest
sexuală
minoră acelaşi sexuală
t
sex
1 Bucure Hunedoar Brăila Suceava Hunedoar Prahova
şti a a
2 Bacău Giurgiu Neamţ Bucureşti Suceava Bacău
3 Iaşi Satu- Braşov Vaslui Bucureşti Botoşani
1998 Mare
4 Botoşa Mehedinţi Buzău Bacău Arad Braşov
ni
5 Dolj Prahova Dolj Iaşi Botoşani Hunedoar
a
1999 1 Bucure Caraş Brăila Iaşi Hunedoar Botoşani
Severin a
2 Iaşi Teleorma Hunedoa Bucureşti Suceava Vaslui
n ra
3 Botoşa Hunedoar Galaţi Hunedoar Cluj Iaşi
ni a a
4 Vaslui Ilfov Dolj Suceava Galaţi Cluj

28
 5 Dolj Dolj Bucureşt Bacău Dolj Bistriţa
i Năsăud
1 Bucure Bucureşti Iaşi Bucureşti Bacău Mehedinţi
şti
2 Suceav Suceava Bucureşt Vaslui Bucureşti Iaşi
a i
2000
3 Bacău Buzău Botoşani Iaşi Braşov Ialomiţa
4 Iaşi Brăila Galaţi Bacău Bihor Bihor
5 Arad Mehedinţ Teleorm Galaţi Caraş- Timiş
i an Severin

Mai mult decât utilitatea analizei detaliate a acestor date statistice, ceea
ce trebuie înţeles este că asistăm la un fenomen care afectează din ce în ce
mai puternic fondul biologic şi psihic al generaţiilor tinere, cu grave
repercusiuni la nivel social în timp. Această afirmaţie este susţinută şi de
datele privind numărul de infracţiuni comise în primele 9 luni ale anului
2001:

• Viol - cu victime sub 14 ani 64 cazuri

- cu victime între 14-17 ani 118 cazuri
• Raport sexual cu o minoră 183 cazuri
• Perversiune sexuală 153 cazuri
• Corupţie sexuală 155 cazuri
• Incest 72 cazuri
• Prostituţie 112 cazuri
• Rele tratamente aplicate minorului 66 cazuri
• Abandon familial 9071 cazuri

De aceea, este necesar un program naţional complex de protecţie a

potenţialelor victime, de vindecare a traumelor minorilor deja victimizaţi dar,

29
ceea ce este mai important, o campanie susţinută de educaţie, la nivelul
întregii populaţii, referitoare la aspectele vieţii sexuale.
Graficul privind abuzul sexual ne indică o lipsă a răspunsului în 94%
din cazuri. Mărtu-risirile pe marginea acestui aspect sunt greu de obţinut. Acestea
apar după ce copilul capătă încredere deplină în adult. În această poziţie a
copilului, de a refuza relatarea acestor episoade cu uşurinţă, se amestecă atât
ruşinea, cât şi teama că va fi făcut el însuşi responsabil de ceea ce i s-a
întâmplat. În raport cu sexul, răspunsurile pozitive sunt majoritare în cazul
fetelor.

Prostituţia
Copiii străzii se prostituează pentru a supravieţui. Vârsta primului
contact sexual este situată cu mult sub limita normalului. Fetele îşi încep viaţa
sexuală la 12-13 ani, iar băieţii aflaţi la vârsta pubertăţii îşi ascund deseori
legăturile cu persoanele adulte de sex masculin. Se remarcă tendinţa de
implicare în prostituţie în special a copiilor care nu mai au nici un contact cu
familia sau au numai legături sporadice. Prostituţia este specifică fetelor.
Unele fete sunt determinate în mediul stradal, încă de la „vârsta păpuşilor“, să-şi
procure cele necesare traiului prin practicarea prostituţiei. Estimările poliţiei
indică drept probabil ca aproximativ 10% dintre fetele care trăiesc în rândul
„copiilor străzii“ să se prostitueze chiar de la vârste foarte fragede, de la 9-10
ani. Din discuţiile cu ele rezultă că prostituţia nu reprezintă pentru aceste fete

30
altceva decât o modalitate firească şi uşor accesibilă de a-şi asigura
mijloacele materiale necesare vieţii de zi cu zi. Multe dintre ele îşi îndreaptă
atenţia către cetăţeni străini care le pot recompensa în valută sau prin cadouri
atrăgătoare. O mare parte a lor aparţin unor familii dezorganizate. Pleacă de
acasă pentru a scăpa de violenţă. Apariţia frecventă în familie a unui nou
„tată“ care reclamă dreptul de a întreţine relaţii sexuale cu „fiica“ reprezintă o
cauză decisivă a fugii în stradă.
Activitatea sexuală
O treime dintre copiii străzii declară că sunt activi din punct de
vedere sexual. În cazul băieţilor, procentul este de 2%, iar în cazul fetelor de
43,6%. În Bucureşti, ponderea este cea mai ridicată, 58% dintre copii se
declară activi sexual. Vârsta primei experienţe sexuale este diferită de la caz
la caz şi începe de la 7 ani, mergând până la 16 ani.
În ceea ce priveşte orientarea sexuală, 98,3% din copiii activi din punct
de vedere sexual se declară heterosexuali, iar restul de 1,75 % homosexuali.
Aici se impune o observaţie: un copil de 12 ani, care a afirmat că este activ
din punct de vedere sexual, nu este în măsură să ofere nici un răspuns cu
privire la orientarea lui sexuală. Nu pentru că vârsta nu-i permite să se declare
heterosexual sau homosexual, ci pur şi simplu pentru că activitatea lui sexuală
trebuie privită ca o formă de abuz sau o ca o manifestare deviantă a
sexualităţii pentru vârsta lui.
Incidenţa bolilor cu transmitere sexuală şi cunoaşterea metodelor
contraceptive
Bolile cu transmitere sexuală sunt foarte dese la „copiii străzii“, mai
ales la cei aflaţi la vârsta adolescenţei. Răspândirea virusului HIV/SIDA nu
este cunoscută, fiind semnalate doar câteva cazuri.
Acest demers statistic, care a încercat să surprindă principalele
caracteristici ale fenomenului, atrage atenţia, prin comparaţie cu datele

31
statistice din anii anteriori, asupra faptului că problemele cu care se confruntă
copiii şi tinerii din stradă sunt diverse şi mult mai acute:
- consumul foarte mare de droguri şi de la vârste mici;
- implicarea lor în săvârşirea de infracţiuni mai grave;
- multiple probleme de sănătate;
- creşterea mediei de timp petrecut pe stradă, departe de familie
sau de instituţiile de protecţie;
- viaţa sexuală începută de la vârste incredibil de mici;
- creşterea descurajantă a cazurilor de familii nevoite să trăiască în
stradă, împreună cu copiii lor;
- creşterea solidarităţii grupurilor (care are efecte pozitive asupra
individului, dar şi negative).
În ceea ce priveşte dimensiunea fenomenului, numărul copiilor străzii
nu a crescut în mod spectaculos, fapt datorat derulării activitătii serviciilor
sociale diversificate, publice sau private, însă recuperarea lor socială
presupune eforturi mult mai mari şi de lungă durată.
O altă latură a fenomenului o reprezintă prezenţa în stradă a
adolescenţilor şi tinerilor, al căror număr, în comparaţie cu anii anteriori, este
foarte mare. Reintegrarea lor socială necesită resurse umane şi financiare
colosale, deoarece aceasta este posibilă numai prin oferirea unui loc de muncă
şi a unei locuinţe, şi prin asistarea fiecăruia în parte de către lucrători sociali
cu experienţă. Acest aspect trebuie avut în vedere cu prioritate, în special de
către autorităţile locale, altfel consecinţele vor fi extrem de grave: tinerii fără
şansa de a obţine bani prin desfăşurarea unor activităţi legale vor fi nevoiţi să
recurgă la săvârşirea de infracţiuni, îngroşând numărul celor din închisori.
Un alt studiu care aduce informaţii asupra riscurilor la care sunt expuşi
copiii străzii este „Integrarea socială a copiilor străzii şi a copiilor

32
instituţionalizaţi“, realizat în 2001 de către Ecosoc şi Salvaţi Copiii, cu
finanţare UNICEF. Un capitol al studiului tratează pedofilia şi modul în care
copiii străzii cad victime ale abuzului şi exploatării sexuale din partea
adulţilor care prezintă această tulburare psihosocială.
Pedofilia
Pedofilia este definită, la modul general, ca tulburare psiho-sexuală a
adultului pentru care atracţia şi satisfacerea sexuală se exercită asupra copiilor.
Termenii „pedofilie“, „pedofil“ provin etimologic din limba greacă: paidos
(copil) şi philein (a iubi).20 Pedofilul tipic este incapabil să găsească satisfacţii
sexuale în relaţii normale cu alţi adulţi de acelaşi sex sau de sex opus.
O dată ce o persoană este descoperită ca pedofil de către societate, ea
va fi mereu blamată şi izolată. Pedofilii îşi pot pierde repede slujba, statutul
social şi prietenii, imediat ce şituaţia este cunoscută public. Ura comunităţii
faţă de pedofili este puternică şi se reflectă în pedepsele prevăzute de lege.
Este considerat pedofil acea persoană al cărei partener sexual este un tânăr
sub 18 ani, incluzând şi copiii până în perioada pubertăţii. Pedofilii sunt de
obicei descrişi ca bărbaţi, dar tot mai multe femei pedofile pot fi întâlnite în
ţările cu potenţial turistic21.
Pedofilia este „apanajul“ băieţilor care sunt preferaţi de cetăţenii
străini. Din interviurile realizate şi acţiunile comune întreprinse cu poliţia de
către lucrătorii sociali ai organizaţiei „Salvaţi Copiii“ rezultă că numărul
pedofililor nu este deloc de neglijat. Pervertirea sexuală a copiilor lipsiţi de

20
“Cei pe care îi numim pedofili sunt departe de semnificaţia termenului (philos, prieten). Ei sunt
abuzatorii, tiranii, perverşii, şi nu amanţii sau prietenii copilului, scenariile lor evocând violenţa şi nu
erotismul.“ Philippe Genuit în Pédophiles: nominations et étimologies, ARTAS, Journées de
réflexion 1998. Genuit propune înlocuirea termenului de “pedofil“ cu “pederast“, pornind de la
etimologia lui Ares, zeul războiului, simbolul agresiunii şi al violenţei, opusul lui Eros.
21
v. Ron O$Grady, The child and the tourist, E.C.P.A.T., 1992. Această caracterizare a
pedofilului, neprecizat din punct de vedere al segmentului de vârstă în care poate fi inclus,
reprezintă, fără îndoială, forma extremă de definire. Conform acesteia, poate fi numit pedofil şi
acel tânăr, de 20 de ani de pildă, care întreţine raporturi sexuale cu iubita lui de 16 ani. însă, în
legea română se pedepseşte raportul sexual cu o minoră între 14 şi 18 ani, numai dacă fapta
este săvârşită de tutore sau curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant,
profesor sau educator, folosind calitatea sa.

33
orice protecţie a constituit, în regimul trecut, un fenomen nu foarte dezvoltat,
e adevărat, dar nu mai puţin grav. Totuşi, el nu a fost aproape niciodată
abordat în mod serios de către autorităţi sau mediile ştiinţifice din acea
vreme. Astăzi, formele grave şi extinse la care a ajuns au reuşit să trezească,
în sfârşit, interesul, încă destul de timid, al celor care sunt în drept să-l
combată sau să-l cerceteze. Puţinele arestări şi condamnări din ultimii ani 22
demonstrează totuşi că pedofilia cunoaşte tendinţe de dezvoltare şi organizare
şi în România.

Pedofilii şi sistemul de racolare

Calea cea mai simplă pentru aceşti copii de a începe să se prostitueze
este influenţa altor prieteni de pe stradă sau racolarea de către cei mai mari
din stradă, care devin astfel adevăraţi proxeneţi. „Debutanţii“ sunt, de regulă,
însoţiţi prima dată de prietenii care practică deja prostituţia. Sunt excepţii
cazurile în care un copil are prima sa experienţă sexuală cu un client. De
regulă, dacă nu au avut deja experienţe sexuale tragice, sub formă de abuz
sexual în familie, ei îşi încep viaţa sexuală în sânul grupului.22
Felul în care „copiii străzii“ încep să se implice în prostituţie indică
faptul că această „afacere“ nu este riguros organizată. În general, este o
chestiune de contact direct copil – client. Pentru racolare, clientul vizitează
zonele care au reputaţia de a găzdui copii dispuşi să vândă servicii sexuale.
Aceste locuri pot fi: un anumit parc, o gară sau chiar o stradă. Clientul
22
Michel-Paul A., cetăţean francez în vârstă de 44 de ani a fost arestat şi condamnat la doi ani
de închisoare pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: relaţii sexuale între persoane de
acelaşi sex, faptă săvârşită asupra unui minor şi săvârşirea de acte cu caracter obscen asupra
unui minor sau în prezenţa unui minor. În februarie 1998, M. P. Albenque a fost condamnat la 5
ani închisoare, fiind eliberat după doi ani şi şase luni. În prezent se află într-una din închisorile
din Franţa, fiind acuzat de săvârşirea aceloraşi fapte.
Peter G., om de afaceri elveţian, arestat într-o cameră de hotel, fiind surprins cu doi
adolescenţi, a fost condamnat în 1997 la 2 ani de închisoare (pedeapsa minimă în acel an,
conform CP). A susţinut că nu este pedofil, ci homosexual, considerând că faptele sale se află în
limitele legii.
22
Michael T., preot englez în vârstă de 34 de ani, a fost condamnat în 1998 la doi ani şi şase luni
de închisoare pentru aceleaşi fapte.
23
Mason J., presupus om de afaceri în vârstă de 54 de ani, a fost arestat în 2001 la Braşov, sub
acuzaţia de pedofilie şi
deţinere ilegală de armament şi muniţie.

34
contactează mai întâi un copil mai mare, de obicei chiar pe liderul grupului,
care va juca rolul de proxenet şi va negocia preţul. El primeşte pentru
aceasta un procentaj din câştigul copilului. Nevoia copiilor care trăiesc în
stradă de a fi sprijiniţi afectiv şi material este speculată din plin. Câteodată,
un hamburger şi o pereche de pantaloni sunt îndeajuns pentru a-i convinge
să se lase abuzaţi.23
Victime ale actelor de agresiune sexuală, ajung în cele din urmă să
privească prostituţia ca oricare altă activitate profitabilă. Lipsiţi de apărare,
vânaţi de proxeneţi şi dezaxaţi, ajung chiar să-i creadă binefăcători pe cei ce
se folosesc de ei pentru a-şi satisface plăcerile perverse. Mai mult, chiar.
Aceşti copii devin dependenţi de agresorii lor, căpătând o imagine alterată
despre o sexualitate normală. După ani, ei ajung să repete experienţa
anterioară, supunând alţi copii perversiunilor pe care le-au suportat ei. Din
abuzaţi sexual, ei devin, cu trecerea timpului, abuzatori. Din victime, devin
agresori.
Din declaraţiile obţinute de la copiii care au fost sau mai sunt implicaţi
în prostituţie a rezultat că în Bucureşti există circa 40-50 de clienţi adulţi, în
majoritate cetăţeni străini veniţi în ţară sub pretextul afacerilor sau al
turismului. Aceştia deţin mai multe apartamente în Bucureşti unde aduc copii
ai străzii, de regulă băieţi între 8 şi 15 ani, cu care întreţin relaţii sexuale sau îi
filmează şi fotografiază întreţinând relaţii sexuale între ei.
Identificarea şi tragerea la răspundere penală se dovedesc a fi foarte
dificile, din cauza, pe de o parte, a dificultăţilor pe care le întâmpină poliţia
în strângerea dovezilor care să poată permite formularea acuzaţiilor şi
completarea dosarelor de urmărire penală. Pe de altă parte, copiii se
dovedesc a fi destul de reţinuţi în abordarea acestui subiect. Datele obţinute
au fost dezvăluite de către copiii care au reuşit să treacă peste inhibiţia sau
teama firească ce apare în astfel de discuţii, datorită încrederii şi

35
deprinderii de a se confesa lucrătorilor sociali.

36
Capitolul II. INCESTUL CA COMPONENŢĂ A INFRACŢIUNII

§ 1. Incestul: noţiune şi caracteristici definitorii

Infracţiunea de incest este ultima din grupul de infracţiuni referitoare la

viaţa sexuală a persoanei. Prin incriminarea acestei fapte, legiuitorul a voit să
ridice o barieră penală în calea practicării raporturilor sexuale între rude,
raporturi ce sunt potrivnice principiilor morale pe care se întemeiază familia
şi, deopotrivă, periculoase pentru calitatea fondului biologic al speciei umane.
Din acest ultim punct de vedere, ştiinţele medicale au dovedit, cu mulţi ani în
urmă, procesul de regresiune biologică provocat de procrearea unor copii prin
„amestecul aceluiaşi sânge” (commixtio sanguinis).
Aşadar, textul penal acum analizat are menirea de a proteja starea de
sănătate biologică şi morală a indivizilor împotriva manifestărilor sexuale
primejdioase pentru aceasta.
Cercetările criminologice, în căutarea etiologiei acestor infracţiuni, au
pus în evidenţă frecvenţa mai mare a raporturilor sexuale incestuoase în acele
medii sociale în care indivizii se situează pe treptele inferioare ale formării
educaţionale şi spirituale, precum şi în cele în care indivizii trăiesc în condiţii
de promiscuitate.
Raporturile heterosexuale şi homosexuale intrafamiliale au fost
incriminate în Codul penal din 193623, dar şi în legiuiri mai vechi. Spre
deosebire de reglementarea anterioară, textul art. 201 din CP în vigoare –
redactat sobru şi modern, – a eliminat unele prevederi devenite inutile –
asupra cărora vom reveni pe parcursul prelegerii, – şi a transformat facultatea
2324
Art. 447. „Raportul sexual sau de inversiune sexuală între rude în linie directă, precum şi
între frate şi soră, constituie delictul de incest şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la
unu la 3 ani. Acţiunea penală se poate pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a unui
ascendent sau colateral de prim rang. Pedeapsa pronunţată contra tatălui şi mamei atrage şi
decăderea din puterea părintească”..

37
„ascendentului sau colateralului de prim grad” de a cere punerea în mişcare a
acţiunii penale, în obligativitatea declanşării acţiunii penale, „din oficiu”, de
către procuror, atunci când sunt întrunite condiţiile legale.
Art. 201. „Raportul sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi
surori se pedepseşte cu închisoare pînă la 5 ani”.
a. Frate şi soră. Desigur, conceptele nu comportă nici o explicaţie,
fiind doar de reţinut că legea penală include în această sferă nu numai fraţii şi
surorile între care sunt legături primare, ci şi legături consanguine sau uterine;
deci, în oricare dintre aceste legături s-ar afla fratele şi sora, raporturile
sexuale dintre ei sunt incestuoase.
b. Rude în linie directă. În această sferă sunt însumaţi ascendenţii şi
descendenţii, indiferent de numărul gradelor care îi separă. Vor fi prin urmare
incestuoase raporturile sexuale dintre fiu, nepot, strănepot şi mamă, bunică,
străbunică, respectiv între fiică, nepoată, strănepoată şi tată, bunic străbunic.
Nici în privinţa acestor participanţi la raporturi sexuale legea nu distinge între
rudenia consanguină şi aceea prin înfiere.
Ştiinţa a demonstrat că raporturile sexuale între rudele apropiate nu pot
fi îngăduite, deoarece practicarea lor poate avea ca efect degenerarea speciei
umane. Pe de altă parte, bazele morale pe care se întemeiază familia ar fi grav
conturbate dacă s-ar permite întreţinerea de raporturi sexuale între rudele
apropiate. În acest fel, legea penală reacţionează contra pericolului pe care îl
constituie, din punct de vedere biologic şi moral, raporturile sexuale între
persoanele care, prin legătura lor de sânge sau prin poziţia lor în cadrul
familiei, nu trebuie să compromită, nici fizic, nici moral, specia umană.

§ 2. Latura obiectivă a infracţiunii de incest

38
 Latura obiectivă a incestului se exprimă în fapta prejudiciabilă,
concretizată în acţiunea de raport sexual.
Noţiunea de raport sexual trebuie interpretată în aceeaşi manieră ca în
cazul infracţiunii de viol.
Săvârşirea acţiunilor ce ţin de homosexualism, lesbianism sau
satisfacerea poftei sexuale în forme perverse (a altor acţiuni cu caracter
sexual) nu poate forma fapta prejudiciabilă în cazul incestului.
Infracţiunea de incest este o infracţiune formală. Ea se consideră
consumată din momentul începerii raportului sexual.
A. Latura obiectivă
a) elementul material se realizează prin comiterea unui raport sexual.
Este vorba de relaţii sexuale normale şi între sexe diferite. Nu există cerinţe
speciale cu privire la timpul şi locul comiterii infracţiunii.
Dacă raportul sexual s-a comis în condiţiile art. 171 CP (viol) sau ale
art. 174 CP (raport sexual cu o minoră), infracţiunea de incest se află în
concurs ideal cu una sau alta din aceste infracţiuni. Astfel, în practică s-a
decis că fapta tatălui de a fi avut raport sexual cu fiica sa minoră în
vârstă de 14 ani, se încadrează în art. 201 şi 174 CP.
b) Urmărirea imediată constă în crearea unei stări periculoase de ordin
biologic şi moral.
c) Raportul de cauzalitate. Legătura de cauzalitate este prezumată şi ea
rezultă din însăşi materialitatea faptei.
Abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea acestuia într-o
activitate realizată cu intenţia de a produce plăcere sau de a satisface nevoile
unui adult sau ale unui alt copil, care, prin vârstă şi dezvoltare, se găseşte într-
o relaţie de răspundere, încredere sau putere, expunerea copilului la
vizionarea de materiale pornografice, seducţie (avansuri, mângâieri,
promisiuni) sau implicarea sa în acte sexuale genitale, orale sau anale;

39
 Exploatarea sexuală a copiilor în scopuri comerciale se referă la
implicarea copiilor în prostituţie, pornografie, proxenetism, vânzare şi trafic
(trafficking, în materialele de limbă engleză) intern sau transfrontalier.

40
 § 3. Obiectul în cazul infracţiunii de incest

Obiectul juridic special al incestului îl formează relaţiile sociale cu

privire la continuitatea speciei umane în cele mai prielnice condiţii biologice
şi morale.
Obiectul material al infracţiunii date îl constituie corpul
persoanei.
În cazul incestului, de regulă, victimă a infracţiunii nu există, deoarece
ambele persoane, care săvârşesc raportul sexual, sunt trase la răspundere
penală. Totuşi, există şi excepţii de la această regulă: persoana
iresponsabilă, minorul având vârsta de până la 16 ani; persoana constrânsă
(fizic, psihic sau prin şantaj, ori profitându-se de dependenţa de orice natură
a acesteia); persoana aflată în imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi
exprima voinţa. În cazul acestor excepţii, este posibil ca numai unul dintre
cei care a săvârşit raportul sexual să fie tras la răspundere conform art. 201
din CP al R.M.
Întrucât constrângerea victimei (fizică, psihică, prin şantaj, profitându-
se de dependenţa de orice natură a acestei), profitarea de imposibilitatea ei de
a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, precum şi condiţia victimei care are
vârsta sub 16 ani, depăşesc limitele componenţei de incest, dacă acestea se
suprapun săvârşirii raportului sexual, este necesară calificarea prin concurs:
art. 201 şi art. 171, 173 sau art. 174 din CP al R.M.
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale privitoare la viaţa
sexuală, care trebuie să se desfăşoare în condiţii care să nu afecteze calităţile
biologice şi morale ale existenţei umane.
Raţiunea textului incriminator este aceea de a se proteja şi ocroti starea
de sănătate biologică şi morală a cetăţenilor, împotriva raporturilor sexuale
primejdioase pentru specia umană.

41
 Dar pericolul social al faptei este amplificat şi de atingerea adusă
bazelor morale ale relaţiilor de familie.
În legătură cu obiectul material în doctrină s-au exprimat mai multe
opinii. Unii autori trec sub tăcere această problemă, lăsând astfel să se
întrevadă că infracţiunea este lipsită de obiect material24. Alţi autori au
susţinut că obiectul material al infracţiunii îl constituie corpul persoanei care
are rol pasiv în cadrul raportului sexual25.
Într-o altă opinie, la care aderăm se susţine că ultima soluţie corespunde
parţial principiilor dreptului penal deoarece corpul persoanei de sex feminin
constituie, într-adevăr, obiect material al infracţiunii în condiţiile în care
aceasta a participat, involuntar ori cu nevinovăţie la raporturile sexuale
incestuoase; dar această soluţie nu mai corespunde situaţiei în care partenerii
au realizat raportul sexual voluntar şi cunoscând relaţiile lor de rudenie,
întrucât în acest caz obiectul material al infracţiunii va fi corpul ambilor
parteneri ai relaţiilor incestuoase, acţiunea delictuoasă răsfrângându-se
deopotrivă asupra trupurilor acestora26.

2426
V. Dongoroz ş. a., op. cit., vol. III, pag. 397; T. Vasiliu ş. a., op. cit., vol. I, pag. 233; O. A.
Stoica, op. cit., pag. 133; Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, ş. a., op. cit., pag. 181.
2527
I. Vasiu, op. cit., pag. 219; O. Loghin, T. Toader, op. cit., pag. 205.
2628
Gh. Diaconescu, op. cit., vol. I, pag. 239.

42
 § 4. Latura subiectivă în cazul infracţiunii de incest

Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă, în primul rând,

prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. Motivele infracţiunii sunt
variate, însă, de cele mai multe ori, se manifestă prin năzuinţa de satisfacere a
necesităţii (poftei) sexuale. Făptuitorul trebuie să conştientizeze că săvârşeşte
raportul sexual cu o rudă pe linie directă până la gradul trei inclusiv sau cu o
rudă pe linie colaterală (frate, soră, văr primar). Dacă intenţia făptuitorului
nu cuprinde această împrejurare, nu-i poate fi incriminată infracţiunea de
incest.
Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă, făptuitorul cunoscând
relaţiile de rudenie în care se află cu partenerul raportului sexual şi a urmărit
realizarea actului sexual în acele împrejurări. În situaţia că făptuitorii nu
cunosc, nu ştiu (sunt î n eroare) în momentul comiterii raportului sexual că
sunt rude în linie directă (ascendenţi şi descendenţi) indiferent de gradul de
rudenie pe linie ascendentă sau descendentă – sau fraţi şi surori, răspunderea
penală nu mai operează.
Rezultă că făptuitorul pentru a răspunde pentru are reprezentarea că
săvârşeşte un raport sexual cu o persoană în linie directă de rudenie sau cu o
soră şi voieşte să consume acest raport.

43
 § 5. Subiectul infracţiunii de incest

Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, de sex masculin

sau feminin, care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16
ani.
Incestul este, de regulă, o infracţiune bilaterală, cu subiect plural. De
aceea, dacă una din persoanele care săvârşeşte raportul sexual nu beneficiază
de vreo clauză de impunitate, ambele trebuie trase la răspundere penală
conform art. 201 din CP al R.M.
Subiectul infracţiunii de incest este subiect special, deoarece reclamă o
calitate anume în raport cu cealaltă persoană, care săvârşeşte raportul sexual:
a) rudă pe linie dreaptă (până la gradul trei inclusiv); b) rudă pe linie
colaterală (frate, soră, văr primar).
În ce priveşte prima dintre calităţile alternative specificate, subiectul
este un ascendent, adică face parte dintr-o generaţie în linie crescătoare (tată,
mamă, bunic, bunică, străbunică, străbunel); sau este un descendent, adică
face parte dintr-o generaţie în linie descrescătoare (fiică, fiu, nepoată, nepot,
strănepoată, strănepot).
Referitor la cea de-a doua dintre calităţile alternative specificate,
menţionăm că subiectul este un colateral, şi anume: frate (consangvin sau
uterin), soră (consangvină sau uterină), văr primar, vară primară.
Unchiul faţă de nepoată sau mătuşa faţă de nepot (ori viceversa) nu fac
parte din subiecţii incestului, deoarece, în cazul rudelor pe linie colaterală,
legiuitorul nu indică gradul de rudenie, ci prezintă o listă exhaustivă a
posibililor subiecţi, listă care nu poate fi interpretată extensiv.
La stabilirea calităţii de subiect al incestului, se are în vedere nu numai
rudenia de sânge, dar şi rudenia asimilată (prin adopţie). La individualizarea
pedepsei pentru incest, trebuie să se aibă în vedere că pericolul social este mai

44
mare în cazul amestecului aceluiaşi sânge (commixtio sanguinis), când, pe
lângă degenerarea morală a speciei umane, se contribuie, în principal, la
degenerarea biologică a acesteia. Totuşi, şi între rudele asimilate prin adopţie,
sentimentul pudorii trebuie să-şi păstreze întreaga sa formă morală. De aceea,
legiuitorul a urmărit să asigure convieţuirea normală şi într-o familie care
include persoane adoptate şi adoptatoare.
În acelaşi spirit, în art. 74 al Codului familiei, adoptat de Parlamentul
Republicii Moldova la 26.10.200027, se stabileşte că părinţii sunt obligaţi să-şi
întreţină copiii minori şi copiii majori inapţi de muncă, care necesită sprijin
material.
În componenţa de infracţiuneîn cazul incestului pot fi evidenţiate două
subiecte:
- subiect activ;
- subiect pasiv.
a) Subiect activ este calificat în sensul că trebuie să aibă calitatea de
rudă apropiată, dar numai în gradul prevăzut de art. 201 Codul Penal al
Republcii Moldova (rudă în linie directă) sau de frate sau soră.29
Incestul este o infracţiune bilaterală, în sensul că presupune în mod
necesar participarea a două persoane care vor răspunde ambele pentru
infracţiune atâta vreme cât nu există vreo cauză care înlătură caracterul penal
al faptei.
În situaţia când relaţiile dintre persoanele ce au calitatea de subiecţi
sunt de tip homosexual, fapta nu va constitui infracţiunea de incest, ci aceea
de relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex.
Participaţia este posibilă sub forma instigării sau complicităţii.
b) Subiectul pasiv. De regulă, nu există subiect pasiv al infracţiunii
deoarece ambii parteneri răspund în principiu pentru infracţiune. În mod

2729
- Codul Penal al Republicii Moldova din 12 iunie 2003.

45
excepţional, subiect pasiv al infracţiunii ar putea fi acel partener care a fost
victima celuilalt (de pildă a fost iresponsabil sau indus în eroare, constrâns ori
este vorba de o minoră28sub2914 ani30. În acest caz este posibil ca numai unui
dintre parteneri să fie tras la răspundere penală31.

2830
T. Vasiliu ş. a., op. cit., vol. I, pag. 233.
2931
Trib. jud. Suceava, dec. pen. nr. 674/197, R.R.D. nr. 10/1971, pag. 175.
30
31

46
 Capitolul III. RĂSPUNDEREA PENALĂ ÎN CAZUL
INCESTULUI

§ 1. Temeiul răspunderii penale în cazul incestului

Infracţiunea este susceptibilă de forme imperfecte, însă numai tentativa

se pedepseşte. Infracţiunea se consumă prin realizarea raportului sexual. Dacă
fapta este săvârşită repetat, la diferite intervale de timp în baza aceleiaşi
rezoluţii, infracţiunea este continuată.
Infracţiunea are o singură modalitate normativă căreia îi poate
corespunde o varietate de modalităţi faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Tentativa la infracţiunea de incest se pedepseşte, potrivit prevederilor
art. 204 CP, cu precizarea însă că aceasta nu este posibilă decât în forma
neterminată (imperfectă).
Consumarea infracţiunii survine în momentul începerii raportului
sexual – între persoanele aflate în gradul de rudenie precizat de text – a se
vedea, pentru detalii privind punerea în executare a acţiunii.
Infracţiunea de incest este sancţionată cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar
tentativa la această infracţiune se pedepseşte, în conformitate cu regulile
izvorâte din art. 21, alin. 2 CP32, cu închisoare de la un an la 3 ani şi 6 luni. În
cazul în care subiectul activ al infracţiunii este părintele partenerului de raport
sexual, instanţa, în măsura în care pedeapsa aplicată este de minim 2 ani,
precum şi dacă aceasta constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii,
împrejurările cauzei şi persoana infractorului, este necesară pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor părinteşti, poate aplica şi această
_____________________

47
32
- Codul Penal al Republicii Moldova din 12 iunie 2003.
pedeapsă – art. 64, alin. 1, lit. d) şi art. 65, alin. 1 CP. Aşadar, în deosebire de
reglementarea anterioară, în care pedeapsa complementară era obligatorie,
dictată de textul incriminator, Codul penal în vigoare cedează magistratului
facultatea de a aplica sau nu această sancţiune.
Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Cercetarea se efectuează
de organele de poliţie. Iar judecata în primă instanţă revine judecătoriei.
Marcăm doar oficialitatea acţiunii penale la infracţiunea de incest, spre
deosebire de reglementarea cuprinsă în Codul penal anterior, în care aceasta
se putea face numai la plângerea prealabilă introdusă de un anume membru al
familiei în care s-au produs actele sexuale incestuoase.

48
 § 2. Practica judecătorească în domeniul incestului, existentă în
Republica Moldova şi peste hotare

Potrivit art. 201 Codul Penal al Republicii Moldova, constituie

infracţiunea de incest raportul sexual între rude în linie directă sau între fraţi
şi surori.
Un asemenea raport sexual poate avea loc cu acordul ambelor persoane,
situaţie în care fiecare răspunde pentru fapta comisă în condiţiile stabilite de
lege pentru subiecţii infracţiunii.
Pot exista, însă, şi situaţii în care una dintre persoane beneficiază de o
cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Într-o asemenea situaţie,
infracţiunea de incest se reţine numai în sarcina celeilalte persoane, nefiind
neapărat necesar ca ambii făptuitori să fi lucrat cu intenţie pe baza unui acord
de voinţă liber consimţită.
Treib. Jud. Suceava, dec. pen. nr. 674/1971, R.R.D. nr. 10/1971, pag.
174.
2. Fapta tatălui de a avea raport cu fiica sa, în vârstă de 13 ani, fără a
folosi violenţa sau ameninţarea, constituie infracţiunea de raport sexual cu o
minoră (art. 174 CP) şi incest (art. 201 CP) în concurs ideal.
Autoritatea părintească de care se bucură făptuitorul nu implică ideea
de constrângere şi nu poate determina prin ea însăşi caracterizarea juridică a
faptei ca viol.
De altfel, potrivit dispoziţiilro art. 174 CP şi art. 197 CP, calitatea de
tutore, curator, supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator
a autorului, constituie o infracţiune agravată atât a infracţiunii de raport
sexual cu o minoră, cât şi a infracţiunii de viol, ceea ce înseamnă că, deşi se
bazează pe ideea de autoritate, ea nu constituie un element de caracterizare a
faptei drept una din aceste infracţiuni.

49
 Trib. Jud. Bihor, dec. pen. nr. 143/1981, „Repertoriu de practică
judiciară în materie penală pe anii 1981–1985”, pag. 240.
3. Dacă raportul sexual între rude în linie directă sau frate şi soră are
loc cu acordul ambelor persoane, fiecare dintre aceştia răspunde pentru fapta
comisă în condiţiile art. 201 CP.
Trib. Jud. Suceava, dec. nr. 674/1971, „Repertoriu de practică
judiciară... pe anii 1969–1975”, pag. 211.
Obiectul juridic îl constituie relaţiile sociale privitoare la desfăşurarea
vieţii sexuale a persoanei în condiţii de normalitate morală şi fără
primejduirea fondului biologic al societăţii.
Doctrina a tratat în mod diferit aspectul referitor la obiectul material al
infracţiunii. Astfel, în vreme ce unii autori au trecut sub tăcere această
problemă, lăsând astfel a se întrevedea că infracţiunea este lipsită de orice
obiect material32, alţi autori au susţinut că obiectul material al infracţiunii îl
constituie corpul persoanei de sex feminin33. În ce ne priveşte, opinăm că
ultima soluţie corespunde, parţial, principiilor dreptului penal, deoarece
corpul persoanei de sex feminin constituie, în adevăr, obiect material al
infracţiunii, în condiţiile în care aceasta a participat involuntar ori cu
nevinovăţie la raporturile sexuale incestuoase. Soluţia însă nu mai corespunde
amintitelor principii în ipoteza că partenerii au realizat raportul sexual
voluntar şi cunoscând relaţiile lor de rudenie, întrucât, în acest caz, obiectul
material al infracţiunii va fi corpul ambilor parteneri ai relaţiilor incestuoase,
acţiunea delictuoasă răsfrângându-se, deopotrivă, asupra trupurilor acestora.
Am văzut mai sus că obiectul juridic special al infracţiunii de incest îl
constituie relaţiile sociale referitoare la desfăşurarea vieţii sexuale în spiritul
şi în conformitate cu principiile morale şi cerinţele biologice. În această
perspectivă este greu – dacă nu imposibil – de înţeles la opinia comentată de
3234
V. Dongoroz şi col., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, op. cit., vol. III, p. 397.
3335
O. Loghin, Dreptul penal român, op. cit., p. 78.

50
ce apare afectat, din punct de vedere biologic, doar trupul femeii – pentru că
ea poartă şi zămisleşte produsul de concepţie?–, iar nu şi trupul bărbatului
care, în egală măsură, contribuie la procrearea copilului tarat biologic datorită
„amestecului aceluiaşi sânge”.
Subiectul activ este calificat de text şi anume, va avea acea calitate
persoana de orice sex, care participă la un raport sexual în parteneriat cu o
altă persoană, între acestea existând relaţiile de rudenie specificate de text.
Infracţiunea de incest este o infracţiune bilaterală, ceea ce implică
participarea voluntară (colaborarea) a două persoane, de sex opus, la raportul
sexual, ambii parteneri având calitatea de subiecţi activi.
În ipoteza că relaţiile dintre persoanele ce au această calitate sunt de tip
homosexual, fapta nu va constitui infracţiunea de incest, ci aceea de relaţii
sexuale între persoane de acelaşi sex, prevăzută de art. 200 CP, evident, în
măsura în care relaţiile sunt realizate de persoane majore, în mod liber
consimţit şi care nu sunt săvârşite în public ori nu produc scandal public. Din
acest punct de vedere se poate remarca o primă deosebire între reglementarea
actuală şi precedentă a icnestului, Codul penal din 1936 incriminând ca icnest
deopotrivă raporturile heterosexuale şi homosexuale între rude în linie
directă, precum şi între frate şi soră.
În cazul în care raportul sexual între rude are loc în condiţiile
constrângerii ori profitării de neputinţa victimei de a se opune, precum şi în
cazul că victima este în vârstă de sub 14 ani, subzistă infracţiunea de incest,
săvârşită, sub forma concursului, cu infracţiunea de viol, respectiv cu aceea
de raporturi sexuale cu o minoră34.

3436
„Fapta inculpatului de a fi avut raport sexual cu fiica sa, car nu a împlinit vârsta de 14 ani
şi se află în îngrijirea, ocrotirea şi educarea lui, întruneşte elementele atât ale infracţiunii de
incest, prev. de art. 201 CP, cât şi ale infracţiunii de raport sexual cu o minoră, prevăzută de 37
37
art. 174, alin. 3 Cod Penal; aceste infracţiuni se află în concurs ideal” – Trib. Supr., Dec.
2233/1971, R.I., p. 11. În acelaşi sens , C.S:J., Dec. nr. 87/1993, J.C.S.I., sent., 1/1193, p. 9.

51
 Participaţia este posibiă în modalitatea instigării sau a complicităţii;
coautoratul, din considerentele arătate la infracţiunea de viol, nu este posibil.
Cu toate căm, de principiu, ambii parteneri ai raporturilor sexuale
incestuoase au calitatea de subiecţi activi ai infracţiunii şi răspund,
deopotrivă, penal, există posibilitatea ca persoana de sex feminin să aibă
calitatea de subiect pasiv, în cazurile în care aceasta este mai mică de 14 ani,
este iresponsabilă, ori a fost constrânsă la raport sexual, cazuri în care ea nu
va răspunde penal35.
Elementul material al infracţiunii este constituit dintr-o acţiune
exprimată sub forma raportului sexual – a se vedea, în completare,
explicaţiile date la infracţiunea de viol cu privire la raportul sexual.
Textul prevede o unică modalitate normativă şi anume raportul sexual
între rude în linie directă, cât şi între fraţi şi surori.
Urmarea imediată a infracţiunii constă într-o vătămare a valorilor
sociale ocrotite de lege, respectiv a celor morale şi biologice explicate în
preambulul subsecţiunii.
Legătura de cauzalitate este prezumată, ea rezultând din însăşi
materialitatea faptei.
Elementul subiectiv al infracţiunii se exprimă exclusiv prin intenţie
directă, autorul cunoscând relaţiile de rudenie în care se află cu partenerul
raportului sexual şi urmărind realizarea actului în aceste condiţii. Suntem, aşa
cum arătam, în prezenţa unei infracţiuni bilaterale, tip de infracţiune care

3538
„Potrivit art. 201 CP, constituie infracţiunea de incest raportul sexual între rude în linie
directă sau între fraţi şi surori. Un asemenea raport sexual poate avea loc cu acordul ambelor
persoane, în care situaţie fiecare răspunde pentru fapta comisă în condiţiile stabilite de lege
pentru subiecţii infracţiunii. Pot exista însă şi situaţii în care una dintre persoane beneficiază
de o cauză care înlătură caracterul penal al formei. Într-o asemenea situaţie, infracţiunea de
incest se reţine numai în sarcina celeilalte persoane, nefiind neapărat necesar ca ambii
făptuitori să fi lucrat cu intenţie pe baza unui acord de voinţă liber consimţită” – Trib. jud.
Suceava, Dec. nr. 647/1971, R.R.D. nr. 10/1971, p. 174.

52
presupune că intenţia se manifestă în forma acordului între făptuitori36, ambii
subiecţi cunoscând relaţiile de rudenie existente între ei.
Eroarea oricărui participant cu privire la relaţiile de rudenie existente
între el şi partenerul actului sexual conduce la neîntrunirea elementelor
constitutive ale infracţiunii – absenţa laturii subiective – şi deci acesta nu
răspunde pentru incest, situaţie însă ce nu exclude răspunderea celuilalt
participant la actul sexual, care a cunoscut şi a dorit ca actul sexual să-l
realizeze cu o rudă a sa.
Infracţiunea de incest este sancţionată cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar
tentativa la această infracţiune se pedepseşte, în conformitate cu regulile
izvorâte din art. 21, alin. 2 CP, cu închisoare de la un an la 3 ani şi 6 luni. În
cazul în care subiectul activ al infracţiunii este părintele partenerului de raport
sexual, instanţa, în măsura în care pedeapsa aplicată este de minim 2 ani,
precum şi dacă aceasta constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii,
împrejurările cauzei şi persoana infractorului, este necesară pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor părinteşti, poate aplica şi această
pedeapsă – art. 64, alin. 1, lit. d) şi art. 65, alin. 1 CP. Aşadar, în deosebire de
reglementarea anterioară, în care pedeapsa complementară era obligatorie,
dictată de textul incriminator, Codul penal în vigoare cedează magistratului
facultatea de a aplica sau nu această sancţiune.
Un frate si o soră care au împreună patru copii au aparut in fata
instantei germane, fiind acuzati de incest, delict pentru care fratele a fost deja
condamnat in trecut, relateaza Mediafax. Patrick S. (28 de ani) si Susan K.
(21 de ani) sunt judecati la Leipzig pentru acest delict, care, in Germania, este
pasibil de pedepse mergand pana la doi ani de inchisoare sau amenda. Fratele
si sora de sange nu au acelasi nume, barbatul fiind abandonat in copilarie de

3639
„Dacă raportul sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi surori are loc cu acordul ambelor persoane,
fiecare dinte acestea răspunde pentru fapta comisă în condiţiile art. 201 CP”. – Trib. Jud. Suceava, Dec. nr.
674/1971, R.I., p. 211.

53
mama sa si apoi adoptat. Patrick si Susan s-au cunoscut in anul 2000.
Barbatul - care ispaseste o pedeapsa de zece luni de inchisoare - a fost deja
condamnat pentru primii doi copii avuti cu sora sa, un baietel nascut in 2001
si o fetita nascuta in 2003. Sora sa, minora in momentul faptelor, nu a fost
judecata. Dupa aceea, barbatul si sora sa au mai avut copii in 2004 si in 2005,
fiind vorba despre doua fetite care au in prezent 19 luni si, respectiv, sapte
luni. Avocatii lor au apreciat ca paragraful 173 al Codului Penal german -
care sanctioneaza incestul - este "o relicva a istoriei". (D.M.)
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Decizia nr. II din 23 mai 2005
privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu
privire la încadrarea juridică a faptelor care, în raport cu conţinutul lor
concret, întrunesc atât elementele constitutive ale infracţiunii de viol, cât
şi pe cele ale infracţiunii de incest
Publicată în M. Of. nr. 867 din data de 27 septembrie 2005. Dosar nr. 2/2005
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituită
în Secţii Unite, conformându-se dispoziţiilor art. 23 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, s-a întrunit în vederea examinării
recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la încadrarea juridică a
faptelor care, în raport cu conţinutul lor concret, întrunesc atât elementele
constitutive ale infracţiunii de viol, cât şi pe cele ale infracţiunii de incest.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea cerinţelor legii, fiind
prezenţi 83 de judecători din totalul de 111 în funcţie. Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de
procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentantul procurorului general al

54
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul
în interesul legii, învederând că, în aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. b) din
Codul penal, se impune ca raportul sexual cu o persoana de sex diferit,
membru al familiei, cu care autorul este ruda în linie directă sau frate ori soră,
săvârşit prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se
apăra ori de a-şi exprima voinţa, să fie încadrat atât în infracţiunea de viol
prevăzută de art. 197 alin. 1 şi alin. 2 lit. b1) din Codul penal, cât şi în
infracţiunea de incest prevăzută de art. 201 din acelaşi cod, în concurs ideal.
SECTIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. 2 lit. b1) şi ale art. 201
din Codul penal, în raport cu prevederile art. 33 lit. b) din acelaşi cod, s-a
constatat că instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar,
pronunţându-se în mod diferit cu privire la încadrarea juridică ce trebuie dată
faptei de a întreţine raport sexual cu o persoana de sex diferit, membru al
familiei şi ruda în linie directa sau frate ori soră, săvârşită prin constrângerea
acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima
voinţa.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că fapta respectivă
constituie numai infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 şi alin. 2 lit.
b1) din Codul penal, considerând că încadrarea juridică în art. 201 din acelaşi
cod, privind infracţiunea de incest, este absorbită în dispoziţia de agravare de
la alin. 2 lit. b1) al art. 197 din Codul penal, care se referă la situaţia când
"victima violului este membru al familiei".
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul ca o atare faptă,
săvârşită de autor asupra unui membru al familiei, cu care este rudă în linie
directă sau frate ori soră, constituie atât infracţiunea de viol prevăzută de art.

55
197 alin. 1 şi alin. 2 lit. b1) din Codul penal, cât şi infracţiunea de incest
prevăzută de art. 201 din acelaşi cod, în concurs ideal.
Aceste din urmă instanţe au procedat corect.
Potrivit art. 197 alin. 1 din Codul penal, infracţiunea de viol constă în
"Actul sexual de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex,
prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra
ori de a-şi exprima voinţa", iar, în conformitate cu alin. 2 lit. b1) din acelaşi
articol, împrejurarea dacă "victima este membru al familiei" constituie
agravanta.
Pe de altă parte, prin art. 201 din Codul penal se prevede că "Raportul
sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi surori" constituie
infracţiunea de incest. Din prevederile acestui din urma text de lege rezultă
astfel că, în cazul în care violul a fost săvârşit asupra unui membru al familiei,
care este rudă în linie directă cu autorul sau frate ori soră cu acesta, fapta este
susceptibilă de a fi încadrată şi în infracţiunea de incest. Sub acest aspect, este
de observat că, în raport cu prevederile art. 33 lit. b) din Codul penal, există
concurs de infracţiuni (ideal) atunci "când o acţiune sau inacţiune, săvârşită
de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe
care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni". Aşa fiind, faţă
de prevederea menţionată, raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care
este rudă în linie directă sau frate ori soră, prin constrângerea acesteia ori
profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa,
constituie atât infracţiunea de viol, în forma calificată prevăzută de art. 197
alin. 1 şi alin. 2 lit. b1) din Codul penal, dacă victima este membru al familiei
în accepţiunea art. 1491 din Codul penal, cât şi infracţiunea de incest
prevăzută de art. 201 din acelaşi cod, în concurs ideal.
De aceea, în măsura în care victima raportului sexual săvârşit în
condiţiile prevăzute de art. 197 alin. 1 din Codul penal este rudă în linie

56
directă sau frate ori soră cu autorul, fapta acestuia trebuie încadrată, după caz,
în infracţiunea de viol prevăzută de acest text de lege şi în infracţiunea de
incest prevăzută de art. 201 din Codul penal, dacă nu sunt aplicabile
dispoziţiile art. 1491 din acelaşi cod, referitoare la "membru de familie", sau
în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 şi alin. 2 lit. b1) din Codul
penal şi în infracţiunea de incest prevăzută de art. 201 din Codul penal, dacă
victima, rudă în linie directă sau frate ori soră, locuieşte şi gospodăreşte
împreună cu făptuitorul.
A considera altfel ar însemna a lipsi de eficienţă dispoziţia din art. 33 lit.
b) din Codul penal, privind cumulul ideal de infracţiuni, ceea ce ar fi contrar
reglementării de ansamblu a concursului de infracţiuni în sistemul de drept
penal românesc.
Ca urmare, ţinându-se seama şi de înţelesul restrâns dat noţiunii de
"membru de familie" prin art. 1491 din Codul penal, în raport cu care nici nu
ar putea fi absorbit în forma agravată a infracţiunii de viol, prevăzută în art.
197 alin. 2 lit. b1) din Codul penal, decât cazul în care ruda apropiată, victimă
a violului, locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul, ar însemna să nu
se dea nici o semnificaţie penală situaţiei când victima, rudă în linie directă
sau frate ori soră, nu ar locui şi gospodări împreună cu făptuitorul, ceea ce ar
fi inadmisibil, pentru că ar contraveni principiului echivalenţei în
incriminarea actelor infracţionale.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 23 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 4142 din Codul de
procedura penală, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi a se stabili că raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care este
rudă în linie directă sau frate ori soră, prin constrângerea acesteia sau
profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa,

57
constituie atât infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 din Codul
penal, cât şi infracţiunea de incest prevăzută de art. 201 din acelaşi cod, în
concurs ideal, iar dacă victima - rudă apropiată - locuieşte şi gospodăreşte
împreună cu făptuitorul, o atare faptă constituie infracţiunea de viol prevăzută
de art. 197 alin. 1 şi alin. 2 lit. b1) din Codul penal, în concurs ideal cu
infracţiunea de incest prevăzută de art. 201 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 3
În aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. b) din Codul penal, referitoare la
concursul de infracţiuni, stabilesc:
Raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care este rudă în linie directă sau
frate ori soră, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei
de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, constituie atât infracţiunea de viol
prevăzută de art. 197 alin. 1 din Codul penal şi alin. 2 lit. b1) din acelaşi
articol (dacă victima locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul), cât şi
infracţiunea de incest prevăzută de art. 201 din Codul penal, în concurs ideal.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedura penală.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 23 mai 2005.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Ioan Răileanu

58
 § 3. Propuneri pentru prevenirea şi combaterea abuzului sexual
asupra copilului şi a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale

Propuneri legislative

Obiectiv: Promovarea şi dezvoltarea unui cadru legislativ de natură a proteja

interesele copilului aflat în dificultate. În cadrul reformei din justiţie,
îmbunătăţirea legislaţiei de o manieră care să urmărească apărarea
drepturilor şi intereselor copilului, să prevadă măsuri sancţionatorii mai
drastice pentru agresori, cu respectarea, în cursul procedurilor, şi a
drepturilor presupuşilor autori, dar şi măsuri de reabilitare în vederea
prevenirii transmiterii intergeneraţionale a comportamentului abuziv.

RESPONS
NR. ABILII
ACŢIUNEA
Crt.
(în parteneriat
cu ONG şi OI)
1. • Iniţierea şi dezvoltarea de politici şi de strategii pentru pre- ANPCA, MJ, MAI,
venirea şi combaterea abuzului sexual asupra copilului, a MEC, MSF, MTS,
exploatării sexuale a copiilor, a vânzării şi a traficului cu copii; MFP
publicarea acestor documente şi diseminarea lor, pentru a fi larg
cunoscute.
2. • Revizuirea, adaptarea şi completarea normelor legislative ANPCA, MJ, MAI,
interne, astfel încât să se asigure protecţia reală a copilului, în MFP
acord cu interesul său superior, în concordanţă cu standardele
inter-naţionale.
3. • Eficientizarea şi monitorizarea mecanismelor existente pentru MAI, MJ, ANPCA,
urmărirea aplicării legii. MFP
4. • Elaborarea unei legi unitare a copilului, care să includă şi
problematica privind abuzul sexual asupra copilului, ANPCA, MJ
exploata-rea acestora în scop comercial, traficul lor intern
şi trans-frontalier.
5. • Stabilirea procedurilor de audiere/interogatoriu a copiilor MJ, MAI, ANPCA,
care au suferit abuzuri sexuale sau au fost constrânşi să se MSF, MFP
prostitueze; acestea să cuprindă specificări concrete privind:
- personalul calificat în domeniul expertizei (psiholog, medic
pediatru, medic neuropsihiatru, medic legist, vameş etc);
- locul unde se desfăşoară audierea/interogatoriul;
- modalităţile concrete în care se desfăşoară audierea/inte-

59
 rogatoriul.
6. • Prevederi legislative exprese privind verificarea personalului MJ,
angajat/care urmează a fi angajat pentru activităţi cu copiii, MMSS/ANOFP,
inclusiv din punctul de vedere al faptelor referitoare la ante- ANPCA, MEC, MS
cedente abuzive asupra copiilor (prezentarea obligatorie a
cazi-erului judiciar şi a examenului psihiatric).
7. • Dezvoltarea unui sistem de protecţie a copiilor şi a tuturor MJ, ANPCA
participanţilor, ca martori, într-un proces penal de exploatare
sexuală în scopuri comerciale.
8. • Prevederea, în reglementările legale, a obligativităţii de a sesiza
cazurile de către cadre sanitare, cadre didactice, asistenţi sociali, ANPCA, MEC,
poliţişti, jurişti, persoane care lucrează cu copii, orice alte MS, MAI,
persoane. MJ,

9. • Asigurarea, pe tot parcursul procedurilor judiciare şi adminis- MJ, MA, ANPCA,

trative, a caracterului confidenţial al dosarelor, păstrându-se MEC, MS,
dreptul copiilor la respectul vieţii private, evitându-se
difuzarea de informaţii referitoare la identitatea şi
coordonatele acestora.
10. • Prevederea, în legislaţie, a posibilităţii de a fi confiscate foloa- MJ, MAI, MFP
sele obţinute din infracţiuni referitoare la exploatarea sexuală a
copiilor.

Coordonare şi cooperare la nivel local şi naţional

Obiectiv: Realizarea unor parteneriate şi colaborări între factorii

responsabili de protecţia copilului, în vederea dezvoltării unei politici
coerente, la nivel naţional, de prevenire şi de combatere a abuzului
sexual asupra copilului, a exploatării sexuale, a vânzării şi a traficului
cu copii şi tineri.

1. • Constituirea unui grup de lucru format din ANPCA,

reprezentanţi ai tuturor instituţiilor abilitate, care să MJ, MAI, MSF,
MEC, MTS, MAP,
coordoneze şi să monitorizeze întreaga activitate în MFP, AP
domeniul prevenirii, cu participarea şi a
reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale şi a
organismelor internaţionale.
2. • Dezvoltarea unui sistem de parteneriat şi de ANPCA, MEC,
cooperare inter-instituţională şi interdepartamentală MSF, MAI, MJ,
MAP, MTS, MFP,
pe tema abuzului sexual asupra copilului şi a CJ/DPC
exploatării acestuia în scop comercial.

60
 3. • Stabilirea indicatorilor de progres, a cadrului
ANPCA,
temporal, a strategiei de cooperare dintre autorităţile
MJ, MAI, MSF,
publice şi organizaţiile neguvernamentale
MEC, MTS, MAP,
specializate în acest areal, precum şi clarifi-carea MFP, AP
responsabilităţilor şi a termenelor pentru
implementarea acestui Plan Naţional de Acţiune.
4. • Stabilirea unei metodologii de cercetare cantitativă
ANPCA,
şi calita-tivă a fenomenului abuzului sexual şi a
MJ, MAI, MSF,
exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale,
MEC, MTS, MAP,
prin implicarea factorilor guver-namentali şi MFP, AP
neguvernamentali.
5. • Dezvoltarea, implementarea şi monitorizarea Planului
ANPCA, MJ, MAI,
Naţional de Acţiune privind prevenirea şi combaterea MSF,
abuzului sexual asupra copilului şi a exploatării MEC,
sexuale a copiilor în scopuri comerciale. MTS,
MAP,
MFP, AP
6. • Extinderea reţelei naţionale existente pe tema
ANPCA, MJ, MAI,
maltratării copi-lului, atragerea tuturor factorilor MSF,
interesaţi de acest domeniu să lu-creze în reţea, MEC,
comunicarea permanentă între partenerii publici şi MTS,
privaţi implicaţi. MAP, MFP, AP
7. • Crearea unui cadru instituţional care să faciliteze
ANPCA, CJ/DPC,
lucrul în reţea, cu orientare spre identificarea şi MAI
prevenirea cazurilor în care minorii sunt expuşi
riscului abuzului sexual, instrumentarea cazurilor sem-
nalate, intervenţia rapidă a unei echipe
multidisciplinare existentă într-un centru de urgenţă
specializat, raportare anuală.
8. • Monitorizarea fenomenului prin crearea unei baze de
ANPCA, CJ/DPC,
date cu minorii vulnerabili riscului abuzului sexual MAI
în cadrul familial şi/sau instituţional.
9. • Centralizarea datelor privind pedofilii, traficanţii de
MAI, autorităţi
persoane, deţinătorii de materiale pornografice. locale
10. • Multiplicarea şi permanentizarea serviciilor ANPCA, CJ/DPC,
specializate, prin instituţionalizare în cadrul MS
unităţilor de asistenţă medico-socială şi prin crearea
unor centre de urgenţă specializate.
11. • Organizarea de cursuri de pregătire şi de seminarii ANPCA, CJ/DPC,
tehnice, în scopul formării profesionale, în MEC, MSF, MAI,
MJ
problematica abuzului sexual, a specialiştilor de

61
 referinţă din servicii publice pentru protecţia
copilului, învăţământ, sănătate, poliţie, justiţie,
mass-media.
12. • Organizarea de cursuri pentru copii/tineri/adulţi, ANPCA, CJ/DPC,
pentru a învăţa să recunoască semnele/formele de MEC, MTS
abuz şi pentru a fi informaţi despre locurile unde pot
face sesizări.
13. • Dezvoltarea capacităţii comunităţilor, inclusiv ale MAP, primării,
rromilor, de a retrage copiii/adolescenţii din locurile DPC, şcoli
unde se desfăşoară activităţi de expolatare sexuală a
copiilor.
14. • Asigurarea re/integrării copiilor în sistemul de MEC/şcoli, autorităţi
învăţământ obligatoriu şi/sau profesional. locale
15. • Dezvoltarea capacităţii ofiţerilor de poliţie de a
MAI
combate cele mai grave forme ale muncii copiilor
(prostituţie, pornografie, proxenetism, vânzare,
trafic), implicarea copiilor în alte practici ilicite
(producţia, deţinerea, consumul, traficul de
stupefiante).
16. • Susţinerea de campanii naţionale/locale în mass- ANPCA, CJ/DPC,
media de informare, sensibilizare, conştientizare şi MEC, MAI, MJ,
MTS, AP
de educare a comuni-tăţii asupra problematicii
abuzului sexual şi a exploatării sexuale a copiilor în
scopuri comerciale.

Coordonare şi cooperare la nivel regional şi internaţional

Obiectiv: Implicarea activă a României în politica internaţională de prevenire
a abuzului sexual, de combatere a prostituţiei şi pornografiei infantile, a
proxenetismului, a exploatării copiilor, a vânzării şi a traficării interne
şi internaţionale a acestora în scopuri comerciale.
1. • Adoptarea şi ratificarea convenţiilor şi declaraţiilor MAEIE, MAI, MJ
interna-ţionale privind combaterea abuzului sexual
asupra copiilor şi a exploatării lor în scopuri
comerciale.
2. • Adaptarea instrumentelor şi standardelor ANPCA, MAI, MEC,
internaţionale, precum şi implementarea acestora în MS
activitatea cotidiană a serviciilor specializate.
3. • Participarea activă a României în cadrul reţelelor ANPCA, MJ, MI,
internaţionale de luptă împotriva abuzului sexual Parchetul General
asupra copiilor, în scopuri comerciale.

62
 4. • Sprijinirea acţiunilor internaţionale de protejare a ANPCA, MJ, MAI,
copiilor ex-puşi riscului exploatării sexuale prin Parchetul General
acordarea suportului informa-ţional în depistarea şi
anihilarea reţelelor de traficanţi de persoane.
5. • Introducerea de reguli de competenţă extrateritoriale şi MJ, MAI
sancţio-narea, dincolo de teritoriul naţional, a
cetăţenilor care au săvârşit infracţiuni privind
exploatarea sexuală a copiilor şi adolescenţilor sau
reexaminarea reglementărilor deja existente în acest
domeniu.
6. • Consolidarea relaţiilor de cooperare, în special cu ANPCA, MJ, MAI,
ţările Euro-pei (cu precădere cu cele din zona MIE
Balcanilor, zonă cunoscută ca piaţă a traficului de
fete/femei) şi stabilirea unui sistem de informare şi
de coordonare regională.
7. • Cooperarea cu serviciile de asistenţă a drepturilor ANPCA, CJ/DPC,
copilului pe plan internaţional şi asigurarea resurselor MAI, MJ
adecvate necesare pro-tejării copiilor împotriva
exploatării sexuale. Implicarea tuturor partenerilor
sociali relevanţi.
8. • Ajustarea politicii naţionale de protecţie a copilului
ANPCA, MAI, MJ
exploatat sexual, la politica internaţională, având ca
fundament CDC, precum şi Declaraţia şi Planul
Mondial de Acţiune de la Stockholm.
9. • Stabilirea de relaţii de parteneriat cu organizaţii
ANPCA, MAI
neguver-namentale şi cu organisme
regionale/internaţionale care au un rol important în
lupta pentru bunăstarea copilului şi adolescentului,
în scopul de a beneficia de informaţiile necesare
deţinute şi, în ultimă instanţă, de a asigura
colaborarea acestora în lupta împotriva exploatării
sexuale a copilului.
10. • Accentuarea implementării integrale a CDC,
ANPCA, MAI, MJ,
prezentarea de rapoarte şi evidenţierea progreselor MS, MEC,
realizate, cu marcarea difi-cultăţilor întâmpinate şi a MMSS, MTS,
cauzelor acestora. MAP
11. • Elaborarea de programe educaţionale şi iniţierea de
MEC, MAI, MS, MJ,
campanii orientate spre cei care sunt implicaţi în MTS
exploatarea sexuală a copiilor, pentru a le determina
schimbarea comportamentelor.

63
 Educaţie şi prevenire

Scop: Elaborarea unui program naţional de prevenire a abuzului sexual de orice

formă şi în orice mediu, a implicării copiilor în prostituţie şi pornografie,
precum şi în proxenetism, vânzare şi trafic intern şi internaţional.
Obiectiv 1: Organizarea de campanii de informare, educare şi sensibilizare a
opiniei publice asupra riscului implicării copiilor în prostituţie,
pornografie, proxenetism, exploatare, vânzare, trafic şi asupra măsurilor
de protecţie a acestora.

1. • Asigurarea accesului liber la educaţie pentru toţi MEC/inspectorate

copiii, ca mij-loc de îmbunătăţire a statutului lor şi de şcolare/şcoli,
autorităţi locale
dobândire a instruirii de bază.
2. • Crearea unui centru-resursă specializat în abuzul ANPCA,
sexual asupra copilului şi exploatarea sexuală a MEC, MSF, MAP,
METS, MJ, MAI,
acestuia, având angajaţi experţi care să lucreze cu MIP
consultarea fiecărui organism res-ponsabil şi în
relaţii de colaboarare/parteneriat.
3. • Elaborarea unor programe coerente la nivel naţional ANPCA, MEC,
de pre-zentare a drepturilor copilului, aşa cum sunt MAP, MSF, MTS,
MAI, MJ, MIP, AP
stipulate în CDC, derulate pentru copii, familii,
specialişti, comunităţi, media.
4. • Editarea şi difuzarea de materiale informativ- ANPCA, CJ/DPC,
educative asupra urmărilor abuzului sexual şi de filme MEC, MS, MAP,
MTS, MJ, MAI,
documentare destinate co-piilor/tinerilor/adulţilor, MIP, AP
pentru prevenirea abuzului sexual şi a exploatării
sexuale a copiilor.
5. • Elaborarea de programe de educaţie pentru MSF, MEC, MTS
sănătate, inclusiv despre sexualitatea infantilă, pe
categorii de vârstă.
6. • Promovarea drepturilor copilului prin educaţie ANPCA, MEC,
familială şi prin sprijin acordat familiilor, MSF, MTS, MAI
implicarea ambilor părinţi pentru înţelegerea
responsabilităţilor egale faţă de copiii lor,
intervenţie specială pentru prevenirea violenţei
domestice, mai ales a abuzurilor de natură
sexuală asupra copiilor.
7. • Susţinerea de cursuri de pregătire destinate ANPCA, CJ/DPC,
personalului spe-cializat din instituţiile în care se află MEC, MSF, MJ

64
 copii, pentru recunoşterea semnelor/formelor abuzului
sexual şi pentru deferirea cazurilor depistate către
serviciile specializate pentru tratament şi reabilitare.
8. • Introducerea în curricula de învăţământ a unor noţiuni MEC
cum sunt cele de abuz sexual, exploatare sexuală,
trafic cu fiinţe umane etc.

Obiectiv 2: Implicarea comunităţilor în acţiuni de prevenire a abuzului sexual

asupra copiilor şi de reducere treptată a fenomenelor de exploatare
sexuale a copiilor în scop comercial, inclusiv a traficului cu copii.

1. • Dezvoltarea de legături permanente în CJ/DPC,

comunităţi, inclusiv în cele ale rromilor, care să MAP/primării,
MEC/şcoli, MTS/DTS,
faciliteze identificarea şi luarea în evidenţă a
MMSS/DGMSS
copiilor aflaţi în situaţie de risc sau supuşi
violenţei în familie sau în afara acesteia.
2. • Organizarea periodică a unor întâlniri cu grupuri CJ/DPC, MEC/şcoli,
ţintă-părinţi şi grupuri ţintă-copii, la care să MAP/primării,
MMSS/DGMSS
participe cadre didactice, specialişti din cadrul
DPC-urilor etc.
3. • Organizarea unor seminarii, ateliere de lucru ANPCA, CJ/DPC, MI,
etc. destinate formării formatorilor de opinie de MJ, MEC, MSF,
MAP, MIP, MTS,
la nivel naţional/local care vor fi implicaţi în MMSS, OI, ONG
programele naţionale/comunitare de susţinere şi
de intervenţie în cazurile de abuz şi/sau
exploatare sexuală a copiilor.
4. • Realizarea de studii, cercetări şi mediatizarea ANPCA, CJ/DPC,
rezultatelor acestora pe plan local şi naţional, MEC, MSF, MTS,
MAI, MJ, AP, OI,
precum şi explicarea urmă-rilor nefaste ale
ONG
abuzului sexual asupra dezvoltării fizice, psi-
hice şi morale a copilului abuzat.
5. • Obţinerea şi punerea în circulaţie a unor materiale ANPCA, CJ/DPC,
relevante provenind din sectorul privat, dar şi de MAI, MMSS, MTS,
MT
la instituţiile/serviciile pu-blice care pot obţine
sau deţine informaţii despre reţelele de pros-
tituţie: agenţii de fotomodele, industria turismului
şi hotelieră (cu referire la turismul sexual);
servicii poştale (distribuţie de ma-teriale
pornografice); ziare, reviste (anunţuri, reclame);
servicii de telecomunicaţii; laboratoare foto;

65
 centre de închiriat casete; firme comerciale din
industria computerelor (cu referire la utilizarea
Internet-ului ca mijloc de distribuire de materiale
pornografice), sex-shops etc.
6. • Reducerea posibilităţilor de vizionare de către CNA, CRP, autorităţi
copii a materia-lelor (reviste, filme, inclusiv de locale, MAI/secţii de
poliţie
desene animate) cu teme de violenţă, scene
erotice, imagini pornografice la TV, cinema etc.
7. • Implicarea Poliţiei în identificarea locurilor
MAI
publice şi a persoanelor care racolează copii
pentru prostituţie, proxenetism, pornografie,
vânzare, trafic.
8. • Identificarea şi monitorizarea familiilor CJ/DPC+MEC/şcoli,
dezorganizate, a celor aflate în situaţii de criză MS/dispensare,
MAI/secţii de poliţie
în care există consumatori de alcool/droguri şi
intervenţia pentru prevenirea neglijării, a
abandonului şi a violenţelor intrafamiliale.
9. • Formarea unei atitudini civice care să ajute la ANPCA, CJ/DPC,
identificarea cazurilor de copii expuşi riscului MEC/şcoli,
MS/dispensare,
abuzului sexual, a exploatării sexuale, a
METS/DTS,
vânzării, a traficului prin promovarea unor MMSS/DGMSS
programe şi campanii de informare, educare şi
sensibilizare în rândul populaţiei.

Obiectiv 3: Dezvoltarea unui program naţional în vederea diminuării

progresive a expunerii copiilor la abuz sexual, la prostituţie,
pornografie, proxenetism, vânzare, trafic şi a unui program de
îmbunătăţire a nivelului de trai în familiile sărace cu mulţi copii,
sărăcia şi şomajul fiind cei mai importanţi factori favorizanţi ai acestui
flagel.

1. • Identificarea de resurse pentru demararea unor ANPCA, CJ/DPC,

programe de sprijinire materială şi financiară a MMSS, MAP, MDP,
agenţii de dezvoltare
familiilor sărace prin micro/ma-croproiecte, regională
diferenţiate în funcţie de caracteristicile socio-
econo-mice ale zonei.
2. • Crearea unor programe de reconversie MMSS/ANOFP,
profesională şi de acordare de facilităţi privind MTS, MDP, MAP

66
 ocuparea de locuri de muncă pentru persoanele
defavorizate social.
3. • Oferirea de servicii de consiliere/susţinere ANPCA, CJ/DPC,
psihologică, în scopul prevenirii abuzului sexual MSF, MEC, MEC,
MTS
intrafamilial şi al expunerii copiilor la
exploatare sexuală.
4. • Înfiinţarea şi dezvoltarea sistemului de asistenţă CJ/DPC, DGMSS,
comunitară a familiilor, care să aibă personal MTS, MAP/primării
specializat.
5. • Crearea de centre locale de sprijin, consiliere şi CJ/DPC, primării,
consultanţă pentru familii şi copii în situaţie de şcoli
risc.

Protecţie

Obiectiv: Implementarea prevederilor legale interne şi internaţionale în

sistemul şi programele de protecţie a copiilor faţă de exploatarea
sexuală în scop comercial.

1. • Intensificarea acţiunilor de investigare

MAI
desfăşurate de poliţie pentru depistarea cazurilor
de prostituţie, pornografie, proxene-tism,
vânzare, trafic în care sunt implicaţi copii.
2. • Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor despre MAI/secţii de poliţie,
copiii vic-time ale abuzului şi exploatării CJ/DPC, MEC/şcoli,
CNA, MJ
sexuale şi a familiilor acestora (a nu fi date
publicităţii: identitatea copilului sau a părinţilor,
adresa etc.).
3. • Promovarea unei politici de cooperare MAI, MAEIE
internaţională pentru descoperirea reţelelor de
trafic cu minori în scop de exploatare sexuală.

Reabilitare şi reintegrare

Obiectiv: Dezvoltarea unui sistem coerent, unitar, funcţional la nivel naţional-

local, pentru reabilitarea psihologică, fizică, morală şi pentru
reintegrarea socială a copiilor abuzaţi şi/sau exploataţi sexual.

67
1. • Crearea unei baze de date unitare care să reunească ANPCA,
cazurile de abuz sexual şi de exploatare sexuală a CJ/DPC,
MAI, MJ
copiilor în scopuri comerciale: exten-siunea
fenomenului, cauze favorizante ale abuzului, mediu de
prove-nienţă, autori etc.
2. • Crearea unei baze de date referitoare la resursele ANPCA,
comunitare, la serviciile de prevenire, la cel de CJ/DPC
reabilitare etc.
3. • Dezvoltarea unei noi proceduri de investigare MAI, MJ,
nonpunitivă şi de raportare a experienţei traumatizante ANPCA
suferită de copilul abuzat sau exploatat sexual, astfel
încât să se evite abuzul emoţional al acestuia în timpul
investigaţiei, iar interogatoriul să se desfăşoare pe
principiul respectării drepturilor copilului şi a
vulnerabilităţii lui, proceduri care să fie combinate cu
sistemul legal de asistare şi protecţie.
4. • Dezvoltarea şi implementarea unui sistem complet de ANPCA,
reabilitare psi-hologică şi socială a copilului abuzat MSF, MEC,
MAI, MJ
sexual (inclu zându-se şi membrii familiei), care să
asigure:
- servicii de asistenţă socială şi psihologică
profesionistă pentru copil şi familie;
- servicii de consiliere psihologică şi psihoterapie
(abordare multi-disciplinară);
- servicii de intervenţie imediată prin consiliere şi
orientare către instituţii abilitate, prin înfiinţarea şi
funcţionarea unor linii telefo-nice gratuite la nivel
naţional (de tip help-line), cu program per-manent
pentru copiii aflaţi în pericol de a fi expuşi exploatării
sexuale.
5. • Dezvoltarea unui sistem de reabilitare psihologică şi MJ, MS,
socială a abu-zatorilor; stabilirea unei metodologii de MEC
intervenţie şi recuperare, încă din timpul executării
detenţiei, în scopul schimbării comportamentelor abuzive
şi al eliminării transmiterii intergeneraţionale a acestora şi
a reabilitării lor psihologice şi sociale (terapie individuală,
de grup etc.).
6. • Susţinerea de cursuri de pregătire a personalului MSF, MEC,
medical, a cadrelor didactice, a lucrătorilor sociali, a ANPCA
tuturor celor implicaţi în recuperarea copilului-victimă
a abuzului sexual spre o dezvoltare normală, promo-
varea respectului de sine, a demnităţii umane, a

68
 nondiscriminării.
7. • Acţionarea efectivă în scopul prevenirii stigmatizării ANPCA,
sociale a copilului-victimă a abuzului sexual şi a CJ/DPC,
MEC, MSF,
urmaşilor acestora; facilitarea recuperării şi a autorităţi
reintegrării în familie şi comunitate a acestora, iar locale
atunci când este necesară instituţionalizarea copilului,
asigurarea că această măsură este luată pe o perioadă
cât se poate de scurtă, în conformitate cu interesul său
superior.

Participarea copiilor

Obiectiv: Stimularea gradului de participare activă a copiilor la viaţa

socială, consultarea acestora în legătură cu problemele care îi
privesc şi favorizarea exprimării libere a propriei opinii.

1. • Implicarea copiilor, alături de adulţi, în acţiunile şi ANPCA, CJ/DPC,

în cam-paniile de prevenire a abuzului sexual şi a MTS, MEC, AP
exploatării sexuale în scopuri comerciale.
2. • Înzestrarea copiilor cu acele cunoştinţe despre MEC, MSF, MEC,
corpul lor, despre sexualitate, despre sănătate şi CJ/DPC, MTS
despre dreptul şi mijloacele de a se apăra atunci
când sunt în pericol.
3. • Informarea pentru dezvoltarea capacităţii copiilor MAI, MEC,
de auto-protecţie, de prevenire a abuzurilor şi de ANPCA, CJ/DPC
formare a spiritului civic (participarea copiilor care au
suferit deja un abuz sexual este mai delicată, având în
vedere urmările de natură emoţio-nală pe care abuzul
sexual le lasă asupra psihicului lor; protejarea
copiilor/tinerilor de implicarea în acţiuni care le-ar
readuce în me morie trauma suferită în trecut).
4. • Iniţierea de grupuri de lucru de discuţii/de MEC/şcoli,
acţiune ale co-piilor/tinerilor, care să încurajeze METS/DTS,
CJ/DPC
diferite forme de exprimare: întâlniri, ateliere sau
grupe de lucru, sesiuni de formare, foru-muri,
simpozioane, publicaţii, spectacole etc.
5. • Informarea cât mai completă şi adaptată, inclusiv ANPCA, CJ/DPC,
pentru copiii cu deficienţe, şi sensibilizarea MEC, MSF

69
 acestora cu privire la drep-turile copiilor, în
general, şi la dreptul la participare, în special.
6. • Promovarea şi garantarea, susţinerea şi ANPCA, CJ/DPC,
favorizarea partici-pării active a copiilor şi MEC/şcoli,
MTS/DTS,
tinerilor la toate acţiunile pe teme care îi privesc autorităţi locale
(programe, proiecte, grupuri de lucru, seminarii
etc.), inclusiv la cele legate de prezentul PNA.
7. • Încurajarea tuturor iniţiativelor copiilor şi a Autoritătile publice
colaborărilor lor cu autorităţile şi cu organizaţiile locale, şcoli, DPC
neguvernamentale.

ÎNCHEIERE

Abuzul sexual şi exploatarea sexuală a copiilor în scopuri comerciale

au consecinţe deosebit de grave asupra dezvoltării lor fizice şi psihice. Copiii
abuzaţi sexual devin vulnerabili din punct de vedere emoţional, iar
dezvoltarea lor ulterioară ca fiinţe umane este puternic afectată. Copiii
abuzaţi sexual au nevoie de o intervenţie psiho-pedagogică specializată, de
acces facil la servicii medicale şi de asistenţă socială.
Informaţiile privind abuzul sexual asupra copiilor şi exploatarea
sexuală a lor în scopuri comerciale sunt deţinute de instituţiile implicate în

70
protejarea victimelor: servicii publice specializate pentru protecţia copilului,
poliţie, tribunal, secţii medico-legale, spitale, dar şi de organizaţii
neguvernamentale sau organisme internaţionale cu birouri în ţara noastră.
Aceste date nu sunt, însă, corelate. Pentru a se putea obţine o imagine asupra
fenomenului, cât mai apropiată de realitate, este necesară realizarea de
cercetări sociologice; rezultatele acestora ar putea valida nevoia de adoptare a
unei strategii naţionale, precum şi de iniţiere de campanii de informare şi
educare a opiniei publice referitor la situaţia copiilor abuzaţi.
Implicarea copiilor în afaceri pornografice şi în prostituţie sunt
pedepsite aspru de legislaţia românească în vigoare, prin articole din Codul
Penal; următorii paşi sunt de a consolida sistemul legislativ şi de a urmări ca
aplicarea legilor să fie deplină, de a depista şi a preveni cazurile de exploatare
sexuală, de a dezvolta servicii de tratament şi de reabilitare a copiilor abuzaţi,
dar şi, o noutate pentru România, de tratament şi de reabilitare a abuzatorilor.
Victimizarea juvenilă reprezintă un capitol căruia i s-a acordat destul de
puţină importanţă, de-abia în ultimii ani fiind făcute anumite eforturi pentru o
mai mare deschidere în acest domeniu. În Dreptul Penal din România este
_ _
prevăzută instituţia persoanei parte vătămată care se constituie ca parte
civilă în procesul penal şi care poate solicita despăgubiri pentru vătămările
suferite. Dar instrumentele folosite pentru repararea prejudiciului suferit de
victimă sunt foarte ambiguu definite: chiar dacă ele există, sunt total
ineficiente. Din cauza acestui sistem, victimele rămân, de cele mai multe ori,
doar cu satisfacţia condamnării autorului, iar, de regulă, nici măcar cu atât.
Principala cauză pentru această situaţie o reprezintă modalităţile de
organizare a sistemului penal, care pune accentul pe pedepsele aplicate
infractorilor şi nu prevede măsuri de protecţie a victimelor. Deşi legea
prevede sancţiuni aspre pentru abuzatorii de copii, acestea sunt puse în
aplicare rar, întrucât cele mai multe abuzuri şi, în special, cele sexuale,

71
suferite de copii, rămân necunoscute. Aceştia, de teamă, de ruşine sau doar
pentru că nu ştiu cui să se adreseze, rămân perioade îndelungate expuşi
abuzului sexual. Chiar şi în situaţia în care mama află de faptul că soţul şi-a
abuzat copilul/copiii, ea nu depune plângere la poliţie decât rareori. Prin
articolul 306 CP este condamnată orice formă de abuz: punerea în primejdie
gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale
sau morale a minorului de către părinţi sau de către orice persoană căreia i-a
fost încredinţat minorul spre creştere şi educare. Dar procedura investigării
abuzului sexual expune copilul victimă, la retrăirea dramei şi capătă forma
abuzului emoţional.
România a ratificat şi Convenţia nr. 182 asupra celor mai grave forme
de muncă a co-piilor care vizează practici precum sclavia, munca forţată,
traficul de copii, servitutea, prostituţia, pornografia şi diverse forme
periculoase şi exploatatoare ale muncii copilului şi participă la Programul
International de Eliminare a Muncii Copiilor (IPEC) prin intermediul căruia
statele sunt invitate să ia măsuri imediate şi eficiente de interzicere şi
eliminare a folosirii, procurării sau oferirii copiilor în scop de prostituţie,
producere de pornografie sau spectacole pornografice, munci care, prin natura
lor sau împrejurările în care se desfăşoară, sunt susceptibile de a afecta
sănătatea, siguranţa sau moralitatea copiilor.
Complexitatea fenomenelor de abuz sexual asupra copilului şi de
exploatare sexuală în scop comercial, prin consecinţele lor dintre cele mai
grave pentru viitorul copilului, justifică, o dată în plus, nevoia unei acţiuni
pozitive concertate a tuturor celor interesaţi, de la toate nivelurile, fie că sunt
politicieni, guvernanţi, universitari, profesionişti din domeniu, jurnalişti sau
doar … părinţi. Facilitarea schimbului de experienţă, căutarea de soluţii
viabile, pregătirea atentă a acţiunilor – toate acestea vor permite avansarea pe
calea eliminării treptate a tuturor for-melor de abuz asupra copiilor, inclusiv

72
de exploatare sexuală a lor, precum şi să putem asigura protecţia tuturor
drepturilor, tuturor copiilor.

BIBLIOGRAFIE :
a). acte normative:

1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. Monitorul Oficial al R.M.

nr. 1 din 12.08.1994.
2. Codul Penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 895 - XV din
18 aprilie 2002. Monitorul Oficial al R.M. nr. 128 – 129 din 13
septembrie 2002.
3. Codul Familiei al Republicii Moldova. Monitorul Oficial al R.M. nr. 47-
48 din 26.04.2001.
4. Convenţia privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989. Culegere

73
 de acte normative, Drepturile familiei şi copilului, Vol. I. Unicef –
Chişinău: MUSEUM, 2001.
5. Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei,
încheiată la 29 mai 1993 la Haga, ratificată de RM la 26.02.1998; Ediţie
oficială, vol.XV, Chişinău, Moldpres. Monitorul Oficial al RM, 1999. p.
248.
6. Codul Civil al Republicii Moldova nr. 1107–XV din 06 iunie 2002.
Monitorul Oficial al R.M. nr. 82-86 din 22 iunie 2002.
7. Codul cu privire la Contravenţiile Administrative în redacţia Legii nr.
1001 – XV din 19 aprilie 2002. Monitorul Oficial al R.M. nr. 71 – 73.
8. Codul de Procedură Civilă al R.M., nr. 225 – XV din 30.05.2003.
Monitorul Oficial al R.M. din 12.06.2003.
9. Legea privind drepturile copilului din 15 decembrie 1994 // Monitorul
Oficial al R.M. nr. 15 din 02.03.1995.
10.Legea învăţămîntului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995. Monitorul Oficial al
R.M., nr. 88 – 92, 1995.
11. Regulamentul Consiliului Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului
din 13.06.2003 // Monitorul Oficial al RM, 27.06.2003, nr. 126 – 131.
12.Hotărîrea Guvernului RM, nr. 937 din 12.07.2002, pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la activitatea caselor de copii de tip familial //
Monitorul Oficial, 25.07.2002, nr. 106 – 109.
13.Program-pilot „Copii cu disabilităţi”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului
nr. 1730 din 31.12.2002 // Monitorul Oficial al R.M., 2002, nr. 65.
14.Program-pilot “Copii orfani”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM,
09.10.2002, nr. 1321 // Monitorul Oficial al R.M., 17.10.2002, nr. 142 –
143.
15.Concepţia naţională privind Protecţia Copilului şi a Familiei, aprobată
prin Hotărîrea Guvernului R.M., nr. 51 din 23.01.2002 // Monitorul
Oficial al R.M., 2002, nr. 10.

74
16.Hotărîrea Guvernului RM, nr. 749 din 29.11.1993 cu privire la Comitetul
de Înfiere // Monitorul Parlamentului R.M., 1993, nr. 11.
17.Hotărîrea Guvernului RM nr. 228 din 27.02.1998, cu privire la unele
măsuri ce ţin de adopţie // Monitorul Oficial al R.M., nr. 30 – 33, 1998.
18.Strategia naţională privind protecţia copilului şi familiei, aprobată prin
Hotărîrea Guvernului RM, nr. 727 din 16.06.2003 // Monitorul Oficial al
RM, 27.06.2003, nr. 126 – 131.
19.Hotărîrea Guvernului R.M. privind aprobarea listei contraindicaţiilor
medicale pentru persoanele care intenţionează să adopte copii, nr. 512 din
25.04.2003 // Monitorul Oficial al R.M. nr. 82 – 83 din 09.05.2003.

b). ediţii periodice:

20.Trib. Supr., dec. nr. 2233/1971, „Repertoriu de practică judiciară pe anii
1969–1975”, pag. 211.
21.Secrets that distroy, ISCA, International Save the Children Alliance,
2000.
22.Richard J. Estes, Ph.D. and Neil Alan Weiner, Ph. D. The Commercial
Sexual Exploatation of Children In the U.S., Canada and Mexico,
University of Pennsylvania, 2001, p.6
23. Raport of the Consultation on Child Abuse Prevention, WHO, Geneva,

29-31 March, 1999.

24. Questions and Answers About Commercial Sexual Exploitation of

Children, An Information Booklet by ECPAT International, 2001, p.8.

25. V. Ron O, Grady, The child and the tourist, E.C.P.A.T., 1992.

26.Trib. Supr., dec. nr. 2233/1971 în „Repertoriu pe anii 1969–1975”, pag.

211.
27.V. Dongoroz ş. a., op. cit., vol. III, pag. 397; T. Vasiliu ş. a., op. cit., vol.
I, pag. 233;

75
28.A. Stoica, op. cit., pag. 133; Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, ş. a., op. cit.,
pag. 181.
29.I. Vasiu, op. cit., pag. 219; O. Loghin, T. Toader, op. cit., pag. 205.
30. Gh. Diaconescu, op. cit., vol. I, pag. 239.

31.T. Vasiliu ş. a., op. cit., vol. I, pag. 233.

32.Trib. jud. Suceava, dec. pen. nr. 674/197, R.R.D. nr. 10/1971, pag. 175.
33. V. Dongoroz şi col., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, op. cit.,

vol. III, p. 397.

34. O. Loghin, Dreptul penal român, op. cit., p. 78.

35.Avornic Gh., Adamachi V. Adopţiile internaţionale // Revista Naţională

de drept – 2003 – nr. 6.
36.Bouleanu M. Protecţia copiilor conform normelor de drept internaţional şi
problemele existente în legislaţia în vigoare a R.M. în acest domeniu //
Revista Naţională de Drept – 2003 – nr. 9.
37.Brînză S., Ulianovschi Gh. Consideraţii vizînd prevederile Capitolului –
VII al Codului Penal al R.M.: Infracţiuni contra familiei şi minorilor” //
Revista Naţională de drept, nr. 7, 2002. pag. 10 – 15.
38.Cebotari V. “Convenţia asupra protecţiei minorilor şi cooperării în
materia adopţiei internaţionale” // Buletinul asociaţiei tinerilor jurişti,
Revistă de drept, 1999, nr. 6. Chişinău.
39.Cebotari V. Unele aspecte privind procedura de adopţie a copilului //
Analele Ştiinţifice ale USM, facultatea de drept, Chişinău, 2002.
40.Cebotari V. Anularea adopţiei şi declararea adopţiei nule // Revista
Naţională de Drept – 2000 – nr. 3.
41.Cojocaru V. Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia
adopţiei internaţionale // Analele ştiinţifice ale USM, Seria ştiinţe
socioumanistice, Vol. I – Chişinău – 2001. p. 532 – 535.
42.Creţu V. Natura juridică a procedurii civile pentru încuviinţarea adopţiei //
Revista Naţională de Drept – 2001 – nr. 2.

76
43.Păvăleanu V. Reglementarea adopţiei internaţionale prin norme interne şi
internaţionale // Dreptul, Anul IX, Seria a III-a – Uniunea Juriştilor din
Moldova – 1998 – nr. 9.
44.Pop O. Aspecte privind evoluţia reglementărilor legislative privind
protecţia minorilor // Legea şi viaţa – 2004 – nr. 4.
45.Stoica V. şi Ronea M. Natura juridică şi procedura specifică adopţiei.
Revista „Dreptul”, nr. 2, 1993, pag. 34.
46.Trandafirescu Z. Familia – instituţie fundamentală aflată la baza
dezvoltării societăţii civile // Legea şi viaţa – 2004 – nr. 4.
47.Ţurcanu N. Cazuri speciale de răspundere a părinţilor pentru prejudiciul
cauzat de copiii minori // Revista Naţională de Drept – 2003 – nr. 9.
48.Ulianovschi Gh. “Adopţia copilului” // Analele ştiinţifice, Seria ştiinţe
socioumanistice, Vol. 1, Chişinău, 2002.

c). monografii:
49.Avram M. Filiaţia, adopţia naţională şi internaţională – Bucureşti – 2001.
50.Bloşenco A. Drept civil, partea specială. Cartdidact – Chişinău – 2003.
51.Cocoş Şt. Dreptul familiei – Bucureşti, 2001.
52.Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea
Generală a ONU la 10.12.1948. Ioan Vida. Drepturile omului în
reglementarea internaţională, Bucureşti: Lumina Lex, 1999.
53.Codul Familiei al României din 01 februarie 1954 // Ioan Vida. Drepturile
omului în reglementarea internaţională. – Bucureşti: Lumina Lex, 1999.
54.Legea României privind încuviinţarea adopţiei // Monitorul Oficial al
României, 26.07.1991. – nr. 159.
55.Ghid de aplicare practică a Convenţiei cu privire la drepturile copilului –
Chişinău: UNICEF, 2001.
56.Emese F.: Dreptul familiei – Cluj Napoca, Limes, 2003.
57.Filipescu I.P. Tratat de dreptul familiei – Bucureşti: ed.: ALL, 1993.

77
58.Filipescu I.P., Filipescu A. Tratat de dreptul familiei – Bucureşti: ed. ALL
Beck, 2000.
59.Filipescu I.P. Adopţia şi protecţia copilului aflat în dificultate – Bucureşti:
ed.: ALL, 1997.
60.Lupşan G. Dreptul familiei – Iaşi: ed. Junimea, 2001.
61.Mărgineanu L. şi Mărgineanu G. Dreptul familiei – Chişinău, 2002.
62.Pînzari V. Dreptul familiei – Bălţi: Presa universitară bălţeană, 2000.
63.Popescu Tr. Dreptul familiei – Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică,
vol. II, 1965.
64.Pricopi A. Dreptul familiei – Bucureşti – 1995.
65.Tămaş I.Drept matrimonial canonic –Iaşi:ed.:Presa Bună,1994.
66.Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte (1990 –
1998). Ediţie oficială, Vol. I – Chişinău: Moldpres, Monitorul Oficial al
R.M. – 1998. 330 p.
67.Vida I. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea
Generală a ONU la 10.12.1948. Drepturile omului în reglementarea
internaţională – Bucureşti: Lumina Lex – 1999.
d). ediţii în limba rusă:
68.Антокольская М.В. Семейное право, Москва, 2000. стр. 241.
69. Антонов В. – Овсиенко Г. Противостояние – Литературная газета.

03.04.1991.
70.Гамола А.Н., Гамола И.А. Семейное право, Москва, 2001.
71.Ершова Н.М. Воспитение в неполной семье. – Москва. Прогресс,
1980.
72. Любленский П.И. Защита детства и борьба против преступности за

10 лет. Право и жизнь – 1927 - № 8. стр. 28.

73.Михеева Л.Ю. Институт опеки и попечительства // Государство и
право – 2003 – № 5. стр. 53 – 59.
74. Нечаева A.M. Дети сироты в России. Государство и право – Москва,

78
 1993 - № 1. стр. 120.
75.Сборник нормативных актов Российской Федерации – Москва, 1995
- № 11.
76.Пчелинцева Л.М. Семейное право России. Москва. Норма, 2002.
77.Шляхтецкий В., Пынзарь В. Семейное право. Кишинэу, 2002.
78.Шохина Л.Н. Праововые основы Государственной поддержки детей-
сирот. Гражданин и право – 2002 - № 7 – 8.

79