1. Activitatea de proiectare. Enumerarea principalelor etape şi faze.

Diagrama procesului de
proiectare.................................................................................................................................1
2. Proiectarea industrială. Definire. Procesul de proiectare inginerească. Principalele etape ale
realizării unui produs tehnic....................................................................................................2
3. Procesul de proiectare asistată de calculator. Diagrama procesului............................................4
4. Conceptul de proiectare asistată de calculator. Definire. Terminologie şi principii ale
proiectării asistate de calculator..............................................................................................5
5. Procesul de proiectare asistată de calculator în domeniul mecanic. Descriere. Diagrama.........6
6. Ingineria asistată de calculator. Definire. Analiza cu elemente finite.........................................7
7. Noţiunea de sistem CAD. Arhitectura unui sistem CAD. Fig. Diagrama.................................10
8. Noţiunea de sistem integrat CAD-CAM...................................................................................10
9. Avantaje ale sistemelor de proiectare asistată de calculator. ...................................................10
10. Programe utilizate în proiectarea asistată de calculator. Clasificarea pachetelor de programe.
Facilităţi ale sistemelor CAD moderne.................................................................................11
11. Schimbul de date CAD. Metode de transfer a datelor.............................................................14
12. Formate intermediare de schimb de date (formate de fişiere).................................................15
13. Modelarea geometrică. Definire. Noţiunea de model CAD. Modelorul geometric. Definire. 16
14. Clasificarea modelelor geometrice tridimensionale................................................................17
15. Metode de modelare geometrică 3D.......................................................................................18
16. Operaţii Booleene şi efectul aplicării operaţiilor Booleene asupra primitivelor geometrice.. 19
17. Obţinerea modelelor solide de revoluţie.................................................................................20
18. Obţinerea modelelor solide prin operaţia de extrudare...........................................................20

1. Activitatea de proiectare. Enumerarea principalelor etape şi faze.

Diagrama procesului de proiectare.
În prezent între firmele sau companiile ale căror ţintă comună este piaţa,
concurenţa este tot mai acerbă, iar timpul este un factor esenţial pentru ca un
produs să fie lansat pe piaţă la termenul stabilit. Folosind sisteme informatice se
salvează deopotrivă timp şi bani în etapele de cercetare şi de dezvoltare a
proiectului.
După unii autori: „Proiectarea este acea arie a experienţei umane în care omul
cu abilităţile sale, pricepere şi îndemânare este preocupat de modelarea mediului
său pentru a corespunde nevoilor lui materiale şi spirituale”.
„Proiectarea este un proces fundamental raţional, logic şi secvenţial având
intenţia de a rezolva problemele sau de a iniţia schimbările în lucrurile create de
om”.
Procesul de proiectare începe cu identificarea şi analiza unei probleme sau a
unei nevoi (cerinţe) şi duce la bun sfârşit o secvenţă structurată în care informaţiile
sunt investigate şi ideile sunt explorate şi evaluate până când este găsită soluţia
optimă.
Procesul de proiectare implică următoarele faze:
1. Definirea problemei
Procesul de proiectare este întreprins după ce a fost identificată o problemă
specifică sau nevoia de proiectare a unui produs. Identificarea problemei survine în
etapa de cercetare şi de dezvoltare a fabricaţiei, cercetători şi ingineri din

1
departamentele de proiectare cercetare şi dezvoltare trebuie să identifice nevoia
pentru proiectarea unui produs sau problema descoperită.
Procesul de proiectare este folosit şi pentru a crea un nou produs sau servicii.
2. Descoperirea ideilor şi soluţiilor
În această fază ideile sunt analizate şi este dezvoltată pe baza lor o variantă a
proiectului global. În această fază schiţele preliminare sunt folosite pentru a dovedi
cu documente proiectul.
3. Documentarea ideilor
În această fază toate schiţele sau desenele preliminare de la faza precedentă
sunt transformate într-un pachet final.
În trecut proiectele erau documentate pe planşetă sau masa de desenare folosind
mijloace clasice. În prezent această fază este realizată folosind sisteme de
proiectare asistată de calculator.
4. Testare şi rafinare (îmbunătăţire)
În această fază proiectul trebuie să fie testat în cele mai realiste moduri.
Aceasta poate să implice construirea şi testarea prototipurilor sau folosind mijloace
de vizualizare computerizând. Ex. de vizualizare computerizate sunt: - animaţia
computerizată; - realitatea virtuală.
5. Fabricaţia (produsului)
În ansamblu general de proiectare poate fi prezentat sub forma unei scheme:

Tema de proiectare problema

Specificaţia produsului

Cercetare

Dezvoltarea variantelor de
soluţii (vs>=3)

Varianta optimă

Realizarea modelului prototipului

Testarea şi evaluarea

Fabricaţie

2. Proiectarea industrială. Definire. Procesul de proiectare inginerească.

Principalele etape ale realizării unui produs tehnic.

2
 Conform cu ICSID (Consiliul Internaţional al Societăţilor de Proiectare
Industrială)
„Proiectarea este o activitate creatoare al cărui ţel este de a stabili multi faţete
de calitate a obiectelor, proceselor, serviciilor şi sistemelor în întreg ciclul lor de
viaţă. Proiectarea este un factor esenţial în inovarea tehnologică dar şi un factor al
schimbărilor economice şi culturale”.
Procesul de proiectare inginerească poate fi definit ca un proces decizional
folosind ca elemente esenţiale ştiinţele (chimia, biologia, matematică) şi ştiinţe
inginereşti: mecanica, ştiinţa calculatoarelor şi altele. Pentru a satisface a cerinţă s-
au pentru un ţel concret rezultând de obicei un produs sau un sistem.
Principalele etape în procesul de proiectare inginerească sunt:
- Definirea problemei: această etapă constă în identificarea deficienţelor în
metodele curente şi ce este necesar pentru noile soluţii.
- Etape de cercetare (explorare) aceasta constă în cercetare tehnologiilor şi a
metodelor existente ca să poate fi adoptată la proiect.
- Proiectarea şi analiză această etapă implică proiectarea soluţiilor
alternative şi analiza pentru a determina potrivirea ei în cadrul cerinţelor
conform specificaţiilor de proiectare.
- Evaluarea în această etapă sunt comparate rezultatele fiecărei variante de
soluţii analizate şi este aleasă varianta optimă pe baza unor criterii tehnice,
economice, ecologice şi sociale.
- Delegare această etapă implică repartizarea sarcinilor pentru proiectarea,
managementul şi fabricaţia produsului.
- Testare aceasta implică identificare procedeelor de cercetare şi aprobare a
testelor.
Principalele etape ale realizării unui produs tehnic sunt ilustrate in fig 1.2

Definirea unui concept

general al produsului şi
specificaţiile lui

Realizarea proiectului
tehnic

Stabilirea tehnologiei de
fabricaţie

Realizarea modelului experimental şi

omologarea prototipului

Fabricaţie

3
 Un proiect tehnic este format din 2 părţi:
- o parte scrisă, bibliografie şi
- o parte grafică.

3. Procesul de proiectare asistată de calculator. Diagrama procesului.

Proiectarea sistată de calculator este un proces complex în cadrul căruia

proiectantul foloseşte o serie de unelte specializate care pot accelera ritmul de
proiectare, să minimizeze erorile şi să valorifice rezultatele.
Parcurgerea fiecărei etape din proces necesită cunoştinţe specifice precum şi
folosirea de programe specifice.
Un avantaj major al proiectării unui produs în varianta asistată de calculator
constă în posibilitatea de folosire a bibliotecilor de piese.
Piesele standardizate sunt piese create de alţi membri ai echipei de proiectare şi
pot fi folosite în proiectele lor. Prin folosirea acestor piese predefinite în proiect se
garantează că ele sunt corecte salvând astfel o cantitate semnificativă de timp şi
bani.
Când se lucrează la un proiect mare folosirea bibliotecilor de piese devine o
necesitate, garantând astfel că membrii echipei de proiectare care conlucrează în
proces, fac schimb de piese echivalente şi repartizarea sarcinilor lor este
coordonată.

4
 CONCEPŢIE
Proiectare
Cerinţe / idei Cercetare
conceptuală

Schiţare /
PROIECTARE (CAD) desenare

Biblioteci
de piese

PROIECTAREA

MODELULUI
Modelarea
Analiză
Validare ansamblului
inginerească

FABRICAŢIA
Proiectare
Desene
a sculelor Planificare Prezentare
inginereşti

Fabricaţie Piaţa

4. Conceptul de proiectare asistată de calculator. Definire. Terminologie şi

principii ale proiectării asistate de calculator.
Proiectarea asistată de calculator (CAD) „Computer Aided Design” este
procesul de utilizare a uneltelor bazate pe calculator într-un larg domeniu de
activităţi pentru a sprijinii ingineri, arhitecţi şi alte categorii profesionale în
activităţile lor de proiectare.
Aceasta este principala unealtă geometrică în procesul de management al
ciclului de viaţă al unui produs. PLM „Product Lifetime Management” şi implică
deopotrivă programele dedicate şi componentele hardwere specifice cum ar fi:
digitizor, creion optic, plotter etc.
Alţi termeni care în numele complet conţin cuvintele de bază: „Computer
Aided” sunt: CADD „Computer Aided Desifn and Drafting/ (Drawing)”
CAID „Computer Aided Industrial Design”
CAAD ”Computer Aided Arhitectural Design”
Proiectarea asistată de calculator trebuie să fie văzută ca şi parte a întregii
activităţi de dezvoltare a produsului digital împreună cu procesul de management
al ciclului de viaţă al produsului şi ca utilizare cu alte unelte care sunt: fie module
integrate, fie produse exclusive. Acestea cuprind: * Ingineria asistată de calculator
CAE „Computer Aided Engienieering”.

5
 Acesta cuprinde activităţi inginereşti în care sistemele de procesare a datelor
sunt folosite pentru a îndeplini funcţii esenţiale cum ar fi de ex: Analize inginereşti
(calcule de rezistenţă, calcule privind proprietăţile de masă), optimizarea
fabricaţiei şi realizarea calculelor economice.
Informaţia de la baza de proiectare CAD sunt folosite pentru caracteristica
funcţionării ale presei sau al produsului supus proiectării sau pentru simularea
îndeplinirii diferitelor condiţii.
• Fabricarea asistată de calculator CAM „Computer Aided Manufacturing”
înseamnă fabricaţia în care procesul de producţie este direct şi controlat
prin sisteme de procesare a datelor.
• Fabricaţia integrată prin calculator CIM „Computer Integrated
Manufacturing”.
Conceptul CIM este utilizat pentru a caracteriza integrarea tuturor elementelor
implicate în producţie prin mijloace informatice. Mijloacele informatice utilizate
în cadrul funcţiunii unui calculator sunt:
- proiectarea asistată de calculator
- ingineria asistată de calculator
- planificarea proceselor CAPP
- fabricaţia asistată de calculator CAQ „Computer Aided Quality”
Practica proiectării de calculator este folosită în toate procesele inginereşti de la
proiectarea în detaliu şi analiza componentelor până la definirea metodelor de
fabricaţie.
Desenarea asistată de calculator se referă în general la desenul tehnic utilizând
mai degrabă un calculator electric şi un soft corespunzător decât o masă sau
planşetă de desen tradiţională.
Spectrul de proiecte arhitecturale şi inginereşti realizate cu desenarea asistată
de calculator este larg şi cuprinde domeniile: arhitectural, mecanic, construcţii
civile.
De asemenea proiectarea asistată de calculator poate furniza alte forme de
comunicare a unui proiect de ex.: vizualizări tridimensionale şi animaţia.

5. Procesul de proiectare asistată de calculator în domeniul mecanic.

Descriere. Diagrama.
În domeniul mecanic proiectarea asistată de calculator este practicată în
maniere diferite în cadrul companiilor sau societăţilor. La nivel simplu proiectarea
este realizată folosind în pachetul 2D (Wireframe) care este utilizat pentru a
produce desene inginereşti.
În timp la această practică simplă a trebuit să se renunţe deoarece ultimele
decenii au surprins prin tehnocile de modelare parametrică prin modelare
parametrică tridimensională (3D).
Formele componente sunt create fie folosind modelarea suprafeţelor cu forme
libere (Freeform Surfaces) sau modelarea solidă fie folosind un hibrid din două,
acesta fiind modelarea hibridă.
Aceste forme componente sunt apoi asamblate într-o reprezentare
tridimensională a produsului final, acesta este considerată proiectarea de „jos în
6
sus” aceste modele asamblate pot fi utilizate pentru analiză, pentru a evalua
potrivirea componentelor în cadrul ansamblului precum şi pentru simularea
dinamică a produsului.
În ultimi ani modele şi tehnologia de proiectare au trebuit să fie dezvoltate
pentru proiectarea de „sus în jos”.
La acest tip de proiectare se începe cu realizarea ansamblului ca apoi să fie
realizate piesele în contextul ansamblului. Acest mod de lucru permite ca atunci
când se modelează o piesă să se poată referi la faţete, muchiile sau vârfurile unei
alte piese, care există deja.
De asemenea există posibilitatea de a controla mărimea sau forma unei piese
prin stabilirea unor relaţii geometrice cu alte piese.
Fabricaţie
Dezvoltare
Proiectare CAM
Concepţie
Proiectarea
Idei
sculelor

CAD
Desene
DETALIEREA inginereşti
Proiectare
conceptuală
COMPONENTELOR
RP
MODELARE
Proiectarea de Proiectarea de RM
„sus în jos” „jos în sus”
Modelarea
Planul ansamblului
produsului Analiză

Cerinţe CAE
Validare

Fabricaţia asistată de calculator este unealta software bazată pe calculator larg

folosită în managementul ciclului de viaţă al produsului pentru că sprijină ingineri,
operatori CNC şi fabricanţi de scule şi matiţe la fabricarea sau la prototiparea
componentelor produsului.

6. Ingineria asistată de calculator. Definire. Analiza cu elemente finite.

Ingineria asistată de calculator cu numele în Engleză „Computer Aided
Engineering” CAE este o posibilitate de folosire a tehnologiei informaţiei pentru a
sprijini ingineri în realizarea unor sarcini ex. analiză, simulare, proiectare,
fabricaţie, planificarea producţiei, diagnoză, întreţinere.
În prezent există o cerere crescândă pentru modelarea dinamică de analiză cu
elemente finite în industria mijloacelor de transport de gabarit, multe companii de
vehicule au făcut trecerea de la analiza statică tradiţională la programe de simulare
dinamică.

7
 Uneltele software care au trebuit dezvoltate pentru a susţine astfel de activităţi
sunt unelte CAE. Principala aplicaţie de inginerie asistată de calculator este
folosită în construcţii civile, mecanică, industria de autovehicule, de asemenea în
ingineria electronică luând forma de analiză cu elemente finite pe lângă proiectarea
asistată de calculator.
Unele de inginerie asistată de calculator sunt în mare măsură folosite în
industria de autovehicule, permiţând fabricanţilor de autovehicule să reducă timpul
şi costul de dezvoltare al produsului în timp ce sunt îmbunătăţite siguranţa,
confortul şi durabilitatea vehiculelor produse.
Domeniile acoperite de ingineri asistaţi de calculatoare sunt:
- analiza tensiunilor pe componente şi ansamblu folosind analiza cu
elemente finite.
- analiza termică a curgeri fluidelor;
- cinematica;
- simularea evenimentelor mecanice;
- analiza sculelor pentru simularea proceselor pentru operaţii ca: turnarea,
formarea, matriţarea, injecţia maselor plastice;
- optimizarea produsului sau al proceselor de fabricaţie al produsului.
Analiza cu elemente finite „Finite Elements Analysis” FEA este o tehnică de
computerizare folosită în analiză inginerească. Aceasta foloseşte o tehnică
numerică numită metoda elementului finit.
Utilizarea metodei de analiză cu elemente finite.
- în aplicaţiile metodei cu elemente finite obiectul sau sistemul este reprezentată
prin modelul geometric similar alcătuit din multiple legături, reprezentări
simplificate de regiuni discrete (elemente finite pe o reţea structurală) ecuaţii de
echilibru în legătură cu consideraţii fizice aplicabile asemenea compatibilităţi şi
relaţii constructive sunt aplicate pe fiecare element şi este construit sunt sisteme de
ecuaţii simultane.
Sistemul de ecuaţii este rezolvat pentru valori necunoscute folosind tehnici de
algebră liniară sau scheme numerice non-liniare ca fiind cele mai potrivite.
În timp ce există o metodă aproximativă precizia metodei de analiză cu
elemente finite poate fi îmbunătăţită prin rafinarea reţelei în modelul de analiză
folosind mai multe elemente şi moduri.
În general în orice temă de inginerie asistată de calculator se parcurg trei faze:
1. Preprocesarea – această fază constă în definirea modelului şi în stabilirea
factorilor de mediu pentru a fi aplicaţi pe acesta.
2. Procesarea (Analiză) – această fază constă în rezolvarea analizei
modelului definit în faza anterioară şi necesită de obicei un calculator de
înaltă performanţă şi o aplicaţie specifică pentru rezolvarea modelului de
obiect finit.
3. Postprocesarea – în această etapă se folosesc unelte de vizualizare a
rezultatelor obţinute în faza de analiză a modelului.
Preprocesarea – în această fază folosirea constă în construirea unui model cu
elemente finite a structurii care va fi analizată.

8
 Introducerea descrieri topologice a formelor structurale geometrice este
necesară în majoritatea pachetelor de analiză cu elemente finite. Acesta poate fi
introdusă fie în formă tridimensională fie tridimensională, modelată prin linii,
respectiv prin formele sau suprafeţelor reprezentărilor obiectului de analizat.
Obiectul fundamental al modelului este acela de a forma o replică realistă a
formelor şi a parametrilor comparat cu modelul real.
Mecanismul simplu pentru a obţine asemenea modelării este acela de a utiliza
proiecte proexistente, fişiere de proiectare, modele geometrice CAD prin importul
acestora într-un mediu de analiză cu elemente finite.
Odată cu modelul geometric cu elemente finite a fost creat este folosită o
procedură de reţea pentru a descompune modelul în elemente discrete.
fig. 1 Reţea
Elem. discrete

noduri
În general un model cu elemente finite este definit printr-o reţea care este
complet realizată dintr-un aranjament geometric de elemente şi rânduri.
Procesarea (Analiză) metoda de analiză cu elemente finite conduce la o serie de
proceduri de calcul implicând forţa aplicată şi proprietăţile elementelor care
produc soluţia modelului.
Asemenea analizei structurale metoda de analiză cu elemente finite permite
determinarea unor efecte ca: deformaţii, eforturi şi tensiuni care sunt cauzate prin
aplicarea sarcinilor structurale cum ar fi: forţa, presiunea şi greutatea specifică.
Postprocesarea – permite vizualizarea rezultatelor obţinute la faza anterioară de
analiză folosind unelte de vizualizare în cadrul mediului de analiză cu elemente
finite pentru vizualizarea şi identificarea deplină a implicaţiilor analizei.
Uneltele numerice şi grafice permit localizarea precisă a informaţiilor
referitoare la tensiuni şi deformaţii pentru ca acestea să poată fi identificate.
Aplicaţii ale analizei cu elemente finite în industria ingineria mecanice.
O diversitate de specializări suportă discipline inginereşti mecanice ca cele din
diverse industrii cum ar fi cea de automobile, biomedicală, toate beneficiază de
avantajele integrării analizei cu elemente finite în proiectarea şi dezvoltarea
produselor proprii.
Mai multe programe unelte de FEA cuprind comenzi specifice ca medii de
lucru pentru analiza termică, electro-magnetică fluidă şi structurală. În simularea
structurală analiza cu elemente finite ajută foarte mult în producerea unor
constrângeri şi la vizualizarea acestei forţe, la minimalizarea ponderii materialelor
ce vor fi folosite şi al costurilor pentru a obţine un anumit produs.
Introducerea analizei cu elemente finite a permis scăderea considerabilă a
timpului de realizare a unui produs de la etapa de concepţie (proiectarea
conceptuală) până la etapa de lansare a produsului la linia de producţie.

9
 În general modelele geometrice tridimensionale pot fi create folosind diferite
programe de proiectare asistată de calculator. Avansările în puterea de procesare a
calculatoarelor, analiza cu elemente finite şi programele de proiectare asistată de
calculator au permis integrarea continuă a analizei cu elemente finite în toate
domeniile inginereşti de dezvoltare şi de proiectare a produsului.

7. Noţiunea de sistem CAD. Arhitectura unui sistem CAD. Fig. Diagrama.

Un sistem de proiectare asistată de calculator este o combinaţie de componente

hardware şi software care permite utilizatorului unui astfel de sistem să creeze şi să
stocheze informaţii ce conţin desene care pot fi vizualizate, tipărite sau modificate
conform unor cerinţe.
De la capacitatea de a dezvolta numai desene bidimensionale în prezent
sistemele de proiectare asistată de calculator dispun de capacităţi pentru a crea
modele matematice.
Un sistem CAD stochează elemente grafice precum linie, arce, coordonate,
dimensiuni şi text într-o bază de date care pot fi manipulate în maniere diferite.
Sistemele de proiectare asistată de calculator sunt recunoscute pentru obţinerea
cu rapiditate a imaginilor bi şi tridimensionale cât şi prin posibilitatea de a furniza
utilizatorilor capacităţi grafice inginereşti.

8. Noţiunea de sistem integrat CAD-CAM.

Integrarea sistemelor de fabricaţie asistată de calculator cu sistemul de

proiectare de calculator CAD/CAM are avantajul că procesele de fabricaţie sunt
mult mai rapide şi eficiente.
Această metodă este aplicată în arii diferite de fabricaţie. În fabricaţia CNC
(Computer Numerical Control) sistemul CAM este folosit pentru a simplifica
procesul de proiectare şi de prelucrare.
În majoritatea conturilor de sisteme de proiectare CAM lucrează cu un proiect
CAD creat într-un mediu tridimensional. În aceste condiţii operatorul CNC
specifică exact operaţiile de prelucrare iar sistemul CAM generează programul NC
(Numerical Control) pentru prelucrarea piesei pe maşina unealtă cu comandă
numerică. Această compatibilitate a sistemelor CAD / CAM elimină necesitatea
redefinirii configuraţia piesei prelucrate de sisteme CAM.
9. Avantaje ale sistemelor de proiectare asistată de calculator.

Sistemele integrate CAD / CAM oferă avantaje de creştere a preciziei

programării conformarea geometrică a parametrilor de proiectare, abilitatea de a
10
realiza cu uşurinţă modificări ale configuraţiei piesei şi al programului de
prelucrare al piesei în cadrul aceluiaşi sistem.
Proiectarea asistată de calculator se preocupă de aspecte de proiectare, de
realizare a modelelor şi a prototipurilor de fabricaţie şi de a susţine obiecte
geometrice complexe sub comanda calculatorului.
De aceea există o sinergie naturală între acest câmp şi geometria
computaţională care implică proiectarea, analiza, implementarea şi testarea de
algoritmi pentru reprezentarea entităţilor geometrice: puncte, linii, poligoane,
curbe şi suprafeţe.

10.Programe utilizate în proiectarea asistată de calculator. Clasificarea

pachetelor de programe. Facilităţi ale sistemelor CAD moderne.
Facilităţi ale sistemelor CAD moderne
- posibilităţi de creare a geometriei de tip wireframe
- modelarea bazată pe caract. De parametri 3D
- modelarea solidă
- modelarea suprafeţelor cu formă liberă
- proiectarea automată a ansamblurilor care sunt colecţii de piese bi / sau
alte ansambluri
- generarea desenelor inginereşti din modele solide
- uşurinţa modificării proiectului
- generarea automată a componentelor standard a proiectului
- posibilităţi de simulare a proiectelor
- producţia documentaţiei inginereşti: (desene pentru fabricaţie şi lista de
materiale pentru a exprima necesarul de materiale pentru fabricaţia piesei)
- rutina de import /export pentru a facilita schimbul de date cu alte pachete
de programe
- producţia directă a datelor de proiectare pentru o maşină Rapid Prototyping
(fabricarea modelului fizic)
- menţinerea bibliotecilor de piese şi ansambluri
- calculare proprietăţilor de masă (volum, momente de inerţie, aria,
perimetru)
- posibilităţi de redare a obiectelor într-un mod cât mai realist (îndepărtarea
liniilor ascunse, umbriri)
- asociativitatea parametrică bidimensională (modificarea oricărei
caracteristici este reflectată în toate informaţiile pe care se bazează acea
caracteristică: desene, proprietăţi de masă, ansambluri)
În prezent cele mai utilizate programe pentru modelarea 3D sunt AutoCAD
[versiunea X (2000, 2002, … 2011…)], împreună cu Mechanical DeskTop
- AutoDesk Inventor
- SoliWorks; SolidEdge;
- Pro/Engineer;
- CATIA;
- UNIGRAPFICS;
- I-DEAS
11
 Prezentarea principalelor caracteristici ale acestor programe:
AutoCAD este cel mai cunoscut şi cel mai utilizat program pe calculatoarele
personale. Este un produs al firmei AutoDesk iar pe parcursul evoluţiei lui sunt
cunoscute mai multe versiuni.
Câteva dintre facilităţile programelor care contribuie la automatizarea modelării
geometrice bi şi tri dimensionale sunt:
- interfaţă grafică flexibilă care permite utilizatorului să vizualizeze şi să
modifice structura unui proiect pe măsura dezvoltării acestuia.
- oferă noi posibilităţi de vizualizare a modelului geometric care permit
utilizatorului să translateze să rotească sau să obţină imagini detaliate prin
activarea unor butoane plasate în View Toolbars
- oferă un catalog prin intermediul căruia utilizatorul poate accesa rapid
fişierele care conţin piesele unui ansamblu
- facilităţi de parametrizare completă a modelului geometric a unei piese
- posibilităţi de aplicare a unor „restricţii inteligente” referitoare la relaţii
poziţionale dintre componentele unui ansamblu
- facilităţi extinse de dimensionare şi adnotare a desenelor.
AutoDesk Inventor – este pachetul de modelare solidă parametrică 3D care
concură cu alte sisteme CAD cum ar fi SolidWorks, Solid Edge, Pro/Engineers.
Acest sistem a fost proiectat pentru calculatoarele personale cu posibilitatea de
a construi, modela şi verifica ansambluri complexe sau modele componente ale
unor ansambluri.
Funcţionare programului
Spre deosebire de programul AutoCAD pachetul Inventor este bazat pe tehnică
avansată de modelare parametrică. Inventor foloseşte acest concept pentru a
facilita inginerilor proiectanţi uşurinţa de a evalua şi testa proiectul conceptual
înaintea definirii detaliilor dimensionale. Acest mod de abordare folosit de
pachetul inventor este numit de AutoDesk „proiectare funcţională”. Utilizatorii
pachetului Inventor încep o lucrare cu proiectarea pieselor, piesele pot fi
combinate în ansambluri sau pot fi proiectate în contextul ansamblului.
Pachetul Inventor este folosit în proiectare pentru crearea şi îmbunătăţirea
noilor produse, întrucât în programarea CAD care nu sunt bazate pe caracteristici
parametrice dimensiunile sunt geometric determinate, modelatorul parametric
permite geometrici să fie determinată dimensional.
Dacă dimensiunile sunt modificate geometria bazată pe noua dimensiune este
actualizată automat.
Aceasta le permite proiectanţilor să stocheze intenţiile lor de proiectare în
cadrul modelului pe când modelarea neparametrică este mai mult asemănătoare cu
desenarea.
De asemenea pachetul Inventor posedă unelte pentru crearea pieselor metalice
din tablă, pentru crearea pieselor sudate şi începând cu versiunea 10 un mediu de
redare şi de animaţie numit Inventor Studio.
Blocurile de construcţie esenţiale ale pachetului Inventor sunt piesele, ele sunt
create prin definirea caracteristicilor care sunt bazate pe elemente schiţate de ex:

12
pentru a crea un pătrat după care va folosi unealtă de extrudare pentru a crea
caracteristica de relief a acestuia.
Cel mai bun aspect al acestui mode de proiectare este acele că oricare din schiţe
sau caracteristici (caracteristici pot fi dimensionale sau geometrice) pot fi
modificate mai târziu fără să se revină total la piesă.
Pachetul Inventor foloseşte formate de fişiere specifice pentru piese,
ansambluri şi desene care desene pot să aibă formatul IDW sau DWG.
Formatul de fişier DWG poate fi importat sau exportat.
Firma AutoDesk permite activităţi comerciale prin formatul de proiectare Web
cu extensia „DWF” (Design Web Format) ca preferat pentru interschimbabilitatea
datelor 2D şi 3D ca format de analiză.
Unealta standard „Design Review” este acum disponibilă pe site-ul
WebAutoDesk.
Solid Words
Este un program destinat pentru a fi utilizat cu preponderenţă de către ingineri
mecanici, programul permite realizarea modelelor geometice 3D ale pieselor de
formă complexă, construirea unor ansambluri formate din mai multe piese şi
generarea desenelor de execuţie. Elementul de bază al unui proiect elaborat cu
programul Solid Works este modelul 3D al piesei.
Spre deosebire de sistemele CAD mai vechi programul SolidWorks generează
desenul de execuţie pornind de la modelul 3D al piesei.
Această facilitate a programului uşurează foarte mult munca proiectantului
fiindcă le este oferită acestora posibilitatea de a manipula entităţi spaţiale într-o
manieră mai apropiată de stilul de gândire uman, desenele de execuţie rezultă ca
elemente derivate din modele 3D. operaţia prin care sunt generate acestea fiind în
mare parte automatizată.
Odată realizate modelele 3D ale mai multor piese utilizatorul trebuie să
precizeze o serie de relaţii geometrice prin care defineşte poziţii reciproce ale
pieselor în cadrul ansamblului.
Prin posibilitatea modelării unor ansambluri proiectantul poate verifica sol şi de
asemenea poate detecta în faze timpurii ale proiectului eventuale incompatibilităţi
de montaj între piesele componente.
În general un proiect elaborat în întregime cu programul SolidWorks este
format din ansambluri modele 3D şi documentaţia 2D sub forma unor ?documente.
Un proiect elaborat în SolidWorks este o bază de date relaţională în sensul că
orice modificare efectuată în unul din documentele sale se reflectă automat în toate
celelalte documente.
Un proiect creat cu programul SolidWorks poate fi obţinut cu un model tip de
la care se porneşte în realizarea diferitelor tipuri de documente. Un model tip
conţine o serie de parametri predefiniţi cum ar fi sistemul de unităţi de măsură,
reguli de cotare şi altele.
Cele mai multe obiecte 3D pe care le manipulează SolidWorks sunt construite
pornind de la contururi plane (contururi 2D închise) prin operaţii de extrudare,
rotire, tranladare.

13
 La construirea unui model spaţial acesta este generat prin combinarea mai
multor unităţi 3D. În consecinţă proiectantul începe o lucrare prin construirea unei
entităţi de bază pe care apoi o modifică prin adăugare sau eliminare de material.
Alegerea judicioasă a entităţii de bază este foarte importantă deoarece modul în
care este definită aceasta poate simplifica sau complica procedurile ulterioare de
modificare, se recomandă ca geometria entităţilor de bază să reflecte anumite
caracteristici ale formei piesei finale.
Unigraphics
Este un sistem (CAD / CAE / CAM) destinat proiectării şi fabricaţiei pieselor
complexe întâlnite în industria de automobile.
Componenta CAD a sistemului Unigraphics conţine module pentru: modelarea
solidă, modelarea suprafeţelor cu forme libere, modelarea ansamblurilor şi
generarea documentaţiilor 2D.
Modulul Unitgraphics de modelare solidă conţine cel mai puternic modelor
hibrid cu capacităţi de modelare din industrie.
Utilizatorii sistemului Unitgraphics pot beneficia de avantajele modelului solid
tradiţional al modelului de suprafaţă de funcţionalitatea modelul tip cablu de sârmă
integrat într-un mediu cu trăsături avansate.
Modulul integrează perfect modelarea bazată pe constrângeri şi modelarea
geometrică.
Componenta CAE a sistemelor Unitgraphics conţine un modul pentru analiza
cinematică a mecanismelor şi de simulare a sistemelor mecanice 3D, un modul
pentru analiză structurală iar cu modulul de analiză „Moldflow” integrat în sistem
se poate realiza simularea procesului de injectare a maselor plastice.
Componenta CAM conţine module pentru operaţii de prelucrare forjare, strijire
2 ½ axe (2,5) frezare miezurilor şi a cavităţilor, frezări în 3,4 până la 5 axe CNC.
Un alt modul, modulul numit VERICUT este un modul interactiv pentru
verificarea şi simularea procesului de prelucrare.
Sistemul Unitgraphics conţine şi un set de module: - modulul de analiză şi de
simulare funcţii de vizualizare, animaţie şi de analiză a ansamblării.
Modelul Unitgraphics UC / Rapid Prototyping furnizează o interfaţă pentru
sistemele de fabricare rapidă a prototipurilor şi generează standardul.

11.Schimbul de date CAD. Metode de transfer a datelor.

Uneori programul de fabricaţie asistată de calculator este integrat cu sistem

CAD, dar nu întotdeauna.
Fiecare element al programului de fabricaţie asistată de calculator trebuie în
primul rând să rezolve problema transferului de date CAD, deoarece, sistemele de
proiectare este producătorul de date adesea necesar ca utilizatorul sistemului de
proiectare CAM să exporte datele în unul din formatele de date frecvent folosite
cum ar fi:
IGES, STEP, DXF, STL, care sunt acceptate de o varietate largă de programe.

14
 12.Formate intermediare de schimb de date (formate de fişiere)
Formatul de fişier dxf este extensia formatului de fişier de date CAD dezvoltat
de firma AutoDesk ca soluţie a lor pentru a face posibilă interoperabilitatea datelor
între programul AutoCAD şi alte programe.
Numele complet de fişier este (Drawing Exchange Format / Drawing
Interchange Format)
Formatul de fişier IGES (Initial Graphics Exchanges Specification) defineşte
un format de date neutru care permite schimbul de date digitale între sistemele
CAD.
Formatul IGES a fost în mod original folosit pentru schimbul de modele de tip
Wireframe bi şi tri dimensionale.
Folosind formatul de fişier IGES utilizatorul CAD poate schimba datele
modelelor produse în forme de reprezentări de tip Wireframe suprafeţe sau solide.
Aplicaţiile susţinute prin formatul de fişier IGES cuprind desene inginereşti,
desene pentru analiză şi diferite funcţii de fabricaţie.
Standardul de fişier ISO 10303 este cunoscut ca formatul de fişier STEP.
Formatul de fişier STEP este un standard internaţional pentru schimbul de date
produse industrial. Acesta prevede un mecanism care este capabil să descrie datele
produse în tot ciclul de viaţă al produsului independent de un sistem particular.
Tipic formatul de fişier STEP poate fi folosit pentru schimbul de date între
sisteme CAD, CAM, PDM şi alte formate CAX
Formatul de fişier STL
- previne de la procesul de fabricaţie rapidă a modelelor sau prototipurilor
proces cunoscut sub numele de Stereolito-grafiere.
Denumirea fişierului STL este cunoscut şi ca prescurtare a „Standard
Triangulation Language”.
Acest format a devenit standard industrial pentru sectorul de fabricare rapidă a
prototipurilor.
Specificaţia standardului STL a devenit interfaţă unanim acceptată între
programele CAD şi sistemele moderne de fabricare rapidă a prototipurilor.
Practic acum toate sistemele CAD includ formatul STL ca o trăsătură standard.
Fişierele STL sunt disponibile în 2 formate:
• de tip ASCII
• binar

15
 13.Modelarea geometrică. Definire. Noţiunea de model CAD. Modelorul
geometric. Definire.
Primele metode de modelare a unui obiect sau bazat pe proiectarea unei piese
pe măsura desenării 2D.
În aceste condiţii proiectantul furnizează informaţii de prelucrare a piesei
folosind simboluri de fabricaţie, toleranţe şi dimensiuni.
Pe măsura dezvoltării calculatoarelor şi a puteri de calcul disponibilă acestora
modele de modelare urmau dă prezinte un model al piesei ca o formă 3D.
Procesul de reprezentare a formei 3D prin relaţii care pot fi manipulate
utilizând un sistem computerizat este numit modelarea geometrică.
Modelarea geometrică sa dezvoltat de la schemele de modelare tip cadru de
sârmă şi de modelare a suprafeţelor la modelarea solidă.
Modelul unei piese care este realizat folosind o metodă de modelare geometrică
este numit model geometric sau model CAD.
Componenţa unui program CAD care construieşte modelul geometric al
obiectului proiectat în memoria calculatorului se numeşte „modelor geometric”.
Modeloarele iniţiale 3D reprezentau în înregistrau un obiect prin vârfurile şi
prin muchiile lui. Un asemenea model este numit model tip cadru de sârmă. Un
model cadru de sârmă în general este un model ambiguu şi de aceea aria suprafeţei
şi volumul presei nu pot fi calculate.
Un alt tip de modelor 3D este numit modelor de suprafaţă. Acesta menţine
suprafeţele unui obiect, fiecare obiect în modelul de suprafaţă este definit ca o
suprafaţă de formă liberă care este reprezentată prin mai multe petice bicubice,
fiecare petic bicubic este definit prin ecuaţii cubice de 2 parametri care variază de
la 0 la 1 şi care definesc toate punctele pe suprafaţă.
Un model de suprafaţă este potrivit pentru a fi folosit la vizualizarea obiectului
şi pentru prezentarea estetică a proiectelor unor obiecte complexe de ex.: caroserii
de maşină.
Modeloarele solide au învins limitele modeloarelor tip cadru de sârmă şi de
suprafaţă şi pot di utilizate pentru a determina volumul unui obiect. Un model
solid al unui obiect este reprezentat prin „primitive pătratice” sau prin entităţi.
Exemple de primitive pătratice sunt cilindri, blocuri, sfere, conuri şi ..?

16
 14.Clasificarea modelelor geometrice tridimensionale.

Modelele geometrice 3D se clasifică în 3 grupe:

• modele tip cadru de sârmă (Wireframe);
• modele de suprafaţă (Surfaces);
• modele solide (Solid models).
Modele tip cadru de sârmă
În esenţă un model tip cadru de sârmă este cea mai simplă descriere a unui
model 3 D. reprezentarea virtuală a unui astfel de model pe ecranul calculatorului
este dată de linii caracteristice şi puncte.
Din punct de vedere matematic modelul tip cadru de sârmă consideră corpul
definit de vârfuri (vertex) şi conexiunile dintre ele reprezentând muchiile ca date
topologice, practic modelarea de tip Wireframe este cea mai simplă şi rapidă
metodă de creare a unui model geometric 3D caracterizat şi de alte avantaje:
- un model tip cadru de sârmă este stocat în memoria calculatorului ca o
structură de date foarte simplă.
- permite o vizualizare rapidă a obiectului modelat geometric.
- ocupă un spaţiu de memorie redus.
Dezavantajele acestor modele sunt:
- conţine o cantitate minimă de informaţie;
- descrierea matematică a modelului nu oferă informaţii despre frontierele
interioare şi exterioare, fără aceste informaţii este imposibil de calculat
proprietăţile de masă şi de volum a obiectului, generarea traseului sculei
pentru prelucrare, ori generarea reţelelor pentru analiză cu elemente finite.
- eliminarea liniilor ascunse şi rândurile cu umbrire nu pot fi realizate în mod
automat;
- posibilităţi limitate de construcţii geometrice;
- la crearea unor astfel de modele utilizatorul se poate confrunta cu
următoarele probleme:
- posibilitatea de a crea modele ambigue
- posibilitatea de a crea obiecte non-sens
- lipsa de coerenţă grafică sau vizuală
Modele de suprafaţă
Modelele de suprafaţă au un rol important în industrie pentru că ele reflectă o
descriere exactă a suprafeţei unui obiect. Descrierea unei suprafeţe este variată
adică o suprafaţă plană poate fi reprezentată în diferite moduri: folosind o ecuaţie
analitică, parametrică, un vector normal şi un punct pe suprafaţă.
17
 În sistemele CAD convenţionale utilizarea suprafeţelor este de obicei limitată,
sistemele CAD moderne folosesc o varietate de forme pentru reprezentarea
suprafeţelor sculpturale.
Una dintre cele mai răspândite este reprezentare B-Spline, ecuaţia care descrie
B-Spline este în funcţie de parametri.
Corespunzător descrierii matematice modelul de suprafaţă conţine informaţii
despre suprafeţe a căror grosime este neglijabilă, conexiunile acestora şi despre
punctele de sfârşit conţinute în descrierea cadrului de sârmă.
Astfel pot fi determinate ecuaţiile suprafeţei, ecuaţiile curbelor şi a
coordonatelor punctelor folosite la construcţia modelului geometric pe ecranul
calculatorului.
Sistemele de modelare a suprafeţelor sunt folosite pentru crearea modelelor cu
suprafeţe complexe cu scopul ca modelul să fie utilizat pentru evaluarea estetică a
obiectului iar descrierea matematică este folosită pentru generarea traseului sculei
şi a fişierului NC pentru prelucrarea suprafeţelor.
Modele solide
Pentru că nu există ambiguitate în folosirea modelului solid la reprezentarea
unui obiect 3D real importanţa utilizării modelării solide a trebuit să fie în mare
măsură recunoscută.
Modelele solide pot să susţină un domeniu larg de activităţi, cum ar fi:
verificarea interferenţei, calcularea volumului şi aria suprafeţei, analiza cu
elemente finite şi generarea programelor NC pentru prelucrare.
În general majoritatea sistemelor de modelare solidă au adoptat ca metode de
reprezentare a solidelor fie metoda numită geometria solidă constructivă fie
reprezentarea prin frontiere.

15.Metode de modelare geometrică 3D.

Modelarea solidă , este metoda de reprezentare neambiguă a pieselor solide

care compun un obiect cunoscută de asemenea cu numele de Modelare Volumică.
Alte metode de modelare cuprind modelele de suprafaţă larg folosite în
industria bunurilor de larg consum precum şi în animaţia computerizată.
Principalele utilizări ale modelării solide sunt:
- pentru proiectarea asistată de calculator, analize inginereşti, grafica
computerizată şi animaţie, fabricarea rapidă a prototipurilor, teste medicale
precum şi pentru vizualizarea produsului.
Sunt 3 metode superioare folosite pentru modelarea Solidă:
 geometria solidă constructivă (Constructive Solid Geometry - CSG)
 reprezentarea prin frontiere (Boundary – Representation- B-Rep)
 subdiviziunea spaţială.

18
 Geometria solidă constructivă este o metodă folosită în modelarea solidă,
această metodă este frecvent folosită în domeniul ingineriei mecanice deoarece
aceasta realizează o descriere analitică precisă a modelului proiectat.
Obiectele solide simple folosite pentru reprezentarea geometrică a unui obiect
sunt numite primitive geometrice.
Tipic primitivele geometrice sunt obiecte de formă simplă cum ar fi cuburi,
cilindri, conuri, piramide, sfere, , ..? şi ..? (plan înclinat).

16.Operaţii Booleene şi efectul aplicării operaţiilor Booleene asupra

primitivelor geometrice.
O piesă este modelată prin aplicarea „operaţiilor Booleene” aplicată asupra
primitivelor.
Datorită setului de primitive disponibile relativ restrâns utilizarea modeloarelor
solide actuale este dificilă iar dezavantajele acestora constă în limitări de
reprezentare geometrică.
Acest dezavantaj a făcut ca modelatoarele clasice să fie ocolite de utilizatori
care trebuie să proiecteze obiecte cu forme complexe.
Un alt mod de abordare este de a utiliza metoda de proiectare bazată pe
caracteristici care sunt uneori numite caracteristici de formă.
Metoda de proiectare bazată pe caracteristici realizată un model cu caracter de
formă şi stochează caracteristicile într-o bază de date.
În ceea ce priveşte modelarea solidă o stratagemă reuşită pentru aceasta trebuie
să fie:
1. * perfectă, neambiguă şi unică.
2. potrivită pentru clasa de componente mecanice.
3. practică de utilizat cu calculatoarele actuale
Pentru reprezentarea strictă a corpurilor solide sunt cunoscute mai multe
metode. Printre aceste metode sunt:
• geometria solidă constructivă (Constructive Solid Geometry – CSG)
• reprezentarea prin frontiere (Boundary Representation- B-Rep). Sau hibridă
dintre ele.
Aceste metode sunt folosite de modeloarele solide actuale.
În metoda CSG obiectele sunt reprezentate sub forma unor colecţii de primitive
între care se aplică operaţii booleene.
Operaţiile booleene sunt: reuniunea, intersecţia şi diferenţa.
În reprezentarea prin frontiere obiectele sunt reprezentate prin colecţii de
suprafeţe care împreună formează frontiera acestuia.
Topologia unui model obţinut prin metoda de reprezentare prin frontiere este
dată de relaţia prin suprafeţe, muchii şi vârfuri,
Muchiile sunt obţinute prin intersecţia între suprafeţe. Muchiile pot fi porţiuni
de linii drepte sau curbe spaţiale aproximat.
În reprezentarea prin frontiere fiecare suprafaţă este împărţită în faţete sau
petice plane.

19
 Setul de primitive admisibile este limitat de fiecare pachet de program.
Obiectul este construit din primitive cu ajutorul unui set de operaţii numite operaţii
booleene care sunt: reuniunea, intersecţia, diferenţa.
Echivalentul operaţiilor booleene în comenzi AutoCAD sunt: Union, Subtract,
Intersect.

17.Obţinerea modelelor solide de revoluţie.

Acestea sunt generate prin rotirea unui contur plan închis în juril unei axe de
rotaţie. Unghiul de rotaţie poate fi + sau – şi poate fi cuprins între 0o şi 360o.
Comanda echivalentă pentru obţinerea modelelor solide de revoluţie este
REVOLV.
Modele obţinute prin translatarea unui profil de-a lungul unei curbe directoare.
Sunt cele mai complexe modele dintre modelele obţinute prin deplasarea unui
contur de-a lungul unei curbe directoare, complexitatea lor se referă la
complexitatea geometrică, dar şi la modelul matematic folosit pentru generarea lor.
Traiectoria de generare a modelului este o curbă spaţială oarecare.
Comanda AutoCAD echivalentă pentru obţinerea solidelor de translaţie este
SWEEP.

18.Obţinerea modelelor solide prin operaţia de extrudare.

Aceste tipuri de modele au la baza generării lor contururi plane închise cărora li
se asociază a 3 dimensiune.

20