Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Cluj-Napoca

Margarina

Mic Silviu-Lucian

an- IV- B.I.A.

Scurt Istoric
Margarina a fost creată în 1870 de un francez din Provence pe nume Hipolite Mege-Mouriez, la
cererea împăratul Louis Napoleon al III-lea, de a produce un substituit satisfăcător pentru unt.
1873 – Un brevet american i-a fost acordat lui Mege-Mouriez care intenţiona să-şi extindă producţia
de margarină în Statele Unite. Operaţiunea a eşuat pentru că Mege-Mouriez a încetat din viaţă între
timp.

1878–Unilever începe producţia de margarină în Europa.

1885 –Congresul American a votat “Legea margarinei”. Legea impozita cu 2 cenţi un kilogram de
margarină şi cerea licenţe scumpe de la producători, distribuitori şi vânzători.

1902 - 32 de state şi aproape 80% din populaţia Statelor Unite erau sub interdicţia de a consuma
margarină colorată.

1903 – Taxele asupra margarinei colorate au fost mărite, iar cele pentru margarina necolorată au
scăzut. Cererea mare de margarină colorata adus la apariţia fenomenului de contrabandă.

1917 – Odata cu intrarea Americii în Primul Război Mondial producţia şi consumul de margarină au
scăzut.

1930 – Legea margarinei a fost modificată pentru a introduce o nouă taxă asupra colorării naturale şi
artificiale a margarinei.

1951 – Taxele asupra margarinei au fost eliminate şi consumul de margarină colorată s-a dublat.

1960 – A apărut prima dată margarina la tub în America.

1998 – S-au implinit 125 de ani de la patentarea margarinei.

Situaţia Prezentă in Romania
Aproape întrega cantitate de margarină vândută în Romania este produsă de doi mari

competitori Unilever şi Orkla Foods. Numărul relativ redus de companii producătoare conferă

stabilitate pieţei, în timp ce diversificarea ofertei şi introducerea de sortimente speciale

asigură un trend ascendent al vânzărilor de margarină. Fiind un produs cu un consum ridicat,

aproape zilnic, margarina şi-a asigurat prezenţa la raft atât în comerţul tradiţional, cât şi în cel

modern.

Societatea Orkla Foods Romania SA a fost înfiinţată cu capital privat norvegian în decembrie

1994 sub numele de Topway Industries SRL, specializată în producţia de margarină şi uleiuri
vegetale.

În 1995 a fost instalată prima linie de producţie la Craiova, Topway fiind prima firma care a
produs margarina tartinabilă în Romania. A doua linie a fost instalată în 1996, urmată de o a
treia în 1997.

În prezent există 5 linii de producţie cu o capacitate anuală de aproximativ 10.000 tone.

Prezentarea Produsului

Margarina este un produs alimentar, care contine minimum 80% grasime si maximum 16%
apa, in stare plastică sau fluidă, o emulsie stabilizată de tip A/U, fabricată, în special din
grăsimi şi uleiuri comestibile, fiind permis şi adaosul de aditivi, emulgatori, vitamine,
aromatizanţi, coloranţi şi conservanţi (Codex Alimentarius Comissions).

Încercări inițiale de a găsi un înlocuitor pentru unt datează încă din 1870.

Tehnologia actuală a fost stabilită în zona germanico-scandinavă la începutul secolului XX.

Este vorba de hidrogenarea parțială a uleiurilor vegetale (floarea soarelui, rapiță), urmată de
emulsionarea cu apă, astfel încât să ajungă la o compoziție asemănătoare untului, de 65-80%
grăsime. În același timp, s-a dezvoltat și un alt produs, shorteningul (un ulei hidrogenat pentru
patiserie).

Cel de-al doilea război mondial a dus la creșterea consumului de margarină, iar ulterior au
apărut variantele acesteia. Autoritățile sanitare au impus adăugarea unui complex de vitamine
A și D, pentru dezvoltarea copiilor. Avantajul margarinei, față de unt și untură, îl constituie
absența colesterolului, iar dezavantajul constă în prezența acidului elaidic. Acidul elaidic este
izomerul trans al acidului oleic (izomerul natural, cis) care apare în urma reacției secundare
din timpul hidrogenării uleiurilor. Discuții între nutriționiști privitoare la acest acid durează
din anii 1960, fără nici un rezultat. În consecință, problema a ajuns să fie promovată la nivel
de marketing sau publicitate.
Controversele Margarinei

Margarina este unul dintre cele mai controversate produse alimentare de pe piaţă, în seama
căruia se pun numerose efecte nocive exercitate asupra organismului, dar şi beneficii datorate
lipsei colesterolului.

Istoria margarinei începe în perioada interbelică, atunci când criza economică era atât de
puternică, iar untul era un lux asemenea caviarului, încât s-a impus apariţia pe piaţă a unui
nou produs mai accesibil cumpărătorilor din punct de vedere al preţului, dar şi avantajos
pentru comercianţi.

Începuturile ei sunt însă mult mai timpurii, în 1813, odată cu descoperirea, de către Michel
Eugene Cheveul, a acidului margaric. Câteva zeci de ani mai târziu, s-a ”născut” margarina –
din grăsimi vegetale încălzite la temperaturi de aproximativ 150 de grade Celsius, cărora li s-
au adăugat coloranţi alimentari.

Cea mai controversată dintre operaţiunile prin care se obţine margarina a fost şi continuă să
rămână aceea de hidrogenare, care, potrivit specialiştilor în nutriţie, fac din margarină o
bombă cu ceas pentru sănătatea organismului uman, fiind o bogată sursă de grăsimi trans.

Unii spun că atacă inima:

"Margarinele sunt grăsimi vegetale solidificate prin hidrogenare - un procedeu tehnologic

aplicat la nivel industrial. Se obţine astfel un produs asemănător untului, grăsimile vegetale
devin solide la temperatura camerei şi tartinabile. Ironia este însă că nişte grăsimi de origine
vegetală, sănătoase la început, sunt transformate în grăsimi saturate artificiale.Aceste grăsimi
sunt asemanatoare celor animale, dar sunt periculoase pentru sănătate", avertizează prof. dr.
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. Acesta a declarat
în repetate rânduri că, din punctul său de vedere, margarina este unul dintre cele mai nocive
alimente.

Producătorii de margargarină vin să contrazică această teorie, pe care o consideră învechită şi

actualmente nefondată. Ei spun că au schimbat procesul tehnologic, astfel că, astăzi,
majoritatea margarinelor nu se mai fabrică prin hidrogenare, ci prin amestecarea cu apă a
diferitelor uleiuri vegetale – de măsline, de floarea soarelui, de rapiţă sau de in.

Secretul consistenţei cremoase a margarinei, în ciuda apei şi a uleiulor, toate fluide, constă,
spun producătorii, în grăsimea de palmier sau de cocos, care este o grasime solidă şi care se
amestecă cu uleiurile vegetale, după ce a fost în prealabil topită. Iar, pentru a face posibilă
amestecarea uleiurilor cu apa, se foloseşte fie soia, fie gălbenuşul de ou care conţin lecitină şi
au rol de emulsifiant.

Alţii spun că o projează:

Organizaţia Mondială a Inimii (World Heart Federation) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii

(OMS) recomandă consumul de margarină ca sursă de grăsimi bune datorită conţinutului său
de Omega 3 şi Omega 6 care ajută la menţinerea sănătăţii inimii. Omega 3 şi Omega 6 nu pot
fi produse de organism şi îi sunt necesare acestuia în reglarea tensiunii arteriale, în coagularea
sângelui, în contracţia musculară şi în funcţionarea optimă a sistemului imunitar.

Compoziţia Produsului
În compoziţia unei cutii de 250 de grame de margarină se află : apă, uleiuri vegetale şi grăsimi
vegetale interesterificate, sare (0,8%), emulgatori (poliglicerol poliricinoleat, mono şi
digliceride ale acizilor graşi), acidifiant (acid citric), coloranţi (annatto, curcumină), aromă,
antioxidant (edetat de calciu disodiu), vitamine (A, D3).

”Procedeele mai noi de fabricaţie, cum este interesterificarea, fac din margarină un produs
mai sigur”, spun reprezentaţii companiei Unilever, unul dintre producătorii autohtoni de
margarină. ”Prin interesterificare se evită formarea de acizi graşi trans (cunoscuţi ca fiind
toxici), cum se întâmplă în cazul hidrogenării, un procedeu mai vechi”, explică aceştia. Aceşti
acizi sunt extrem de agresivi pentru vasele de sânge, crescând riscul apariţiei bolilor
cardiovasculare.

Mici cantităţi de grăsimi trans sunt găsite în mod natural şi în mâncăruri precum unt, carne de
porc, de miel, dar, în cantităţi mai mari într-o gamă largă de alimente procesate, precum cele
fast-food, cartorfii prăjiţi, burgerii, puiul prăjit, biscuiţii, prăjiturile şi produsele de patiserie.

Poliglicerol poliricinoleat este E476 cu rol emulgator şi stabilizator, care se mai găseşte şi în
majoritatea produselor de patiserie şi ale cărui efecte adverse nu se cunosc.

Annatto, E 160b, este un colorant natural izolat din seminţele copacului annatto. Este un
colorant alimentar cu un spectru de la roşu la brun, depinzând de solventul utilizat pentru
extracţie. Doza zilnică recomandată este de 2,5 mg/kg corp. În anumite situaţii poate produce
alergii sau eczeme, însă nu se cunoaşte care component din amestec provoacă aceste alergii.
Curcumina este un colorant natural obţinut din rădăcinile şi tulpinile de Yellwroot. Este
folosit în industria alimentară în numeorase produse, cărora le potenţează culoarea de la
galben la roşu, în funcţie de aciditate. Doza zilnică recomandată este de 1 mg/kg corp şi,
potrivit nutriţioniştilor, nu se cunosc efecte secundare vis-à-vis de concentraţiile de curcumină
utilizate în alimente.

Informaţii Nutriţionale / 100g produs (valori medii)

• Valoare energetică: 740KJ (180 kcal)

• Proteine: 0g

• Glucide: 0g

• din care zaharuri: 0g

• Lipide: 20g

• din care acizi graşi saturaţi: 6,5g

• Fibre: 0g

• Sodiu: 0.3g
Conţinut de vitamine / 100g produs şi contribuţia la doza zilnică recomandată (în procente):

• Vitamina A: 800μg (100%)

• Vitamina D3: 7.5μg (150%)

• Vitamina E: min 2.5mg (25%)

”Orice aliment are două faţete”, avertizează profesorul Mencinicopschi. Latura ”bună” ţine de
aspectul comercial – gust,miros, culoare, aromă, în timp ce latura ”rea” este cea ascunsă şi se
referă la calităţile nutriţionale ale produsului respectiv – capacitatea acestuia de a hrăni
organismul.

Bibliografie:
http://www.evz.ro/

http://www.businessmagazin.ro/

http://en.wikipedia.org/wiki/Margarine