Ghid pentru victimele

violenței domestice

2016
 Autori:
Lucian Caciamac, Alina Costin, Anca Dima, Teodora
Dobre, Andrei Moroianu, Adriana Pantelimon, Herbert
Paulichin, Ana Rădulescu, Adela Șetet

Desen:
Laura Rotărescu

Graphic Design:
Vlad Cornea

Informațiile prezentate în acest Ghid sunt de actualitate la data redactării
acestuia, septembrie 2016. Datorită modificărilor legislative multiple nu
putem garanta că ele vor fi valabile și în viitor. Pentru acest motiv, atât
modalitatea de obținere a unui ordin de protecție, măsurile ce pot fi luate
ca urmare a admiterii unui astfel de ordin cât și celelalte aspecte despre
care se face vorbire în acest ghid sunt redactate cu titlu informativ.
Informațiile prezentate în acest document nu constituie un sfat din
punct de vedere legal și nu trebuie interpretate drept o opinie juridică în
baza căreia să acționați sau să vă abțineți de la a acționa.
În funcție de fiecare caz particular, în vederea declanșării unei proceduri
judiciare, este necesară asistență de specialitate prin intermediul unui
avocat. Folosirea acestor informații, în lipsa asistenței unei persoane de
specialitate, se va face pe propria răspundere, fără a putea fi invocată
răspunderea celor care au redacatat acest Ghid.
 Cuprins
Introducere���������������������������������������������������������������������������������������������������������� 1
I. DEFINIREA TERMENILOR DIN DOMENIUL VIOLENȚEI DOMESTICE�������2
1. Relații funcționale�����������������������������������������������������������������������������������������2
2. Relaţii disfuncționale������������������������������������������������������������������������������������3
3. Victima�����������������������������������������������������������������������������������������������������������4
4. Agresor����������������������������������������������������������������������������������������������������������4
5. Victimizare ����������������������������������������������������������������������������������������������������5
6. Factorii care pot determina victimizarea femeii��������������������������������������6
7. Relația de dependență��������������������������������������������������������������������������������7
8. Sindromul Stockholm����������������������������������������������������������������������������������9
9. Ciclul violenței����������������������������������������������������������������������������������������������11
II. VREI SĂ AFLII CE TIPURI DE VIOLENȚĂ SUNT PREZENTE ÎN FAMILIA TA?
���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 14
III. PLANUL DE SIGURANȚĂ�������������������������������������������������������������������������� 24
IV. EFECTELE VIOLENȚEI��������������������������������������������������������������������������������� 34
V. MITURI / STEREOPTIPURI ÎN DOMENIUL VIOLENȚEI DOMESTICE����� 36
VI. RESURSE������������������������������������������������������������������������������������������������������ 46
1. Unde poți cere ajutorul?��������������������������������������������������������������������������� 46
Ce faci dacă ești victima unui abuz sexual?���������������������������������������������� 47
2. TU EȘTI O RESURSĂ! CEA MAI IMPORTANTĂ RESURSĂ! Reziliența  48
VII. CLARIFICAREA TERMENILOR DIN PUNCT DE VEDERE JURIDIC ������ 50
1. Ordinul de protecție���������������������������������������������������������������������������������� 50
1.1. Ce este un ordin de protecție?������������������������������������������������������������ 50
1.2. Cine poate solicita un ordin de protecție?���������������������������������������� 53
1.3. Când se poate solicita ordinul de protecție?������������������������������������ 53
1.4. Unde se poate solicita ordinul de protecție?����������������������������������� 54
1.5. Ce documente sunt necesare?����������������������������������������������������������� 54
1.6. Cât costă?���������������������������������������������������������������������������������������������� 55
1.7 Efectele ordinului de protecție������������������������������������������������������������ 57
1.7.1 Comunicarea ordinului de protecție și punerea în executare������ 57
1.7.2 Ce înseamnă custodie? ��������������������������������������������������������������������� 59
1.7.3 Ce înseamnă membru de familie?��������������������������������������������������� 62
1.7.4 Ce înseamnă program de vizită? Când și în ce condiții se poate
solicita?��������������������������������������������������������������������������������������������������������� 63
1.7.5 Ce înseamnă pensie alimentară? Când și în ce condiții se poate
 solicita? Care poate fi cuantumul?������������������������������������������������������������ 65
1.7.6 Ce este Autoritatea Tutelară? Care este rolul ei în procesul de
separare a partenerilor?����������������������������������������������������������������������������� 67
1.7.7 Ce înseamnă reprezentare juridică? În ce condiții se poate obține
reprezentare juridică gratuită?������������������������������������������������������������������ 68
1.7.8 Ce înseamnă dovezi sau probe ale violenței domestice? Ce tipuri
de probe sunt acceptate pentru ordinul de protecție? Dar pentru divorț?
����������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 70
1.7.9 Ce înseamnă divorț prin intermediul unui notar? Dar prin
intermediul unei instanțe?������������������������������������������������������������������������� 72
1.7.10 Cerea de divorț. Unde se depunde? Ce presupune? Cine o poate
întocmi?�������������������������������������������������������������������������������������������������������� 75
1.7.11 În ce condiții se poate decade din drepturile părintești?������������ 78
ANEXE��������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 79
 Introducere
Acest ghid se adresează persoanelor care doresc să știe ce se întâmplă și
ce pot face în cazul violenței în familie, celor care sunt în relații abuzive sau
cunosc persoane care sunt în această situație. Ghidul vă pune la dispoziție
informații și instrumente care să vă ajute să identificați diferitele forme
ale violenței, dar și riscurile care pot apare pentru victimele violenței în
familie.
Materialul cuprinde informații care pot ajuta o persoană să-și facă o
strategie pentru a crește siguranța proprie și pe cea a copiilor. Nu în ultimul
rând, în acest ghid sunt prezentate definiții și clarificări ale termenilor din
punct de vedere juridic.
Menționăm că orice femeie care se află într-o relație violentă trebuie să
apeleze la un specialist în domeniul violenței domestice (asistent social,
psiholog etc.) care poate să o ajute să planifice și facă acțiunile necesare
pentru a schimba sau a ieși din relațiile de violență într-un mod în care să
rămână în siguranță.
1
 I. DEFINIREA TERMENILOR DIN DOMENIUL VIOLENȚEI
DOMESTICE

1. Relații funcționale
Relațiile de cuplu funcționale au la bază parteneriatul și colaborarea celor
doi parteneri în ceea ce privește stabilirea valorilor comune, administrarea
aspectelor de natură socială, emoțională și economică a vieții lor, dar și
capacitatea de a stabili scopuri comune pe termen scurt, mediu și lung.
Transparența, angajarea comună în rezolvarea problemelor și
posibilitatea de a discuta și agrea perspectivele și modelele comune ale
familiei generează sentimentul de încredere în sine și în celălalt. Toate
acestea contribuie la menținerea funcțională a relațiilor.
O relație funcțională este o condiție pentru dezvoltarea emoțională,
socială, economică și pentru menținerea capacității unei persoane de a se
dezvolta și a contribui la dezvoltarea celor din jur

2
 2. Relaţii disfuncționale
Relațiile disfuncționale au la bază lipsa de colaborare a partenerilor
în procesul de luare a deciziilor, manifestarea violentă în rezolvarea
contradicțiilor, critica și feedback-ul negativ constant și lipsa de armonizare
a așteptărilor. Relațiile disfuncționale pot avea la bază controlul exercitat
de către unul dintre parteneri asupra celuilalt.
În cazul relațiilor disfuncționale care au la bază abuzul și violența apare
riscul pierderii stimei de sine, a încrederii în sine și în celălalt, a identității
personale și sociale, iar în cazul amplificării violenței pot apărea riscuri
legate de siguranța personală.
În relația disfuncțională cei doi parteneri nu se simt în siguranță și nu pot
comunica despre nevoile și dorințele lor. De aceea, în relația disfuncțională
nu există încredere și predictibilitate.

3
 3. Victima
Termenul de victimă descrie starea în care se află o persoană asupra
căreia sunt exercitate acțiuni de putere și control de către o altă persoană.
Acțiunile, care pot avea formă fizică, emoțională, verbală, sexuală sau
economică provoacă prejudicii și suferință și duc la izolare socială,
pierderea capcității personale de funcționare socială și exercitarea limitată
sau totală a drepturilor și libertăţilor fundamentale.

4. Agresor
Agresorul este o persoană care exercită acțiuni de putere, agresiune sau
abuz asupra altei persoane cu scopul de a o limita și controla. Agresorul
poate fi amabil și galant în mediul social, dar abuziv în relaţia de familie.
Este o persoană cu încredere în sine scăzută și o stimă de sine ridicată,
nu își asumă responsabilitatea pentru actele violente (considerând că
victima le-a generat), este neîncrezător în alții, incapabil de intimitate
fizică și emoțională, are nevoia de control permanent și posesie asupra
4
altei persoane pentru a-şi oferi un sentiment de siguranță, este gelos
și îi lipsește capacitatea de control a furiei și a geloziei. Deși la prima
vedere, s-ar putea crede că impulsivitatea și agresivitatea sunt factorii
determinanți în violența în familie, scopul real al agresorului este de a
menține permanent controlul. Pentru a atinge acest scop, utilizează o
gamă de comportamente asupra partenerei sale: izolarea, amenințarea,
indulgența secvenţială, solicitări degradante, controlul banilor, hărțuire și
urmărire, manipulări emoționale, seducție etc.

5. Victimizare
Victimizarea este proces devastator pentru o persoană. Victimizarea
este legată de trăirea neputinței, a umilinței și a suferinței în relație cu
puterea și controlul exercitat de către partenerul violent. La victimizare
se ajunge prin folosirea repetată și cu intenție, de către agresor,a
emoțiilor, a atitudinior, a comportamentelor care au ca scop stabilirea
și menținerea puterii și a controlului asupra gândurilor, sentimentelor

5
 și comportamentului unei persoane. Acestea pot lua forma abuzulului
emoțional, financiar, fizic și sexual, dar și a intimidării, izolării, amenințării
şi agresiunii. Comportamentul abuziv se referă la toate actele de violență
în prezent, dar și la amenințările cu acțiuni agresive în viitor, cu scopul de
a crește controlul agresorului asupra partenerei.
Victimizându-se, femeia își asumă vinovăția pentru actul de violență la
care a fost supusă, acceptă postura de victimă, minimizează intensitatea
actelor de violență pentru a se apăra, nu are încredere în ea și se vede
neajutorată, lipsită de posibilități de viață independentă și incapabilă de a
trăi în afara relației violente.

6. Factorii care pot determina victimizarea femeii: frica, percepţia

deformată asupra propriei persoane și asupra realității, nesiguranţa,
convingerile eronate despre viaţa în cuplu, speranța că partenerul se va
schimba, incapacitatea de a se proiecta în afara relației de violență și de a
face o schimbare.

6
 7. Relația de dependență
Relațiile de dependenţă în cuplu se nasc dintr-o poziţionare inadecvată
a celor doi parteneri faţă de ei înşişi și faţă de relaţia pe care doresc să o
construiască împreună.
La începutul unei relaţii de cuplu, partenerii trec printr-un proces de
cunoaștere și armonizare a așteptărilor și a modelelor. Acesta poate fi un
joc al descoperirii reciproce, dacă e bazat pe încredere, sau poate fi un
joc de putere, dacă e bazat pe frică. Pot fi mai multe feluri de frică: frica
de performanţă în rolul marital, frica de părăsire, frica de eşec, frica de
pedeapsă etc.
În cazul jocurilor de putere, finalitatea este câştigarea și asigurarea
superiorităţii și puterii faţă de partener. Asta înseamnă că deciziile vor fi
luate de cel care are puterea, resursele vor fi folosite la libera lui alegere,
iar relaţia va merge strict numai în sensul decis abuziv de către acesta.
Relaţia de dependenţă poate fi alimentată de convingeri negative care,
cel mai probabil, sunt preluate intergeneraţional sau dezvoltate prin
7
 învăţare socială, de exemplu: “a fi într-o relație presupune să te sacrifici”
sau “pierderea relației e un eşec personal major”.
A avea încredere în celălalt este un nonsens în relațiile de dependență.
Este posibil ca nevoia de siguranță, care nu a fost acoperită în copilărie, să
determine lipsa de siguranţă în toate relațiile de cuplu pe care adultul le
are. Teama de a fi părăsit și nesiguranța dezvoltă comportamente din aria
violenței și abuzului prin care soțul își controlează soția și manipulează
emoțiile, informațiile și contextele de viață ale acesteia. Puterea și controlul
cresc odată cu creșterea intensității sentimentului de nesiguranța și cu
frica de separare.
Gelozia apare în situația în care este implicată sau se imaginează
implicarea unei terţe persoane care ameninţă relaţia și exercitarea puterii
și a controlului asupra partenerei/partenerului.
Dacă soția nu reuşeşte să iasă de sub control și din relație, prin
comportamenutul său submisiv nu face decât să menţină dependenţa
partenerului. În acest caz vorbim de co-dependenţă. În co-dependenţă,
8
 relaţia în sine devine mai importantă pentru soție în comparație
cu comportamentul soțului, iar nevoile soției devin secundare și
nesemnificative în raport cu cele ale soțului.
Când discutăm de manipulare în relație, manipulatorul are nevoie să
domine pentru a se simţi superior și pentru a-şi alimenta egocentrismul.
Egocentrismul îi susține nevoia de a lupta pentru putere și îi justifică
controlul. Un manipulator nu îşi asumă responsabilităţi decât pentru sine,
respectă doar regulile și normele sale și influențează percepția realităţii
celorlalți prin informaţii false.
Motivaţia pentru astfel de comportamente se poate alimenta din nevoia
de a-şi atinge exclusiv scopurile proprii, de a câştiga cu orice preţ, de a fi
întotdeauna superior celorlalţi și de a se simţi permanent în control.

8. Sindromul Stockholm
Relațiile de cuplu abuzive generează dezvoltarea unor interacţiuni și a
unor procese care au drept consecinţă centrarea partenerilor de cuplu
9
 pe două poziţii: cea de agresor și cea de victimă.
Situația în care victima preia și apără perspectiva agresorului, legitimând
astfel actele de violența și abuzurile, se numeşte sindromul Stockholm.
Acest sindrom apare în situații de stres emoțional puternic și în lipsa
oricărei perspective de separare de agresor. În sindromul Stockholm
femeia își simpatizează soțul agresor, preia vina pentru comportamentul
soțului, amplifică micile atenții venite din partea acestuia și devine hiper-
vigilentă la nevoile lui, ignorând complet propriile nevoi.
Sunt femei care apreciază că este mai sigur să rămână într-o de relație
violentă decât să iasă din această relație (atât pentru ele cât și pentru
copiii lor). Ele învaţă să supravieţuiască în acest tip de relație și nu
contactează serviciile sociale sau poliţia. Decizia de a rămâne într-o relație
de violență este legată de sentimentul de neputință și lipsa de putere
pentru a schimba situaţia în care se află. Cu atât mai puţin nu au încredere
că cineva sau ceva ar putea schimba realitatea dură în care ele trăiesc.

10
 9. Ciclul violenței (Lenore E. Walker, 1979)
Fiecare persoană răspunde diferit la violența în familie. Însă dincolo de
răspunsul pe care îl are victima, violența în cuplu se manifestă după același
tipar urmărind anumite faze.
• Faza exploziei violenței - este faza în care are loc un act de violenţă
asupra partenerei; poate fi lovirea acesteia cu pumnul, cu palma sau cu un
obiect, poate fi orice manifestare a violenței. Aceste acțiuni violente îşi pot
spori intensitatea și ritmicitatea în timp.
• Faza de relaxare („luna de miere”) - este faza în care partenerul
agresiv manifestă bunătate, remușcări, iubire și cere iertare prin atenția
acordată partenerei. Este o fază de falsă acalmie, în care agresorul devine
mai atent cu nevoile victimei, iar partenera crede iluzoriu că a fost o
excepție. Este faza în care partenera speră că el se schimbă. Dacă cei
doi se împacă, nici unul nu mai vrea să-şi amintescă durerea resimţită
după episodul violent. Din nefericire, în majoritatea cazurilor ciclul o ia
de la capăt, până când victima îşi pierde încrederea în sine, în propriile
11
 sentimente și în propria judecată. Agresorul poate avea remușcări și se
poate simți ruşinat sau vinovat pentru actul de violenţă comis. De obicei,
el nu-şi asumă responsabilitatea pentru comiterea violenţei, afirmând că a
fost provocat sau nu şi-a dat seama ce face (nu s-a gândit că se va ajunge
aici; nu și-a dat seama fiindcă era prea enervat sau fiindcă era amețit
de alcool). Poate spune că el nu e o persoană violentă și că astfel de
lucruri nu se vor mai întâmpla. Dacă victima iese din relație imediat după
actul violent, agresorul va încerca din răsputeri să capete bunăvoinţa,
să o amăgească prin cadouri, comportament ireproşabil, atent, iubitor.
Mai există și situația în care el se declară neajutorat fără ea, incapabil
să se descurce sau ameninţă că se va sinucide (,,Fără tine viaţa mea nu
are niciun rost”). Poate urma o perioadă de așteptare în care partenera
se simte confuză, derutată. Aceaste situații duc la o scădere continuă a
încrederii în capacitatea ei de a face față situației și are o imagine de sine
negativă.

12
 • Faza de acumulare a tensiunilor – Persoanele care au recurs la
acte de violență au capacitate scăzută de autocontrol emoțional și
comportamental. Sunt incapabile să-și exprime adecvat sentimentele sau
punctele de vedere contrare, acumulând astfel frustrări și nemulțumiri.
Doresc să controleze tot ce se întâmplă în relație și refuză orice negociere.
Orice nerespectare a voinței sau a dorinței lor reprezintă o sursă de
insatisfacție. Aceste dorințe nediscutate și nerezolvate duc la acumularea
tensiunilor și vor servi drept pretexte sau justificări ale unor noi acte
de violență. Acumularea tensiunilor este motivată de diferiţi factori:
solicitări exagerate la locul de muncă, obligaţii financiare, roluri sociale
nesatisfăcătoare, așteptări neîmplinite de celălalt, etc. Comportamentul
devine din ce în ce mai agresiv. Această tensiune există și la cuplurile
neconflictuale, dar la cele în care există violenţă, se trece, din nou, în faza
de explozie a violenței.

13
 II. VREI SĂ AFLII CE TIPURI DE VIOLENȚĂ SUNT PREZENTE ÎN
FAMILIA TA?
Răspundeți la următoarele întrebări bifând o singură variantă de
răspuns:
Partenerul tău…..
Nr. Răspuns
ABUZ FIZIC
crt. Niciodată Uneori Frecvent

1. Te-a împins?
2. Te-a tras de păr?
3. Te-a lovit cu plama?
4. Te-a ars?
5. Ți-a interzis să mănânci?
6. Te-a bătut?

14
Nr. Răspuns
ABUZ FIZIC
crt. Niciodată Uneori Frecvent

7. Te-a lovit/rănit când ai fost însărcinată?

Te-a rănit atât de tare că ai avut nevoie
8. de îngrijiri medicale?
Te-a rănit cu un cuțit sau cu alte obiecte
9. ascuțite/dure?

Nr. Răspuns
ABUZ EMOȚIONAL
crt. Niciodată Uneori Frecvent

1. Ți-a spus că ești proastă sau urâtă?

Te-a umilit punându-te în anumite
2. situații?
3. Te tratează ca pe o persoană inferioară?
4. Te poreclește utilizând cuvinte umilitoare?

15
 Nr. Răspuns
ABUZ EMOȚIONAL
crt. Niciodată Uneori Frecvent

5. Te umilește când copiii sunt prezenți?

Te împiedică să iei anumite decizii
6. referitoare la tine sau la copii?
7. Te împiedică să ai obiective personale?
8. Te împiedică să te odihnești?
9. Te împiedică să ai timp la dispoziția ta?
10. Te impiedică să faci ceea ce îți place?
A distrus ceva care este important pentru
11. tine?
Te acuză că l-ai înșelat/că ai cel puțin un
12. amant?

16
Nr. Răspuns
ABUZ EMOȚIONAL
crt. Niciodată Uneori Frecvent
Te urmărește prin oraș sau atunci când
13. ieși din casă?
14. Îți controlează convorbirile telefonice?
Îți controlează mesajele/ conturile de
15. e-mail/rețelele de socializare?
Te controlează sunându-te des și cerând
16. dovezi despre ce faci/unde și cu cine ești?
17. Te amenință?
18. Te amenință că pleacă de acasă?
Te amenință că rănește persoane
19. importante pentru tine?
20. Te amenință că se auto-rănește?

17
 Nr. Răspuns
ABUZ EMOȚIONAL
crt. Niciodată Uneori Frecvent

21. Te amenință că se sinucide?

Îți spune că ești nebună și că nimeni
22. nu o să te creadă dacă vei spune ce se
întâmplă?
23. Te amenință că ia copiii și pleacă?
24. Te șantajează utilizând copiii?
Cere informații de la copii cu privire la
25. locul unde ați fost/cu cine v-ați întâlnit?
26. Îți spune că nu este el tatăl copiilor voștri?
Le creează copiilor o imagine negativă
27. despre tine?
28. Îți cere să pleci de acasă?

18
Nr. Răspuns
ABUZ EMOȚIONAL
crt. Niciodată Uneori Frecvent
Te amenință că dacă pleci te va găsi
29. oriunde vei merge?
Îți impune cu ce să te îmbraci/cum să te
30. aranjezi?
31. Te înșală și apoi te acuză că este vina ta?

Nr. Răspuns
ABUZ SEXUAL
crt. Niciodată Uneori Frecvent

1. Te-a obligat să ai acte sexuale?

Îți impune anumite practici sexuale cu
2. care tu nu ești de acord?
Știi că poți să spui nu unui act sexual/
3. unei practici sexuale?

19
 Nr. Răspuns
ABUZ SEXUAL
crt. Niciodată Uneori Frecvent
Simți că poți să spui nu unui act sexual/
4. unei practici sexuale?

Nr. Răspuns
ABUZ ECONOMIC
crt. Niciodată Uneori Frecvent

1. Îți interzice să ai bani la tine (cash)?

Îți interzice să ai bani pentru strictul
2. necesar: haine, medicamente, hrană?
3. Îți reține cardul/salariul?
Îți interzice să îți cumperi bunuri de uz
4. personal?
Îți cere să justifici banii pe care îi
5. cheltuiești?

20
Nr. Răspuns
ABUZ ECONOMIC
crt. Niciodată Uneori Frecvent
Planifică și controlează consumul de
6. alimente/articole de uz casnic?
7. Îți interzice să ai un loc de muncă?
8. Îți sabotează oportunitățile de angajare?
Îți controlează prezența și programul de
9. lucru?
Îți interzice să urmezi cursuri de calificare/
10. formare profesională?
Te obligă să ai un loc de muncă în timp ce
11. el nu lucrează și tot el gestioneză banii?
Refuză să plătească facturi/credite care
12. sunt pe numele tău?

21
 Nr. Răspuns
ABUZ ECONOMIC
crt. Niciodată Uneori Frecvent
Te obligă să faci credite folosind numele
13. și datele tale personale?
Cheltuiește bani numai în folos propriu și
14. ție îți interzice acest lucru?
Te obligă să lucrezi pentru afacerea lui
15. fără nicio plată/nicun beneficiu?
Face datorii în contul tău, fără a-ți cere
16. permisiunea?

Nr. Răspuns
ALTE FORME DE ABUZ
crt. Niciodată Uneori Frecvent

1. Îți interzice să îți vezi prietenii?

2. Îți interzice să îți vizitezi rudele?

22
 Nr. Răspuns
ALTE FORME DE ABUZ
crt. Niciodată Uneori Frecvent

3. Îți interzice să îți vizitezi vecinii?

4. Îți interzice să mergi la biserică?
5. Îți interzice să faci activități în comunitate?

Răspunsurile la întrebările privind tipurile de violență

Dacă la întrebările de mai sus ați răspuns cu “frecvent” sau “uneori”
înseamnă că partenerul/a cu care sunteți într-o relația este violent fizic/
emoţional/sexual/economic/social. Cu cât aveți mai multe răspunsuri de
acest fel, cu atât abuzul este mai puternic și riscurile cresc. Vă recomandăm
să discutați cu un asistent social/psiholog specialist pe domeniul violenței
domestice despre situația dumneavoastră.

23
 III. PLANUL DE SIGURANȚĂ
Când vă aflați într-o relație abuzivă, siguranța dumneavoastră și a copiilor
dumneavoastră este prioritatea numărul unu. Nu puteți controla abuzul
dar puteți lua anumite decizii care să vă ocrotească pe dumneavoastră și
pe copiii dumneavoastră.

Hotărârea de a rămâne
A pleca dintr-o relație abuzivă poate fi un lucru foarte dificil și probabil
că nu este cea mai bună opțiune pentru dumneavoastră într-un anumit
moment. Dacă planificați să rămâneți în această relație, vă puteți lua
câteva precauții. De exemplu:
• Purtați un telefon mobil.
• Memorați numerele de telefon de urgență.
• Asigurați-vă că aveți acces la o cameră care se încuie și în care vă puteți
refugia.
24
 • Hotărâți și planificați unde veți merge dacă plecați de acasă (chiar dacă
nu credeți că veți avea nevoie de acest lucru).
• Inventați un cod de urgență pentru copii, prieteni, rude sau vecini care
să îi avertizeze că aveți probleme și aveți nevoie de ajutor (ex.: informarea
unui prieten sau vecin cu privire la anunţarea autorităţilor în cazul în care
vă aude țipând, în casă).
• Dacă sunteți în siguranță să faceți acest lucru, pregătiți o geantă /
rucsac unde să aveți numere de telefon importante și lucruri folositoare
și plasați-l într-un loc de unde puteți să-l luați cu ușurință în cazul în care
trebuie să plecați în grabă.
• Evitați consumul de alcool și a altor substanțe cu efect asupra sistemului
nervos, întrucât, pot deteriora capacitatea de protecție a dumneavoastră
și a copiilor.
• Stabiliți care sunt uşile și ferestrele care asigură acces rapid către
exterior în cazul în care este necesară fuga imediată din casă.

25
 Dacă sunteți atacată şi vă aflați în pericol imediat:
• Sunați la 112 când puteți.
• Plecați imediat, dacă puteți.
• Dacă nu puteți pleca, atunci luați telefonul și ascundeți-vă într-o cameră
pe care ați pregătit-o să se încuie și pentru care aveți permanent o cheie
la îndemână. Încercați să evitați locuri cum ar fi bucătăria sau garajul unde
se află multe obiecte cu care puteți fi rănită(cuțite, obiecte ascuțite etc.).
• De asemenea, încercați să evitați camere mici, cum ar fi debaraua sau
alte locuri strâmte unde vă veți simți prinsă în capcană. Încercați să evitați
camerele unde nu există ferestre.
• Încercați să dați de știre prietenilor, rudelor sau unui vecin că aveți
probleme și aveți nevoie de ajutor.

26
 Pregătiți-vă de plecare
Dacă planificați să plecați, aveți nevoie de o strategie pregătită cu un
specialist capabil să evalueze riscurile acțiunilor. Planificați când și unde
mergeți. Țineți seama de aceste idei pentru planul de plecare:
• E bine să informați copiii că s-ar putea să fiți nevoiți să plecați de acasă
la un moment dat. Asigurați-vă că sunt destul de mari încât să înțeleagă
că acest lucru trebuie păstrat secret. Copiii au nevoie să fie asigurați că
aveți planuri pentru a-i proteja și a-i ocroti și trebuie să înțeleagă că aveți
nevoie de cooperarea lor pentru aceasta.
• Încercați să pregătiți un plan de scăpare și arătați-l copiilor
dumneavoastră, dacă apreciați că pot să înțeleagă și să participe.
• Inventați un cod de urgență pentru a le da de știre copiilor
dumneavoastră că e timpul să plecați ACUM.
• Dacă puteți, deschideți un cont de economii pe numele dumneavoastră
pentru a stabili și a mări o independență financiară proprie.

27
 • Găsiți o persoană de încredere care vă va permite dumneavoastră și
copiilor să stați cu ea sau să vă împrumute niște bani.
• Lăsați un set de chei, bani și copii xerox ale documentelor importante
la o persoană în care aveți încredere.
• Verificați planul de siguranță cu o persoană care vă sprijină în această
hotărâre sau cu un specialist care lucrează în domeniul protecției victimelor
violenței.

Ce să luați?
Dacă plecați, încercați să luați lucrurile esențiale, mai ales documente
care vor fi mai greu de recuperat mai târziu. Dar nu uitați că lucrul cel
mai important este să ajungeți într-un loc sigur. Nu vă faceți griji dacă nu
reușiți să luați nimic din lucrurile menționate mai jos. Vă puteți întoarce
după ele mai târziu, însoțită de o persoană care să vă ajute.
Lucrurile esențiale:

28
 • bani;
• haine;
• acte de identitate (permis de conducere, pașaport, certificate de naștere
pentru dumneavoastră și pentru copii, certificat de căsătorie);
• medicamente;
• carduri de bancă;
• cheile de la casă, de la birou, de la mașină;
• numere de telefon importante.
Alte lucruri folositoare:
• acte care atestă statutul de asigurat la sistemul de sănătate și documente
medicale (cardul de sănătate);
• diplome școlare;
• acte de domiciliu cum ar fi contractul de închiriere, act de proprietate
sau extrase de cont ale plăților ipotecii;

29
 • documente financiare;
• hotărâri judecătorești privind custodia/divorțul sau ordinul de protecție;
• jucăriile preferate ale copiilor;
• fotografii sau cărți preferate ale copiilor.

Care sunt numerele de telefon importante ce trebuie memorate?

Păstrați o listă de numere de telefon importante la îndemână, care să
includă:
• serviciu de taxi;
• prieteni și rude;
• numărului unic național de urgență pentru victimele violenței domestice:
0800 500 333 (Linie telefonică cu tarif gratuit apelabil 24/24);
• adăpostul local pentru femei victime ale violenței;
• serviciul de asistență socială;

30
 • avocatul;
• medicul de familie;
• șeful companiei în care lucrați;
• biroul local de poliție;
Păstrați în scris planul de siguranță doar dacă știți că partenerul nu îl
poate găsi.

Lucruri de făcut pentru a rămâne în siguranță după ce ați plecat

Știm că atunci când plecați dintr-o relație abuzivă nu înseamnă că s-a
terminat și cu violența. Multe femei experimentează abuzul din partea
partenerilor și după ce acestea au părăsit locuința. De aceea, trebuie să
luați măsuri pentru a fi în siguranță în noua dumneavoastră locuință.
De exemplu:
• păstrați legătura cu asistentul social, juristul și cu serviciul local de
asistență a victimelor violenței domestice. Aceștia vă vor ajuta să fiți în
31
 siguranță pe măsură ce se schimbă împrejurările;
• achiziționați o cartelă telefonică nouă;
• salvați toate mesajele care vă amenință sau evidențele care arată că
partenerul încalcă orice hotărâre judecătorească cu privire la violența
domestică;
• deschideți conturi noi, doar pe numele dumneavoastră;
• evitați să rămâneți acasă singură și diversificați rutina zilnică - schimbați
modul de a ajunge la serviciu și nu mergeți de două ori la rând la aceeași
bancă sau la același magazin. Dacă trebuie să vă întâlniți cu partenerul
dumneavoastră, încercați să faceți acest lucru într-un loc public;
• pregătiți-i pe copii să știe ce să facă în cazul în care îl văd pe partenerul
dumneavoastră, și înștiințați-i pe profesori că doar dumneavoastră aveți
voie să-i luați pe copii de la școală. Încercați să vă asigurați că nimeni din
școala copiilor nu va divulga detaliile dumneavoastră de contact;
• vorbiți despre situația dumneavoastră și cu şeful dumneavoastră de

32
la locul de muncă și organizați măsuri de protecție și când sunteți la
serviciu: să nu mergeți singură la masa de prânz sau cereți unui coleg să
vă însoțească până la stația de autobuz sau la locul de parcare. Puteți, de
asemenea, să-i dați șefului dumneavoastră o poză cu cel care vă abuzează.

Lucruri de făcut pentru a rămâne în siguranță când atacatorul a

părăsit domiciliul:
• schimbați încuietorile de la ușă și de la geamuri;
• daca este posibil, apelați la o companie pentru montarea unor
dispozitive de siguranță (sistem de securitate, detectoare de mişcare,
lumini în exteriorul casei, gratii la ferestre sau încuietori suplimentare).

33
 IV. EFECTELE VIOLENȚEI
Toate formele de abuz au consecințe negative asupra victimelor. Acestea
pot trăi o multitudine de emoții/stări precum:
• sentimentul că nu sunt valoroase;
• lipsa încrederii în propria persoană;
• vinovăție și teamă că vor afla alții despre abuz;
• sentimentul de vinovăție pentru ce li se întâmplă;
• neajutorare și tristețe;
• neputință;
• singurătate;
• teamă pentru ceea ce ar putea să se întâmple dacă cer ajutor sau pleacă;
• teama că nimeni nu le va crede;
• teama de a nu reuși;
• confuzie.
34
 Copiii, chiar dacă nu sunt victime directe ale abuzului, simt tensiunea din
familie și sunt afectați de conflictele dintre adulții din viața lor. Deseori ei
cred că sunt responsabili de violența din familie și consideră că certurile
se datorează faptului că au greșit cu ceva sau nu au fost suficient de
“cuminți”. Confuzia apare și în momentul în care copilul este apropiat de
ambii părinți și este pus în situația de a fi martor al agresiunii unuia dintre
ei față de celălalt.
Copilul martor al violenței se poate manifesta agresiv, poate fi neliniștit,
anxios, temător, poate avea dureri de cap sau stomac, poate avea dificultăți
de concentrare și învățare.
Una dintre nevoile de bază ale copilului este nevoia de siguranță. Într-o
familie în care violența este prezentă, copilul resimte nesiguranță și
impredictibilitatea mediului. El va învăța să fie hipervigilent, să adopte un
comportament precaut și să își limiteze înteracțiunile sociale.

35
 V. MITURI / STEREOPTIPURI ÎN DOMENIUL VIOLENȚEI
DOMESTICE

“Noi ne certăm des, dar nu este vorba despre violență”

Există o diferenţă clară între violență şi ceartă (dispută, discuție). În
timp ce între două persoane care au o dispută, raportul de putere
rămâne egal, în cazul relației violente, una dintre persoane este într-o
stare de obediență. Chiar dacă răspunde, ea ştie că celălalt poate pune
capăt conflictului în favoarea lui oricând, cu o lovitură sau numai cu o
demonstraţie de putere fizică. În momentul în care în cadrul discuției apar
jigniri, amenințări sau chiar șantajul, aceasta nu mai este o discuției în care
se folosesc argumente, ci trece în sfera violenței.
“Numai în familiile sărace se întâmplă să se bată unii cu ceilalți.”
Numeroase studii efectuate în ţările cu experienţă îndelungată în
servicii împotriva violenţei domestice și cu expertiză în cercetare, arată
36
că violenţa familială este o problemă cu răspândire în toate categoriile
sociale. Statutul socio-profesional şi economic al unei familii/ cuplu poate
influenţa cel mult modalităţile de manifestare în spațiul social și constelaţia
de comportamente abuzive.

“Violenţa domestică este o problemă privată, nimeni nu ar trebui

să se amestece.”
Această problemă are costuri sociale și prin urmare priveşte societatea
în ansamblul ei. Complexitatea și consecinţele sale asupra femeii, copiilor,
relaţiilor între adulţi și adulţi-copii determină acțiuni la nivel de comunitate
și de stat. Majoritatea ţărilor cu o democraţie avansată au făcut din violenţa
domestică o problemă naţională, promovând politici adecvate şi eficiente
(SUA, Marea Britanie, Austria, Italia etc.).
La 29 februarie 2016, Senatul României a aprobat Legea de ratificare
a Convenției de la Istanbul care a fost adoptată în 2011 de Consiliul
Europei. Această convenție este tratatul internaţional cel mai cuprinzător
37
 care abordează această gravă violare a drepturilor omului și prevede:
protejarea femeilor împotriva tuturor formelor de violență și prevenirea,
încriminarea și eliminarea violenței împotriva femeilor și a violenței
domestice; contribuția la eliminarea tuturor formelor de discriminare
împotriva femeilor, promovarea egalității între femei și bărbați și
emanciparea femeilor; protejarea și sprijinirea tuturor victimelor violenței
împotriva femeilor și a violenței domestice.

“Femeile susţin că sunt abuzate numai pentru a câştiga procese de

partaj și pentru a obţine avantaje financiare.”
Femeile abuzate se hotărăsc foarte greu să divorţeze, datorită
dependenței de agresor și capacității scăzute de a avea autonomie
personală. Obstacole pot fi: creşterea riscului de a fi atacate dacă încearcă
să plece; teama de consecinţe, neavând de multe ori nici venit propriu,
nici locuinţa asigurată; implicaţiile asupra locului de muncă; teama de a
crește singure copiii în condițiile în care nu au resurse financiare; influenţa

38
familiei, a prietenilor sau a liderilor religioşi; lipsa unui suport adecvat din
partea poliţiei sau a serviciilor sociale.

“Femeilor care trăiesc în relaţii abuzive le place situația, altfel ar

pleca.”
Sunt foarte multe motive și obstacole pentru care femeile nu-şi părăsesc
partenerul, câteva dintre acestea fiind prezentate anterior

“Femeile/copiii provoacă violenţa sau o „merită” . ”

Violenţa nu este sub nici o formă o metodă acceptabilă de rezolvare
a conflictelor interpersonale, încalcă drepturile omului și afectează
dezvoltarea ființei umane. Nimeni nu merită să fie abuzat într-o relație și
nimeni nu are dreptul să lovească, să producă vătămarea unei persoane,
indiferent de motivul invocat. De fapt, în timp, cele mai multe victime
ajung să se conformeze dorinţelor, pretenţiilor ori solicitărilor agresorilor,
fac tot ce le stă în putinţă pentru a le fi pe plac; din acest motiv nici nu mai
39
 poate fi vorba de un conflict între cei doi, ci de abuz și de o transformare
a unei persoane în victimă.

“Bărbaţii violenţi au fost maltrataţi în copilărie ori provin din familii

violente.”
Deşi un procent semnificativ din bărbaţii violenţi au suferit abuzuri în
copilăria lor, datele statistice, cercetările și cazuistica prezentată de către
serviciile sociale arată că nu toate persoanele care au suferit maltratări în
copilărie repetă abuzul în relațiile dezvoltate la maturitate.

“Bărbaţii violenţi sunt bolnavi psihic.”

Studiile clinice infirmă această supoziţie, majoritatea agresorilor sunt
persoane sănătoase clinic și care, prin contrast, se comportă normal, non-
violent, în societate sau la locul de muncă.

40
 “Bărbaţii agresează femeile pentru că nu ştiu un alt mod de a-şi
exprima emoţiile.”
Realitatea contestă această afirmaţie prin însăşi comportamentul
abuzatorului din faza de „lună de miere” (care urmează episodului
violent). În această perioadă, bărbatul regretă şi adesea își cere iertare,
promiţându-i partenerei că a fost pentru prima şi ultima dată, căutând
justificări pentru „scăparea” lui, pentru lipsa de autocontrol; el îşi declară
iubirea, îi face daruri femeii pentru a o convinge de buna lui credinţă.

“Alcoolul este cauza violenţei domestice.”

În realitate doar în jumătate dintre incidentele de violenţă agresorul
este sub influenţa alcoolului. Acesta ajunge să fie violent fizic și atunci
când nu este sub influenţa alcoolului. În ceea ce priveşte formele de abuz
emoțional/social, acestea se întâmplă indiferent de tipul sau cantitatea de
alcool consumată.

41
 “Este mai uşor de acceptat violenţa emoţională, deoarece este mai
puţin gravă decât cea fizică.”
Este nevoie de mult timp şi sprijin pentru a scăpa de efectele unei traume,
fie ea fizică sau psihică. Uneori consecințele abuzului emoțional pot fi la
fel de grave ca cele ale abuzului fizic.

“Oamenii care agresează prin cuvinte sunt, de fapt, inofensivi.”

Mulţi agresori trec de la intimidarea emoţională la bătaie. Din cazurile
înregistrate de către serviciile sociale reiese că violența are un traseu de
creștere în intensitate și manifestare, exercitarea abuzului verbal este doar
factorul care prevesteşte, cu probabilitate maximă, apariţia în viitor a
agresiunii fizice.

42
 “Dacă victimele nu anunţă la poliţie că au fost agresate, înseamnă
că nu e chiar atât de grav.”
Femeilor le este frică să anunţe poliţia sau nu au încredere că ar putea fi
ajutate. Cu toate acestea, un număr însemnat de femei care au suport în
jurul lor au făcut plângere la poliție.

“E normal să se mai întâmple, din când în când, câte un episod

violent fizic sau verbal.”
Un procent de 65% din femeile agresate de partener relatează că au fost
agresate de mai multe ori de acesta.

“Victimele consideră normal abuzul și de aceea nu cer ajutor.”

Majoritatea persoanelor supuse violenţei în spațiul familiei nu recunosc
acest lucru de teama stigmatizării sociale, sau nu îşi cunosc drepturile.

43
 “Soţul este agresiv dar este un tată bun pentru copii şi e bine ca
aceştia să crească alături de ambii părinţi.”
Un procent însemnat de bărbaţi care îşi agresează soţiile/partenerele, în
timp, devin violenţi și faţă de copii. Efectele relației violente între părinţi
se răsfrâng asupra dezvoltării copiilor și asupra modelelor de relaționare
pe care aceștiale învață, chiar dacă ei nu sunt victime directe ale violenţei
tatălui, ci doar martori la violență.

“Bătaia este ruptă din Rai”

Forma completă și corectă, care a fost deformată, este: “Bătaia inimii este
ruptă din Rai”.

“Femeia să se teamă de bărbat!”

Conform Epistolei către Efeseni: “Femeile să se supună bărbaţilor lor ca
Domnului,/Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap
44
Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor și este./Ci precum Biserica se supune
lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.” (versetele 22-24)
Aceste versete sunt interpretate astfel încât să justifice agresivitatea
bărbaților asupra femeilor.
Supunerea la care se face trimitere se referă la acceptarea, în iubire, a
lui Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor și nu are legătură cu raportul de
superioritate a bărbatului față de femeie în cuplu. Un bărbat și o femeie
sunt diferiți, sunt unici și sunt egali în respectul pe care și-l datorează
reciproc ca ființe umane, fără teamă unul de celălalt. În toate relațiile
în care se cultivă teama, se va ajunge mai devreme sau mai târziu la
comportamente violente.

45
 VI. RESURSE

1. Unde poți cere ajutorul?

Dacă ești în pericol sau există riscul de a fi agresată fizic sau sexual,
amenințată sau urmărită, cere ajutorul poliției.
Dacă ai leziuni sau urme ale loviturilor contactează serviciul medical
de urgență, iar după îngrijire, solicită suport pentru a obține Certificatul
medico-legal.
Dacă ai nevoie de o locuință sigură contactează asistentul social de la cel
mai apropiat serviciu social. El te va îndruma către un adăpost specializat.
Adăpostul pentru victime ale violenței domestice oferă informare,
consiliere și găzduire atât pentru femei cât și pentru copiii lor.
Dacă ai nevoie de protecție pentru siguranța ta și/sau a copiilor poți
aplica pentru un ordin de protecție.

46
 Ce faci dacă ești victima unui abuz sexual?
Femeile care au suferit un abuz sexual trebuie să meargă la unitățile de
primiri urgențe aflate în spitale și să solicite să vorbească cu asistentul
social sau cadrele medicale de gardă cărora le va vorbi despre situația
în care se află. Este important să știți că după un abuz sexual, înainte
să mergeți la unitatea de primiri urgențe, nu trebuie să faceți duș și nici
să nu vă schimbați hainele. Dacă în urma evaluării cadrele medicale sau
asistentul social constată forma de abuz sexual, este chemată poliția. Este
important să știți că atunci când intervine poliția, aceasta poate solicita
evaluarea și eliberarea gratuită a certificatului medico-legal.

Cu cine poți vorbi?

În general, familia și prietenii sunt o rețea care te poate susține. Însă,
uneori, aceștia au o înțelegere limitată asupra a ceea ce înseamnă abuzul
sau pot fi subiectivi în evaluarea riscului în care te afli. De obicei, este de
ajutor să vorbești cu un specialist care lucrează cu victime ale violenței
47
 domestice. Puteți beneficia de servicii de consiliere socială și psihologică
și de consiliere juridică.

2. TU EȘTI O RESURSĂ! CEA MAI IMPORTANTĂ RESURSĂ!

Reziliența
Dacă ești într-o relație violentă și vrei să închei această relație, poți apela
la serviciile sociale de suport publice sau private. Contactează cel mai
apropiat serviciu social. Acesta poate fi în cadrul primăriei din localitate
sau poate fi Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
din reședința de județ. O alternativă este apelarea numărului unic național
de urgență pentru victimele violenței domestice: 0800 500 333. Acesta
poate fi apelat 24 de ore din 24. Ei te vor îndruma către cel mai apropiat
serviciu de suport.
O persoană care trăiește într-o relație abuzivă poate crede că nu există
nicio șansă pentru ea și pentru copiii ei sau că nimeni nu o poate ajuta.
Uneori poate crede că nu mai poate face nimic cu viața ei și nu va putea
48
trece niciodată peste ceea ce a trăit.
Specialiștii care au studiat persoanele care au trecut prin diferite situații
traumatice sau dezastre, spun că fiecare om are capacitatea de a depăși și
de a face față celor mai grele adversități și efectelor negative ale stresului.
Această capacitate poartă numele de reziliență.
Rezilienţa poate fi văzută ca o aptitudine a indivizilor și a sistemelor
(familie, grup social, comunitate) de a învinge adversităţile și situaţiile de
risc.
Unul dintre cei mai cunoscuţi promotori ai conceptului de rezilienţă este
Michael Rutter, cunoscut pentru cercetările sale axate pe evoluţia copiilor
adoptaţi din România, din orfelinate. Definiţia pe care el o dă rezilienţei
se bazează pe valorizarea relaţiilor cu ceilalţi: rezilienţa este un proces
continuu de dezvoltare a competenţelor necesare pentru a forma, a
menţine și a folosi ca resursă relaţii interpersonale de calitate.

49
 VII. CLARIFICAREA TERMENILOR DIN PUNCT DE VEDERE
JURIDIC

1. Ordinul de protecție

1.1. Ce este un ordin de protecție?

Ordinul de protecție este documentul prin care, cu caracter provizoriu,
o instanță de judecată poate să hotărască una ori mai multe măsuri
(obligații sau interdicții), în scopul înlăturării stării de pericol în care se află
un membru al familiei, atunci când sunt vizate integritatea sa fizică sau
psihică ori libertatea sa.
Măsurile pe care instanța de judecată le poate lua, la cererea persoanei
care se află în starea de pericol, sunt:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent
dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
50
 b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți
a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât
agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate
față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori
față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei
protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone
determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează
periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau
în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.

51
 Prin aceeași hotărâre, instanța mai poate dispune și suportarea de către
agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde
victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să
locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială. În
plus, pe lângă oricare dintre obligațiile sau interdicțiile pe care instanța le
poate dispune, se prevede și posibilitatea obligării agresorului de a urma
consiliere psihologică, psihoterapie sau recomandarea luării unor măsuri
de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în
special în scopul dezintoxicării.
Prin urmare, ordinul de protecţie se materializează într-o hotărâre
judecătorească dată în regim de urgenţă, prin care persoanele care
sunt victime ale violenţei în familie pot beneficia de protecţie în scopul
garantării integrităţii şi libertăţii personale, atât fizice cât și psihice, faţă de
un anume agresor.

52
 1.2. Cine poate solicita un ordin de protecție?
Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal
sau prin avocat.
De asemenea, cererea poate fi introdusă în numele victimei și de:
a) procuror;
b) reprezentantul autorității sau structurii competente, din primărie, cu
atribuții în materia protecției victimelor violenței în familie;
c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul
prevenirii și combaterii violenței în familie, cu acordul victimei.

1.3. Când se poate solicita ordinul de protecție?

Ordinul de protecție se poate solicita atunci când persoana a cărei viață,
integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act
de violență din partea unui membru al familiei.

53
 Violența în familie se manifestă sub următoarele forme: violență
verbală, fizică, psihologică, sexuală, economică, socială și spirituală.

1.4. Unde se poate solicita ordinul de protecție?

Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența

judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința
victima.

1.5. Ce documente sunt necesare?

Cererea privind emiterea ordinului de protecție se întocmește potrivit
formularului de cerere prevăzut în Legea 217/2003, atașat acestui ghid.
Alternativ, cererea poate fi formulată și de către avocat.
În susținerea cererii se pot depune o serie de documente considerate de
persoana care face o astfel de solicitare ca fiind importante, însă nu sunt
admisibile acele probe a căror administrare necesită un timp îndelungat,
54
deoarece procesul are loc de urgență. Se pot aduce la dosar fotografii,
mesaje, certificate medico-legale, martori care să susțină povestea victimei.
În urma ultimelor modificări legislative judecătorul trebuie să judece
cererea în cel mult 72 de ore de la data la care a fost depusă cererea. La
proces participă și procurorul.
În caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecție
chiar în aceeași zi, pronunțându-se pe baza cererii și a actelor depuse, fără
a asculta martori sau părți.

1.6. Cât costă?

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, fiind suportată
de către stat.
De asemenea, la cerere, persoanei care solicită ordinul de protecție i
se poate acorda asistență sau reprezentarea gratuită a unui avocat.
Asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de
protecție este obligatorie.
55
 Dacă persoana care introduce cererea nu poate să plătească un avocat
care să o reprezinte/asiste în fața instanței de judecată, poate solicita ca
statul să îi acopere costurile pentru plata unui avocat și să îl pună gratuit
la dispoziție.
Poate beneficia de ajutor public judiciar orice persoană al cărei venit
mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare
formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele
care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.
Daca venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două
luni anterioare formulării cererii, se situează între 300 și 800 lei, statul
plătește doar 50% din ajutorul public judiciar. Cealaltă jumătate trebuie
achitată de victimă.
De asemenea, ajutorul public judiciar se poate acorda și în alte situații,
proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau
estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la
justiție.
56
 1.7 Efectele ordinului de protecție

1.7.1 Comunicarea ordinului de protecție și punerea în executare

După ce instanța s-a pronunțat asupra cererii privind ordinul de protecție,
decizia se comunică în maximum 5 ore către structurile Poliției în a căror
rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului.
Pentru punerea în executare a ordinului de protecție, polițistul poate
intra în locuința familiei și în orice anexă a locuinței, cu acordul persoanei
protejate sau, în lipsa acestui acord, al altui membru al familiei.
De asemenea, Poliția are obligația să supravegheze modul în care se
respectă hotărârea judecătorească și să sesizeze Parchetul în cazul în care
agresorul se sustrage de la executarea acestei hotărâri.
Încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție constituie
infracțiune (infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești) și se
pedepsește cu închisoare de la o lună la un an. Însă, legea prevede că

57
 împăcarea între victimă și agresor înlătură răspunderea penală.
Măsuri ce se pot lua împotriva ordinului de protecție: persoana
împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecție pe durata
maximă (6 luni) poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii
dispuse.
Următoarele condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se dispune
revocarea ordinului de protecție:
a) agresorul a respectat interdicțiile sau obligațiile impuse prin ordinul
de protecție;
b) agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de
dezintoxicare ori orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost
stabilită în sarcina sa ori care i-a fost recomandată sau a respectat măsurile
de siguranță, dacă asemenea măsuri s-au luat;
c) trebuie să existe indicii temeinice că agresorul nu mai prezintă un real
pericol pentru victima violenței sau pentru familia acesteia.

58
 Cererea de revocare se soluționează cu citarea părților și a unității de
poliție care a pus în executare ordinul de protecție a cărui revocare se
solicită. Participarea procurorului este obligatorie.
De asemenea, ordinul de protecție poate fi atacat numai cu recurs,
în termen de 3 zile de la pronunțarea hotărârii, dacă s-a dat cu citarea
părților, sau de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Instanța de recurs poate suspenda executarea ordinului de protecție
până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei sume de bani al
cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
Recursul se judecă cu citarea părților, iar participarea procurorului este
obligatorie.
1.7.2 Ce înseamnă custodie?

În legislația românească termenul de custodie nu este precis determinat.

Există în schimb noțiunile de autoritate părintească și acea de locuință
statornică a copilului.
59
 Autoritatea părintească este transpusă într-un ansamblu de drepturi
și obligații ale ambilor părinți cu privire la copiii minori ai acestora. De
regulă, autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți, chiar
dacă aceștia divorțează. Părinții pot alege modalitatea în care autoritatea
părintească se va exercita atunci când aceștia se despart, având în
vedere interesul superior al copilului. De asemenea, ei pot decide asupra
locuinței copilului minor. Dacă divorțul are loc pe cale notarială, părinții
sunt obligați să respecte toate aspectele pe care le-au argeat în fața
notarului. Dacă divorțul se face pe cale judecătorească, judecătorul va
decide, de regulă, ca locuința copilului să fie la părintele la care locuiește
în mod statornic. Decizia judecătorului are însă la bază interesul superior
al copilului, înțelegerea părinților și evaluaarea psiho-socială întocmită de
Autoritatea Tutelară. Dacă vârsta o permite, inclusiv copilul va putea să își
spună cuvântul.
În cazuri excepționale, instanța poate decide ca autoritatea părintească
să fie exercitată de către un singur părinte, sau de către o altă persoană,
de regulă o rudă a copilului. De asemenea, tot în cazuri excepționale,
60
instanța poate decide ca locuința copilului să fie stabilită la un alt membru
de familie, sau în sistemul public de ocrotire a copilului.
Având la bază aceste concepte, am putea defini custodia totală drept
exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, la care copilul își
are și locuința statornică. În acest caz, părintele care a pierdut autoritatea
părintească are doar dreptul de a veghea asupra modului de creștere și
educare a copilului.
În situația în care autoritatea părintească este exercitată de ambii părinți,
chiar dacă acesta locuiește în mod statornic doar cu unul dintre ei, vorbim
despre o custodie comună. Aceasta, poate îmbrăca mai multe forme: în
primul rând, părinții sunt obligați să decidă împreună asupra modalității
de creștere și educare a copilului; în al doilea rând, copilul va întreține,
în mod statornic, relații personale cu părintele cu care nu locuiește și va
putea inclusiv să locuiască temporar cu acesta, în funcție de înțelegerea
dintre părinți sau de decizia instanței.

61
 1.7.3 Ce înseamnă membru de familie?
Prin membru de familie se înțelege:
a) părinții și copiii, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele
devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;
c) persoanele care au stabilit relații asemanătoare acelora dintre soți sau
dintre părinți și copii, în cazul în care locuiesc împreună;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile
față de un copil;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu
boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor
care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.

62
 1.7.4 Ce înseamnă program de vizită? Când și în ce condiții se
poate solicita?
De regulă, copilul are dreptul de a menține relații personale și contact
direct cu părinții, rudele și cu alte persoane față de care acesta a dezvoltat
atașament, în măsura în care nu locuiește în mod obișnuit cu aceștia. Prin
relații personale înțelegem:
- întâlniri ale copilului cu părintele și/sau rudele sale;
- vizitarea copilului, la domiciliul acestuia, de către părintele care nu locuiește
cu el;
- găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de
către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
- corespondență ori altă formă de comunicare a copilului cu persoanele
față de care a dezvoltat legături de atașament;
- transmiterea de informații copilului cu privire la părintele cu care nu
locuiește în mod obișnuit;
63
 - transmiterea, de către părintele la care locuiește copilul, a unor informații
referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare,
către părintele care menține relații personale cu copilul;
- întâlniri ale copilului cu părintele, ori cu o altă persoană față de care copilul
a dezvoltat legături de atașament, într-un loc neutru în raport cu copilul, cu
sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute.
Un părinte nu poate împiedica relațiile copilului cu celălalt părinte, cu excepția
cazului în care instanța decide că acestea ar avea o influență negativă față
de dezvoltarea fizică sau psihică a copilului. Împiedicarea părintelui, care nu
locuiește cu copilul, să mențină relații personale cu acesta este sancționată
cu amendă.
Părinții trebuie să cadă de comun acord cu privire la modalitățile prin care
relațiile personale ale copilului vor fi păstrate. Dacă nu ajung la o înțelegere,
instanța va decide pentru ei un program, care va avea ca principiu interesul
superior al copilului, urmat de alte elemente, precum nevoile de îngrijire
și educare ale copilului și intensitatea legăturii afective. Acest program va
64
conține elementele expuse mai sus, într-una sau mai multe forme.

1.7.5 Ce înseamnă pensie alimentară? Când și în ce condiții se

poate solicita? Care poate fi cuantumul?
În mod firesc, părinții datorează copiilor lor întreținerea acestora, în
raport cu nevoile particulare ale fiecărui copil. Întreținerea se efectuează
de obicei în natură, prin asigurarea copilului sau copiilor a celor necesare
pentru hrană, adăpost cât și pentru educarea lor. Ceea ce numim ”pensia
alimentară” este în fapt expresia obligației de întreținere în formă bănească
pe care părintele care nu mai locuiește efectiv cu copilul sau copiii săi o
datoreză acestora, până la vârsta de 18 ani, sau dacă aceștia își continuă
studiile, până la terminarea acestora, dar nu mai mult de împlinirea vârstei
de 26 de ani.
Pensia alimentară se datorează de la data introducerii cererii de chemare
în judecată pentru stabilirea acesteia, sau anterior acesteia, dacă există
motive temeinice. De obicei, cererea se formulează o dată cu cererea de
65
 divorț.
Cuantumul pensiei alimentare este după cum urmează:
- 1/4 din venitul lunar al celui care o datorează, pentru un copil;
- 1/3 din veniul lunar al celui care o datorează, pentru doi copii;
- 1/2 din venitul lunar al celui care o datorează, pentru trei sau mai mulți
copii.
Cu toate acestea, cuantumul pensiei alimentare, împreună cu întreținerea
datorată altor persoane, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al
celui ce o datorează.
În măsura în care se ivesc modificări cu privire la venitul celui care
datorează pensia de întreținere, instanța poate decide majorarea sau
micșorarea acesteia.
De asemenea, pensia alimentară poate fi stabilită drept o sumă fixă
lunară care se indexează trimestrial în raport de inflație.

66
 1.7.6 Ce este Autoritatea Tutelară? Care este rolul ei în procesul
de separare a partenerilor?
Autoritatea Tutelară este o instituție a autorităților publice locale, cu rol
în supravegherea, controlul și îndrumarea activității de ocrotire a copiilor
minori. De accea, Autoritatea Tutelară este prezentă în procesele de
divorț cu copii minori pentru a realiza evaluarea psiho-socială prin care
se propun măsuri în legătură cu copiii minori ai părinților care divorțează.
Reprezentanții Autorității Tutelare vor avea interviuri cu părinții și copiii
și vor realiza o evaluare la locuința minorului. Din acestea, reprezentanții
Autorității Tutelare vor trage concluzii cu privire la facilitățile de care
dispune copilul minor și posibilitățile de întreținere ale acestuia.
La finalul evaluării, reprezentanții Autorității întocmesc un raport pe
care îl depun instanței de judecată. În baza acestui raport, și respectând
principiul interesului superior al copilului, instanța va putea decide cu privire
la aspecte precum exercitarea autorității părintești, locuința statornică
a copiilor minori și modalitatea de întreținere a relațiilor personale ale
67
 copilului cu părintele cu care nu locuiește în mod efectiv.

1.7.7 Ce înseamnă reprezentare juridică? În ce condiții se poate

obține reprezentare juridică gratuită?
Reprezentarea juridică se poate face doar de către un avocat înscris în
tabloul Reprezentarea juridică se poate face doar de către un avocat înscris
în tabloul avocaților redactat de către Uniunea Națională a Barourilor
din România. În măsura în care se apelează la un avocat, acesta va oferi
în principiu consultanță juridică în raport de situația particulară a fiecărei
persoane, va putea redacta înscrisuri ce vor fi folosite în fața instanțelor de
judecată sau în fața altor organe competente, va putea menține legătura cu
cealaltă parte. În măsura în care nu se mai dorește comunicarea în mod direct
cu partenerul chemat în fața instanței, avocatul va susține poziția clientului în
fața instanțelor de judecată sau în fața oricărui alt organ competent, va putea
asista clientul în orice procedură desfășurată într-o anumită situație concretă
și în general va folosi toate mijloacele legale aflate la dispoziția sa pentru a-și

68
ajuta clientul să obțină rezultatul pe care și-l dorește.
Pentru cauzele civile, asistența gratuită a unui avocat poate fi solicitată
dacă nu există mijloace financiare pentru susținerea acelei cauze. Cererea
poate fi introdusă fie la instanța care judecă acea cauză, fie la sediul Baroului
care activează în raza acelei instanțe. Dacă cererea se face la Barou, Decanul
Baroului aprobă cererea de acordare a asistenței judiciare gratuite. În toate
cazurile, cererea trebuie să cuprindă dovezi cu privire la starea materială
precară cât și o declarație pe propria răspundere a solicitantului în sensul
de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public
judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor.
Poate beneficia de ajutor public judiciar orice persoană al cărei venit mediu
net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării
cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie
ajutor public judiciar se plătesc în întregime de către stat.
Daca venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două
luni anterioare formulării cererii, se situează între 300 și 600 lei, statul plătește

69
 doar 50% din ajutorul public judiciar. Cealaltă jumătate trebuie achitată de
către persoana care face solicitarea.

1.7.8 Ce înseamnă dovezi sau probe ale violenței domestice?

Ce tipuri de probe sunt acceptate pentru ordinul de protecție? Dar
pentru divorț?
În cadrul proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată din România se
folosește termenul de ”probe”. Aceste probe trebuie să susțină afirmațiile
făcute de părți, dar în același timp trebuie să servească la aflarea adevărului.
Pot constitui probe: înscrisuri, martori, expertize, mărturisiri ale părților,
mijloace materiale de probă sau cercetări la fața locului.
În măsura în care se solicită emiterea unui ordin de protecție, se pot
administra dovezi doar dacă acestea nu necesită un timp îndelungat
pentru a fi prezentate. Având în vedere că aceste cereri trebuie judecate
de urgență, nu este nici în interesul părții care a solicitat emiterea ordinului
de protecție să solicite probe care duc la amânarea pronunțării unei soluții.
70
De aceea, în cadrul acestei proceduri sunt mai degrabă folosite acele
mijloace de probă care există la momentul introducerii cererii și care de
fapt stau la baza motivelor cererii. Dacă s-a pus problema violenței fizice
sau sexuale, un certificat medico-legal este extrem de important pentru
a putea determina gravitatea situației. De asemenea, sunt acceptate
acele mijloace de probă materiale care dovedesc o anumită situație de
fapt: distrugerea de obiecte, tăierea liniilor telefonice, transmiterea de
mesaje amenințătoare, înregistrări video etc.. Nu în ultimul rând, pot fi
chemați martori, dacă aceștia au asistat la acte de violență sau alt tip de
comportament abuziv.
În cazul în care vorbim de procedură de divorț, pe lângă dovezile care
pot fi solicitate de către părți, un mijloc de probă îl va constitui raportul de
anchetă psiho-socială întocmit de către Autoritatea Tutelară și care este
obligatoriu. De asemenea, vor fi audiați copiii minori cu vârsta de cel puțin
10 ani, sau chiar cei mai mici de 10 ani, în situații speciale. Pe lângă aceste
elemente stabilite de către lege, părțile pot propune martori (care pot fi
inclusiv rude ale părților), cât și interogatoriul celuilalt partener pentru
71
 a stabili anumite situații care s-au ivit pe parcursul căsniciei. Și în cadrul
procedurii de divorț pot fi prezentate certificate medico-legale, cât și alte
probe materiale care să dovedească o anumită stare de fapt.
Înregistrările video cât și planșele fotografice sunt acceptate drept dovezi
doar dacă au fost făcute cu respectarea legii și a bunelor moravuri.
Nu vor fi acceptate drept dovezi orice tip de probă care a fost obținută
prin mijloace nelegale sau care încalcă bunele moravuri.
Probele pot fi obținute în timp, pe măsură ce ele se conturează. Dacă au
existat acte de violență fizică sau sexuală este important să se efectueze o
vizită la medicul legal la scurt timp după producerea faptei, tocmai pentru
a preîntâmpina pierderea dovezii.

1.7.9 Ce înseamnă divorț prin intermediul unui notar? Dar prin

intermediul unei instanțe?
Prin intermediul Noului Cod Civil a fost introdusă o nouă modalitate de
a divorța, în fața notarului public. Această modalitate permite părților care
72
sunt de acord cu divorțul, și care s-au înțeles asupra tuturor aspectelor
ce privesc numele după desfacerea căsătoriei, exercitarea autorității
părintești, locuința statornică a copilului, modalitatea de menținere a
legăturilor personale, precum și contribuția la cheltuielile de creștere și
educare a copilului, să introducă o cerere la notarul aflat în raza ultimei
locuințe comune sau de la locul căsătoriei. După ce a fost înregistrată
cererea, notarul acordă un timp de reflecție de 30 de zile. Dacă după
împlinirea termenului, dacă soții încă doresc să divorțeze, atunci notarul
va lua act de decizia acestora. Întreg acest proces are loc în cadrul biroului
notarial, iar prezența personală a părților este obligatorie. De asemenea
este obligatoriu ca soții să cadă de acord asupra tuturor aspectelor expuse
mai sus. În caz contrar divorțul le va fi respins și vor fi îndrumați către o
instanță judecătorească. Avantajul divorțului la notar este durata mai mică
de timp necesară, cât și discreția procedurii.
Onorariul minimal pentru această procedură este de 700 RON. Nu există
taxă de timbru.

73
 În fața instanței, procedura este una publică, iar dezbaterile se vor face
în cadrul unei ședințe de judecată. De regulă, durata procedurii de divorț
este mai îndelungată în fața unei instanțe de judecată.
În ceea ce privește cuantumul taxelor de timbru, pentru cererea de divorț
se achită o taxă de timbru de 100 lei pentru divorțul din culpă sau în urma
separării de fapt; 200 lei, în cazul divorțului pe cale amiabilă; 50 lei în cazul
divorțului din cauza stării de sănătate. Câte 20 lei se achită pentru fiecare
cerere ce privește exercitarea autorității părintești, locuința statornică a
copilului, modalitatea de menținere a legăturilor personale, precum și
contribuția la cheltuielile de creștere și educare a copilului.
Scutirea plății taxei de timbru se poate face doar în urma unei cereri
adresate instanței de judecată investită cu judecarea acelei cauze, dacă
sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea ajutorului public judiciar, și
anume: dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele
două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei
sumele care constituie ajutor public judiciar se plătesc în întregime de

74
către stat; dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele
două luni anterioare formulării cererii, se situează între 300 și 600 lei,
statul plătește 50% din ajutorul public judiciar.

1.7.10 Cerea de divorț. Unde se depunde? Ce presupune? Cine o

poate întocmi?
Cererea de divorț este acea cerere adresată unei instanțe judecătorești
prin care unul dintre soți solicită desfacerea căsătoriei.
Motivele pentru introducerea unei cereri de divorț sunt:
- acordul părților (în acest caz cererea poate fi înaintată și de către ambii
soți);
- atunci când raporturile dintre soți sunt grav vătămate și nu mai există
posibilitatea continuării căsătoriei;
- o separare de fapt ce a durat cel puțin 2 ani;
- starea de sănătate a celui ce face cererea este de așa natură încât

75
 căsătoria nu mai este posibilă.
Pentru redactarea cererii de divorț trebuie avute în vedere următoarele
aspecte:
- trebuie formulată în scris într-un număr de două exemplare dacă nu
există copii minori sau în trei exemplare dacă există și copii minori (un
exemplar pentru Autoritatea Tutelară);
- trebuie să conțină numele și adresa instanței căreia i se adresează dar
și datele complete ale celui care face cererea cât și ale celui față de care
se solicită divorțul;
- trebuie să includă motivele de fapt pentru care se solicită divorțul dar
și motivele de drept (în principiu cel puțin art. 373 din Codul civil și art.
148 și următoarele și art. 915 și următoarele din Codul de procedură civilă);
- la cerere se adaugă obligatoriu o copie de pe certificatul de căsătorie al
părților cât și de pe certificatele de naștere ale copiilor, dacă există;
- prin cererea de divorț, pe lângă divorțul propriu-zis, se mai poate solicita

76
și exercitarea autorității părintești, contribuția financiară la cheltuielile de
creștere si educare a copiilor, locul unde copilul sau copiii să locuiască,
numele soților după divorț, locuința familiei, despăgubirea pretinsă
pentru prejudicii materiale și/sau morale suferite ca urmare a desfacerii
căsătoriei, partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei;
- trebuie de asemenea menționate probele pe care cel care introduce
cererea dorește să le folosească în cadrul procedurii de divorț (de exemplu:
înscrisuri, interogatoriul pârâtului, martori).
Cererea se depune la instanța în raza căreia soții au avut ultima locuință
comună. Dacă soții nu au avut locuința comună, sau dacă niciunul dintre
soți nu mai locuiește în raza judecătoriei de la cea din urmă locuință
comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își
are locuința cel de care se divorțează. Dacă acesta nu are locuința în țară,
cererea se introduce la judecătoria în raza căreia locuiește reclamantul.

77
 1.7.11 În ce condiții se poate decade din drepturile părintești?
Decăderea din drepturile părintești poate fi dispusă în situația în care
părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin
rele tratamente aplicate acestuia, prin consum de alcool sau droguri,
purtare abuzivă, neglijență gravă sau prin atingerea gravă a interesului
superior al copilului. Decăderea este totală și se întinde asupra tuturor
copiilor născuți la data pronunțării hotărârii.
Decăderea nu se poate decide decât de o instanță judecătorească, în
urma sesizării de către instituțiile cu atribuții în ceea ce privește protecția
copilului.
Decăderea din drepturile părintești nu scutește părintele decăzut din
drepturi de a susține întreținerea copilului său.

78
 ANEXE

Cerere privind emiterea ordinului de protecție

I. Date privind autoritatea sau organismul care formulează cererea
(dacă este cazul)
Denumirea:
Adresa:
Telefon:
Fax:
E-mail:
Persoana desemnată cu formularea cererii:
II. Asistenţa juridică
Victima are un avocat? DA/NU
În caz negativ, doreşte să i se acorde asistenţă juridică prin avocat? DA/NU
79
 III. Date privind victima violenţei în familie
Numele: Prenumele:
Locul şi data naşterii:
Sexul: F/M Cetăţenia:
Prenumele tatălui: Prenumele mamei:
Act de identitate: Serie:
CI/BI/Paşaport Nr:
CNP:
Adresa1:
Doreşte să rămână secretă? DA/NU
Telefon2 :
Doreşte ca numărul să rămână secret? DA/NU
1 - Dacă victima declară că doreşte să abandoneze domiciliul familial, nu este necesar să se indice noua adresă la
care se mută, ci doar adresa unde locuieşte în prezent. Adresa indicată trebuie să fie una la care partea poate primi
citaţiile şi celelalte acte de procedură.
2 - Poate fi indicat orice număr la care reclamantul are garanţia că va putea primi citaţiile şi celelalte acte de

80 procedură.
 IV. Reprezentantul legal al victimei (dacă este cazul)

Numele: Prenumele:
Locul şi data naşterii:
Sexul: F/M Cetăţenia:
Prenumele tatălui: Prenumele mamei:
Adresa :

Telefon :

V. Relaţia dintre victima violenţei în familie și persoana împotriva

căreia se solicită emiterea ordinului de protecţie (pârât)
1. Victima a mai formulat anterior vreo cerere, plângere, reclamaţie etc.
împotriva aceleiaşi persoane? DA/NU
În caz afirmativ, se va indica numărul acestora.
81
 2. Ştiţi dacă pârâtul este parte în vreun proces cu privire la vreo infracţiune
sau contravenţie? DA/NU
În caz afirmativ, indicaţi, dacă ştiţi, instanţa la care se află dosarul şi
numărul acestuia.
3. Există o legătură de rudenie sau de altă natură cu pârâtul?
4. Situaţia familială – persoane care convieţuiesc în locuinţă

Numele și prenumele Data naşterii Gradul de rudenie

82
 VI. Descrierea faptelor pentru care se solicită emiterea ordinului de
protecţie
1. Relatarea faptelor şi locul desfăşurării lor
_________________________________________________________________________
2. Ce alte acte de violenţă s-au produs anterior împotriva persoanelor
(victimă, membri ai familiei, minori sau alte persoane) sau asupra bunurilor?
_________________________________________________________________________
3. A avut loc vreun act de violenţă în prezenţa minorilor?
4. Există vreo situaţie de risc pentru minori, inclusiv posibilitate de a fi
luaţi fără drept de pârât?
5. Pârâtul deţine arme sau are acces la arme prin natura muncii sale ori
din alte motive?
6. Există martori la faptele descrise?
7. Ce alte probe pot susţine declaraţiile? (de exemplu, linii telefonice

83
 tăiate/rupte, telefoane mobile sparte, alte obiecte distruse, mesaje
telefonice înregistrate, inclusiv sms, scrisori, fotografii, documente etc.)

VII. Asistenţa medicală a victimei

1. Victima a suferit leziuni fizice sau a fost maltratată psihologic? DA/NU
2. A primit îngrijiri în vreun centru medical? DA/NU
3. Deţine certificat medico-legal, medical sau alte documente medicale?
DA/NU
În caz afirmativ, acestea se vor anexa în copie.
În caz negativ, se vor indica centrul medical şi data consultului medical.

84
 VIII. Măsurile care se solicită a fi dispuse prin ordinul de protecţie

a) evacuarea temporară a pârâtului din locuinţă, indiferent

DA/NU
dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa
DA/NU
familiei;
c) limitarea dreptului de folosinţă al pârâtului, dacă este
posibil, doar asupra unei părţi a locuinţei comune, astfel încât DA/NU
pârâtul să nu vină în contact cu victima;
d.1) obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime
DA/NU
determinate faţă de victimă;
d.2) obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime DA/NU
determinate faţă de copiii victimei sau faţă de alte rude ale
acesteia;

85
 d.3) obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime
determinate faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de DA/NU
învăţământ a persoanei protejate;
În caz afirmativ, se vor menţiona datele de identificare a
acestor locuri.
e) interdicţia pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi
sau zone determinate pe care victima le frecventează sau le
DA/NU
vizitează periodic;
În caz afirmativ, se vor identifica aceste localităţi şi zone.
f ) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin
DA/NU
corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; DA/NU

86
h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei
acestora;
DA/NU
În caz afirmativ, se vor indica numele, prenumele și data
naşterii copiilor, persoana către care se propune încredinţarea.
i) suportarea de către pârât a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru
locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri
ai familiei locuiesc sau urmează să locuiască din cauza
DA/NU
imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.
În caz afirmativ, care este suma considerată necesară şi ce
reprezintă?

87
 IX. Alte măsuri

1. Victima are o activitate remunerată?

În caz afirmativ, se va indica, cu aproximaţie, suma pe care o DA/NU
primeşte.
2. Pârâtul are loc de muncă sau desfăşoară o activitate
remunerată?
DA/NU
În caz afirmativ, se indică suma lunară aproximativă pe care
pârâtul o primeşte, dacă se cunoaşte.
3. Există alte surse de venituri ale familiei?
În caz afirmativ, să se indice suma aproximativă, dacă se DA/NU
cunoaşte

X. Alte precizări considerate ca relevante

Data Semnătura
………………… …………………
Domnului preşedinte al Judecătoriei ……………………………….....................
88