Homeostazia (din limba greacă, homois = aceeași, și stasis = stare) reprezintă în biologie proprietatea

unui organism de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului său intern. În mod general,
din puncte de vedere multiple (ale ciberneticii, ecologiei, psihologie, teoriei
sistemelor, ș.a.m.d.), homeostazia reprezintă proprietatea unui sistem de a menține un echilibru static al
condițiilor inițiale, spre deosebire de homeorezie, care este conceptul (cu un anumit grad de antinomie),
care reprezintă proprietatea sau starea unui sistem de a menține un echilibru dinamic al acestuia.

Homeostazia biologică

La homeostazia organica,primul pas de autoreglare este urmarirea indepartarii de starea normala. Starea
normala intr-un sistem de acest tip,se defineste cu ajutorul valorilor energetice nominale,arcurile de
reglare se raspandesc in momentul in care potentialele nu sunt suficient de echilibrate,activand
mecanismele necesare in vederea compensarii acestora. Trebuie tinut cont de faptul ca diferentele de
potential nu sunt neaparat electromagnetice,pot fi diferente de presiune,de densitate,de grade de
umiditate etc. De exemplu,la glicemie,cand exista un exces (hiperglicemie) sau un
deficit(hipoglicemie),fiind dizolvarea in primul caz,al secretiei de insulina,iar in al doilea caz,al secretiei de
glucagon toate prin pancreas,reusind astfel un echilibru al glicemiei.

Homeostazia este de asemenea supusa consumului termodinamic,organismul are nevoie de jumatate din
contributia ei pentru a sustine ciclul,prin urmare acesta este supus la activitati care,pe de o parte permit
reglarea homeostaziei,iar pe de alta parte sunt un continuu atac asupra anumitor functii. In alta ordine de
idei,daca organismul nu primeste ce trebuie,asa-zisa functie ar inceta sa existe imediat,fiind,in acelasi
timp,imposibil din punct de vedere termodinamic,sa fie sustinuta in continuare asa-zisa structura.

Un organism se imbolnaveste in momentul in care se cere o contributie de energie mai mare decat cea
obisnuita pentru a sustine ciclul homeostazic. Agentii patogeni,la fel ca radicalii liberi,virusii sau
bacteriile,pot compromite acest ciclu.

Factorii care influenteaza homeostazia

Homeostazia raspunde schimburilor efectuate de:

Mediul intern: metabolismul produce diferite substante,printre care si substante care trebuie eliminate.
Pentru a realiza aceasta functie,organismele au sisteme excretoare. De exemplu la om aparatul excretor.
Fiintele vii pluricelulare au de asemenea mesageri chimici precum neurotransmitatorii si hormonii care
regleaza multiple functii fiziologice.

Mediul extern: homeostazia dincolo de o stare determinata este procesul rezultat in fata interactiunii
organismelor vii cu mediul ambient schimbator ca tendinta de tulburare sau entropia. Homeostazia
proportioneaza la fiintele vii independenta de mediu prin captarea si conservarea energiei de la exterior.
Interactiunea cu exteriorul se realizeaza cu ajutorul sistemelor ce capteaza stimultii externi cum sunt
organele de simt la animalele superioare sau sisteme pentru captarea substantelor sau nutrientilor
necesari pentru metabolism cum sunt aparatul respirator si cel digestiv.

Unele substante gasite in steroizi anabolizanti(de exemplu amestecuri de nitrogen si de proteine),si pastile
pentru scaderea in greutate precum Alli sau Cardispan altereaza serios homeostazia.

La homeostazie intervin toate sistemele si aparatele organismului de la sistemul nervos,sistemul

endocrin,aparatul digestiv,aparatul respirator,aparatul cardiovascular,pana la aparatul reproducator.

Homeostazia sociala
Societatile,ca suma a indivizilor ce compun baza biologica a unei culturi,tind spre stabilitate. Din acest
motiv, exista reguli si obiceiuri,traditii,care tind sa se stabileasca si au propriile mecanisme de stabilizare
si de respingere a noului. Conservatorismul are,partial,un fundament biologic. Si reinnoirea si schimbul vin
motivate de necesitatea de satisfacere a anumitor nevoi,fie ele naturale sau create.

Tipuri de reglare a individului

Termoreglarea: este reglarea starii de cald si frig

Osmoreglarea: reglarea apei si a ionilor,la care participa in principal aparatul excretor,ajutat de cel nervos
si aparatul respirator.

Reglarea gazelor respiratorii.

Homeostazia psihologica

Termenul a fost pentru prima dată propus de medicul american Walter B. Cannon în anul 1932, în cartea
sa The Wisdom of the Body, deși Claude Bernard, la mijlocul secolului al XIX-lea, a fost primul care a
observat că parametrii fiziologici ai corpului uman, precum temperatura, presiunea arterială, etc, tind să
mențină o oarecare stabilitate a corpului, numind homeostazia - echilibrul dinamic ce ne menține în viață.

Homeostazia cibernetica

In cibernetica homeostazia este trasatura sistemelor autoreglate(sisteme cibernetice) ce constau in

capacitatea de mentinere a anumitor variabile la un stadiu stationar,de echilibru dinamic sau intre anumite
limite,schimband parametrii ai structurii sale interne.

Acum patruzeci de ani, W. Ross Ashby, a desenat un mechanism pe care l-a numit homeostat capabil sa
afiseze un comportament ultra-stabil in fata perturbatiilor parametrilor sai "esentiali". Ideile lui Ashby
dezvoltate in " Design for a Brain" au condus la studiul sistemelor biologice precum sistemele
homeostatice si adaptive in ceea ce priveste sistemele matematice dinamice.

Cercetatorul britanic format in Cambridge,in biologie si antropologie,a stability noi linii si orientari ce s-au
transmis spre alte discipline precum filosofia si chiar epistemologie. A inclus acest concept pentru a
explica fundamentele epistemologice propuse.