Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Chemarea harului
Cuprins
Introducere 5.
Proolog 19.
Iov - rqbdqtor ‘n suferinyq
Epilog 109.
Iov - restaurat dupq suferinyq
Anexe 133.
Dedicayie
Introducere
Introducere
Introducere
Introducere
pqstrat de la Moise!
Iov a trqit ‘nainte de vremea lui Avraam. Lungimea vieyii lui este
caracteristicq acelei perioade. Numai dupq suferinya sa, Iov a mai trqit ‘ncq
140 de ani! (Iov 42:16). “n textul cqryii se amintewte de o monedq numitq ‘n
evreiewte: <Chesita>, despre care nu mai aflqm deckt ‘n textele care vorbesc
despre viaya patriarhilor (Gen. 33:19). Viaya lui Iov ar trebui plasatq ‘ntre
capitolele 11 wi 12 ale cqryii Geneza.
Izolatq de <revelayia mozaicq>, cartea lui Iov ne pune la ‘ndemknq un
veritabil tratat de teologie sistematicq din perioada patriarhilor. Analizatq ‘n
profunzime, cartea ne va dezvqluie un adevqr extraordinar: Dumnezeu nu S-a
schimbat ‘n decursul vremii. Teologia cqryii ne prezintq acelawi Dumnezeu
din revelayia datq wi evreilor wi credinciowilor crewtini din vremea Bisericii.
Cartea Iov este Evanghelia de dinaintea Evangheliei, conyinknd ‘n rezumat
toate elementele revelayiei din restul Bibliei.
Cartea lui Iov este o Biblie ‘n miniaturq. Ea debuteazq, ca wi Geneza, cu
un conflict desfqwurat ‘n sferele cerewti ‘ntre Dumnezeu wi Satana, continuq
prin a-l aweza pe om ‘n mijlocul acestui conflict wi se terminq cu pocqinya
omului, singura ‘n stare sq-l readucq ‘n privilegiile binecuvkntqrilor iniyiale.
Urmqriyi ‘mpreunq cu mine straturile informayiilor succesive ascunse
‘n detaliile metaforice ale ‘ntkmplqrilor. Fqrq o vinovqyie aparentq, Iov
ajunge ruinat wi awezat pe o grqmadq de gunoi (ca wi Adam peste lumea
cqzutq). El este lovit acum cu o boalq rea din cauza cqreia trebuia sq se
<scarpine> ne’ncetat peste tot corpul (simbol al unei perplexitqyi totale).
Cknd nu ‘nyelegem, noi obiwnuim sq ne scqrpinqm ‘n cap sau pe pielea feyei.
Ne’nyelegerea lui Iov este totalq, awa cq el trebuie sq se scarpine cu un ciob
peste tot corpul. Metafora este iarqwi extraordinar de evidentq. “nfruntarea
din dialogurile cu cei trei prieteni este un prilej de a trece ‘n revistq trei
teologii grewite despre Dumnezeu ilustrate de convingerile lui Elifaz,
Bildad wi Yofar. Ei ne propun drept cqi de cunoawtere a divinitqyii experienya
personalq, tradiyia wi intuiyia legalistq. Ewecul lor este subliniat de neputinya
lor de a-l <convinge> pe Iov de vinovqyia lui. Ca din senin, ‘n scenq apare
un al patrulea prieten al lui Iov, tknqrul Elihu, care-l simbolizeazq aici pe
Duhul Sfknt. Inspiratul personaj alege o cale cu totul diferitq de a celor trei
prieteni ai lui Iov wi-L aduce ‘n scenq pe ‘nsuwi Dumnezeu. “ntklnirea lui
Iov cu Dumnezeu este apogeul cqryii, punctul ei culminant. Perplexitatea lui
Iov se rezolvq ‘ntr-o teologie a cunoawterii personale prin revelayia naturii
wi a conwtiinyei (caracteristicq epocii dinaintea Sinaiului). “ntklnirea are
drept consecinyq pocqinya patriarhului, lepqdarea lui de sine wi reawezarea
lui ‘n privilegiile unui favorit al divinitqyii. Prezenya jertfei, atkt ‘n debutul
cqryii, ckt wi ‘n finalul ei subliniazq necesitatea credinyei ‘n ispqwirea divinq
care satisface dreptatea lui Dumnezeu. De fapt, toate jertfele sunt un fel de
chitanye emise de-a lungul timpului wi a cqror achitare a fost fqcutq de ‘nsuwi
Introducere
Introducere
10
Introducere
Meritul celui mai reuwit exemplar al umanitqyii dispare atunci cknd este
awaezat ‘n ckntarul dreptqyii divine, singura lui wansq fiindu-i nu realizqrile, ci
rqscumpqrarea obyinutq prin bunqvoinya
lui Dumnezeu:
<Dar wtiu cq Rqscumpqrqtorul
Inima tuturor revelayiilor
meu este viu, wi cq se va ridica la
urmq pe pqmknt> (Iov 19:25). din textele sfinte este
Provocat de obrqznicia lui Satan,
problema harului
Dumnezeu are ocazia sq arate tuturor
fqpturilor cerewti cq nu dreptatea i-a fqcut
pe Dumnezeu wi pe Iov sq aibe trecere
unul ‘naintea celuilalt.
<Domnul a zis Satanei: Ai vqzut pe robul Meu Iov? Nu este
nimeni ca el pe pqmknt. Este un om fqrq prihanq wi curat la suflet,
care se teme de Dumnezeu wi se abate de la rqu.>
<Wi Satana a rqspuns Domnului: Oare degeaba se teme Iov de
Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui wi tot ce este al lui? Ai
binecuvkntat lucrul mkinilor lui, wi turmele lui acopqr yara. Dar ia
’ntinde-Yi mkna, wi atinge-te de tot ce are, wi sunt ’ncredinyat cq Te
va blestema ’n fayq.> (Iov 1: 8-11).
Dumnezeu este mult prea mare ca omul sq-i poatq face ceva, fie bine,
fie rqu. Omul ‘n schimb se aflq la totala discreyia a lui Dumnezeu wi numai
bunqvoinya divinq a harului ‘i poate garanta existenya. Orice altq pretenyie sau
semeyie orgolioasq trebuie spqlatq ‘n lacrimile unei pocqinye sincere wi totale:
<Oare dupq pqrerea ta va face Dumnezeu dreptate?> (Iov 34:33).
11
Introducere
parcurge unul din pasajele ‘n care Pavel vorbewte despre revelayia divinq,
aceiawi ‘n toate veacurile, inclusiv ‘n epoca patriarhilor:
<Binecuvkntat sq fie Dumnezeu, Tatql Domnului nostru Isus
Hristos, care ne-a binecuvkntat cu tot felul de binecuvkntqri
duhovnicewti, ’n locurile cerewti, ’n Hristos. “n El, Dumnezeu ne-a
ales ’nainte de ’ntemeierea lumii, ca sq fim sfinyi wi fqrq prihanq
’naintea Lui, dupqce, ’n dragostea Lui, ne-a rknduit mai dinainte sq
fim ’nfiayi prin Isus Hristos, dupq buna plqcere a voiei Sale, spre
lauda slavei harului Squ pe care ni l-a dat ’n Prea Iubitul Lui.
“n El avem rqscumpqrarea, prin skngele Lui, iertarea pqcatelor,
dupq bogqyiile harului Squ, pe care l-a rqspkndit din belwug peste
noi, prin orice fel de ’nyelepciune wi de pricepere; cqci a binevoit sq
ne descopere taina voiei Sale, dupq planul pe care-l alcqtuise ’n Sine
’nsuwi, ca sq-l aducq la ’ndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Wi
uni iarqwi ’ntr-unul ’n Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, wi cele
de pe pqmknt.
“n El am fost fqcuyi wi mowtenitori, fiind rknduiyi mai dinainte,
dupq hotqrkrea Aceluia, care face toate dupq sfatul voiei Sale, ca sq
slujim de laudq slavei Sale, noi, care mai dinainte am nqdqjduit ’n
Hristos.> (Efeseni 1:3-12).
Wtiu cq existq cititori pentru care tema cqryii Iov este alta. Iatq ckteva
argumente ‘n susyinerea pqrerii mele cq tema cqryii este evidenyierea harului
ca motivayie a atitudinii lui Dumnezeu fayq de oameni.
Awa cum am spus deja, se pare cq aceastq carte este, dacq nu cea dintki,
cel puyin una din primele prin care Dumnezeu le-a vorbit oamenilor. A fost
necesar deci ca Dumnezeu sq stabileascq ‘ncq de la ‘nceput care este baza
tuturor relayiilor Lui cu oamenii wi esenya planului pe care-l va desfqwura ‘n
scurgerea vremii. Inima tuturor revelayiilor din textele sfinte este aceastq
problemq a harului. Cknd vq gkndiyi la cartea Iov, gkndiyi-vq la har:
<Nu ne face dupq pqcatele noastre, nu ne pedepsewte dupq
fqrqdelegile noastre. Ci ckt sunt de sus cerurile fayq de pqmknt, atkt
este de mare bunqtatea Lui pentru cei ce se tem de El; ckt este de
departe rqsqritul de apus, atkt de mult depqrteazq El fqrqdelegile
noastre de la noi. Cum se ‘ndurq un tatq de copiii lui, awa se ‘ndurq
Domnul de cei ce se tem de El. Cqci El wtie din ce suntem fqcuyi;
“wi aduce aminte cq suntem yqrknq. .. Domnul Wi-a awezat scaunul de
domnie ‘n ceruri, wi domnia Lui stqpknewte peste tot.
Binecuvkntayi pe Domnul, ‘ngerii Lui, care sunteyi tari ‘n putere,
care ‘mpliniyi poruncile Lui, wi care ascultayi de glasul cuvkntului
Lui. Binecuvkntayi pe Domnul, toate owtirile Lui, robii Lui, care
faceyi voia Lui! Binecuvkntayi pe Domnul, toate lucrqrile Lui, ‘n
12
Introducere
13
Introducere
Controversa
Controversa
Elihu: 37
“mpqryirea
cqryii
Textul 1 - 2 3 - 37 38 - 42
Ewecul ‘nyelepciunii
Declanwarea suferinyei Descoperirea divinq
omenewti
14
Introducere
15
Introducere
16
Introducere
17
Introducere
18
Proolog
19
Iov - 'ncercat prin suferinyq
Doi vrqjmawi
“n universul peste care Dumnezeu este “mpqrat, Satan wtie cq are ‘n
stqpknire termporarq pqmkntul. Este clar cq vorbele lui cautq sq-L <’nyepe>
pe Cel atotputernic. Este ca wi cum i-ar spune: <Vin de pe mowia mea.
M-am plimbat pe planeta pqmknt. O fi universul al Tqu, dar pqmkntul este
deocamdatq al meu ... Este grqdina mea, curtea mea, partea mea de avere; mq
plimb pe el cknd vreau wi cum vreau eu.> Fiecare cuvknt ‘n parte wi toate la
un loc sunt o declarayie de sfidare fayq de Cel atotputernic.
La rkndul Squ, Dumnezeu ‘l <’nyeapq> cu vorba pe Satan:
<Domnul a zis Satanei: <Ai vqzut pe robul Meu Iov? Nu este
nimeni ca el pe pqmknt. Este un om fqrq prihanq wi curat la suflet,
care se teme de Dumnezeu wi se abate de la rqu> (Iov 1:8).
Este ca wi cum i-ar spune: <O fi pqmkntul al tqu, dar ai acolo un om care
este al meu! Iov nu-yi slujewte yie, ci mie. Pe el n-ai reuwit sq-l ‘nrobewti.
I-ai pqcqlit pe mulyi, dar pe Iov n-ai reuwit sq-l faci sq yi se ‘nchine. El ‘mi
este credincios, strqduindu-se din rqsputeri sq facq voia Mea ‘n condiyiile
neprielnice ale stqpknirii tale peste oameni.>
Ca rqspuns la ‘ntrebarea lui Dumnezeu care-l punea ‘n dificultate, Satan
‘ncearcq o explicayie posibilq a situayiei. “n faya tuturor fiilor lui Dumnezeu
care-l ascultq, el sugereazq cq Iov nu-L slujewte pe Dumnezeu pentru ceea ce
este El, ci pentru ceea ce poate obyine ‘n schimb. Pqrerea lui Satan este cq, de
fapt, Iov nu-L respectq pe Dumnezeu, ci doar “l folosewte pentru propria lui
propqwire:
Wi Satana a rqspuns Domnului: <Oare degeaba se teme Iov de
Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui wi tot ce este al lui? Ai
binecuvkntat lucrul mkinilor lui, wi turmele lui acopqr yara> (1:8-10).
O provocare publicq
Cuvintele lui Satan sunt viclene wi par, cel puyin din punctul lui de vedere,
‘ndreptqyite. Noi nu vedem lumea <awa cum este ea>, ci <awa cum suntem
noi.> Fiecare dintre noi coloreazq realitatea prin ochemarii personalitqyii
lui. Un om mkndru ‘i va vedea pe cei din jur plini de mkndrie. Un hoy ‘i va
suspecta pe toyi de hoyii. Un superficial crede cq toyi oamenii se complac ‘n
superficialitate, etc.
Satan, primul exponent al prqbuwirii ‘n egoism, nu poate crede cq ‘ntre
Iov wi Dumnezeu existq o relayie dezinteresatq. El proiecteazq asupra lui
Dumnezeu wi asupra lui Iov defectele lui de personalitate. sunt simptomele
celui care <heruvim strqlucitor> fiind, s-a pervertit lquntric. El a rkvnit la
supremayie, dorind sq fure gloria care I se cuvine numai lui Dumnezeu:
Alte texte despre acest subiect: Ioan 12:31; 14:30; 16:11; Fapte 26:18; Efes. 2:2; 6:12
20
Iov - 'ncercat prin suferinyq
O lecyie eternq
Bine’nyeles cq Dumnezeu wtia dinainte ce va spune Satan wi este hotqrkt sq
foloseascq viaya patriarhului ca pe un obiect didactic prin care sq dea o lecyie
<fiilor lui Dumnezeu.> Cine sunt ei wi de ce trebuie sq ‘nveye ceva din ceea ce
21
Iov - 'ncercat prin suferinyq
li se ‘ntkmplq oamenilor?
Pentru cq ‘ntkmplarea s-a petrecut ‘n sferele cerewti, ei trebuie sq fi
fost <‘ngeri> sau alte creaturi care populeazq cerul. De altfel, Septuaginta,
traducerea celor waptezeci din limba originalului evreiesc ‘n limba greacq,
folosewte ‘n loc de <fii lui Dumnezeu>, numirea de <‘ngeri.>
Expresia <fiii lui Dumnezeu> se mai gqsewte wi ‘n alte pqryi ale Bibliei.
“n Geneza 12 ni se vorbewte despre o contaminare a rasei umane prin
‘ncruciwarea cu o anumitq parte a acestor fqpturi cerewti . Existq wi un pasaj
‘n cartea Iov care ni-i prezintq pe fii lui Dumnezeu asistknd la creayie wi
bucurkndu-se de lucrqrile lui Dumnezeu:
<Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din
capul unghiului, atunci cknd stelele dimineyii izbucneau ’n ckntqri
de bucurie, wi cknd toyi fiii lui Dumnezeu scoteau strigqte de
veselie?> (Iov 38:6-7).
Unul din psalmii mesianici amintewte despre existenya fiilor lui
Dumnezeu:
<Cqci, ’n cer, cine se poate asemqna cu Domnul? Cine este ca
Tine ’ntre fiii lui Dumnezeu?> (Psalmul 89:6)
“n Noul Testament, <fiii lui Dumnezeu> sunt deosebiyi categoric de
<copiii lui Dumnezeu> (termen care-i poate include wi pe oameni). Iatq ce le
rqspunde Domnul Isus saducheilor, care nu credeau ‘n ‘nviere wi veniserq sq-
L ‘ntrebe ipotetic wi retoric ce s-ar putea ‘ntkmpla dupq ‘nviere cu o femeie
care a fost nevastq la mai mulyi bqrbayi:
<Isus le-a rqspuns: Fiii veacului acestuia se ’nsoarq wi se mqritq;
dar cei ce vor fi gqsiyi vrednici sq aibq parte de veacul viitor wi de
’nvierea dintre cei moryi, nici nu se vor ’nsura, nici nu se vor mqrita.
Pentru cq nici nu vor putea muri, cqci vor fi ca ’ngerii. Wi vor fi fiii
lui Dumnezeu, fiind fii ai ’nvierii> (Luca 20:34-36).
Dacq acceptayi aceastq explicayie despre <fiii lui Dumnezeu>, proologul
cqryii lui Iov ne pune ‘nainte o ocazie didacticq ‘n care Dumnezeu vrea
sq-wi ‘nveye fiii, fqckndu-i martori la evoluyia unor oameni de pe suprafaya
pqmkntului. O astfel de realitate nu este singularq wi este confirmatq de
ckteva pasaje din Noul Testament:
<Da, mie, care sunt cel mai ne’nsemnat dintre toyi sfinyii, mi-a
fost dat harul acesta sq vestesc Neamurilor bogqyiile nepqtrunse ale
lui Hristos, wi sq pun ’n luminq ’naintea tuturor care este isprqvnicia
acestei taine, ascunse din veacuri ’n Dumnezeu, care a fqcut toate
lucrurile; pentru ca domniile wi stqpknirile din locurile cerewti sq
cunoascq azi, prin Bisericq, ’nyelepciunea nespus de feluritq a lui
Vezi anexa: <Fii lui Dumnezeu>.
22
Iov - 'ncercat prin suferinyq
23
Iov - 'ncercat prin suferinyq
24
Iov - 'ncercat prin suferinyq
25
Iov - 'ncercat prin suferinyq
26
Iov - 'ncercat prin suferinyq
<Toyi cei ce au pqcqtuit fqrq lege, vor pieri fqrq lege; wi toyi cei
ce au pqcqtuit avknd lege, vor fi judecayi dupq lege. Pentru cq nu
cei ce aud Legea, sunt neprihqniyi ’naintea lui Dumnezeu, ci cei ce
’mplinesc legea aceasta, vor fi socotiyi neprihqniyi. Cknd Neamurile,
cu toate cq n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei,
care n-au o lege, ’wi sunt singuri lege; wi ei dovedesc cq lucrarea
Legii este scrisq ’n inimile lor; fiindcq despre lucrarea aceasta
mqrturisewte cugetul lor wi gkndurile lor, care sau se ’nvinovqyesc
sau se desvinovqyesc ’ntre ele. Wi faptul acesta se va vedea ’n ziua
cknd, dupq Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos,
lucrurile ascunse ale oamenilor> (Romani 2:12-16).
Prin creayie, principiile Legii divine sunt ‘nscrise ‘n ‘nsqwi structura
conwtiinyei noastre. De fapt, chiar termenul conwtiinyq ‘nseamnq un fel de
<cunoawtere ‘mpreunq> cu Dumnezeu. Conwtiinya este martorul lui Dumnezeu
‘n gkndirea noastrq. Conwtiinya este ca linia indicatoare de pe carosabil, ea ne
spune ce n-ar trebui sq facem, dar nu ne poate ‘mpiedica sq o facem.
<Sigur cq wtiu ce este conwtiinya>, spuse indianul punknd mkna la inimq,
<este ceva micuy wi cu trei colyuri care stq liniwtit ckt timp fac ceea ce este
bine, dar ‘ncepe sq se rostogoleascq produckndu-mi o mare durere de ‘ndatq
ce fac rqul. Dacq stqruiesc ‘n facerea rqului, colyurile ‘ncep sq se toceascq wi
nu mq mai doare awa de tare>.
Conwtiinyq ne avertizeazq prietenewte, dar dacq n-o ascultqm, ne
pedepsewte ca un judecqtor intransigent. Ruwinea izvorqwte din frica de
oameni; conwtiinya din frica de Dumnezeu. Conwtiinya nu este un sfetnic bun
deckt atunci cknd Dumnezeu este sfetnicul conwtiinyei. Dewi pare o exprimare
paradoxalq, iatq o afirmayie foarte corectq: Cknd ai o luptq cu propria
conwtiinyq wi te lawi bqtut, ckwtigi.
27
Iov - 'ncercat prin suferinyq
<I s-au nqscut wapte fii wi trei fete. Avea wapte mii de oi, trei mii
de cqmile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de mqgqriye, wi un
foarte mare numqr de slujitori. .... Fiii sqi se duceau unii la alyii, wi
dqdeau, rknd pe rknd, ckte un ospqy. Wi pofteau wi pe cele trei surori
ale lor sq mqnknce wi sq bea ’mpreunq cu ei> (Iov 1:2-4)
Ca prestigiu, poziyie wi putere, <omul acesta era cel mai cu vazq din toyi
locuitorii Rqsqritului> (Iov 1:3b).
Iov s-a bucurat de o existenyq fericitq wi a gustat din plin binecuvkntqrile
lui Dumnezeu. Iatq cum descrie el vremea de fericire wi prosperitate:
< Oh! cum nu pot sq fiu ca ’n lunile trecute, ca ’n zilele cknd mq
pqzea Dumnezeu, cknd candela Lui strqlucea deasupra capului meu,
wi Lumina lui mq cqlquzea ’n ’ntuneric! Cum nu sunt ca ’n zilele
puterii mele, cknd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
cknd Cel Atotputernic ’ncq era cu mine, wi cknd copiii mei stqteau
’n jurul meu; cknd mi se scqldau pawii ’n smkntknq, wi stknca vqrsa
lkngq mine pkraie de untdelemn!> (Iov 29:2-6).
Iov era <cel mai cu vazq din toyi locuitorii Rqsqritului>.
Omul acesta era vestit pentru bogqyia sa. Cineva a spus cq <milionarii de
astqzi n-ar fi putut nici mqcar sq ridice de la pqmknt portofelul lui Iov>.
<Avea wapte mii de oi, trei mii de cqmile, cinci sute de perechi
de boi, cinci sute de mqgqriye, wi un foarte mare numqr de slujitori>
(Iov 1:3).
Omul acesta era renumit pentru ‘nyelepciunea sa:
<Dacq ieweam sq mq duc la poarta cetqyii, wi dacq ’mi pregqteam
un scaun ’n piayq, tinerii se trqgeau ’napoi la apropierea mea,
bqtrknii se sculau wi stqteau ’n picioare. Mai marii ’wi opreau
cuvkntqrile, wi ’wi puneau mkna la gurq. Glasul cqpeteniilor tqcea, wi
li se lipea limba de cerul gurii. Urechea care mq auzea, mq numea
fericit, ochiul care mq vedea mq lquda> (Iov 29:7-12).
28
Iov - 'ncercat prin suferinyq
29
Iov - 'ncercat prin suferinyq
30
Iov - 'ncercat prin suferinyq
31
Iov - 'ncercat prin suferinyq
32
Iov - 'ncercat prin suferinyq
33
Iov - 'ncercat prin suferinyq
34
Iov - 'ncercat prin suferinyq
35
Iov - 'ncercat prin suferinyq
Dumnezeu.
Noul Testament va ‘ntqri aceastq convingere a lui Iov arqtkndu-ni-l pe
Satan subordonat suveranitqyii divine atunci cknd l-a ispitit pe Domnului Isus
‘n pustie:
<Atunci Isus a fost dus de Duhul ‘n pustie, ca sq fie ispitit de
diavolul> (Matei 4:1).
Cine a fost rqspunzqtor de ispitirea Domnului Isus: Satan sau Duhul
Sfknt? Textul ne spune cq Dumnezeu l-a ‘nhqmat pe Satan la ‘mplinirea unui
plan fqcut cu mult mai ‘nainte. Ispitirile din pustie reprezentau niwte etape
necesare ‘n ‘mplinirea lui. Cartea Apocalipsei ne spune cq Satan wi toate
puterile politice ale lumii supuse lui vor ‘mplini ‘n final nu planurile lor, ci
planul desqvkrwit alcqtuit de Dumnezeu pentru lume:
< Cqci Dumnezeu le-a pus ‘n inimq sq-I aducq la ‘ndeplinire
planul Lui: sq se ‘nvoiascq pe deplin wi sq dea fiarei stqpknirea
lor ‘mpqrqteascq, pknq se vor ‘ndeplini cuvintele lui Dumnezeu>
(Apocalipsa 17:17).
“n Los Angeles am avut ‘n bisericq un credincios deosebit de sensibil
wi respectuos fayq de Dumnezeu. El n-a vrut niciodatq sq rosteascq expresia
<wi nu ne duce pe noi ‘n ispitq> din Matei 6:13 wi Luca 11:4, preferknd
‘ntotdeauna sq spunq <wi nu ne lqsa pe noi sq cqdem ‘n ispitq>. Pentru
fratele Ghiyq, era o impoliteye sq dai vina pe Dumnezeu pentru proximitatea
ispitelor. Wi totuwi, traducerea romkneascq este exactq! La fel spune wi
originalul din limba greacq. Dumnezeu are ultima autoritate ‘n problema
ispitirii noastre. El decide. Suveranitatea Lui o garanteazq. Departe de a fi o
impoliteye sau un dezavantaj, realitatea implicqrii lui Dumnezeu ‘n procesul
ispitirilor noastre ne dq liniwtea cq El nu va ‘ngqdui deckt ceea ce wtie cq
putem duce:
<Nu v-a ajuns nici o ispitq, care sq nu fi fost potrivitq cu puterea
omeneascq. Wi Dumnezeu, care este credincios, nu va ‘ngqdui sq
fiyi ispitiyi peste puterile voastre; ci, ‘mpreunq cu ispita, a pregqtit wi
mijlocul sq iewiyi din ea, ca s-o puteyi rqbda> (1 Corinteni 10:13).
Din cele patru adevqruri de mai sus, vq propun trei aplicayii personale.
36
Iov - 'ncercat prin suferinyq
37
Iov - 'ncercat prin suferinyq
38
Dialoguri neinspirate
39
Iov - revoltat 'n suferinyq
40
Iov - revoltat 'n suferinyq
41
Iov - revoltat 'n suferinyq
42
Iov - revoltat 'n suferinyq
43
Iov - revoltat 'n suferinyq
trei dovedesc din ce ‘n ce mai puyinq prietenie pentru Iov, iar patriarhul le
rqspunde pe mqsurq:
<Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacq pqrqsewte frica
de Cel Atot puternic. Frayii mei s-au arqtat ‘nwelqtori ca un pkrku, ca albia
pkraielor care trec. ... Awa sunteyi wi voi acum pentru mine. Voi ‘mi vedeyi
necazul, wi vq ‘ngroziyi!
V-am zis eu oare: <Dayi-mi ceva, cheltuiyi din averile voastre pentru mine,
scqpayi-mq din mkna vrqjmawului, rqscumpqrayi-mq din mkna celor rqi?>
“nvqyayi-mq, wi voi tqcea; faceyi-mq sq ‘nyeleg ‘n ce am pqcqtuit. O ckt de
‘nduplecqtoare sunt cuvintele adevqrului! Dar ce dovedesc mustrqrile
voastre?
Vreyi sq mq mustrayi pentru tot ce am zis, wi sq nu vedeyi deckt vknt ‘n
cuvintele unui deznqdqjduit? Voi nqpqstuiyi pe orfan, prigoniyi pe prietenul
vostru. Uitayi-vq la mine, vq rog! Doar nu voi minyi ‘n fayq!
“ntoarceyi-vq, nu fiyi nedrepyi; ‘ntoarceyi-vq, wi mqrturisiyi cq sunt
nevinovat! Este vreo nelegiuire pe limba mea, wi nu deosebewte gura mea ce
este rqu?> (Iov 6:14-30).
<S-ar putea zice, ‘n adevqr, cq neamul omenesc sunteyi voi,
wi cq odatq cu voi va muri wi ‘nyelepciunea! Am wi eu minte ca
voi, nu sunt mai pe jos deckt voi. Wi cine nu wtie lucrurile pe care
le spuneyi voi? Eu sunt de batjocura prietenilor mei, cknd cer
ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocurq! Disprey
‘n nenorocire! iatq zicerea celor fericiyi: dq brknci cui alunecq cu
piciorul!> (Iov 12:2-5).
44
Iov - revoltat 'n suferinyq
Cine sunt cei trei prieteni ai lui Iov wi care este teologia lor ?
45
Iov - revoltat 'n suferinyq
vorbire) wi Yofar cel ‘nyepat (este orgolios wi isteric, plin de mknie wi vorbewte
cu indignare).
Omul a fost dintotdeauna <o trestie care cugetq>. Gkndirea celor din
vechime nu trebuie subestimatq de cei de astqzi. Din multe puncte de vedere,
gkndirea anticq a fost mai adkncq wi mai profundq. Faptul cq au trqit vieyi
‘ndelungate de cinci sute, wase sute sau chiar nouq sute de ani, le-a ‘nlesnit
celor din antichitate sq acumuleze o mare cantitate de cunowtinye rezultate
din observayii asupra realitqyii. Toate acestea cuplate cu proximitatea fayq
de vremea creayiei wi ritmul mai lent al unei vieyi predisuse la meditayie wi
reflexie au oferit un cadru foarte fertil pentru dezvoltarea unor adevqrate
sisteme de gkndire wi interpretare a realitqyii.
De exemplu, oamenii din vechime au observat cq gkndirea rayionalq
opereazq wi ea dupq anumite relayii ‘ntre entitqyi, cantitqyi wi fenomene.
Toate concluziile noastre se bazeazq pe observayii, iar observayiile pot avea
un caracter general sau unul particular. Procedeul prin care o observayie cu
caracter particular este confruntatq cu o altq observayie cu caracter general
pentru a ajunge la o concluzie logicq a fost numit <silogism.>
Iatq un exemplu de silogism perfect:
< Dar, dupq cum este scris: <Lucruri pe care ochiul nu le-a
vqzut, urechea nu le-a auzit, wi la inima omului nu s-au suit, awa sunt
lucrurile pe care le-a pregqtit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.
Nouq ‘nsq Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Squ. Cqci Duhul
cerceteazq totul, chiar wi lucrurile adknci ale lui Dumnezeu. ...
Wi vorbim despre ele nu cu vorbiri ‘nvqyate de la ‘nyelepciunea
omeneascq, ci cu vorbiri ‘nvqyate de la Duhul Sfknt, ‘ntrebuinyknd
o vorbire duhovniceascq pentru lucrurile duhovnicewti. Dar omul
firesc nu primewte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, cqci, pentru
el, sunt o nebunie; wi nici nu le poate ‘nyelege, pentru cq trebuiesc
judecate duhovnicewte. Omul duhovnicesc, dimpotrivq, poate sq
judece totul, wi el ‘nsuwi nu poate fi judecat de nimeni. Cqci <cine a
cunoscut gkndul Domnului, ca sq-I poatq da ‘nvqyqturq?> Noi ‘nsq
avem gkndul lui Christos> (1 Corinteni 2:9-16).
Ascultknd dialogurile dintre Iov wi cei trei prieteni ai sqi avem uneori
impresia cq asistqm la niwte dialoguri ale surzilor; toyi vorbesc, toyi au
dreptate, dar niciunul nu pare cq-l ascultq pe celqlalt sau cq-l ‘nyelege.
Gkndirea celor trei prieteni ai lui Iov este rayionalq, orizontalq prin limitele
experienyei lor umane. Gkndirea lui Iov sare dincolo de rayiune la nivelul
superior al lumii lui Dumnezeu wi presimte sau cunoawte, cel puyin ‘n parte,
adevqruri pe care prietenii sqi nu le-au experimentat. Prietenii lui Iov sunt
asemenea unor oglinzi ‘n care Iov se vede deformat caricatural. Vorbind
despre Dumnezeu, ei se ‘nchinq la ceea ce nu cunosc. Absenya unei ‘ntklniri
personale cu Dumnezeu ‘i lipsewte de experienya pqrtqwiei divine.
Din aceastq cauzq, aplicarea silogismelor ‘n lumea religiei poate da
nawtere la concluzii false. Cele trei reprize de dialoguri dintre Iov wi prietenii
sqi se succed asemenea unui silogism perfect. Iatq-l exprimat ‘n tabelul de
mai jos:
Corect din punct de vedere al logicii, acest silogism religios este fals
‘n esenya sa pentru cq ‘ncearcq sq explice lucrurile lui Dumnezeu dintr-o
realitate care existq deasupra experienyei umane.
47
Iov - revoltat 'n suferinyq
Elifaz
Primul prieten al lui Iov care ia cuvkntul este Elifaz din Teman.
“n rezumat, putem spune cq el este exponentul <teologiei experienyei
personale>. Teman, localitatea din care vine este un centru ‘n sudul mqrii
moarte, la marginea pustiei, renumit pentru ‘nyelepciunea locuitorilor lui,
numiyi wi <fiii Rqsqritului> (Amos 1:12; Obadia 1:8; Ieremia 49:7; Ezechiel
25:13). Localitatea era despqryitq de dealurile din Paran de o ckmpia joasq
numitq <Arabah> (Habacuc 3:3).
Termenii caracteristici ai teologiei lui Elifaz sunt <am vqzut> wi <am avut
48
Iov - revoltat 'n suferinyq
o vedenie>:
<Am vqzut pe un nebun prinzknd rqdqcinq; apoi deodatq i-am
blestemat locuinya. ...>
<Un cuvknt s-a furiwat pknq la mine, wi urechea mea i-a prins
sunetele uwoare. “n clipa cknd vedeniile de noapte frqmkntq gkndul,
cknd oamenii sunt cufundayi ‘ntr-un somn adknc, m-a apucat groaza
wi spaima, wi toate oasele mi-au tremut. Un duh a trecut pe lkngq
mine ... Tot pqrul mi s-a sbkrlit ca ariciul ...
Un chip cu o ‘nfqyiware necunoscutq era ‘naintea ochilor mei. Wi
am auzit un glas care woptea ‘ncetiwor: Fi-va omul fqrq vinq ‘naintea
lui Dumnezeu? Fi-va el curat ‘naintea Celui ce l-a fqcut? Dacq n-are
‘ncredere Dumnezeu nici ‘n slujitorii Sqi, dacq gqsewte El greweli
chiar la ‘ngerii Sqi, cu ckt mai mult la cei ce locuiesc ‘n case de lut,
care ‘wi trag obkrwia din yqrknq, wi pot fi zdrobiyi ca un vierme! De
dimineayq pknq seara sunt zdrobiyi, pier pentru totdeauna, wi nimeni
nu yine seama de ei. Li se taie firul vieyii: mor, wi tot n-au cqpqtat
‘nyelepciunea!> (Iov 4:12-21).
Din reacyia lui Elifaz la ‘ntklnirea cu <duhul> vedeniilor lui, ca wi din
conyinutul viclean wi insinuant al mesajului tragem concluzia cq sursa a
fost mai degrabq maleficq deckt angelicq, cu adevqrat un mesager venit din
‘ntunerec.
Elifaz reprezintq o anumitq parte a omenirii care wi-a fqcut prostul
obicei de a-L judeca pe Dumnezeu wi acyiunile Sale dupq mqsura propriei
lor experienye. “n rezumat, Elifaz ilustreazq pericolul de a ne construi un
Dumnezeu <dupq chipul wi asemanqrea noastrq.> Lipsit de legqturq personalq
cu Dumnezeul cerului, trqind doar la ‘nqlyimea standardelor justiyiare ale
conwtiinyei, omul nu are capacitatea Harului !!!
Dewi socoteala lui Elifaz este aparent logicq, ea produce un limbaj
suspect de asemqnqtor cu acela folosit de Satan. Sfatul pe care il dq el lui Iov
se poate reduce la aceastq ecuayie: <Fq un tkrg cu Dumnezeu: recunoawte-yi
pqcatele wi El te va face ca mai ‘nainte.>
<Ferice de omul pe care-l ceartq Dumnezeu! Nu nesocoti
mustrarea Celui Atot Puternic. El face rana, wi tot El o leagq; El
rqnewte, wi mkna Lui tqmqduiewte. De wase ori te va izbqvi din necaz,
wi de wapte ori nu te va atinge rqul. El te va scqpa de moarte ‘n
vreme de foamete, wi de loviturile sqbiei ‘n vreme de rqzboi. Vei fi
la adqpost de biciul limbii, vei fi fqrq teamq cknd va veni pustiirea.
49
Iov - revoltat 'n suferinyq
Bildad
Bildad din Wuah ‘mbrqyiweazq <teologia tradiyiei>. Termenii caracteristici
ai teologiei lui sunt folosiyi ‘n urmqtorul pasaj:
<“ntreabq pe cei din neamurile trecute, wi ia aminte la pqyania
pqrinyilor lor. Cqci noi suntem de ieri, wi nu wtim nimic, zilele
noastre pe pqmknt nu sunt deckt o umbrq. Ei te vor ‘nvqya, ‘yi vor
vorbi> (Iov 8:8-10a).
50
Iov - revoltat 'n suferinyq
Yofar
Yofar din Naama este <negativistul nervos> adept al unei <teologii a
tainelor>, combinatq cu un <legalism rece wi feroce>. Pentru el, Dumnezeu
este impenetrabil wi imposibil de ‘nyeles:
<Poyi spune tu cq poyi pqtrunde adkncimile lui Dumnezeu,
cq poyi ajunge la cunowtinya desqvkrwitq a Celui Atot puternic?
Ckt cerurile-i de ‘naltq: ce poyi face? Mai adkncq deckt Locuinya
moryilor: ce poyi wti? “ntinderea ei este mai lungq deckt pqmkntul,
51
Iov - revoltat 'n suferinyq
52
Iov - revoltat 'n suferinyq
Al doilea dialog
Subiectul celei de a doua reprize de dialoguri ale surzilor (Iov 15-21 )
este: <Oare chiar sunt pedepsiyi cei rqi ‘ntotdeauna?>
“n schimbul de pqreri, dialogul se transformq ‘n disputq wi convorbirea
‘n controversq. Cei trei prieteni ai lui Iov se strqduiesc din rqsputeri sq-l
convingq pe Iov cq este vinovat wi sufere pe drept. Ei nu mai ‘ncearcq sq-l
mkngkie pe Iov, ci iniyiazq un fel de proces inconwtient de autoapqrare. “n joc
nu mai este atkt liniwtea patriarhului, ckt propria lor liniwte sufleteascq. Celor
trei nu le mai pasq de pielea lui Iov, ci-wi aparq disperayi propria lor piele.
Prin cuvkntqrile lor, ei cautq sq se autoasigure cq ceea ce i s-a ‘ntkmplat
lui Iov nu li se poate ‘ntkmpla lor ‘nwile. Aceastq concluzie este valabilq
numai dacq Iov este mai vinovat deckt ei ‘naintea lui Dumnezeu. Altfel,
lipsa de vinovqyie a lui Iov i-ar prqbuwi ‘ntr-o lume a arbitrariului ‘n care
oricare dintre ei, oricknd wi oriunde ar putea trece prin aceleawi catastrofe.
Dacq ascultarea de Dumnezeu nu mai este o garanyie a pqcii wi prosperitqyii,
protecyia lor ‘n faya suferinyei a dispqrut. Cei trei spun: <Doamne ferewte!>
Urmqriyi ‘nqsprirea termenilor acestui dialog wi veyi vedea ckt de speriayi
erau cei trei la gkndul acestei posibilitqyi.
Elifaz 2
Ca wi prima datq, cel dintki care vorbewte este Elifaz. Dacq prima datq el
a arqtat cel puyin o micq dozq de simpatie fayq de Iov, de data aceasta el nu
mai este nici ‘nyelegqtor wi nici prietenos. Elifaz nu se mai poartq cu mqnuwi.
Asta nu ‘nseamnq cq Elifaz are la dispoziyie wi alte idei, mai profunde. El
nu face altceva deckt sq reia ceea ce a spus mai ‘nainte, de data aceasta ‘n
53
Iov - revoltat 'n suferinyq
54
Iov - revoltat 'n suferinyq
dorea Dumnezeu sq contrazicq prin ceea ce i se ‘ntkmpla lui Iov, cqci dacq
oamenii “l ascultq pe Dumnezeu doar pentru ceea ce ckwtigq din aceasta,
atunci ei se slujesc de fapt pe ei ‘nwiwi, folosindu-L doar pe Dumnezeu pentru
propria lor propqwire. Faptul acesta L-ar face pe Dumnezeu slujitorul nostru,
iar religia noastrq n-ar fi o glorificare a lui Dumnezeu, ci doar o pioasq
metodq de promovare a interesului personal.
Bildad 2
Dupq ce Iov ‘i rqspunde lui Elifaz, ia cuvkntul din nou Bildad. George
Bernard Sha[ spunea cq <argumentarea celor prowti este ca o colecyie
de patefon cu numai ckteva plqci; te saturi repede sq-i asculyi.> Bildad ‘l
‘nvinuiewte pe Iov pentru impasul ‘n care a ajuns conversayia lor:
<Cknd vei pune capqt acestor cuvkntqri? Vino-yi ‘n minte, wi
apoi vom vorbi. Pentru ce ne socoyi atkt de dobitoci? Pentru ce ne
privewti ca pe niwte vite?> (Iov 18:2-3)
Bildad nu-wi dq seama cq ei, nu Iov sunt vinovayi de o gkndire simplistq.
Ei nu sunt ‘n stare sq meargq dincolo de limitele <teologiei lor cu spirit
comercial>, ajungknd sq repete ca o placq stricatq cuvintele aceluiawi
rayionament insuficient: (1) Dumnezeu este drept; (2) Dumnezeu ‘l
pedepsewte pe cel rqu wi-l rqsplqtewte pe cel bun; (3) pentru cq Iov sufere,
‘nseamnq cq el este rqu; (4) dacq Iov se va ‘ntoarce de la pqcatele sale,
Dumnezeu ‘l va binecuvknta iarqwi. Gkndirea lor era circularq urmknd
traiectoria unui cerc vicios.
Spre deosebire de Elifaz, Bildad este hotqrkt sq foloseascq o altq armq,
mult mai puternicq, frica. El ‘ncepe sq-l ameninye pe Iov, descriindu-i ce se
‘ntkmplq cu un om rqu atunci cknd moare.
Bildad folosewte patru imagini cu putere de simbolism.
O luminq care se stinge:
<Da, lumina celui rqu se va stinge wi flacqra din focul lui, nu va mai
strqluci. Se va ‘ntuneca lumina ‘n cortul lui wi se va stinge candela deasupra
lui> (Iov 18:5-6).
Un cqlqtor prins ‘n cursq:
<Pawii lui cei puternici se vor strkmta; wi, cu toate opintirile lui,
va cqdea. Cqci calcq cu picioarele pe lay, wi umblq prin ochiuri de
reyea; este prins ‘n cursq de cqlcki, wi layul pune stqpknire pe el;
capcana ‘n care se prinde este ascunsq ‘n pqmknt wi prinzqtoarea le
stq pe cqrare> (Iov 18:7-10).
Un criminal urmqrit:
<De jur ‘mprejur ‘l apucq spaima, wi-l urmqrewte pas cu pas.
Foamea ‘i mqnkncq puterile, nenorocirea este alqturi de el.
55
Iov - revoltat 'n suferinyq
56
Iov - revoltat 'n suferinyq
Un vas spart:
<... m-a zdrobit din toate pqryile wi pier> (Iov 19:10a).
Un pom dezrqdqcinat:
<... mi-a smuls nqdejdea ca pe un copac> (Iov 19:10b).
O cetate aflatq sub stare de asediu:
<S-a aprins de mknie ‘mpotriva mea, S-a purtat cu mine ca wi cu
un vrqjmaw. Owtile Lui au pornit deodatq ‘nainte, wi-au croit drum
pknq la mine, wi au tqbqrkt ‘n jurul cortului meu> (Iov 19:11-12).
Cknd cel de al treilea prieten al lui Iov, Yofar, ia cuvkntul este clar cq
el n-are nimic nou de spus wi chiar ar prefera sq nu vorbeascq, dar se vede
silit de situayie. Este ultima datq cknd ‘l auzim. Acest apologet al <teologiei
tainei> se pierde dupq aceastq intervenyie ‘n negurile tqcerii.
Preluknd rayionamentele prietenilor sqi, Yofar ‘i repetq lui Iov adevqruri
incontestabile, dar doar paryiale: cei rqi au o viayq scurtq (Iov 20:4-11),
plqcerile lor sunt trecqtoare (Iov 20:12-19), iar moartea lor este tragicq (Iov
20:20-29).
Parada rayionamentelor lui Yofar ‘i dq ocazia lui Iov sq scoatq ‘n evidenyq
falimentul punctului lor de vedere. “n rqspunsul pe care ‘l dq lui Yofar, Iov
aratq care este punctul slab ‘n rayionamentul lor. Viaya oamenilor din jur
aratq cq Dumnezeu NU pedepsewte ‘ntotdeauna wi pretutindeni pe cei rqi.
Matematica celor trei prieteni este doveditq grewitq, iar concluziile lor false.
Apqrkndu-wi nevinovqyia, Iov bqnuiewte cq ‘n spatele ‘ntkmplqrilor din
viaya lui este o logicq mult mai ‘naltq, dewi deocamdatq nepqtrunsq:
<Ascultayi, ascultayi cuvintele mele, dayi-mi mqcar aceastq
mkngkiere. Lqsayi-mq sq vorbesc, vq rog; wi, dupq ce voi vorbi,
veyi putea sq vq bateyi joc. Oare ‘mpotriva unui om se ‘ndreaptq
plkngerea mea? Wi pentru ce n-aw fi nerqbdqtor?
Priviyi-mq, mirayi-vq, wi puneyi mkna la gurq. Cknd mq gkndesc,
mq ‘nspqimknt, wi un tremur ‘mi apucq tot trupul:
Pentru ce trqiesc cei rqi? Pentru ce ‘i vezi ‘mbqtrknind wi sporind
‘n putere? Sqmknya lor se ‘ntqrewte cu ei wi ‘n faya lor, odraslele lor
propqwesc sub ochii lor. “n casele lor domnewte pacea, fqrq umbrq
de fricq; nuiaua lui Dumnezeu nu vine sq-i loveascq. Taurii lor sunt
plini de vlagq wi prqsitori, juncanele lor zqmislesc wi nu leapqdq.
“wi lasq copiii sq se ‘mprqwtie ca niwte oi, wi copiii se sbeguiesc ‘n
jurul lor. Ckntq cu sunet de tobq wi de arfq, se desfqteazq cu sunete
de caval. “wi petrec zilele ‘n fericire, wi se pogoarq ‘ntr-o clipq ‘n
locuinya moryilor. Wi totuwi ziceau lui Dumnezeu: <Pleacq de la noi.
Nu voim sq cunoawtem cqile Tale. Ce este Cel Atot puternic, ca sq-I
57
Iov - revoltat 'n suferinyq
58
Iov - revoltat 'n suferinyq
Al treilea dialog
Subiectul celei de a treia reprize de dialoguri sterile (Iov 22-31) este:
<Oare chiar este Iov vinovat de pqcate ascunse?>
Insistenya ‘ncqpqyknatq cu care cei trei prieteni ai lui Iov stqruiesc ‘n
pornirea lor criticq devine din ce ‘n ce mai supqrqtoare. Ceea ce ‘ncepuse ca
o discuyie ‘ntre amici ajunge acum o veritabilq ceartq. Ce a mai rqmas din
prietenia acestor oameni ?
Am citit ckndva ceva foarte frumos despre prietenie scris de - Ioana
Pkrvulescu. Iatq un fragment din pledoaria ei:
59
Iov - revoltat 'n suferinyq
Elifaz 3
Prietenul a devenit acuzator, iar acum, acuzatorul se transformq ‘n
procuror. Elifaz, nu-i lasq lui Iov nici o wansq. Cknd ‘l auzi ce spune, te
‘ntrebi pe drept cuvknt: <Dacq Iov este awa cum ‘l descrie, cum de s-a putut
‘mprieteni el cu un astfel de om?>
Dupq o introducere ‘n care se vede obligat de logica teologiei sale
simpliste sq-l batjocoreascq ironic pe patriarh, Elifaz dq frku liber
‘nvinuirilor:
<<Poate un om sq aducq vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci
‘nyeleptul nu-wi folosewte deckt lui. Dacq ewti fqrq prihanq, are Cel
Atotputernic vreun folos? Wi dacq trqiewti fqrq vinq, ce va ckwtiga El?
Pentru evlavia ta te pedepsewte El oare, wi intrq la judecatq cu tine?
Nu-i mare rqutatea ta? Wi fqrqdelegile tale fqrq numqr? Luai fqrq
60
Iov - revoltat 'n suferinyq
pricinq zqloage de la frayii tqi, lqsai fqrq haine pe cei goi. Nu dqdeai
apq omului ‘nsetat, nu voiai sq dai pkine omului flqmknd. Yara era a
ta, fiindcq erai mai tare, te awezai ‘n ea, fiindcq erai cu vazq. Dqdeai
afarq pe vqduve cu mkinile goale, wi brayele orfanilor le frkngeai>
(Iov 22:2-9).
Talmudul evreilor spne cq batjocora are trei victime: pe cel ce o spune,
pe cel care o ascultq wi pe cel despre care se vorbewte. “n jurul mormanului de
cenuwq pe care zqcea Iov miroase greu a moarte.
Elifaz enunyq ‘ncq o datq logica satanicq a teologiei comerciale:
<Pentru aceea ewti ‘nconjurat de curse, wi te-a apucat groaza
dintr-o datq. Nu vezi, deci, acest ‘ntuneric, aceste ape multe care te
nqpqdesc?
61
Iov - revoltat 'n suferinyq
a pqcqtuit.
Bildad 3
Fqrq nici o ‘ndoialq, cuvintele lui Iov l-au fqcut pe Bildad sq wovqie. Wi el
wtie cq pqmkntul este o arenq ‘n care cei rqi sunt adesea ‘nvingqtorii zilei. Ca
sq scape cumva din strknsoarea cuvintelor lui Iov, Bildad mutq discuyia ‘n
63
Iov - revoltat 'n suferinyq
sferele cerului. Fqrq nici o ‘ndoialq, acolo existq domnia absolutq a binelui wi
biruinya neprihqnirii:
<Puterea wi groaza sunt ale lui Dumnezeu; El face sq
‘mpqrqyeascq pacea ‘n yinuturile Lui ‘nalte. Cine ar putea sq-I
numere owtile? Wi peste cine nu rqsare lumina Lui?> (Iov 25:2-3)
“n lumina acestor armonii ale sfinyeniei cerewti, orice om are datoria sq se
vadq awa cum este wi sq se recunoascq vinovat. Iatq ultima <gqselniyq> a lui
Bildad. Pknq la capqt, el nu vrea sq renunye la <teologia lui justiyiarq>.
<Cum ar putea omul sq fie fqrq vinq ‘naintea lui Dumnezeu? Cum ar
putea cel nqscut din femeie sq fie curat? Iatq, ‘n ochii Lui nici luna nu este
strqlucitoare, wi stelele nu sunt curate ‘naintea Lui; cu ckt mai puyin omul,
care nu este deckt un vierme, fiul omului, care nu este deckt un viermuwor!>
(Iov 25:4-6)
Cea de a treia cuvkntare a lui Bildad este wi cea mai scurtq. Capitolul
25 este cel mai scurt din toatq cartea lui Iov. “n lipsq de argumente, Bildad
rostewte doar ckteva platitudini wi apoi tace neputincios. sunt ultimele picqturi
care mai rqmqseserq din torentul teologiei lui sprijinite pe tradiyii seculare.
Nu este de mirare cq Iov ‘i dq replici pe care le dqm wi noi celor
‘ndrqgostiyi de <datini wi rknduieli strqmowewti>:
<Ckt de bine wtii tu sq vii ‘n ajutorul slqbiciunii! Cum dai
tu ajutor brayului fqrq putere! Ce bune sfaturi dai tu celui fqrq
pricepere! Ce belwug de ‘nyelepciune dai tu la ivealq! Cqtre cine
se ‘ndreaptq cuvintele tale? Wi al cui duh vorbewte prin tine?> (Iov
26:2-5)
Tulburat de faptul cq Iov a remarcat lipsa de aparentq dreptate ‘n
propqwirea celor rqi pe pqmknt, Bildad cqutase sq-L refugieze pe Dumnezeu
‘n cer wi sq arate cq acolo este locul unde domnewte El, nu pe pqmknt. Iov
‘l contrazice, zickndu-i cq numai un duh satanic ar putea sq-i inspire o
asemenea limitare Celui Atotputernic! Iov “i ia apqrarea lui Dumnezeu wi-L
prezintq prezent ‘n toate locurile universului, deasupra wi ‘nquntru tuturor
sferelor creayiei. Dumnezeu este Dumnezeu <sus ‘n cer wi jos pe pqmknt>!
Altfel, El ar ‘nceta sq mai fie Dumnezeu!
<“naintea lui Dumnezeu tremurq umbrele sub ape wi sub
locuitorii lor; ‘naintea Lui locuinya moryilor este goalq, adkncul
n-are acoperiw. “ntinde miazqnoaptea asupra golului, wi spknzurq
pqmkntul pe nimic. Leagq apele ‘n norii Sqi, wi norii nu se sparg sub
greutatea lor. Acopere faya scaunului Squ de domnie, wi “wi ‘ntinde
norul peste el. A tras o boltq pe faya apelor, ca hotar ‘ntre luminq wi
‘ntuneric. Stklpii cerului se clatinq, wi se ‘nspqimkntq la ameninyarea
Lui. Prin puterea Lui turburq marea, prin priceperea Lui ‘i sfarmq
64
Iov - revoltat 'n suferinyq
65
Iov - revoltat 'n suferinyq
66
Iov - revoltat 'n suferinyq
67
Iov - revoltat 'n suferinyq
68
Iov - revoltat 'n suferinyq
69
Iov - revoltat 'n suferinyq
70
Dialoguri inspirate
Cartea lui Iov se putea ‘ncheia foarte bine de cel puyin douq ori: dupq
versetul 10 din capitolul 2 (<”n toate acestea, Iov n-a pqcqtuit de loc cu
buzele lui>) wi dupq capitolul 31, cknd cei trei prieteni au rqmas fqrq replicq:
<Acewti trei oameni au ‘ncetat sq mai rqspundq lui Iov, pentru cq
el se socotea fqrq vinq> (Iov 32:1).
Dacq s-ar fi ‘ncheiat aici, cartea lui Iov nu ne-ar fi spus mare lucru, ci ne-
ar fi lqsat ‘n minte wi ‘n inimq stknjeneala unei probleme nerezolvate. Abia
71
Iov - pocqit prin suferinyq
Un tknqr furios
Dupq amqnuntele biografice, prima informayie pe care o aflqm despre
Elihu este cq el a stat ca pe ghimpi ascultknd dialogurile de pknq atunci.
Pqrerea lui era cq nici Iov wi nici cei trei prieteni ai lui n-aveau dreptate. Iov
pentru cq se credea nevinovat:
<El s-a aprins de mknie ‘mpotriva lui Iov, pentru cq zicea cq este
fqrq vinq ‘naintea lui Dumnezeu> (Iov 32:2b).
Iar prietenii lui pentru cq vorbiserq degeaba, ne’nyelegknd ce se ‘ntkmplq,
dar acuzkndu-l cu ‘ncqpqyknare pe patriarh:
<Wi s-a aprins de mknie ‘mpotriva celor trei prieteni ai lui, pentru
cq nu gqseau nimic de rqspuns wi totuwi oskndeau pe Iov> (Iov 32:3).
“ncq din start, aflqm deci cq Elihu avea punctul de vedere pe care-L
va ‘mpqrtqwi mai tkrziu wi Dumnezeu, care va vorbi wi ‘mpotriva lui Iov wi
‘mpotriva celor trei prieteni ai lui.
Wi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvkntul wi a zis: <Eu
sunt tknqr, wi voi sunteyi bqtrkni: de aceea m-am temut, wi m-am ferit
sq vq arqt gkndul meu. Eu ‘mi ziceam: <Sq vorbeascq bqtrkneyea,
marele numqr de ani sq ‘nveye pe alyii ‘nyelepciunea. Dar, de fapt,
‘n om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dq priceperea. Nu vkrsta
aduce ‘nyelepciunea, nu bqtrkneyea te face ‘n stare sq judeci> (Iov
32:6-9).
Atunci ca wi acum, respectul fayq de cei mai ‘n vkrstq este cinstea celor
tineri. Un bun ascultqtor ascultq cu amkndouq urechile wi ... cu inima.
Cineva spunea cq: <”nyelepciunea vine deobicei odatq cu bqtrkneyea.
Alteori, bqtrkneyea vine singurq ...> Ce pqcat cq prietenii mai vkrstnici ai lui
Iov nu dqduserq dovadq de ‘nyelepciune.
73
Iov - pocqit prin suferinyq
74
Iov - pocqit prin suferinyq
Cine citewte cu atenyie aude ‘n vorbele lui Elihu ecoul ‘ndepqrtat al Unuia
care spunea ‘n sinagoga Nazaretului:
<Duhul Domnului este peste Mine, pentru cq M-a uns sq vestesc
sqracilor Evanghelia; M-a trimis sq tqmqduiesc pe cei cu inima
zdrobitq, sq propovqduiesc robilor de rqzboi slobozirea wi orbilor
cqpqtarea vederii; sq dau drumul celor apqsayi> (Luca 4:18).
75
Iov - pocqit prin suferinyq
dacq trebuie sq ne treacq prin <felurite ‘ncercqri>. Iatq ce va spune mai tkrziu
Noul Testament:
<Frayii mei, sq priviyi ca o mare bucurie cknd treceyi prin felurite
‘ncercqri, ca unii care wtiyi cq ‘ncercarea credinyei voastre lucreazq
rqbdare. Dar rqbdarea trebuie sq-wi facq desqvkrwit lucrarea, ca sq fiyi
desqvkrwiyi, ‘ntregi wi sq nu duceyi lipsq de nimic> (Iacov 1: 2-4).
Acest adevqr ne este de folos ca sq putem ‘nyelege cum un om admirat de
Dumnezeu la ‘nceputul cqryii wi proclamat <fqrq pereche pe faya pqmkntului>,
poate wi trebuie apoi sq fie trecut prin cuptorul curqyitor al suferinyei, iar la
sfkrwit ajunge sq spunq despre sine:
< ... mi-e sckrbq de mine wi mq pocqiesc ‘n yqrknq wi cenuwq> (Iov
42:6).
Iov ckwtigase deja disputa despre caracter cu cei trei prieteni ai sqi wi-wi
apqrase cu succes reputayia de om neprihqnit.
Rqmqsese ‘nsq ‘n el rqdqcina rqului ascunsq ‘n mkndria lui orgolioasq wi
‘n lipsa lui de evlavie fayq de Dumnezeu. Credinya lui trebuia trecutq printr-
un proces de curqyire:
<Voi sunteyi pqziyi de puterea lui Dumnezeu, prin credinyq,
pentru mkntuirea gata sq fie descoperitq ‘n vremurile de apoi! “n ea
voi vq bucurayi mult, cu toate cq acum, dacq trebuie, sunteyi ‘ntristayi
pentru puyinq vreme, prin felurite ‘ncercqri, pentru ca ‘ncercarea
credinyei voastre, cu mult mai scumpq deckt aurul care piere wi care
totuwi este cercat prin foc, sq aibq ca urmare lauda, slava wi cinstea,
la arqtarea lui Isus Christos, pe care voi “l iubiyi fqrq sq-L fi vqzut,
credeyi ‘n El, fqrq sq-L vedeyi, wi vq bucurayi cu o bucurie negrqitq
wi strqlucitq, pentru cq veyi dobkndi, ca sfkrwit al credinyei voastre,
mkntuirea sufletelor voastre> (1 Petru 1:5-9).
Iov mai avea nevoie ‘ncq de aceastq <mkntuire a sufletului>, care nu este
nici iertarea iniyialq din momentul ‘ntoarcerii la Dumnezeu wi nici proslqvirea
din momentul marii treceri <dincolo.> <Mkntuirea sufletului> despre care
vorbewte Petru aici este scoaterea lui de sub puterea prezentq a pqcatului care
domnewte ‘n lumea de acum wi ‘wi are rqdqcina ‘n firea noastrq pqmknteascq.
Pentru aceasta este nevoie de disciplinarea pe care o aplicq Dumnezeu
tuturor copiilor Sqi:
<Voi nu v-ayi ‘mpotrivit ‘ncq pknq la sknge, ‘n lupta ‘mpotriva
pqcatului. Wi ayi uitat sfatul pe care vi-l dq ca unor fii: <Fiule, nu
dispreyui pedeapsa Domnului, wi nu-yi pierde inima cknd ewti mustrat
de El. Cqci Domnul pedepsewte pe cine-l iubewte, wi bate cu nuiaua
pe orice fiu pe care-l primewte.
76
Iov - pocqit prin suferinyq
77
Iov - pocqit prin suferinyq
78
Iov - pocqit prin suferinyq
79
Iov - pocqit prin suferinyq
80
Iov - pocqit prin suferinyq
Un Dumnezeu al harului
Dumnezeul prezentat de Elihu este luminos wi plin de bunqvoinyq. Este
drept cq wi ceilalyi trei prieteni vorbiserq despre Dumnezeu, dar aluziile lor
fuseserq ‘ntunecoase, sumbre wi mai ales ... false. Elihu ‘l ajutq pe Iov sq-L
vadq wi sq-L ‘nyeleagq pe Dumnezeu. Vorbele lui sunt rostite cu autoritatea
adevqrului, dar wi cu dulceaya harului. Ajutorul celor trei prieteni fusese
lipsit tocmai de acest element esenyial din inima lui Dumnezeu: harul. Ei se
arqtaserq foarte dispuwi sq-l striveascq pe Iov sub greutatea argumentelor lor.
Judecqtori prea asprii wi plini de ei ‘nwiwi, cei trei dovediserq foarte clar cq nu
cunowteau deloc cqile lui Dumnezeu wi nici nu pricepuserq cq <Dumnezeu
‘ncearcq pe cel bun> (Geneza 22:1; Exodul 20:20).
Elihu vrea sq-l ajute pe Iov sq apuce singur pe calea adevqratei cunoawteri
de sine. Ea ne duce invariabil prin lumina prezenyei lui Dumnezeu spre
binecuvkntata wi binefqcqtoarea <pocqinyq.>
Pentru aceasta, Elihu ‘i aduce aminte lui Iov de cuvintele rostite:
<Elihu a luat din nou cuvkntul wi a zis: <Ascultayi, ‘nyelepyilor,
cuvintele mele! Luayi aminte la mine, pricepuyilor! Cqci urechea
deosebewte cuvintele, cum gustq cerul gurii bucatele.> Sq alegem ce
este drept, sq vedem ‘ntre noi ce este bun. Iov a zis: <sunt nevinovat
wi Dumnezeu nu vrea sq-mi dea dreptate; am dreptate wi trec drept
mincinos; rana mea este jalnicq, wi sunt fqrq pqcat.>
Este vreun om ca Iov, care sq bea batjocura ca apa, care sq umble
81
Iov - pocqit prin suferinyq
82
Iov - pocqit prin suferinyq
83
Iov - pocqit prin suferinyq
84
Iov - pocqit prin suferinyq
85
Iov - pocqit prin suferinyq
86
Iov - pocqit prin suferinyq
da ‘nvqyqturq oamenilor:
<Dumnezeu este mare ‘n puterea Lui; Cine ar putea sq ‘nveye pe
alyii ca El?> (Iov 36:22)
“n harul Squ, Dumnezeu “wi folosewte puterea ca pe o demonstrayie
din care toate creaturile pot sq ‘nveye. Tema aceasta este dezvoltatq wi
de apostolul Pavel ‘n extraordinara lui epistolq cqtre crewtinii din Roma.
Adreskndu-se unora care au trqit ‘n afara perimetrului revelayiei mozaice,
apostolul nu-i absolvq de responsabilitate ‘n faya lui Dumnezeu, ci le
amintewte despre lecyiile ‘nscrise de Dumnezeu ‘n cartea naturii. Orice studiu
amqnunyit asupra creayiei dezvqluie ceva din natura Creatorului, awa cq
studiul naturii este ‘n sine o sursq de veritabilq teologie:
<Mknia lui Dumnezeu se descopere din cer ‘mpotriva oricqrei
necinstiri a lui Dumnezeu wi ‘mpotriva oricqrei nelegiuri a
oamenilor, care ‘nqduwe adevqrul ‘n nelegiuirea lor. Fiindcq ce se
poate cunoawte despre Dumnezeu, le este descoperit ‘n ei, cqci le-a
fost arqtat de Dumnezeu.
“n adevqr, ‘nsuwirile nevqzute ale Lui, puterea Lui vewnicq wi
dmnezeirea Lui, se vqd lqmurit, de la facerea lumii, cknd te uiyi cu
bqgare de seamq la ele ‘n lucrurile fqcute de El. Awa cq nu se pot
desvinovqyi; fiindcq, cu toate cq au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au
proslqvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulyumit> (Romani 1:18-21).
Oamenii numiyi <de wtiinyq>, studiazq creayia lui Dumnezeu wi
<descopere> principii, structuri wi legitqyi dupq care ea funcyioneazq.
Orgoliowi, acewti <savanyi> ‘wi pun numele lor pe aceste realitqyi awezate acolo
de mkna lui Dumnezeu. Avem astfel <legea lui Joule>, <legea lui Bernouli>,
etc. Cine este ‘nsq adevqratul proprietar al acestor legi? Oare nu s-ar cuveni
sq le numim mai degrabq <legile lui Dumnezeu> ? Obrqznicia mkndriei
omenewti este wi ea diagnosticatq de Pavel ‘n aceiawi epistolq cqtre Romani:
<Fiindcq, cu toate cq au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au
proslqvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulyumit; ci s-au dedat la
gkndiri dewarte, wi inima lor fqrq pricepere s-a ‘ntunecat. S-au fqlit
cq sunt ‘nyelepyi, wi au ‘nebunit;... wi au schimbat slava Dumnezelui
nemuritor ‘ntr-o icoanq care seamqnq cu omul muritor, ... cqci au
schimbat ‘n minciunq adevqrul lui Dumnezeu, wi au slujit wi s-au
‘nchinat fqpturii ‘n locul Fqcqtorului, care este binecuvkntat ‘n veci!
Amin> (Romani 1:21-25).
Ca wi Pavel mai tkrziu, Elihu le amintewte ascultqtorilor sqi wi ‘n special
lui Iov cq reacyia responsabilq fayq de lecyiile primite de la Dumnezeu prin
cartea naturii trebuie sq fie una de admirayie wi laudq smeritq:
87
Iov - pocqit prin suferinyq
88
Iov - pocqit prin suferinyq
89
Iov - pocqit prin suferinyq
Rqspunsul Domnului
Ca o confirmare cq Elihu este purtqtorul Squ de cuvknt, Dumnezeu face
ca vorbele lui sq fie ‘nwoyite de o furtunq grozavq care ‘ntunecq cerul:
<Domnul a rqspuns lui Iov din mijlocul furtunii> (Iov 38:1).
Intervenyia lui Dumnezeu este necesarq wi binevenitq. Fqrq ca El sq se
<descopere>, am fi rqmas pe veci <robi ai ‘nvqyqturilor ‘ncepqtoare ale lumii>
despre care amintewte Pavel:
<Luayi seama ca nimeni sq nu vq fure cu filosofia wi cu o amqgire
dewartq, dupq datina oamenilor, dupq ‘nvqyqturile ‘ncepqtoare ale
lumii> (Coloseni 2:8).
Teologia (<wtiinya despre Dumnezeu>) a fost numitq pknq nu demult
<regina tuturor wtiinyelor>, pentru cq ea se ocupq cu cel mai ‘nalt nivel de
cunowtinyq pe care-l putem atinge, cunoawerea de Dumnezeu.
Teologia este o wtiinyq necesarq, dar wi o wtiinyq dificilq, pentru cq este o
‘ncercare de a pqtrunde ‘n lucrurile de nepqtruns:
<O, adkncul bogqyiei, ‘nyelepciunii wi wtiinyei lui Dumnezeu! Ckt
de nepqtrunse sunt judecqyile Lui, wi ckt de ne’nyelese sunt cqile Lui!
Wi ‘ntr-adevqr <cine a cunoscut gkndul Domnului? Sau cine a fost
sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva ‘ntki, ca sq aibq de primit ‘napoi?>
Din El, prin El, wi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sq fie slava ‘n
veci! Amin> (Romani 11:33-36).
Dumnezeu ni s-a descoperit pe Sine ‘n creayie, ‘n providenyq, ‘n Cuvkntul
Squ wi ‘n mod suprem ‘n Fiul Squ preaiubit, dar ‘nyelegerea noastrq este
foarte rar la nivelul descoperirilor divine.
Teologul american A. {. Tozer este de pqrere cq <esenya idolatriei este
sq ai despre Dumnezeu gknduri nevrednice de El> (The |no[ledge of the
Hol]>, Harper&Ro[, p.11). Prin urmare, oricine ‘ncearcq sq-L explice sau
sq-L apere pe Dumnezeu ‘naintea oamenilor trebuie sq pqstreze mereu inima
smeritq a unuia care I se ‘nchinq. Asta pentru cq <cunowtinya ‘ngkmfq pe cknd
dragostea zidewte> (1 Corinteni 8:1).
“ntrebqrile folosite de Elihu ‘n
<Esenya idolatriei este ‘ncheierea ultimului squ discurs (Iov
37:14-18) l-au pregqtit pe Iov pentru
sq ai despre Dumnezeu seria de ‘ntrebqri pe care i le va pune
gknduri nevrednice de El> Dumnezeu ‘n textul din urmqtoarele
capitole (Iov 38 - 41). Spre deosebire
de cei trei prieteni care-l luaserq la
‘ntrebqri iniyial, Elihu diagnosticheazq
corect care era problema lui Iov. Acyiunile lui Iov fuseserq neprihqnite,
patriarhul nu fusese nici pe departe awa de pqcqtos cum ‘l ‘nvinuiserq ei,
90
Iov - pocqit prin suferinyq
dar atitudinile lui Iov erau total grewite. Iov nu era sfkntul care se pretindea.
Dimpotrivq, el devenea cu fiecare vorbq un om sfidqtor, plin de sine wi cu un
total nesqnqtos orgoliu al celui care
parcq le wtie pe toate. Cei trei prieteni
ai lui Iov ‘ncercaserq sq-l dezbrace <Ca oricare altul dintre
pe Iov de meritele faptelor lui, acum noi, Iov trebuia acum
Elihu wi mai ales Dumnezeu ‘ncep sq-l
dezbrqcat de el ‘nsuwi wi
dezbrace pe Iov de el ‘nsuwi.
Nevasta lui Iov avusese dreptate: ‘mbrqcat cu neprihqnirea
Iov rqmqsese <neprihqnit ‘n adevqratq pe care o
neprihqnirea lui> (Iov 2:9). Orickt de dqruiewte Dumnezeu prin
mare ar fi fost aceasta, Iov ‘ncq nu era har celor ce se pocqiesc>
awa cum ar fi dorit Dumnezeu sq fie.
Cerul nu se dobkndewte prin eforturi
personale. Toate faptele noastre bune
sunt ca o ckrpq murdarq ‘naintea lui Dumnezeu. Ca oricare altul dintre noi,
Iov trebuia acum dezbrqcat de el ‘nsuwi wi ‘mbrqcat cu neprihqnirea adevqratq
pe care o dqruiewte Dumnezeu prin har celor ce se pocqiesc:
<Wtim ‘nsq cq tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege,
pentru ca orice gurq sq fie astupatq, wi toatq lumea sq fie gqsitq
vinovatq ‘naintea lui Dumnezeu. Cqci nimeni nu va fi socotit
neprihqnit ‘naintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine
cunowtinya deplinq a pqcatului. Dar acum s-a arqtat o neprihqnire
(grecewte: dreptate) pe care o dq Dumnezeu, fqrq lege - despre ea
mqrturisesc Legea wi proorocii - wi anume, neprihqnirea datq de
Dumnezeu, care vine prin credinya ‘n Isus Christos, pentru toyi
wi peste toyi cei ce cred ‘n El. Nu este nici o deosebire. Cqci toyi
au pqcqtuit, wi sunt lipsiyi de slava lui Dumnezeu. Wi sunt socotiyi
neprihqniyi, fqrq platq, prin harul Squ, prin rqscumpqrarea, care este
‘n Christos Isus> (Romani 3:19-24).
Pentru Iov venise vremea sq stea de unul singur ‘n faya mqreyiei wi
‘ntrebqrilor lui Dumnezeu.
91
Iov - pocqit prin suferinyq
92
Iov - pocqit prin suferinyq
Examenul final
93
Iov - pocqit prin suferinyq
94
Iov - pocqit prin suferinyq
Le vom lua pe rknd wi vom cquta sq intrqm ‘mpreunq cu Iov sub greutatea
lor ‘nfricowqtoare.
95
Iov - pocqit prin suferinyq
96
Iov - pocqit prin suferinyq
Sq aduci ‘n fiinyq toate aceste elemente ale universului este una, iar sq le
poyi purta de grijq la toate este alta! Dupq ce-l aratq neputincios ‘n creayie,
Dumnezeu i se adreseazq lui Iov ca sq-l convingq ckt de neputincios este ‘n
purtarea de grijq fayq de toate cele create.
97
Iov - pocqit prin suferinyq
98
Iov - pocqit prin suferinyq
99
Iov - pocqit prin suferinyq
cei rqi wi sq-i ‘ntorci ‘n yqrknq wi ‘ntunerec? Dacq poyi, atunci <voi aduce wi Eu
lauda puterii dreptei tale.>
Abea acum pune Dumnezeu degetul pe adevqrata problemq a lui Iov.
Dumnezeu ‘l ‘ntreabq: <poyi rezolva problema mkndriei din lume? Poyi
soluyiona problema propriei tale trufii?>
Iov este confruntat acum cu <obrqznicia> de care a dat dovadq atunci
cknd a ‘ndrqznit sq se ridice ‘mpotriva Celui Atotputernic. Cu toatq
neprihqnirea lui, Iov s-a purtat fayq de Dumnezeu cu mkndria unui om
orgolios wi a vorbit ca unul care s-a crezut pe picior de egalitate cu Creatorul
squ. “ntr-adevqr, mkndria umanq este awa de perfidq ‘nckt pqtrunde chiar wi
‘n cele mai <sfinte> ‘ndeletniciri. Un comentator vorbea de caracteristicile
popoarelor <crewtine> din insulele britanice astfel:
<Unul din Yara Galiilor se roagq ‘n genunchi wi-i yine ‘n genunchi pe toyi
cei care-l ‘nconjoarq.
Un Scoyian yine duminica wi ... toate celelalte lucruri pe care poate pune
mkna.
Un irlandez nu wtie ce crede, dar este gata sq moarq pentru crezul squ.
Un englez este plin de sine, dar I se ‘nchinq wi lui Dumnezeu!>
Lqsknd gluma la o parte, trebuie sq spunem cq toyi oamenii sufere de
aceste defecte. Firea pqmknteascq este mkndrq wi nesupusq. Nu degeaba
‘ntreabq retoric Biblia:
< Inima este nespus de ‘nwelqtoare wi de deznqdqjduit de rea; cine
poate s-o cunoascq? Eu, Domnul, cercetez inima wi cerc rinichii,
ca sq rqsplqtesc fiecqruia dupq purtare lui, dupq rodul faptelor lui>
(Ieremia 17:9-10).
Numai Dumnezeu poate rezolva problemele inimii!
Cu toatq aparenta <neprihqnire> a faptelor lui Iov, patriarhul se afla ‘ntr-o
primejdie de moarte:
<”nainte de pieire, inima omului se ‘ngkmfq, dar smerenia merge
‘naintea slavei> (Proverbe 18:12).
Poate Iov sq rezolve problema celor mkndrii? Poate el sq scape de
<monwtrii> care-i bkntuiesc propria fiinyq? Wansele sunt minime. Dumnezeu
‘i spune cq va reuwi numai atunci cknd va avea succes ‘n ‘mblknzirea marilor
animale care trqiesc pe pqmknt, hipopotamul (behemotul) wi Leviatanul (un
alt monstru al mqrii). Este inutil sq ‘ncercqm sq identificqm corespondentul
zoologic contemporan al acestor creaturi. Behemotul, tradus ‘n Biblia
romknq prin <ipopotam> poate fi un dinozaur ierbivor, ‘n timp ce leviatanul
poate fi unul carnivor. Aceste animale au dispqrut la potop sau la puyin timp
dupq aceea din cauza schimbqrii condiyiilor de mediu. Depozitele de fosile
care se gqsesc ‘n multe locuri confirmq aceastq ipotezq.
100
Iov - pocqit prin suferinyq
101
Iov - pocqit prin suferinyq
102
Iov - pocqit prin suferinyq
103
Iov - pocqit prin suferinyq
104
Iov - pocqit prin suferinyq
personal:
<”ncq din copilqrie, mintea mea s-a ‘mpotrivit cu toatq tqria ‘mpotriva
doctrinei despre suveranitatea lui Dumnezeu. “mi aduc aminte ‘nsq perfect
de clipa ‘n care am ‘nceput sq o accept wi chiar sq mq bucur de ea, cu o
bucurie pe care o am wi acum ‘n inimq. Astqzi nu mai am nici cea mai micq
‘mpotrivire fayq de acest adevqr absolut. “mi amintesc cq m-am pqtruns
pentru prima datq de aceastq doctrinq ca de o aromq dulce wi caldq ‘n urma
citirii unor cuvinte din 1 Timotei 1:17. Iatq-le:
<A “mpqratului vewniciilor, a nemuritorului, nevqzutului wi
singurului Dumnezeu, sq fie cinstea wi slava ‘n vecii vecilor! Amin.>
“n clipa cknd le-am citit, ‘n sufletul meu a izvorkt wi s-a revqrsat ca un
torent peste mine un sentiment de uimire ‘n prezenya gloriei Fiinyei divine; a
fost ceva neawteptat, nou wi diferit de tot ceea ce experimentasem pknq atunci
‘n viaya mea.>
Ed[ards a primit un <nou simy>, o nouq sensibilitate prin care a <gustat>
cum spune psalmistul ceva din gloria atotputerniciei divine. Simyirea i-a stins
toate obiecyiile avute pknq atunci, la smerit pknq ‘n praful pqmkntului wi l-a
facut sq vorbeascq despre pqcat ‘n termeni care ar fi <inacceptabili> pentru
cultura noastrq umanistq contemporanq care exaltq exagerat capacitqyile
omului:
<Am dobkndit un foarte acut sens al pqcqtoweniei mele, al rqutqyii din
inima mea; ceva cu mult mai coplewitor deckt ceea ce am simyit ‘n ziua
convertirii. Lumina prezenyei lui Dumnezeu m-a fqcut sq mq vqd ‘n toatq
ticqlowenia mea. Mi-am vqzut imagineayia coruptq wi lquntrul ‘necat sub o
povarq uriawq de gunoi, care mq apqsa asemeni unui munte awezat peste capul
meu. Nu wtiu cum sq pun mai bine ‘n cuvinte ceea ce am cq mq apasq ... Era
ca wi cum infinituri peste infinituri de dezgustqtoare poveri erau grqmqdite
asupra fiinyei mele.>
Sub greutatea celor waptezeci wi wapte de ‘ntrebqri venite din norul de
furtunq, Iov se prqbuwewte ‘naintea lui Dumnezeu wi-I dq dreptate.
De fapt, aceasta este cea mai bunq definiyia a pocqinyei: a-I da dreptate lui
Dumnezeu. Metanoia, aceastq schimbare a minyii ‘nseamnq a ‘nceta sq mai
privewti spre tine wi spre lume din puctul tqu de vedere wi a-yi ‘nsuwi pqrerea
Lui despre tine wi despre viayq. Urmqriyi-l pe Iov cum, ‘n rqspunsul lui, preia
afirmayii de ale lui Dumnezeu wi wi le ‘nsuwewte:
<Iov a rqspuns Domnului wi a zis:
<Wtiu cq Tu poyi totul, wi cq nimic nu poate sta ‘mpotriva
gkndurilor Tale.>
- <Cine este acela care are nebunia sq-Mi ‘ntunece planurile?> -
<Da, am vorbit, fqrq sq le ‘nyeleg, de minuni, care sunt mai presus
de mine wi pe care nu le pricep>
105
Iov - pocqit prin suferinyq
106
Iov - pocqit prin suferinyq
107
Iov - pocqit prin suferinyq
108
Epilog
Pocqinya oamenilor
Awa cum am spus deja ‘n finalul capitolului anterior, ca o veritabilq
Evanghelie, cartea lui Iov subliniazq absoluta necesitate a pocqinyei. Aceastq
schimbare fundamentalq a pqrerii, a poziyiei wi a prioritqyilor este strict
necesarq pentru bunqstarea noastrq prezentq wi viitoare. Strqvechiul text al
cqryii lui Iov ‘wi gqsewte susyinerea ideaticq ‘ntr-una din cele mai categorice
declarayii ale lui Isus Christos:
<”n vremea aceea au venit unii wi au istorisit lui Isus ce se
‘ntkmplase unor Galileeni, al cqror sknge ‘l amestecase Pilat cu
jertfele lor. <Credeyi voi> le-a rqspuns Isus <cq acewti Galileeni au
fost mai pqcqtowi deckt toyi ceilalyi Galileeni, pentru cq au pqyit
astfel? Eu vq spun: nu; ci, dacq nu vq pocqiyi, toyi veyi peri la fel.
Sau acei optsprezece inwi, peste care a cqzut turnul din Siloam wi i-a
omorkt, credeyi cq au fost mai pqcqtowi deckt toyi ceilalyi oameni,
care locuiau ‘n Ierusalim? Eu vq spun: nu; ci, dacq nu vq pocqiyi,
toyi veyi pieri la fel> (Luca 13:1-5).
Fie cq este vorba de trecqtorul apatic de sub turnul Siloamului, fie car
este vorba despre aparent foarte religiosul evreu care aduce jertfe, pocqinya
este absolut necesarq pentru toyi wi pentru fiecare.
109
Iov - restaurat dupq suferinyq
Satan
Cartea nu ne spune care a fost reacyia lui Satan la pocqinya lui Iov wi la
biruinya teologiei harului. Din ceea ce cunoawtem din restul Bibliei, Satan
este ‘n continuare plecat <la cutreerarea pqmkntului wi ... la plimbarea pe care
o face pe el> (Iov 1:7). Incapabil sq se pocqiascq din cauza depravitqyii lui
extreme, <pkrkwul> lui Iov la curtea cerului nu s-a lqsat de nqrav wi nici n-a
scqzut ‘n rqutate. “l vom ‘ntklni mai tkrziu ‘nvinuindu-l pe Iosua la aceiawi
curte a cerului:
<El (‘ngerul) mi-a arqtat pe marele preot Iosua, stknd ‘n picioare ‘naintea
“ngerului Domnului, wi pe Satana stknd la dreapta lui, ca sq-l p’rascq.
Domnul a zis Satanei: <Domnul sq te mustre, Satano! Domnul sq te
mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tqciune scos din
foc?> Dar Iosua era ‘mbrqcat cu haine murdare, wi totuwi stqtea ‘n picioare
‘naintea “ngerului. Iar “ngerul, luknd cuvkntul, a zis celor ce erau ‘naintea
Lui: <Desbrqcayi-l de hainele murdare de pe el!> Apoi i-a zis lui Iosua: <Iatq
cq ‘ndepqrtez de la tine nelegiuirea, wi te ‘mbrac cu haine de sqrbqtoare!>
(Zaharia 3:1-4).
110
Iov - restaurat dupq suferinyq
111
Iov - restaurat dupq suferinyq
112
Iov - restaurat dupq suferinyq
familie. Soyul avea din ce ‘n ce mai multq greutate sq comunice cu soyia sa.
El s-a dus la doctor wi i-a cerut sfatul:
<Domnule doctor, cred ca surzewte. Cum sq fac. N-aw vrea nici sq o
jicnesc, dar aw vrea sq verific bqnuielile mele.>
<Simplu>, i-a rqspuns doctorul, <se poate verifica wi fqrq sq o aduci la
mine. Iatq ce vei face: te duci acasq, te awezi, fqrq sq wtie ea ce vrei sq faci, la
doi-trei metrii ‘n spatele ei wi-i spui ceva cu glas obienuit. Dacq-yi rqspunde
‘nseamnq cq aude bine. Dacq nu-yi rqspunde nimic, te mai apropii ckyiva pawi
wi repeyi ce i-ai spus. Dacq nici atunci nu-yi rqspunde vii chiar ‘n spatele ei
wi-i vorbewti. “n felul acesta ne vom da seama dacq avem o problemq.>
Zis wi fqcut. Bqrbatul s-a dus acasq, s-a awezat la trei metrii ‘n spatele
femeii care fqcea mkncare ‘n bucqtqrie wi i-a zis:
<Ce-avem dragq la masq?>
Tqcere. Nici o reacyie. Omul s-a apropiat la mai puyin de ckyiva pawi wi a
repetat ‘ntrebarea. Nimic. A venit chiar ‘n spatele femeii wi a spus iarqwi:
<Ce-avem dragq la masq?>
De data aceasta rqspunsul a venit
foarte clar wi limpede:
<“yi rqspund pentru a treia oarq: Pentru Iov venise
<Fac niwte cartofi prqjiyi wi avem wi
ciorbq.>
momentul adevqrului.
Omul nostru a ‘ngheyat wi ... Iov nu se recunoscuse ‘n
s-a dus la doctor sq se trateze. oglinzile deformate din
<Elifaz din Teman, Bildad din discursurile prietenilor sqi,
Wuah, wi Yofar din Naama s-au dar ‘n oglinda desqvkrwitq a
dus wi au fqcut cum le spusese luminii divine s-a vqzut awa
Domnul. Wi Domnul a ascultat
cum era: <un om al yqrknii,
rugqciunea lui Iov> (Iov 42:7-9).
awezat pe drept deasupra
unui morman de cenuwq.>
Iov
Pe Iov ‘l gqsim pocqit, smerit wi
reawezat de Dumnezeu ‘n prosperitate
wi ‘n preoyie. Dacq privim cu atenyie, vom reuwi sq vedem efectul puternic
pe care l-au avut cuvintele lui Dumnezeu asupra inimii lui Iov. Ele au reuwit
sq-l schimbe ‘n trei direcyii: a modificat sentimentele lui Iov ‘n raport cu
Dumnezeu, ‘n raport cu el ‘nsuwi wi ‘n raport cu prietenii sqi. Constatqm astfel
cq redresarea a avut loc ‘n toate direcyiile ‘n care Iov se ‘nwelase.
“n raport cu Dumnezeu, greweala semnalatq de Elihu fusese exprimatq ‘n
cuvintele:
<Iov vorbewte fqrq pricepere, wi cuvkntqrile lui sunt lipsite de
judecatq. Sq fie ‘ncercat, deci, mai departe, fiindcq rqspunde ca
113
Iov - restaurat dupq suferinyq
cei rqi! Cqci adaugq la grewelile lui pqcate noi; bate din palme ‘n
mijlocul nostru, ‘wi ‘nmulyewte cuvintele ‘mpotriva lui Dumnezeu>
(Iov 34:35-37).
114
Iov - restaurat dupq suferinyq
115
Iov - restaurat dupq suferinyq
116
Iov - restaurat dupq suferinyq
<Wi Domnul i-a dat ‘napoi ‘ndoit deckt tot ce avusese. Frayii,
surorile, wi vechii prieteni ai lui Iov au venit toyi sq-l vadq, wi au
mkncat cu el ‘n casq. L-au plkns wi l-au mkng’iat pentru toate
nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, wi fiecare i-a dat
un chesita wi un inel din aur> (Iov 42:10-11a).
Probabil cq darurile au fost semnul pocqinyei lor sincere wi recunoawterea
faptului cq l-au judecat grewit atunci cknd, crezkndu-l lovit de dreptatea lui
Dumnezeu, l-au pqrqsit cu toyii.
<”n cei din urmq ani ai sqi, Iov a primit de la Domnul mai multe
binecuvkntqri deckt primise ‘n cei dintki. A avut patrusprezece
mii de oi, wase mii de cqmile, o mie de pqrechi de boi, wi o mie de
mqgqriye> (Iov 42:11b-12).
Dumnezeu i-a dqruit iarqwi lui Iov o familie:
<A avut wapte fii wi trei fete; celei dintki i-a pus numele Iemima,
celei de a doua Cheyia, wi celei de a treia Cheren-Hapuc. “n toatq
yara nu erau femei awa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatql lor le-a
dat o parte de mowtenire printre frayii lor> (Iov 42: 13-15).
Dewi nu ne este dat numele nevestei lui Iov wi nici al fiilor lui, ni se dq
acum numele fetelor care i s-au nqscut dupq reawezarea lui ‘n binecuvkntqrile
divine. Numele pe care-l dqm copiilor nowtri spune ceva despre starea
noastrq sufleteascq ‘n acel moment. Iemima ‘nseamnq <porumbiyq>, Cheyia
‘nseamnq <scoryiwoarq>, iar Cheren-Hapuc ‘nseamnq >rimel>. Iemima era
liniwtitq, Cheyia avea parfumul, iar Cheren-Hapuc avea restul cosmeticalelor!
Faptul cq ni se spune cq Iov <le-a dat o parte de mowtenire printre frayii
lor> este neobiwnuit pentru rknduielile orientale din lumea de atunci. Gestul
poate fi interpretat ca o confirmare a extraordinarei bogqyii a lui Iov wi o
dovadq a mqrinimiei lui.
Cel ce credea cq o sq moarq pe grqmada de gunoi, a ajuns sq mai trqiascq
‘ncq o viayq ‘ndelungatq, sq se bucure de nepoyi wi strqnepoyi wi sq moarq
deplin satisfqcut wi sqtul de toate:
<Iov a mai trqit dupq aceea o sutq patruzeci de ani, wi a vqzut pe
fiii sqi wi pe fiii fiilor sqi pknq la al patrulea neam. Wi Iov a murit
bqtrkn wi sqtul de zile> (Iov 42: 16-17).
Biruinya harului
Al doilea lucru pe care-l observqm din finalul cqryii este cq, ‘n
confruntarea dintre douq motive ideatice, cel lansat de Dumnezeu wi cel
lansat de Satan, triumfq teologia harului divin.
Dintre toate personajele cqryii, singurul care <iese bine> la sfkrwit este
117
Iov - restaurat dupq suferinyq
118
Iov - restaurat dupq suferinyq
Din El, prin El, wi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sq fie
slava ‘n veci! Amin.> (Romani 11:32-36).
Cartea lui Iov ne aratq cq, orickte capitole ar avea viaya cuiva, Dumnezeu
wi-a pqstrat dreptul de a-l scrie pe cel de la urmq. Apostolul Iacov ne
atenyioneazq:
<Iatq, noi numim fericiyi pe cei ce au rqbdat. Ayi auzit vorbindu-
se despre rqbdarea lui Iov, wi ayi vqzut ce sfkrwit i-a dat Domnul wi
cum Domnul este plin de milq wi de ‘ndurare> (Iacov 5:11).
Ne-am strqduit sq explicqm subiectul tainic al acestei cqryi trecute de
prea multe ori cu vederea. La capqtul acestui comentariu am rqmas ‘nsq cu
sentimentul cq n-am spus destul sau cq n-am fqcut-o destul de clar. Cred din
toatq inima cq Biblia se tklcuiewte cel mai bine prin ... ea ‘nsqwi. Existq ‘n
cartea Psalmilor un pasaj pe care vi-l
pot recomanda din toatq inima. Ce ne
spune deci cartea lui Iov? Iatq ce:
Eu cred cq aplicayia
<Domnul este ‘ndurqtor principalq din cartea lui Iov
wi milostiv, ‘ndelung rqbdqtor
wi bogat ‘n bunqtate. El nu Se este cq noi n-avem nevoie
ceartq fqrq ‘ncetare, wi nu yine sq ‘nyelegem <ce face>
mknia pe vecie. Nu ne face Dumnezeu, atkta timp ckt
dupq pqcatele noastre, nu ne wtim <cine este> Dumnezeu.
pedepsewte dupq fqrqdelegile
noastre. Ci ckt sunt de sus
cerurile fayq de pqmknt, atkt este
de mare bunqtatea Lui pentru cei ce se tem de El; ckt este de departe
rqsqritul de apus, atkt de mult depqrteazq El fqrqdelegile noastre de
la noi.
Cum se ‘ndurq un tatq de copiii lui, awa Se ‘ndurq Domnul de cei
ce se tem de El. Cqci El wtie din ce suntem fqcuyi; “wi aduce aminte
cq suntem yqrknq.
Omul! Zilele lui sunt ca iarba, wi ‘nflorewte ca floarea de pe
ckmp. Cknd trece un vknt peste ea, nu mai este, wi locul pe care-l
cuprindea, n-o mai cunoawte. Dar bunqtatea Domnului yine ‘n veci
pentru cei ce se tem de El wi ‘ndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,
pentru cei ce pqzesc legqmkntul Lui wi ‘wi aduc aminte de poruncile
Lui, ca sq le ‘mplineascq.
Domnul Wi-a awezat scaunul de domnie ‘n ceruri, wi domnia Lui
stqpknewte peste tot.
Binecuvkntayi pe Domnul, ‘ngerii Lui, care sunteyi tari ‘n putere,
care ‘mpliniyi poruncile Lui, wi care ascultayi de glasul cuvkntului
119
Iov - restaurat dupq suferinyq
120
Iov - restaurat dupq suferinyq
121
Iov - restaurat dupq suferinyq
Fiecare dintre cei trei prieteni ai lui Iov au avut o teologie proprie.
Persoana Teologia
Elifaz Experienya personalq
Bildad Tradiyia strqbunq
Yofar Intuiyia
Pentru mulyi cititori wi analiwti, cartea Iov este cartea care vorbewte
despre suferinyq. A trebuit sq arqtqm ‘nsq cq suferinya lui Iov nu este deckt
un element dintr-o problemq cu mult mai mare: <Care este natura relayiilor
dintre Dumnezeu wi oameni?>
Satana nu i-a spus lui Dumnezeu: <Lasq-mq sq-l chinuiesc pe Iov!>, ci
<Dq-mi-l pe mknq ca sq-yi arqt ceva wi sq conving tot cosmosul cq Tu nu
meriyi slujit pentru ceea ce ewti wi cq realitatea este cq toyi wi toate te slujesc
doar de dragul lor ‘n nqdejdea binelui pe care awteaptq sq li-l faci.>
Suferinya n-a fost scopul, ci metoda aleasq de Satan pentru demonstrarea
ideii lui. Dumnezeu a acceptat provocarea wi a arqtat tuturor cq ‘nyelepciunea
Sa este desqvkrwitq wi cq El meritq sq fie slujit wi lqudat pentru bunqtatea cu
care ne ‘nconjoarq wi ne slujewte. Dumnezeu avea sq desqvkrweascq aceastq
demonstrayie ‘n Christos, Robul venit sq ne slujeascq:
<Cqci Fiul omului n-a venit sq I se slujeascq, ci El sq slujeascq wi
sq-Wi dea viaya rqscumpqrare pentru mulyi!> (Ioan 10:45).
Lumea noastrq este guvernatq de principiile wi natura pqcqtoasq a lui
Satan. Lumea lui Dumnezeu este ‘nsq awezatq pe principii diametral opuse wi
pe natura desqvkrwitq a dragostei divine:
<Isus i-a chemat la El, wi le-a zis: <Wtiyi cq cei priviyi drept
ckrmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, wi mai marii lor le
poruncesc cu stqpknire. Dar ‘ntre voi sq nu fie awa. Ci oricare va
122
Iov - restaurat dupq suferinyq
vrea sq fie mare ‘ntre voi, sq fie slujitorul vostru; wi oricare va vrea
sq fie cel dintki ‘ntre voi, sq fie robul tuturor> (Marcu 10:42-44).
123
Iov - restaurat dupq suferinyq
124
Iov - restaurat dupq suferinyq
125
Iov - restaurat dupq suferinyq
126
Iov - restaurat dupq suferinyq
127
Iov restaurat dupq suferinyq
128
Iov restaurat dupq suferinyq
se coboarq din Avraam. Iar el, care nu se cobora din familia lor,
a luat zeciuialq de la Avraam, wi a binecuvkntat pe cel ce avea
fqgqduinyele. Dar fqrq ‘ndoialq cq cel mai mic este binecuvkntat de
cel mai mare. Wi apoi aici, cei ce iau zeciuialq, sunt niwte oameni
muritori; pe cknd acolo, o ia cineva, despre care se mqrturisewte cq
este viu. Mai mult, ‘nsuwi Levi, care ia zeciuialq, a plqtit zeciuiala,
ca sq zicem awa, prin Avraam; cqci era ‘ncq ‘n coapsele strqmowului
squ, cknd a ‘ntkmpinat Melhisedec pe Avraam.
Dacq, deci, desqvkrwirea ar fi fost cu putinyq prin preoyia
Leviyilor, cqci sub preoyia aceasta a primit poporul Legea-ce nevoie
mai era sq se ridice un alt preot <dupq rknduiala lui Melhisedec> wi
nu dupq rknduiala lui Aaron?
Pentrucq, odatq schimbatq preoyia, trebuia numaideckt sq aibq
loc wi o schimbare a Legii. “n adevqr, Acela despre care sunt zise
aceste lucruri, face parte dintr-o altq seminyie, din care nimeni n-a
slujit altarului. Cqci este vqdit cq Domnul nostru a iewit din Iuda,
seminyie, despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoyie.
Lucrul acesta se face wi mai luminos cknd vedem ridickndu-se,
dupq asemqnarea lui Melhisedec, un alt preot, pus nu prin legea
unei porunci pqmkntewti, ci prin puterea unei vieyi neperitoare.
Fiindcq iatq ce se mqrturisewte despre El: <Tu ewti preot ‘n veac,
dupq rknduiala lui Melhisedec> (Evrei 7:1-17).
Psalmul 110 ni-l propune pe Melhisedec ca un tipar profetic al misiunii
mesianice, un ‘mpqrat care este ‘n acelawi timp wi preot:
< Domnul a zis Domnului meu: <Wezi la dreapta Mea, pknq voi
pune pe vrqjmawii Tqi sub picioarele Tale.> - Domnul va ‘ntinde
din Sion toiagul de ckrmuire al puterii Tale, zicknd: <Stqpknewte ‘n
mijlocul vrqjmawilor Tqi!>
Poporul Tqu este plin de ‘nflqcqrare, cknd “yi aduni owtirea; cu
podoabe sfinte, ca din sknul zorilor, vine tineretul Tqu la Tine, ca
roua.
Domnul a jurat, wi nu-I va pqrea rqu: <Tu ewti preot ‘n veac, ‘n
felul lui Melhisedec.> - Domnul, de la dreapta Ta, zdrobewte pe
‘mpqrayi ‘n ziua mkniei Lui. El face dreptate printre neamuri: totul
este plin de trupuri moarte; El zdrobewte capete pe toatq ‘ntinderea
yqrii. El bea din pkrku ‘n timpul mersului: de aceea “wi ‘nalyq capul>
(Psalmul 110:1-7).
Moise l-a gqsit ‘n Madian pe Ietro, care era, ‘n ciuda politeismului
idolatru de atunci, <preot> al Dumnezeului celui viu (Geneza 2:16). Iatq cum
a reacyionat acest om la vestea cq Dumnezeu s-a ‘ndurat de poporul Squ wi l-a
scos din robia Egiptului:
129
Iov restaurat dupq suferinyq
<Awa zice Balaam, fiul lui Beor, Awa zice omul care are ochii
deschiwi. Awa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce
cunoawte planurile Celui Prea “nalt, Cel ce vede vedenia Celui
Atotputernic, Cel ce cade cu faya la pqmknt wi ai cqrui ochi sunt
deschiwi: ...> (Numeri 24:15-16).
Un alt cunoscqtor de revelayie a fost Enoh, pe care Iuda ‘l precizeazq
‘n afara oricqrei posibilitqyi de confuzie ca fiind <al waptelea patriarh de
la Adam>. De unde a wtiut oare el despre vremea sfkrwitului wi biruinya
mesianicq? Oare nu pentru cq <a umblat cu Domnul> ‘n toatq viaya lui?
Citknd o realitate pe care textul Genezei nu o ‘nregistreazq, Iuda ne spune:
<Wi pentru ei a proorocit Enoh, al waptelea patriarh de la Adam,
cknd a zis: <Iatq cq a venit Domnul cu zecile de mii de sfinyi ai Sqi,
ca sq facq o judecatq ‘mpotriva tuturor, wi sq ‘ncredinyeze pe toyi
cei nelegiuiyi, de toate faptele nelegiuite pe care le-au fqcut ‘n chip
nelegiuit, wi de toate cuvintele de ocarq pe care le-au rostit ‘mpotriva
Lui acewti pqcqtowi nelegiuiyi> (Iuda 14,15).
Oare ckt au wtiut cei din vechime din planul mesaianic? Ckt au wtiut Enoh,
130
Iov restaurat dupq suferinyq
Ietro, Balaam, Avraam? Wi mai ales, ckt au wtiut oare Iov wi Elihu ? Se pare
cq au wtiut mult mai multe deckt bqnuim noi. De aceea, ‘mi place sq numesc
cartea lui Iov <Evanghelia de dinaintea Evangheliei> wi <Biblia ‘n miniaturq.>
131
Iov restaurat dupq suferinyq
132
Anexe:
133
134
135
Dumnezeu.
“n cartea lui Iov, prima din grupul celor 5, ne ‘ntklnim cu moartea
<eului>. Prin focul ‘ncercqrilor wi prin intermediul unei ‘nyelegeri mai bune
a lui Dumnezeu, Iov este gata ‘n finalul cqryii sq renunye la pretenyiile fiinyei
sale naturale, se pleacq ‘naintea lui Dumnezeu ‘n deplinq pocqinyq wi acceptq
stqpknirea wi autoritatea deplinq a lui Dumnezeu peste viaya lui. Departe de
afi nenecesarq, suferinya lui Iov este un instrument dersqvkrwit ‘n mkna lui
Dumnezeu: <Dar Dumnezeu scapq pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, wi
prin suferinyq ’l ’nwtiinyeazq. Wi pe tine te va scoate din str’mtoare, ca sq te
punq la loc larg, ’n slobozenie deplinq, wi masa ta va fi ’ncqrcatq cu bucate
gustoase> (Iov 36:15-16).
Cel ce pqruse la ‘nceputul cqryii cel mai bun om de pe faya pqmkntului
(Iov 1:8) este fqcut ‘n final sq exclame ‘naintea lui Dumnezeu: <Urechea mea
auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vqzut. De aceea
mi-e sckrbq de mine wi mq pocqiesc ‘n yqrknq wi cenuwq>.
Cea de a doua carte poeticq, Psalmii, ne aweazq ‘nainte frumuseyea unei
vieyi noi, izvorkte din pqrtqwia lquntricq cu Dumnezeu. Ea se exprimq prin
laudq, rugqciune, adorayie, ckntec, bucurie, lacrimi, simpatie wi mijlocire
pentru oameni, credinyq, nqdejde wi dragoste. Cartea psalmilor este scrisq
de oameni care L-au iubit pe Domnul wi ea rqmkne cartea ‘n care cei care-L
iubesc se vor simyi ‘ntotdeuna la ei acasq.
Dupq cartea Psalmilor, urmeazq alte douq cqryi: Proverbele wi Eclesiastul.
Cea dintki ne introduce ‘n wcoala lui Dumnezeu, ‘n care ‘nyelepciunea este
divinq, dar are aplicare practicq pentru viaya de toate zilele, iar ‘n cea de a
doua suntem povqyuiyi sq nu ne punem ‘ncrederea wi interesul ‘n nici un lucru
<de sub soare>. <O dewertqciune a dewertqciunilor! Totul este dewertqciune>
(Ecl.1:2). “ndemnul final al cqryii este sq ne gkndim la ceea ce urmeazq
dincolo de viayq wi sq ne pregqtim cu atenyie viitorul.
Urmeazq apoi, ca o ‘ncununare a celorlalte patru cqryi poetice,
extraordinara carte a lui Solomon: Ckntarea Ckntqrilor. Ea atinge culmea
afecyiunii de care este capabilq inima umanq ‘n trqirea sentimentului de
dragoste totalq wi neyqrmuritq. Imaginea este terestrq descriind iubirea dintre
soy wi soyie, dar ‘n spatele ‘ntregii cqryi este o altq prezenyq, mult superioarq.
Ckntarea de dragoste este o alegorie pentru dragostea dintre Dumnezeu wi
inima umanq.
Recapitulknd cele de mai sus putem spune cq ‘n cele cinci cqryi poetice
gqsim: lepqdarea vieyii vechi a omului firesc, trqirile care ‘nsoyesc izbucnirea
unui izvor de viayq nouq ‘n pqrtqwia cu Dumnezeu, disciplina practicq a
sufletului aflat ‘n wcoala lui Dumnezeu, avertismentul despre dewertqciunea
ispitelor efemere care cautq sq ne abatq din drumul cqtre cer wi apogeul
‘mplinirii spirituale a sufletului aflat ‘ntr-o deplinq comuniune cu Mirele
ceresc.
136
137
138
Este sau nu este suferinya umanq tema principalq a cqryii Iov? Mai bine
zis: <Este vreodatq suferinya o problemq principalq?>
Fqrq ‘ndoialq, unii cititori wi comentatori sunt atrawi de cartea lui Iov
pentru cq o considerq un rqspuns posibil la propriile lor suferinye. Ca wi Iov,
wi ei, wi probabuil fiecare dintre noi, am vrea sq stqm de vorbq cu Dumnezeu
wi sq-L rugqm sq ne scuteascq de suferinye. Le considerqm nedorite wi, de cele
mai multe ori, neavenite wi nenecesare.
Aceasta a fost pentru o vreme wi problema apostolului Pavel!
Wi el s-a vqzut stknjenit de suferinya <yepuwului ‘n coastq>. De trei ori
s-a dus la Dumnezeu cu cerera lui pentru izbqvire wi tot de trei ori a primit
rqspuns negativ.
Nemulyumit, Pavel a crezut cq singura lui problemq este
suferinya. Dumnezeu i-a raspuns: <Lasq suferinya acolo, Pavele!
Avem alte probleme mai importante despre care trebuie sq vorbim
wi pe care trebuie sq le rezolvqm.
Probabil cq apostolului i s-a pqrut cq <yepuwul din coastq> era un
impediment ‘n lucrare. Slqbiciunea acestei suferinye ‘i putea, ‘n optica lui,
umbri eficacitatea mqrturiei despre un Dumnezeu atotputernic. Cum sq le
vorbeascq el altora despre izbqvirile lui Dumnezeu cknd el ‘snuwi era pradq
suferinyelor? Obiwnuit sq fie pqrtaw atotputerniciei divine, Pavel se vedea
acum ‘ntr-o profundq crizq personalq. Dumnezeu ‘nsoyise propovqduirea
Evangheliei lui cu puteri wi semne nemaipomenite.
<Lucrul acesta a yinut doi ani, awa cq toyi cei ce locuiau ‘n Asia,
Iudei wi Greci, au auzit Cuvkntul Domnului. Wi Dumnezeu fqcea
minuni nemaipomenite prin mkinile lui Pavel; pknq acolo cq peste
cei bolnavi se puneau basmale sau woryuri, care fuseserq atinse de
trupul lui, wi-i lqsau boalele, wi ieweau afarq din ei duhurile rele.
139
Apostolul Pavel wi problema suferinyei
... Lucrul acesta a fost cunoscut de toyi Iudeii, de toyi Grecii care
locuiau ‘n Efes, wi i-a apucat frica pe toyi: wi Numele Domnului Isus
era proslqvit.> (Fapte 19:10-12).
Puterea lui Dumnezeu fusese pentru Pavel certificatul apostoliei lui:
<Semnele unui apostol le-ayi avut printre voi ‘n toatq rqbdarea,
prin semne, puteri wi minuni care au fost fqcute ‘ntre voi.> (2
Corinteni 12:12).
Nu wtim cu precizie care a fost natura infirmitqyii lui Pavel wi ce fel de
suferinyq a trebuit sq poarte apostolul. Unii sunt de parere cq a fost un fel de
boalq de ochi, rqmasq ca o consecinyq a ‘ntklnirii cu lumina strqlucitoare a
prezenyei lui Christos.
<Pe drum, cknd s-a apropiat de Damasc, de odatq a stqlucit o
luminq din cer ‘n jurul lui. El a cqzut la pqmknt, wi a auzit un glas,
care-i zicea: <Saule, Saule, pentru ce Mq prigonewti?>
<Cine ewti Tu, Doamne?> a rqspuns el.
Wi Domnul a zis: <Eu sunt Isus, pe care-L prigonewti. <Þi-ar fi
greu sq arunci ‘napoi cu piciorul ‘ntr-un yepuw.> Tremurknd wi plin
de fricq, el a zis: <Doamne, ce vrei sq fac?> <Scoalq-te> i-a zis
Domnul <intrq ‘n cetate, wi yi se va spune ce trebuie sq faci.>
Oamenii care-l ‘nsoyeau, au rqmas ‘ncremeniyi; auzeau ‘ntr-
adevqr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. Saul s-a sculat de la
pqmknt; wi cu toate cq ochii ‘i erau deschiwi, nu vedea nimic. L-au
luat de mkni, wi l-au dus ‘n Damasc. Trei zile n-a vqzut, wi n-a
mkncat, nici n-a bqut nimic. “n Damasc era un ucenic numit Anania.
Domnul i-a zis ‘ntr-o vedenie: <Anania!> <Iatq-mq Doamne> a
rqspuns el. Wi Domnul i-a zis: <Scoalq-te, du-te pe uliya care se
cheamq <Dreaptq> wi cautq ‘n casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om
din Tars. Cqci iatq, el se roagq; wi a vqzut ‘n vedenie pe un om,
numit Anania, intrknd la el, wi punkndu-wi mkinile peste el, ca sq-wi
capete iarqwi vederea.>
<Doamne> a rqspuns Anania <am auzit de la mulyi despre toate
relele pe care le-a fqcut omul acesta sfinyilor Tqi ‘n Ierusalim; ba wi
aici are puteri din partea preoyilor celor mai de seamq, ca sq lege pe
toyi care cheamq Numele Tqu.>
Dar Domnul i-a zis: <Du-te, cqci el este un vas pe care l-am ales,
ca sq ducq Numele Meu ‘naintea Nemurilor, ‘naintea ‘mpqrayilor, wi
‘naintea fiilor lui Israel; wi ‘i voi arqta tot ce trebuie sq sufere pentru
Numele Meu.>
Anania a plecat; wi, dupq ce a intrat ‘n casq, a pus mkinile peste
Saul wi a zis: <Frate Saule, Domnul Isus, care yi S-a arqtat pe drumul
pe care veneai, m-a trimis ca sq capeyi vederea, wi sq te umpli de
140
Apostolul Pavel wi problema suferinyei
Duhul Sfknt.>
Chiar ‘n clipa aceea, au cqzut de pe ochii lui un fel de solzi; wi el
wi-a cqpqtat iarqwi vederea. Apoi s-a sculat, wi a fost botezat.> (Fapte
19: 3-18).
Se pare cq dupq acesastq ‘ntklnire cu lumina slavei, ochii lui pavel au
rqmas slabi wi apostolul suferea pe lkngq miopie wi de o continuq wi abundentq
lqcrimare, care-l fqcea neplqcut de privit. Iatq douq argumente ‘n sprijinul
acestei ipoteze.
Primul este faptul cq Pavel nu ‘wi scris el personal epistolele, ci el dicta
altuia. Faptul cq epistolele lui erau scrise cknd de unul, cknd de altul a
‘nlesnit apariyia unor epistole false strecurate ‘n biserici de duwmani ai lui
Pavel care doreau wi compromiterea apostolului wi coruperea Evangheliei
vestite de el. Ca sq punq capqt acestei contaminqri cu epistole contrafqcute,
apostolul Pavel s-a hotqrkt ca sq adauge ‘n finalul epistolelor dictate de el
ckteva cuvinte scrise cu mkna lui, ‘n scrisul squ caracteristic.
<Vq trimit sqnqtate ‘n Domnul eu, Teryiu, care am scris epistola
aceasta.> (Romani 16:22).
141
Apostolul Pavel wi problema suferinyei
pe care le-a primit din pricina lui Christos. Nu uitayi cq odatq a fost bqtut cu
pietre wi lqsat ca mort afarq din cetatea Listra (Fapte 14:19).
142
Apostolul Pavel wi problema suferinyei
ceea ce suntem noi, ci prin ceea ce este El. Iar ceea ce este El iese ‘n relief
cel mai bine atunci cknd oamenii nu sunt impresionayi cu noi wi cu minunata
noastra personalitate, ci de convingerea pe care o lucreazq ‘n ei puterea
divinq. De multe ori, ca wi ‘n experienya profetului Ilie pe muntele Carmel,
Dumnezeu vrea sq porneascq ‘n cursa pentru cucerirea oamenilor cu un
handicap. Cu ckt este handicapul mai mare, cu atkt dovada puterii Lui este
mai mare ‘n biruinya care este repurtatq.
<A awezat apoi lemnele, a tqiat juncul ‘n bucqyi, wi l-a puse pe
lemne. Apoi a zis: <Umpleyi patru vedre cu apq, wi vqrsayi-le pe
arderea-de-tot wi pe lemne.> Wi au fqcut awa. Apoi a zis: <Mai faceyi
lucrul acesta odatq.> Wi l-au fqcut ‘ncq odatq. Apoi a zis: <Mai
faceyi-l wi a treia oarq.> Wi l-au fqcut wi a treia oarq. Apa curgea ‘n
jurul altarului, wi au umplut cu apq wi wanyul.> (1 Regi 18:33-35).
Prezenya apei pe lemnele altarului, pe carnea jertfei wi ‘n wanyul dimprejur
n-a fost nici un fel de obstacol ‘n calea focului venit din cer.
<Atunci a cqzut foc de la Domnul, wi a mistuit arderea-de-tot,
lemnele, pietrele wi pqmkntul, wi a sub wi apa care era ‘n wany. Cknd
a vqzut tot poporul lucrul acesta, au cqzut cu faya la pqmknt, wi au
zis: <Domnul este adevqratul Dumnezeu! Domnul este adevqratul
Dumnezeu!> (1 Regi 18:38-39).
“n mod similar, <yepuwul> care-l stknjenea pe Pavel nu era un obstacol ‘n
calea manifestqrii puterii lui Dumnezeu de a-i mkntui pe oameni.
Cknd a ‘nyeles aceasta, Pavel wi-a schimbat ‘ntreaga filosofie de viayq. Iatq
cum definewte apostolul aceastq extraordinarq rqsturnare a convingerilorlui
personalewi ‘n caracterului mqrturiei sale crewtine:
Wi El mi-a zis: <Harul Meu ‘yi este de ajuns; cqci puterea Mea
‘n slqbiciune este fqcutq desqvkrwitq.> Deci mq voi lquda mult
mai bucuros cu slqbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sq
rqmknq ‘n mine.
143
Apostolul Pavel wi problema suferinyei
144
Apostolul Pavel wi problema suferinyei
145
Apostolul Pavel wi problema suferinyei
146
Apostolul Pavel wi problema suferinyei
147
148
149
Fiii lui Dumnezeu
150
Fiii lui Dumnezeu
Christos.
Cknd Dumnezeu a ales sq zdrobeascq capul warpelui printr-un descendent
din <sqmknya femeii> Satan a vrut sq infecteze ’ntreaga rasq. Cknd Dumnezeu
a ales familia lui Avraam ca instrument al binecuvkntarii lumii, Satan
s-a nqpustit asupra acestei familii. Cknd Canaanul a fost ales ca leagqn al
dezvoltqrii poporului ales, <uriawii> au ’mpknzit yara. De douq ori, (Gen.
12:10-20 wi Gen. 20:1-18) Satan a ’ncercat sq alunge familia lui Avraam din
Canaan prin intermediul secetei.
A treia oarq, seceta i-a dus pe urmawii lui Avraam iarqwi ’n Egipt, iar
Satan a ’ncercat sq-i nimiceascq prin uciderea tuturor pruncilor de parte
bqrbqteascq (Exod 1:10,15-16).
Cknd, dintre toyi urmawii lui Avraam, Dumnezeu l-a ales pe David ca
seminyie regalq din care sq se nascq Mesia, Satan s-a aruncat furibund asupra
acestei familii. “ncercarea lui era gata, gata sq izbuteascq pe vremea lui
Ioram, Ioahaz, Atalia wi Ioas (2 Cronici 21-23). Printr-un joc politic de culise,
Satan a cqutat sq suprime toyi membrii familiei davidice. Cknd a ajuns la
tron, obsedat cu posibilitatea unei lovituri de palat, Ioram <a omorkt cu sabia
pe toyi frayii sqi> (2 Cron. 21:4). Satan a lucrat apoi prin duwmani din afara
Israelului. O ceatq de egipteni wi arabi s-a suit apoi ’mpotriva lui Ioram <wi i-
au luat fii, nevestele, awa ’nckt nu i-a mai rqmas alt fiu deckt Ahazia, cel mai
tknqr dintre ei> (2 Cron. 21:17). Acest Ahazia s-a nqscut dintr-o cqsqtorie a
lui Iotam cu Atalia, o strqnepoatq de a lui Ahab, ’mpqratul regatului de nord.
Wi prin aceastq mezalianyq politicq Satan a cqutat sq producq decadenyq wi
distrugere ’n regatul lui Iuda (2 Cron. 21:3-4). Alianya dintre Iuda wi Israel
l-a tkrkt pe Ahazia ’n rqzboi wi i-a provocat ’n final moartea (2 Cron. 22:4-
9). Cqutknd sq foloseascq momentul, prin Atalia, Satan a omorkt atunci <tot
neamul ’mpqrqtesc al casei lui Iuda> (2 Cron. 22:10). “ntreaga promisiune
mesianicq era ’n prag sq se prqbuweascq. <Dar Domnul n-a voit sq piardq
casa lui David, din pricina legqmkntului pe care-l fqcuse cu David> (2 Cron.
21:7). <S-a ’ntkmplat cq, pe cknd Atalia ’i omora pe toyi cei din neamul
’mpqrqtesc, Iowebead, fata lui Ioram, nevasta preotului Iehoiada, wi sora lui
Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, care era doar un prunc ’n scutece, wi
l-a ascuns cu doica lui ’n odaia paturilor> (2 Cron. 22:11-12). Timp de wase
ani (simbol numeric al puterii imperfecte a omului), pe tronul din Ierusalim a
domnit Atalia, iar ’n poporul Domnului se ’ntqrea pe zi ce trece convingerea
cq Dumnezeu nu putuse sq-wi yinq legqmkntul fqcut cu David. “ntreg planul
mesianic pqrea ratat. Dupq acewti wase ani, preotul Iehoiada <s-a ’mbqrbqtat>,
a mobilizat preoyii wi Leviyii wi l-au pus pe tron pe Ioas, awezkndu-i pe cap
cununa ’mpqrqteascq. Cu un ’mpqrat ’n vkrstq de wapte ani wi cu Atalia
pedepsitq exemplar, Dumnezeu a rqsturnat din nou atacul Diavolului wi ...
planul mesianic a mers mai departe (2 Cron. 23).
Un alt moment de cumpqnq a fost ’n timpul lui Ezechia. “mpqratul n-avea
151
nici un fiu mowtenitor cknd a fost de douq ori ’n pericol de moarte; o datq
atacat de ’mpqratul Asiriei wi a doua oarq de chiar solul moryii (Is. 36; 38). El
s-a rugat ’nsq Domnului wi a supravieyuit celor douq atacuri (Ps. 136).
Altqdatq, ’n robia Babilonianq, Haman, folosit de Satan, a ’ncercat din
nou sq-i omoare pe toyi copiii lui Israel. Dumnezeu a intervenit ’nsq ’ncq o
datq ’n chip magistral, iar din planurile exterminatoare nu a rqmas ’n picioare
deckt spknzurqtoarea pe care a fost atkrnat ’nsuwi ... Haman.
Cknd, la plinirea vremii, Fiul lui Dumnezeu a venit ’n lume, Maria a
riscat sq fie omorktq cu pietre ca fecioarele vinovate cu copii din flori (Deut.
24:1). Dumnezeu a intervenit din nou, vorbindu-i lui Iosif ’n vis wi primejdia
a fost ’nlqturatq. A urmat apoi, furia drqceascq a lui Irod wi uciderea
pruncilor. Mkntuitorul a fost ascuns de Dumnezeu pentru o vreme ’n Egipt.
Cu prilejul ispitirilor, Diavolul L-a ’ndemnat pe Isus la un soi de
sinucidere, spunkndu-I sq se arunce jos de pe streawina Templului. “n
Nazaret, Satan i-a ’ntqrktat pe locuitori sq-L arunce pe Domnul Isus ’n
prqpastie de pe sprknceana muntelui pe care era ziditq cetatea lor (Luca
4:29).
Mai tkrziu, Satan a stkrnit ’n douq rknduri furtuni pe mare ca sq scufunde
corabia ’n care cqlqtorea Domnul.
“n final, Satan a crezut cq biruie, atkrnkndu-L pe Fiul lui Dumnezeu pe
cruce. Moartea Lui a fost pecetluitq de piatra mormkntului. A urmat ’nsq
’nvierea glorioasq wi lumea vqzutq, ca wi <duhurile din ’nchisoare>, au aflat cq
<biruinya este a Domnului>.
“n acest lung wir de atacuri demonice, unirea fiiilor lui Dumnezeu cu
fetele oamenilor, redatq ’n capitolul 6 din Geneza, a fost doar primul episod
dintr-o ’nclewtare al cqrei punct culminant s-a sqvkrwit la Calvar wi al cqrei
deznodqmknt ’l awteptqm sq se ’ntkmple.
Ca wi Ioas altqdatq, Domnul Isus este acum <’ntronat> ’n Casa Domnului,
<stq> wi <awteaptq> ca vrqjmawii Lui sq-I fie fqcuyi awternut al picioarelor Lui
(Evrei 10:12-13), iar anturajul Squ a iewit preoyewte pe strqzi, ca altqdatq
Iehoiada, sq-I anunye biruinya (2 Cron 23:3,13a).
152
Tradiyii ‘n catolicism
153
154
Cosmogonia biblicq
155
Cosmogonia biblicq
156
Cosmogonia biblicq
157
Fiecare capitol (semn zodiacal) al celor trei cqryi este alcqtuit astronomic
din trei constelayii. Existq astfel un total de 36 (3x12) constelayii implicate
’n ciclul zodiacal. “mpreunq cu numqrul semnelor zodiacale, obyinem totalul
de 36+12=48 (4x12) de elemente ale revelayiei stelare. Un studiu al tuturor
acestor elemente ar fi impresionant, dar depqwewte scopul wi spayiul pe care-l
avem.
Este interesant sq adqugqm doar cq Apocalipsa ne descrie o scenq a
sfkrwitului, ’n care, ’n limbajul fqpturilor cerewti, se vestewte cq: <Leul din
seminyia lui Iuda ... a biruit ca sq deschidq cartea wi sq-i rupq peceyile> (Apoc.
5:5). Aproape ’n toate ziarele de astqzi apar horoscoape wi se consultq
semnele Zodiacului. Care trebuie sq fie atitudinea noastrq fayq de aceastq
realitate?
Explicayiile de mai sus s-au vrut o lqmurire wi o avertizare. Sigur,
Dumnezeu ne-a lqsat ’n paginile Bibliei frknturi de informayii wi aluzii la
realitatea wi revelayia <luminqtorilor cerewti>. La fel de sigur ’nsq, revelayia
scrisq a ’nlocuit-o pe cea stelarq. Lumina clarq a revelayiei scrise a fqcut sq
pqleascq lumina difuzq a zodiilor. Pentru <vremea> de acum, Dumnezeu
interzice ghicirea ’n stele wi astrologia. Revelayia stelarq este astqzi
denaturatq wi demonizatq. A stqrui ’n ea, ’nseamnq a trqi conwtient ’mpotriva
unei porunci dumnezeiewti:
<Sq nu fie la tine nimeni care sq-wi treacq pe fiul sau pe fiica lui prin foc,
nimeni care sq aibq mewtewugul de ghicitor, de cititor ’n stele, de vestitor al
viitorului, de vrqjitor, de desckntqtor, nimeni care sq ’ntrebe pe cei ce cheamq
duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sq ’ntrebe pe moryi. Cqci oricine
face aceste lucruri este o urkciune ’naintea Domnului.> (Deuteronom 18:10-
12).
158
159
Revelayii <wtiinyifice> ‘n careta lui Iov
160
Revelayii <wtiinyifice> ‘n careta lui Iov
Noyiuni de oceanografie
Un alt exemplu sunt <izvoarele mqrii> despre care citim ‘n Iov 38:16
< Ai pqtruns tu pknq la izvoarele mqrii?>
Locuitorii orawelor americane Los Angeles wi San Diego, ca wi mare parte
din cei ce locuiesc ‘n Israel beau apa adusq prin apeducte care traverseazq
munyii wi dealurile din jur. Avknd ‘n vedere cq aceste zone sunt pe malul
mqrii wi al oceanului, unde apa dulce iese din aceste <izvoare ale mqrii>.
Cercetqrile moderne au reuwit sq traseze o sumedenie de astfel de puncte de
unde izvorqwte apa, unele din ele mai bogate wi mai puternice deckt oricare
dintre izvoarele de pe uscat! Existenya wi miwcarea curenyilor submarini este
influenyatq de activitatea acestor <izvoare.>
161
Revelayii <wtiinyifice> ‘n careta lui Iov
Noyiuni de hidrologie
Cartea Iov cuprinde descrieri surprinzqtoare ale circuitului apei ‘n naturq
wi despre dinamica proceselor meteorologice:
< Nu uita sq lauzi faptele Lui pe care toyi oamenii trebuie sq le
mqreascq! Orice om le privewte, fiecare muritor le vede de departe.
Iatq ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numqrul
anilor Lui nimeni nu l-a pqtruns. Cqci El trage la El picqturile de
apq, le preface ‘n abur wi dq ploaia, pe care norii o strecoarq, wi o
picurq peste mulyimea oamenilor. Wi cine poate pricepe ruperea
norului, wi bubuitul cortului Squ?> (Iov 36: 26-29).
Aceste versete simple sunt pline de observayii <wtiinyifice.> Apa evaporatq
de pe suprafaya pqmkntului este colectatq wi condensatq ‘n picqturi micuye
care alcqtuiesc norii. Cknd aceste picqturi se unesc ‘n picqturi mai mari a
cqror greutate depqwewte portabilitatea stratului de aer, apa cade ‘nqpoi pe
suprafaya pqmkntului.
<>ncarcq norii cu aburi, wi-i risipewte scknteietori; miwcarea
lor se ‘ndreaptq dupq planurile Lui, pentru ‘mplinirea a tot ce le
poruncewte El pe faya pqmkntului locuit. “i face sq parq ca o nuia cu
care lovewte pqmkntul sau ca un semn al dragostei Lui> (Iov 37:11-
13).
Nu pot sq nu mq mir ckt de mult seamqnq expresia <norii ... ca o nuia
cu care lovewte pamkntul> cu descrierea unei <tornado> pe care le vezi ‘n
fiecare an ‘n ckmpiile Americii.
Despre acelawi circuit al apelor ‘n naturq mai gqsim scris wi ‘n cartea
Aclesiastul:
162
Revelayii <wtiinyifice> ‘n careta lui Iov
Noyiuni de antropologie
S-au descoperit picturi murale care atesteazq faptul cq au existat
oameni care au trqit acolo. Cartea lui Iov amintewte despre acewti oameni ai
pewterilor:
<Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mknilor lor, cknd ei nu erau
‘n stare sq ajungq la bqtrkneye? Sfrijiyi de sqrqcie wi foame, fug ‘n
locuri uscate, de multq vreme pqrqsite wi pustii. Smulg ierburile
sqlbatice de lkngq copqcei, wi n-au ca pkine deckt rqdqcina de
bucsau. sunt izgoniyi din mijlocul oamenilor, strigq lumea dupq ei ca
dupq niwte hoyi. Locuiesc ‘n vqi ‘ngrozitoare, ‘n pewterile pqmkntului
wi ‘n stknci. Urlq printre stufiwuri, wi se adunq sub mqrqcini. Fiinye
m’rwave wi dispreyuite, sunt izgoniyi din yarq> (Iov 30:2-8).
Reamarcayi cq acewti oameni nu erau <oameni maimuyq>, ci urmawi ai
celor ce s-au rqspkndit pe faya pqmkntului dupq Babel. Ei au fost izgoniyi din
ckmpiile fertile de alte grupe rqzboinice wi foryayi sq se refugieze wi sq trqiascq
‘n locuri pustii wi neprielnice. Izolarea wi lipsurile le-au provocat un proces
de <rqmknere ‘n urmq> wi de animalizare (mai toate zonele izolate ale lumii
au produs astfel de procese ‘n <triburile primitive> pe care le mai descoperim
pknq wi astqzi).
Noyiuni de zoologie
Oamenii de wtiinyq au atacat ironic descrierea pe care o face Dumnezeu ‘n
163
164
Jertfele
Abel wi Cain s’nt primii oameni despre care gqsim scris cq au adus
Domnului jertfe (Gen. 4:1-4). “naintea lor, Dumnezeu a ucis primele
animale, din pieile cqrora a fqcut haine pentru Adam wi Eva (Gen. 3:21).
Patriarhii Vechiului Testament - Avraam, Isaac wi Iacov - au clqdit wi ei
altare pretutindeni pe unde au ajuns wi au adus Domnului jertfe (Gen. 12:7,8;
26:25; 28:18). Noe a adus wi el jertfe de mulyumire dupq potop (Gen. 8:20).
Majoritatea acestor jertfe au implicat vqrsare de s’nge, o metodq tipologicq
folositq de Dumnezeu pentru a-i pregqti pe oameni ca sq ’nyeleagq marea
jertfq a Domnului Isus.
Biblia menyioneazq c’teva tipuri de jertfe. Ele subliniazq insuficienya
umanq wi abundenya de har iertqtor pe care o gqsim la Dumnezeu.
165
<Jertfa pentru ispqwire> (Lev. 4, 5), era practicatq atunci c’nd restituirea
sau repararea rqului fqcut nu mai era posibilq.
<Jertfa pentru vinq> (Lev. 5:14-19), era necesarq pentru ofense minore wi
neintenyionate, ca o adqugire la restituirea fqcutq.
166
zis: <Iatq legqmkntul pe care-l voi face cu ei dupq acele zile, zice
Domnul: voi pune legile Mele ‘n inimile lor, wi le voi scrie ‘n mintea
lor> adaugq: <Wi nu-Mi voi mai aduce aminte de pqcatele lor, nici de
fqrqdelegile lor.> Dar acolo unde este iertare de pqcate, nu mai este
nevoie de jertfq pentru pqcat> (Evrei 10:1-18).
167
Rezumatul cqryii Iov
168
Rezumatul cqryii Iov
Iov este prima carte poeticq dintr-o serie care cuprinde Psalmii,
Proverbele, Eclesiastul, Ckntarea Ckntqrilor wi Plkngerile lui Ieremia.
Cknd spunem poetice ne referim la forma conyinutului, nu la un conyinut
imaginativ sau fantezist. Nici nu ‘nseamnq cq textul este prezentat ‘n rime.
Textul poetic ebraic este realizat prin repetarea unei idei, prin ceea ce se
cheamq paralelism.
Dialogul din cartea Iov este poetic. Conversayia era ‘n formq poeticq
‘n vremea aceea. Iliada wi Odiseea lui Homer sunt exemple din literatura
laicq.
AUTORUL: Necunoscut.
Au fost sugerayi urmqtorii: Moise, Ezra, Solomon, Iov wi Elihu. Cel
mai probabil autor pare sq fie Elihu (32:16).
DATA: Necunoscutq.
Este evident cq aceastq carte a fost scrisq ‘n perioada patriarhilor. L-
a cunoscut Iov pe Iacov? Este posibil. Se pare cq a fost scrisq ‘nainte de Exod
pentru cq nu se face nici o referire la Legea mozaicq sau la alt eveniment
consemnat ‘n cartea Exodul. Iatq argumentele care par sq-l plaseze pe Iov ‘n
vremea patriarhilor:
1. Durata vieyii lui Iov (Iov 42:16).
2. Iov avea calitatea de mare preot ‘n familia sa.
3. Elifaz din Teman era un descendent al fiului cel mare al lui Esau
(Geneza 36:10, 11).
169
Rezumatul cqryii Iov
Dumnezeu a ales omul cel mai bun care a trqit vreodatq pe pqmknt (cu
excepyia lui Isus Hristos, bine’nyeles) wi i-a arqtat cq trebuie sq se pocqiascq.
Spre deosebire de Dumnezeu, oamenii aleg drept exemplu cel mai rqu om
care s-a pocqit. Manase, regele cel mai nelegiuit, s-a pocqit; Saul din Tars s-a
pocqit; Sfkntul Francis de Assisi, un nobil desfrknat, s-a pocqit. Dumnezeu
a ales omul cel mai bun wi a arqtat cq pknq wi el s-a pocqit – <Urechea mea
auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vqzut. De aceea mie-a
sckrbq de mine wi mq pocqiesc ‘n yqrknq wi cenuwq> (Iov 42:5, 6).
ESTIMARE:
Tennyson a spus despre cartea lui Iov cq este <cel mai grandios
poem, atkt din literatura veche, ckt wi din cea modernq. Thomas Carlyle,
filozoful scoyian, a spus: <Eu susyin cq Iov este unul din cele mai bune poeme
scrise vreodatq de pana omului.> Luther a afirmat: <Este cea mai mqreayq
wi mai sublimq carte din Scripturq>. Moorehead a spus: <Cartea lui Iov este
unul din cele mai nobile poeme din ckte existq pe acest pqmknt.>
SCHIYA:
170
Rezumatul cqryii Iov
COMENTARIU:
Secyiunea de prozq a cqryii Iov este o dramq de proporyii gigantice care
are ca decor cerul wi pqmkntul. Aceasta nu ‘nseamnq cq este ficyiune. Iov
este tratat ca un personaj istoric ‘n Scripturq (vezi Ezechiel 14:14, 20; Iacov
5:11). Pavel citeazq din cartea lui Iov (1 Cor. 3:19; vezi Iov 5:13). Ckyiva
scriitori au folosit povestea lui Iov ca punct de plecare pentru scrierile lor.
Printre acewtia se numqrq cunoscutul autor H.G. Wells. Problema lui Iov este
problema omului de pretutindeni wi din orice timp.
Secyiunea de poezie a cqryii lui Iov este o ‘ntrecere ‘n dialog ‘ntre Iov
wi cei trei prieteni ai sqi. La un moment dat, Bildad ‘l provoacq pe Iov. Un
dialog strqlucit era pentru acea vreme ce este pentru noi astqzi un meci de
fotbal sau o ‘ntrecere la atletism.
I. DRAMA – Capitolele 1, 2
Scena I. Yara Uy – 1:1-5
Yara Uy era undeva ‘n Orientul Mijlociu, dar mai mult de atkt nu se poate
spune cu precizie. Istoricul latin Josephus aruncq o razq de luminq asupra
localizqrii yqrii Uy. Conform versetului din Geneza 22:21, primul nqscut al
lui Nahor, fratele lui Avraam, a fost Uy. El este fondatorul cetqyii antice a
Damascului. Iov a trqit undeva ‘n dewertul sirian, unde l-a trimis mai tkrziu
Domnul pe Pavel pentru instruire (Galateni 1:17).
<Fqrq prihanq> sau <desqvkrwit> ‘n sensul cq el aducea jertfe pentru fiii
sqi (v. 5). <Se temea de Dumnezeu> ‘nseamnq cq avea o concepyie ‘naltq wi
sfkntq despre Dumnezeu wi, drept urmare, ura rqul. El este un om bogat (v. 3)
wi cei zece copii ai sqi, trqiesc ‘n confortul wi luxul celor bogayi (v. 4). Singura
grijq manifestatq de Iov este cea pentru copiii sqi (v. 5).
171
Rezumatul cqryii Iov
Trei prieteni ai lui Iov vin sq-l viziteze wi sq-l mkngkie: Elifaz din Teman
(Teman era un nepot al lui Esau – Gen. 36:10, 11); Bildad din Şuah (Şuah
era unul din fiii lui Avraam – Gen. 25:2): Yofar din Naama (Naama era ‘n
nordul Arabiei).
Timp de wapte zile, ei au stat alqturi de el fqrq sq spunq un cuvknt. Ei sunt
prieteni adevqrayi, dar nu sunt ‘n poziyia de a-l mkngkia pe Iov pentru cq:
(1) ei nu-L ‘nyeleg pe Dumnezeu;
(2) ei nu-L ‘nyeleg pe Iov;
(3) ei nu se ‘nyeleg pe ei ‘nwiwi.
172
Rezumatul cqryii Iov
173
Rezumatul cqryii Iov
Capitolele 6, 7 – Rqspunsul lui Iov. Starea lui este mult mai rea deckt
bqnuiesc prietenii lui wi ‘wi dorewte ca Dumnezeu sq-l nimiceascq, nu sq-l
‘ndrepte (v. 9). Iov se awteaptq la milq wi mkngkiere din partea prietenilor
(v. 14). El a cqutat ajutor cknd i-a vqzut venind, dar ei nu au fost mai mult
deckt un miraj ‘n dewert (v. 15). Elifaz nu ‘nyelege problema (v. 25). Iov este
dispus sq-wi mqrturiseascq toatq pqcatele pe care le-a comis. De ce nu-i iartq
Dumnezeu pqcatul wi nu-l reabiliteazq (cap.7)?
174
Rezumatul cqryii Iov
175
Rezumatul cqryii Iov
Capitolele 23, 24 – Rqspunsul lui Iov. Iov susyine cq starea lui este mai
rea deckt cred prietenii sqi (v. 2). El ar vrea sq-wi prezinte cazul ‘naintea lui
Dumnezeu (v. 3-9). Iov ‘ncepe sq ‘nyeleagq faptul cq este testat de Dumnezeu
wi cq El ‘l va scoate cu bine din aceste ‘ncercqri (v. 10). Iov ‘wi menyine
caracterul integru (v. 12).
Capitolul 25 – Cel de-al treilea discurs al lui Bildad. Rqspunsul lui este
scurt. El devine mai degrabq meditativ wi ‘ncepe sq se ‘ntrebe de ce nu s-a
frknt Iov dacq este vinovat.
Capitolul 26-31 – Rqspunsul lui Iov. Acesta este discursul cel mai lung
al lui Iov. Prietenii lui nu l-au ajutat, dar el ‘wi exprimq credinya ‘n Dumnezeu
Creatorul.
176
Rezumatul cqryii Iov
Capitolul 32 – Discursul lui Elihu. El este din Buz, acesta fiind un trib
arab (Gen. 22:21). Elihu a fost unul din spectatorii acestui concurs. El a
tqcut pknq acum din cauzq cq era prea tknqr, dewi ar fi dorit sq vorbeascq.
Cknd cei trei prieteni nu mai au nimic de spus wi au pierdut concursul, Elihu
este supqrat pentru cq: (1) el crede cq Iov s-a justificat pe el ‘nsuwi wi L-a
condamnat pe Dumnezeu (v. 2); (2) el crede cq cei trei prieteni ai lui Iov nu
au reuwit sq-i rqspundq ‘ntr-un mod potrivit.
Cknd, ‘n sfkrwit, ia cuvkntul, Elihu vorbewte mai mult deckt oricare dintre
cei trei prieteni wi mai mult deckt Iov – capitolele 32-37.
Capitolul 36 – Dumnezeu este marele “nvqyqtor (v. 22). (Despre Isus s-a
spus: “Niciodatq nu a vorbit cineva ca omul acesta.>)
177
Bibliografie
Iov, ckt wi Elihu au ascuns vederii adevqrul cu teoriile wi ideile lor (v. 2).
Dumnezeu i Se adreseazq lui Iov de pe poziyia Sa de Creator. Amintiyi-vq cq
acestea au fost poziyia wi rolul Squ ‘nainte de existenya revelayiei scrise (v. 4).
Comparayi cu Romani 1:19, 20. Aceasta este o introducere bunq pentru orice
carte despre geologie wi despre origini.
Acest rqspuns (v. 7) pune o datq mai timpurie pentru crearea omului. De
fapt, omul este un “‘ntkrziat> ‘n universul lui Dumnezeu. Ce wtiau autorul
cqryii Iov sau Iov ‘nsuwi despre frumuseyea unui fulg de zqpadq (v. 22, 23)?
Grindina este pentru judecatq – vezi Apocalipsa 8:7.
Capitolul 40 – Dumnezeu ‘i cere acum lui Iov sq-I rqspundq (v. 1, 2). Iov
‘ncepe sq se vadq pe sine ‘n lumina prezenyei lui Dumnezeu – el este nimic
‘naintea Domnului. Iov tace brusc (v. 3-5). Furtuna se dezlqnyuie ‘n toatq
furia sa wi Dumnezeu vorbewte din mijlocul vkrtejurilor de vknt. El continuq
sq-i vorbeascq lui Iov prin intermediul creayiei Sale (v. 6).
178
Bibliografie
Bibliografie
Andersen, Francis I. Job. Tyndale Old Testament Commentaries series. Leicester, Eng.
and Downers Grove, Ill.: InterVarsity Press, 1976.
Archer, Gleason L., Jr. A Survey of Old Testament Introduction. Revised ed. Chicago:
Moody Press, 1974.
Barnes, Albert. Notes Critical, Illustrative, and Practical on the Book of Job. 2 vols.
Glasgow: Blackie & Son, 1847.
Barr, James. “Hebrew Orthography and the Book of Job.> Journal of Semitic Studies 30:1
(Spring 1985):1-33.
Baxter, J. Sidlow. Explore the Book. 6 vols. London: Marshall, Morgan, and Scott, 1965.
Beeby, H. D. “Elihu—Job’s Mediator.> South East Asia Journal of Theology 7:2 (October
1965):33-54.
179
Bibliografie
Brichto, Herbert Chanan. “Kin, Cult, Land and Afterlife—A Biblical Complex.> Hebrew
Union College Annual 44 (1973):1-54.
Bullock, C. Hassell. An Introduction to the Poetic Books of the Old Testament. Chicago:
Moody Press, 1979.
Burns, John Barclay. “The Identity of Death’s First-Born (Job XVIII 13).> Vetus
Testamentum 37:3 (July 1987):362-64.
Carson, D. A. How Long, O Lord? Reflections on Suffering and Evil. Grand Rapids:
Baker Book House, 1990.
Carter, Charles W. “The Book of Job.> In The Wesleyan Bible Commentary. Edited by
Charles W. Carter. 6 vols. Grand Rapids: Wm. B. Eerdmans Publishing Co.,
1968.
_____. “Popular Questioning of the Justice of God in Ancient Israel.> Zeitschrift für die
Alttestamentliche Wissenschaft 82:3 (1970):380-95.
_____. “Wisdom.> In Old Testament Form Criticism, pp. 225-64. Edited by John H.
Hayes. San Antonio: Trinity University Press, 1974.
Cummons, Bruce D. The Problem of Suffering. Grand Rapids: Zondervan Publishing Co.,
1957.
Darby, John Nelson. Synopsis of the Books of the Bible. 5 vols. Revised ed. New York:
Loizeaux Brothers Publishers, 1942.
Delitzsch, Franz. Biblical Commentary on the Book of Job. 2 vols. Translated by Francis
Bolton. Biblical Commentary on the Old Testament. Reprint ed., Grand Rapids:
Wm. B. Eerdmans Publishing Co., 1961.
180
Bibliografie
Dick, Michael Brennan. “The Legal Metaphor in Job 31.> Catholic Biblical Quarterly
“Dinosaurs and the Bible.> Five Minutes with the Bible and Science Supplement to Bible-
Science Newsletter 6:4 (May 1976):1-7.
Driver, Samuel R. Introduction to the Literature of the Old Testament. Revised ed. New
York: Scribner’s, 1914.
Driver, Samuel R., and George B. Gray. A Critical and Exegetical Commentary on the
Book of Job. International Critical Commentary series. Edinburgh: T. & T. Clark,
1921.
Dyer, Charles H., and Eugene H. Merrill. The Old Testament Explorer. Nashville: Word
Publishing, 2001.
Ellison, H. L. A Study of Job. Paternoster Press, 1958; reprint ed., Grand Rapids:
Zondervan Publishing House, 1973.
Epp, Theodore H. Why Do Christians Suffer? Lincoln, Nebr.: Back to the Bible
Broadcast, 1955.
Estes, Daniel J. “The Hermeneutics of Biblical Lyric Poetry.> Bibliotheca Sacra 152:608
(October-December 1995):413-30.
Forrest, Robert W. E. “The Creation Motif in the Book of Job.> Ph.D. dissertation,
McMaster University, 1975.
Freedman, David Noel. “The Elihu Speeches in the Book of Job.> Harvard Theological
Review 61:1 (January 1968):51-59.
Gaebelein, Arno C. The Annotated Bible. 4 vols. Reprint ed. Chicago: Moody Press, and
New York: Loizeaux Brothers, Inc., 1970.
Gibson, Edgar C. S. The Book of Job. 1919; reprint ed. Minneapolis: Klock & Klock
Christian Publishing Co., 1978.
Good, Edwin M. Irony in the Old Testament. Philadelphia: Westminister Press, 1965.
Gordis, Robert. The Book of God and Man. Chicago: University of Chicago Press, 1965.
_____. The Book of Job. New York: KTAV Publishing House, 1978.
181
Bibliografie
_____. “The Lord out of the Whirlwind.> Judaism 13:1 (Winter 1964):48-63.
Gray, George Buchanan. The Forms of Hebrew Poetry. Library of Biblical Studies series.
1915; reprint ed. New York: KTAV Publishing House, 1972.
Habel, Norman C. The Book of Job. New York: Cambridge University Press, 1975.
Harris, R. Laird. “The Book of Job and Its Doctrine of God.> Grace Journal 13:3 (Fall
1972):3-33.
Heidel, A. The Gilgamesh Epic and the Old Testament Parallels. Chicago: University of
Chicago Press, 1946.
Hopkins, Hugh Evan. The Mystery of Suffering. Chicago: InterVarsity Press, 1959.
Kallen, Horace M. The Book of Job as a Greek Tragedy. New York: Hill and Wang,
1959.
Kline, Meredith G. “Job.> In The Wycliffe Bible Commentary, pp. 459-90. Edited by
Charles F. Pfeiffer and Everett F. Harrison. Chicago: Moody Press, 1962.
Lange, John Peter, ed. Commentary on the Holy Scriptures. 12 vols. Reprint ed., Grand
Rapids: Zondervan Publishing House, 1960. Vol. 4: Chronicles-Job, by Otto
Zockler, Fr. W. Schultz, and Howard Crosby. Translated, enlarged, and edited by
James G. Murphy, Charles A. Briggs, James Strong, and L. J. Evans.
Laurin, Robert. “The Theological Structure of Job.> Zeitschrift für die Alttestamentliche
Wissenschaft 84 (1972):86-89.
Lewis, C. S. The Problem of Pain. 1940. Reprint ed. London: Collins Press, Fontana
Books, 1959.
L’Heureax, Conrad. “The Ugaritic and Biblical Rephaim.> Harvard Theological Review
67 (1974):265-74.
Lillie, William. “The Religious Significance of the Theophany in the Book of Job.>
Expository Times 68:11 (August 1957):355-58.
182
Bibliografie
Maimonides, Moses. The Guide of the Perplexed. Translated by Shlomo Pines. Chicago:
University of Chicago, 1963.
MacLeod. W. B. The Afflictions of the Righteous. London: Hodder and Stoughton, n.d.
McKeating, Henry. “The Central Issue of the Book of Job.> Expository Times 82:8 (May
1971):244-47.
Meek, Theophile J. “Job xix 25-27.> Vetus Testamentum 6 (1956):100-103.
Millard, Alan R. “The Question of Israelite Literacy.> Bible Review 3:3 (Fall 1987):22
Morgan, G. Campbell. The Answers of Jesus to Job. G. Campbell Morgan Library series.
Fleming H. Revell, 1935; reprint ed., Grand Rapids; Baker Book House, 1973.
_____. Living Messages of the Books of the Bible. 2 vols. New York: Fleming H. Revell
Co., 1912.
The NET (New English Translation) Bible. First beta printing. Spokane, Wash.: Biblical
Studies Press, 2001.
Northrup, Bernard. “Light on the Ice Age.> Bible-Science Newsletter 14:1 (June 1976):1
Orr, James. “Immortality in the Old Testament.> In Classical Evangelical Essays in Old
Testament Interpretation, pp. 253-65. Compiled and edited by Walter C. Kaiser
Jr. Grand Rapids: Baker Book House, 1972.
Parsons, Gregory W. “Guidelines for Understanding and Proclaiming the Book of Job.>
Bibliotheca Sacra 151:604 (October-December 1994):393-413.
_____. “Literary Features of the Book of Job.> Bibliotheca Sacra 138:551 (July-
September 1981):213-29.
_____. “The Structure and Purpose of the Book of Job.> Bibliotheca Sacra 138:550
(April-June 1981):139-57.
Patrick, Dale. “The Translation of Job XLII 6.> Vetus Testamentum 26:3 (July 1976):369
Rideout, Samuel. The Book of Job. 2nd ed., New York: Loizeaux Brothers, 1943.
Robinson, Theodore H. The Poetry of the Old Testament. London: Duckworth, 1947.
Rowley, H. H. The Book of Job. New Century Bible Commentary series. Thomas Nelson
& Sons, 1970; revised ed., Marshall, Morgan & Scott, 1976; reprint ed., Grand
Rapids: Wm. B. Eerdmans Publishing Co., and London: Marshall, Morgan &
Scott, 1983.
183