Вы находитесь на странице: 1из 63

Coperta NOTĂ PRELIMINARĂ A

IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE EDITORULUI SPANIOL

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Cînd vorbim despre influenţa unei cărţi ne gîndim la
ORTEGA Y GASSET, JOSE efectul obţinut asupra cititorilor săi, dare posibil ca acesta să
Europa şi ideea de naţiune şi alte se exercite într-o măsură considerabilă şi asupra autorului
însuşi. Notorietatea dobîndită de Revolta maselor îl
eseuri despre unele probleme ale neliniştea — ca să zicem aşa — pe Ortega şi, în ultimii săi
omului contemporan ani de viaţă, s-a gîndit să scrie sub titlul de „După douăzeci
de ani" ceea ce considera că avea de spus despre „stadiul
/Jose Ortega y Gasset; trad.: Sorin Mărculescu. - Bucureşti:
Humanitas, 2002 problemei" analizate în acele pagini, după trecerea unui sfert
240 p.; 20 cm. de secol, cînd noi fapte survenite între timp puteau face
ISBN: 973-50-0319-8 posibilă o a doua parte sau o prelungire a reflecţiilor sale. Şi
I. Mărculescu, Sorin (trad.) „Prefaţa pentru francezi", din 1937, sau „Postfaţa pentru
94(4) englezi", din 1938, fuseseră însufleţite de aceeaşi
preocupare: şi anume aceea ca marile schimbări petrecute
după apariţia cărţii să fie, şi ele, supuse reflecţiei. Dar, ca
multe alte proiecte ale lui Ortega, nici acesta nu şi-a găsit
JOSE ORTEGA Y GASSET locul în zilele sale laborioase şi acel studiu n-a ajuns a fi
EUROPA Y LA IDEA DE NACI6N realizat. Doar în conferinţa sa de la Canning House (Londra,
(Y otros ensayos sobre problemas del hombre contemporâneo) 1951) a abordat revizuirea „vechii sale cărţi", deoarece ideile
„Obras de Jose Ortega y Gasset" ei, afirmă el cu acel prilej, datau din 1921. (Am inclus textul
© Moştenitorii lui Jose Ortega y Gasset
© Revista de Occidente, S. A., Madrid, 1966 acelei conferinţe ca Anexa II în ediţia a patra — revizuită,
© Alianza Editorial, S. A., Madrid, 1985, 1998 1983 — a Revoltei maselor, apărută în aceeaşi colecţie,
„Obras de Jose Ortega y Gasset".)
© HUMANITAS, 2002, pentru prezenta versiune românească Cu toate acestea, ansamblul paginilor pe care le reunesc
ISBN 973-50-0319-8
acum sub acest nou titlu, Europa şi Ideea de Naţiune, aduce,
după mine, în bună parte, la îndeplinire acel proiect. Tema
lor fundamentală este aceeaşi ca şi cea din Revolta
maselor:
6 NOTĂ PRELIMINARĂ A EDITORULUI SPANIOL NOTĂ PRELIMINARĂ A EDITORULUI SPANIOL 7

analiza marilor schimbări sociale intervenite în deceniile tul originar în vederea editării lui într-o carte ce urma să fie
posterioare publicării sale şi, în special, criza ideii de na- publicată ulterior în versiune germană. Nu a terminat însă
ţiune aşa cum apăruse ea slujind la vertebrarea vieţii socie- redactarea şi manuscrisul a apărut nedefinitivat printre
tăţii europene din secolul al XVII-lea încoace. hîrtiile sale inedite. Dar, în ciuda nefinisării, lungul studiu
Se ştie că Ortega era spaniol pînă în măduva oaselor, dar, rămas conţine o analiză pătrunzătoare şi minuţioasă despre
în acelaşi timp, deloc provincial şi nici chiar naţionalist, ci fertilitatea trecută şi anacronismul actual ale ideii de
foarte european. Şi după ce a renunţat să ducă mai departe naţionalitate ca factor aglutinant al societăţilor europene din
Instituto de Humanidades din Madrid, întrucît aprecia că prezent. Este marea temă în care, după judecata lui Ortega,
circumstanţele spaniole (după opinia sa şi a cîtor-va prieteni, se joacă destinul politic al Occidentului. Unele părţi ale
spre deosebire de a altora) indicau să procedeze astfel, acestui text dezvoltat au fost utilizate de către Ortega în
ultimii săi ani de viaţă publică s-au concentrat asupra unor conferinţe ţinute în diverse oraşe germane, inclusiv unele
activităţi desfăşurate în afara Spaniei, mai cu seamă în porţiuni editate: în Europăische Kultur und euro-păische
Germania. Exilul impus 1-a făcut să peregrineze prin ţări Volker (Culturăeuropeană şi popoare europene), Deutsche
străine şi să se adreseze unor asistenţe îndepărtate. Aşa încît Verlaganstalt, Stuttgart, 1954) şi în volumul colectiv La
cuvintele adunate acum în cartea de faţă au fost adresate Civiltă Veneziana del trecento (Civilizaţia vene-ţianădin
anume unor persoane din Elveţia, Germania şi Anglia. E secolul al XlV-lea), Sansoni, Firenze, MCMLVI, unde a fost
vorba, aşadar, de roade ale unei depline maturităţi inclusă conferinţa sa despre „II Medio Evo e l'Idea di
intelectuale şi, în ultimă instanţă, de rezumate ale unor Nazione", care, în primăvara veneţiană a anului 1955, avea
meditaţii ample. Tema lor centrală este preocuparea faţă de să reprezinte ultima sa intervenţie publică.
viitorul iminent al istoriei europene, iar acel viitor — palpat Cît despre cele patru conferinţe care alcătuiesc cea de-a
în paginile de faţă ale lui Ortega — a şi devenit, şi continuă treia parte, „Trecut şi viitor pentru omul actual" (Geneva,
să fie, prezentul istoric ce ne conţine astăzi. E deci una dintre 1952), „Individ şi organizaţie" (Darmstadt, 1953), „Privire
cărţile cele mai actuale din legatul lui Ortega. asupra situaţiei gerantului sau manager-uhii în societatea
Paginile acestui nou titlu le-am ordonat în trei părţi. actuală" (Torquay, 1954) şi „Profesiunile liberale" (Bad
Prima cuprinde două fragmente — inedite pînă acum —, a Boll-Wurttemberg, 1954), ele studiază aspecte mai abstracte
căror provenienţă o expun amănunţit la locul corespunzător, şi filozofice în prima dintre ele şi extrem de concrete în
şi care pot servi drept introducere la restul paginilor de faţă. celelalte, dar permanent animate de efortul cîtuşi de puţin
în partea a doua se reproduce conferinţa pe care Ortega a academic de a înţelege ce anume i se întîmplă azi, într-o
ţinut-o în septembrie 1949 la Berlin sub titlul De Europa vreme care e şi vremea noastră, europeanului contemporan.
meditatio quaedam [O meditaţie despre Europa - n.t.] — Desigur, chiar dacă abordează probleme foarte concrete —
din care se trage şi titlul cărţii de faţă —. Ortega a revizuit, după cum precizează şi titlurile lor —, cititorul nu trebuie să
amplificat şi adnotat apoi într-o măsură considerabilă tex- uite că autorul acestor pagini este fundamental filozof, adică
cineva care se străduieşte mai presus de orice să elaboreze
concepte pentru a... teoretiza, îndelet-
8 NOTĂ PRELIMINARĂ A EDITORULUI SPANIOL

nicire care se dovedeşte a fi gradul maxim de dominaţie


asupra realităţii care îi este accesibil omului şi care-1 face,
în limitele posibilului, mai puţin subordonat propriului
destin.
Conţinutul acestui nou titlu, pe lîngă prima sa parte
inedită şi alte două texte de asemenea inedite a căror pro-
venienţă o precizez la locul cuvenit — la finele celei de-a
doua şi celei de-a treia părţi —, reproduce şi reuneşte şi scrieri
apărute anterior în volumele postume Pasado yporvenir
para elhombre actual şi Meditaciân de Europa, publicate
în precedenta colecţie „El Arquero". La realizarea ediţiei
de faţă s-a recurs din nou la manuscrisele originale şi s-au
îndreptat lecţiuni eronate şi greşeli din cele precedente.
PAULINO GARAGORRI
I-DE LA NAŢIUNE LA O PROVINCIE A EUROPEI

Ciclul de prelegeri pe care le-am ţinut acum doi ani


[1951] la Universitatea din Miinchen se intitula Die Idee
derNation und die deutsche Jngend1. Am încercat să dau
în ele un răspuns aprofundat întrebării: Ce este o naţiune ?
Nu pot reproduce acum întreaga dezvoltare, dar trebuie
să-i enunţ rezultatul. Acesta era următorul: naţiune în sen-
sul pe care-1 dăm acestui cuvînt atunci cînd îl raportăm
la popoarele europene însemnează o unitate de convieţu-
ire distinctă de ceea ce înţelegem prin „popor". Un „po-
por" e o colectivitate constituită dintr-un repertoriu de
uzuri tradiţionale pe care le-au creat hazardul sau vicisitu-
dinile istoriei. Poporul trăieşte inerţial din trecutul său,
şi atît. Nici unul din acele uzuri nu e prin el însuşi respec-
tabil. A luat naştere în chip mecanic. Reprezintă un mod
de a se tatua sau îmbrăca, un mod de a se căsători, de a
executa rituri vag religioase, un mod de a vorbi şi gesticula.
La popoarele cele mai primitive, elementul cel mai „popu-
lar", adică cel mai constitutiv şi mai simbolic al conştiinţei
lor colective, sînt dansurile din jurul tobelor sacre. De aceea
1
[Atît ciclul menţionat cît şi conferinţa pentru care au fost redac-
tate aceste pagini fac parte din prestaţiile lui Ortega din Germania,
la care mă refer în „Nota preliminară".] — (N.B. Toate notele incluse
în paranteze drepte aparţin editorului spaniol, Paulino Garragori. No-
tele lui Ortega y Gasset nu au nici o menţiune. Notele traducătorului
sînt urmate de menţiunea „N.t." — N.t.)
12 INTRODUCERE DE LA NAŢIUNE LA O PROVINCIE A EUROPEI 13
în Nigeria, unde trăiesc apropiate unele de altele multe pe altele către o şi mai mare perfecţiune. Dar asta ne face
„popoare" distincte, apropiate, dar foarte conştiente de să vedem că Ideea de Naţiune1, spre deosebire de popoa-
diferenţa dintre ele, pentru a se spune despre cineva că e rele care nu sînt decît popoare, presupune, înainte de toate,
străin se spune că: „Dansează după altă tobă!" Asta nu în- a fi un program de viaţă către viitor.
semnează decît a concentra într-un cuvînt, rezumativ şi, Ei bine, tocmai asta au încetat să mai fie astăzi popoa-
ca atare, cu o exagerare deliberată (exagerare care slujeşte rele Europei. Brusc — deşi fenomenul a început, să fie
însă tocmai pentru a pune bine în evidenţă realitatea), a clar, înainte de ultimul război — naţiunile din Europa —
spune că un popor constă în pure manii acumulate de ha- şi în cele ce urmează mă refer numai la continent — au ră-
zard şi care, tot atît de bine, ar putea fi oricare altele. mas în intimitatea lor fără viitor, fără proiecte de viitor,
Or, o naţiune în sensul de naţiune europeană este, clar, fără aspiraţii creatoare. Toate s-au plasat într-o simplă ati-
în egală măsură şi înainte de toate, un popor în sensul in- tudine defensivă şi, sigur, într-o atitudine insuficient de-
dicat. Ea constă tot într-o serie de manii si într-un tezaur fensivă. Dar viitorul nu e o noţiune cronologică abstractă.
Viitorul este organul principal şi primar al vieţii umane.
de habitudini în care s-a pietrificat trecutul. Aceste manii, Viaţa e o operaţie care se efectuează către înainte. Fiecare
întrucît sînt complet nefondate, par, desigur, absurde şi dintre noi e în primul rînd şi înainte de toate viitor. în clipa
ridicole celorlalte naţiuni, aşa cum îi apar şi acestea celei de fată dumneavoastră ati si devenit atenţi si sînteti în
dintîi. aşteptarea cuvîntului pe care urmează să-1 rostesc. Tot res-
Naţiunea europeană a devenit însă „naţiune" sensu stricto tul, prezent şi trecut, survin în om în perspectiva a ceea
pentru că acelei vieţi proprii a uzurilor tradiţionale i-au ce va să vină. De aici rezultă că nimic mai grav nu li se poate
adăugit forme de viaţă care, chiar dacă articulate cu cele tra- întîmpla oamenilor sau poporului lor decît să sufere ampu-
diţionale, pretind a reprezenta un „mod de a fi om" în sen- tarea acelui organ vital care este viitorul. El conferă tensi-
sul cel mai elevat, unul care aspira anume a fi modul cel une fiinţei noastre, el ne disciplinează, ne moralizează. Fără
mai desăvîrşit de a fi om şi, ca atare, cel mai bine întemeiat viitor, un om şi, deopotrivă, un popor se demoralizează,
şi proiectat asupra viitorului. Fiecare dintre acele proto- se degradează.
tipuri naţionale fusese făurit ca o formă specifică de a in- Am anunţat, doamnelor şi domnilor, acum aproape trei-
terpreta tocmai „cultura europeană unitară", că aceasta, cu zeci de ani că popoarele din Europa aveau să cadă în de-
alte cuvinte, era trăită intens şi în stil propriu de către fie- gradare. Cartea în care am spus acest lucru, tradusă în nem-
care naţiune. Asta — si nu doar maniile inveterate — încă ţeşte cu destul timp în urmă — a fost aici mai mult citită
decît luată în seamă. Am spus acolo că acea demoralizare,
mai însemna la 1900 „a fi englez", „a fi francez". Această
acea degradare aveau să survină din pricină că Ideea de Na-
pretenţie energică de a reprezenta cea mai bună figură cu
ţiune, aşa cum fusese ea înţeleasă pînă acum, îşi epuizase
putinţă a umanităţii a menţinut „în formă" popoarele Eu-
ropei şi a făcut ca, vreme de secole, convieţuirea lor să aibă 1
Păstrez pe tot parcursul versiunii româneşti majusculele utilizate
caracterul miraculos şi extrem de rodnic al unei emulaţii de autor pentru sublinierea anumitor concepte. — N.t.
grandioase, al unei lupte agonale în care se incitau unele
14 INTRODUCERE DE LA NAŢIUNE LA O PROVINCIE A EUROPEI 15

conţinutul, nu se mai putea proiecta asupra viitorului, date popoarelor europene unul faţă de celălalt şi, ca atare, faţă
fiind condiţiile vieţii actuale; şi că popoarele Europei nu de Europa, nu am de ce — şi nici n-aş avea timp s-o fac
se mai puteau salva decît dacă depăşeau acea veche idee scle- azi — să analizez atitudinea popoarelor europene faţă de
rozată, îndreptîndu-se către o supra-naţiune, către o inte- America. Aceasta e, în parte, o problemă specială şi dis-
grare europeană. Nu există însă un destin mai melancolic tinctă de cea care ne preocupă. Dar vreau neapărat să folo-
şi mai superfluu decît cel al profetului. Casandra, prima sesc prilejul ivit şi să spun că acest articol, în pofida bunei
profetesă, a primit de la Apolo darul de a prevedea viito- intenţii care-1 inspiră şi cu toate că toate faptele subliniate
rul şi de a-1 prezice, cu o condiţie: ca nimeni să nu-i acor- de el sînt autentice, are o viziune superficială asupra subiec-
de atenţie. tului şi care falsifică însăşi figura realităţii pe care aspiră
Ideea de Naţiune, care fusese pînă atunci un imbold, se să ne-o prezinte. într-adevăr, Mr. Bruce Hutchinson —
transformă într-o frînă. Incapabilă să ofere fiecărui popor aşa îl cheamă pe autor — ar fi interpretat într-un mod foarte
un program de viaţă viitoare, ea le paralizează şi le închide diferit faptele îndreptăţit observate de el dacă şi-ar fi dat
în ele însele. Asta însemnează însă că colectivităţile au în- seama că în patru cincimi din cazuri acea „ură" — hating —
cetat a mai fi propriu-zis naţiuni şi, printr-un proces de in- faţă de americani e identică cu antipatia pe care o simt unele
voluţie — de Zuriickbildung —, au recăzut în viaţa faţă de altele popoarele europene. Că, prin umare, în cea
proprie a măruntelor lor uzuri, obiceiuri, manii. Ziarele mai mare parte a componentelor sale, ostilitatea faţă de ame-
se ocupă mai cu seamă să comemoreze gloriile rican nu e deloc specifică, ci doar un caz particular al into-
domestice, să vorbească despre oamenii lor mărunţi, cum leranţei ridicole pe care fiecare popor din Europa o nu-
nu o mai făcuseră niciodată pînă acum. In acelaşi timp se treşte faţă de celelalte. Acesta e avantajul unui diagnostic
cultivă folclorul, care e monumentalizat de o manieră ce caută în toată extensia lor simptomele unei maladii şi
grotescă. Folclorul e prototipul domesticităţii. încearcă să descopere dedesubtul lor adevărata cauză. Ame-
In numărul de acum două săptămîni al hebdomada- ricanii ar face o greşeală dacă s-ar preocupa prea mult de
rului american Life apare un articol scris de către un cana- ceea ce, în ultimii doi ani, în lunile acestea, simt faţă de ei
dian şi intitulat: „Un lux european periculos: ura faţă de europenii, atribuind-o exclusiv ostilităţii faţă de ei.
America". Articolul străluceşte prin buna-credinţă cu care Gîndiţi-vă acum dacă situaţia actuală a popoarelor eu-
a fost scris şi vrea să încerce a face ca popoarele europene ropene nu e într-adevăr paradoxală. Peste capul lor, vrînd,
să aibă o idee mai justă despre Statele Unite, iar acestea o nevrînd, enorme probleme comune tuturora se ridică dea-
mai bună înţelegere a Europei. într-o recentă călătorie pe supra orizontului şi trec peste ele ca nişte nori negri călă-
continentul nostru şi în Anglia, autorul a fost surprins de tori. Faptul acesta le obligă — repet, vrînd, nevrînd — să
ceea ce el numeşte „ura fată de ceea ce este american". Cînd facă unele gesturi de participare vagă, evazivă, indirectă
vrea să precizeze motivele acelei presupuse „uri", ceea ce la acele probleme. Dar în realitate — şi tocmai aici e ab-
apare în prim-plan, unicul fapt precis şi eficace se dove- surditatea —, nu simt un interes autentic faţă de ele, ca şi
deşte a fi acela că europenii nu pot suporta felul de a fi al cum acele probleme nu le-ar privi pe toate. Dovada e fap-
oamenilor americani. întrucît eu analizez acum atitudinea tul scandalos că aproape nici un popor din Europa nu are
16 INTRODUCERE EXISTĂ AZI O CONŞTIINŢĂ CULTURALĂ... ? 17
o politică prin care să facă faţă acelor probleme. Tot ce fac de Europa, adică de starea în care se află ea astăzi. Eu mă
este să spună „nu" la tot ce li se propune. In schimb, se număr printre ei şi o declar fără nici o rezervă. Am o anu-
obstinează în vechile lor obiceiuri, acordînd atenţie doar mită autoritate ca să o fac deoarece, foarte probabil, sînt
acelor lucruri, persoane, evenimente minuscule care se astăzi, printre cei în viaţă, decanul Ideii de Europa1.
ivesc în domeniul lor naţional.
Şi cauza acestei stări de fapt în totalitatea ei este că for-
ma de colectivitate în care ele perseverează — şi anume Na-
ţiunea — ... nu are viitor! „Naţionalismul orientat spre 1
[Aici se întrerupe manuscrisul păstrat. Nu pot preciza cu ce
exterior" îi făcea „să trăiască, să se mişte şi să fie" — ca să ocazie a fost redactat.]
utilizăm vorbele Sfîntului Pavel1 — în lumea largă. Or,
ideea de Naţiune, după cum am arătat, e constitutiv pro-
iectată către viitor, ea este în esenţă acţiune.
Dacă viitorul este amputat, ideea de Naţiune, în ceea
ce avea autentic, se evaporează. Naţiunile au încetat să fie
naţiuni şi s-au transformat în provincii, de unde şi sur-
prinzătorul fenomen că pe tot cuprinsul continentului viaţa
a devenit provincială. Şi ar fi interesant de studiat sub ce
formă particulară s-a dezvoltat acest „provincialism" în
interiorul fiecărei ţări. De pildă, ce anume a făcut şi-a dres,
într-un mod atît de bizar, Parisul, încît, din „capitală a lu-
mii", cum era pînă acum patruzeci de ani, să devină o capi-
tală provincială. îmi pare rău că, sub acest aspect al „provin-
cialismului", nu mă simt îndreptăţit să fac nici o excepţie.
Adevărul este că, de un sfert de secol încoace, compor-
tamentul popoarelor continentale — cu singura excepţie
a Elveţiei — nu le poate face să se simtă mîndre de sine.
La drept vorbind, fiecare ar trebui să se simtă ruşinat de
ceea ce a făcut şi ar trebui să fie mai mulţi europeni care,
pentru prima oară şi spre regretul lor, să se simtă scîrbiţi
1
Cf. Fapte, 17, 28: „Căci în el doar trăim, ne mişcăm şi sînţem,
precum a spus-o şi unul din poeţii voştri: căci neam din el şi sîntem."
Sf. Pavel preia liber o idee existentă la Cleanthes şi Epimenide, iar
citatul final îi aparţine filozofului Arătos. — N.t.
 EXISTĂ AZI O CONŞTIINŢĂ CULTURALĂ EXISTĂ AZI O CONŞTIINŢĂ CULTURALĂ...? 19
EUROPEANĂ ?
„naţiune" într-un sens foarte deosebit şi mult mai actual
decît în cazul bătrînelor naţiuni.
Toate cele spuse pînă acum trebuie să ne servească drept
fond şi caroiaj orientativ spre a putea, fără nebulozităţi ex-
cesive şi iresponsabile, să răspundem la întrebarea pe care
Bundesverband der deutschen Industrie mi-a aruncat-o în
spinare ca pe un proiectil periculos şi care prezintă şi ironia
de a mă obliga să o consider ca pe un omagiu.
în secolul al XVII-lea, popoarele Europei ajung să se Există oare azi o conştiinţă culturală europeană ? Dacă
simtă plenar „naţiuni". Există totuşi două excepţii de care e cele expuse mai sus se apropie de adevăr, răspunsul nu lasă
bine să ţinem seama, pentru că s-ar putea ca în ele să se nici o îndoială: acea conştiinţă culturală europeană există şi
ascundă secretul viitorului apropiat. Una este că Anglia nu poate să nu existe. Pentru ca lucrurile să nu stea aşa, ar fi
devansează cel puţin cu un secol popoarele de pe continent nevoie să existe altă cultură completă, proprie şi aparte, în
în dobîndirea unei conştiinţe mature a naţionalităţii. Cealaltă fiecare sau în unele dintre popoarele a ceea ce a fost Europa.
este că Germania se vede pe sine ca o naţiune rămasă în Or, nu avem în acest sens nici cel mai mărunt indiciu. Cred,
aşadar, că adevăratul sens al întrebării e mai degrabă
urmă cu un secol şi jumătate faţă de celelalte colectivităţi
tentativa de a preciza cum, cu ce caracteristici specifice, în
europene. Nu putem dedica acum nici o clipă pentru a sugera
ce stadiu, pe scurt, se găseşte în anii în care trăim acum acea
de ce s-au produs ambele anomalii. Important, ca să
conştiinţă unitară a culturii.
înţelegem ceea ce urmează să se întîmple în anii imediat Este evident că ultimii cincizeci de ani reprezintă una din
următori, este doar să nu uităm că Anglia are un secol în plus acele etape în care predomină ceea ce este diferit între
în materie de experienţă naţională faţă de celelalte popoare popoarele noastre faţă de ceea ce le este comun. Din această
din Occident şi că Germania, întrucît a ajuns prea tîrziu la perspectivă n-ar trebui să considerăm situaţia drept anormală,
voinţa clară de a fi o naţiune, nu a izbutit să-si consolideze dat fiind că s-a mai întîmplat şi în alte rînduri. Cu toate
naţionalitatea, ci situaţia actuală o surprinde într-un stadiu acestea, predominarea diferenţei asupra unităţii a dobîndit în
unic printre popoarele Europei, stadiu ce poate fi de o ultimii ani un aspect complet nou, deoarece coincide cu
incalculabilă fecunditate pentru viitorul imediat, şi anume: necesităţi istorice care silesc popoarele europene să dea
un mare popor a cărui conştiinţă de naţiune nu s-a închis, ci unităţii lor tradiţionale de bază forme mai precise şi exprese,
rămîne deschisă şi el este disponibil, mai mult decît oricare şi anume forme unitare juridice. Structura economiei actuale
alt popor, să poată fi ne obligă popoarele, vor, nu vor, să adopte acorduri formal
constituite care să limiteze suveranitatea fiecăruia în parte,
1
[Este titlul unei conferinţe1, Gibt es ein europâisches Kulturbewusst- subordonînd-o unor puteri supranaţionale în cadrul cărora
sein ?, ţinută la Miinchen în 1953, analoagă celor la care mă refer în Europa ca atare capătă expresie juridică. Acelaşi lucru se
prima notă la textul precedent.] petrece cu pericolele co-
20 INTRODUCERE EXISTĂ AZI O CONŞTIINŢĂ CULTURALĂ...? 21
mune care impun crearea unei apărări unitare cu evident ţă vicioasă, excesiv generalizată, care te face să nu vrei a ve-
caracter european. Toate aceste chestiuni sînt cele desem- dea realitatea care este Dreptul şi realitatea care e Statul,
nate prin sintagma „unitate a Europei", atît de frecvent decît atunci cînd ambele prezintă fizionomii foarte tran-
utilizată în ultimii ani. Se cade să nu confundăm însă pro- şant conturate; mai mult, atunci cînd au şi dobîndit o ex-
blema unităţii Europei cu conştiinţa unei culturi euro- presie riguros formulată. Şi nimic nu se opune mai mult
pene. Ambele au doar o dimensiune comună. Tocmai de descoperirii realităţilor istorice autentice. Căci adevărul este
aceea se cuvenea să menţionăm că totdeauna a existat o că Dreptul nu a constat niciodată numai în legile exprese
conştiinţă culturală europeană şi, cu toate acestea, nu a exis- şi că, viceversa, multe legi exprese care sînt încă oficial în
tat niciodată o unitate europeană în sensul pe care-1 are vigoare nu se aplică pentru că şi-au pierdut valabilitatea
astăzi acea expresie. In ea unitatea se referă la forme sta- reală. Acelaşi lucru se întîmplă cu Statul. Acesta constă în
tale. Europa ca cultură nu e totuna cu Europa ca Stat. Dar, ultimă analiză în funcţionarea puterii publice. în forma
o dată ce am subliniat deosebirea dintre cele două lucruri, sa plenară şi cea mai normală, puterea publică este exerci-
e foarte important, după judecata mea, să ne reprezentăm tată de ceea ce se numeşte guvern legal constituit. Adevă-
limpede relaţia care există între cele două. rul e însă că există şi alte moduri de funcţionare a teribilei
Teza, expusă de mine, se poate rezuma în următoarele presiuni care este puterea publică, în cazul cărora nu apare
trei propoziţii: figura vizibilă a unui guvern. Să zicem că acea putere publi-
că de tip difuz e doar un germene de putere publică şi un
1. Popoarele europene au convieţuit întotdeauna. rudiment de Stat; dar germenele şi rudimentul sînt însuşi
2. Orice convieţuire neîntreruptă generează automat lucrul respectiv în manifestarea sa primară şi iniţială.
o societate, iar societatea însemnează un sistem de uzuri Neluînd seama la ceva atît de lesne observabil, s-a în-
care este valabil sau, ceea ce e totuna, care-şi exercită pre- treţinut mereu o idee greşită despre adevărata realitate a
siunea mecanică asupra indivizilor ce convieţuiesc. Statelor naţionale. Se considera ca atribut principal al Statu-
3. Dacă cele de mai sus sînt certe, trebuie să fi existat lui caracterul lui suveran. Nu vom discuta acum dacă Sta-
mereu uzuri generale europene, atît intelectuale cît şi mo- tul era, efectiv şi fără limitaţii, suveran în raport cu interio-
rale; trebuie să fi existat o opinie publică europeană. Or, rul naţiunii sale. Dar este absolut evident că nici un Stat
opinia publică creează totdeauna, în mod inevitabil, o pu- naţional european nu a fost niciodată total suveran în ra-
tere publică ce conferă acelei opinii un caracter constrîn- port cu celelalte. Suveranitatea naţională a fost întotdea-
gător. una relativă şi limitată de presiunea pe care o exercita asupra
fiecăruia dintre ele corpul integral al Europei. Suveranita-
Asta ne face să ne punem în mod peremptoriu urmă- tea totală era o declaraţie utopică ce stătea în fruntea tex-
toarea întrebare: a existat oare în trecut o putere publică tului Constituţiei, dar, în realitate, asupra fiecărui Stat na-
europeană ? De notat că a spune „putere publică" e ca şi ţional apăsa ansamblul celorlalte popoare europene care
cum am spune Stat. Ce vom răspunde la acea întrebare ? impuneau limite liberei comportări a fiecăruia dintre ele,
Răspunsul nu e uşor, din pricină că se izbeşte de o tendin- ameninţîndu-1 cu războaie şi represalii de tot soiul, altfel
22 INTRODUCERE EXISTĂ AZI O CONŞTIINŢĂ CULTURALĂ...? 23
spus cu pedepse şi penalităţi constitutive ca atare fiecărui Am spus mai înainte că secolul al XVIII-lea s-a carac-
drept şi fiecărui Stat. Exista, aşadar, o putere publică euro- terizat printr-o foarte acuzată predominanţă a factorului
peană şi exista un Stat european. Numai că acest Stat nu comun european în comparaţie cu ceea ce era diferit la fie-
luase figura precisă pe care juriştii o numesc Stat, dar pe care care popor. In contrast cu aceasta, secolul al XlX-lea a fost,
istoricii, mai interesaţi de realităţi decît de formalis-mele după cum se ştie, secolul naţionalităţilor. Fiecare popor îşi
juridice, nu trebuie să ezite a-1 numi ca atare. Acest Stat simte cu maximă intensitate figura naţională, ajungînd să-şi
european a primit în trecut diverse nume. Pe vremea lui funcţionalizeze această conştiinţă sub forma care s-a numit
Wilhelm von Humboldt se numeşte „concert european" şi, „naţionalism". „Ismul" trădează totdeauna o exagerare, iar în
puţin mai apoi şi pînă la primul război mondial, a fost numit cazul de faţă ea consta în faptul că fiecare naţiune nu se
„echilibru european". Notaţi că termenul de „echilibru", mulţumea să fie astfel, ci aspira la maxima expansiune de
împrumutat din mecanică, însemnează „raport de forţe". Nu sine şi, în numeroase cazuri, la încercarea de a le domina pe
era deci un simplu cuvînt, ci era o ameninţare constantă, celelalte. Acest naţionalism expansiv, acest naţionalism
cîtuşi de puţin diferită de permanenta ameninţare pe care o orientat spre exterior, a dus la mari conflicte, războinice sau
reprezintă oamenii de bine care alcătuiesc poliţiile.
diplomatice, între unele naţiuni şi altele, trezind în ele uri şi
Prin urmare, pudiciţiile pe care, azi, le simt sau se prefac
fobii. Dar e interesant de notat că acest uri şi fobii îşi aveau
că le simt unele popoare faţă de orice proiect de limitare a
originea în lupta pentru lucruri concrete şi precise. Este
suveranităţii lor nu sînt justificate şi provin din minusul de
epoca, să nu uităm, a luptei pentru colonii sau a luptei pentru
claritate cu care li s-au fixat în minte ideile despre realitatea
istorică. E însă, repet, foarte important să nu confundăm pieţe. Caracterul concret al acestor conflicte nu împiedica
chestiunea unităţii europene cu întrebarea privitoare la însă popoarele angrenate în conflict să se preţuiască şi chiar
stadiul actual al unei conştiinţe culturale europene. să se admire pentru virtuţile specifice fiecăruia. De exemplu,
Unitatea Europei, în sensul acordat astăzi expresiei, e o te luptai cu englezii, dar totodată îi si admirai.
chestiune politică şi de forme juridice, de acorduri precise. Acest naţionalism orientat spre exterior s-a terminat o
Se va ajunge la ea — repet, sub o formă sau alta —, chiar dacă dată cu cele două ultime mari războaie, dar i-a urmat altă
nu ar exista voinţa spontană, dorinţa de-a ajunge la ea. Acel formă cu totul stranie de naţionalism de care suferim în anii
gen de structuri istorice depinde într-o măsură minimă de noştri şi pe care nu am văzut-o observată sau descrisă de
voinţele particulare şi într-o măsură maximă de necesităţi nimeni, deşi e atît de evidentă. Nici o naţiune europeană nu
sau de obligativităţi. Viaţa omenească este, desigur, pretinde azi expansiuni sau predominanţe. Cu toate acestea,
libertate, dar ea este totodată necesitate sau, dacă vrem să o atitudinea intimă a fiecăreia fată de celelalte naţiuni este mai
numim astfel, fatalitate. negativă ca oricînd. Fiecare popor trăieşte parcă închis în
Sîntem acum ceva mai bine pregătiţi ca să riscăm un sine. Chiar şi lucrurile pe care, în virtutea obligativităţii
diagnostic al situaţiei actuale în ceea ce priveşte conştiinţa situaţiei, se vede constrîns să le facă împreună cu celelalte,
culturală europeană. rămîn străine şi exterioare sentimentelor sale efec-
24 INTRODUCERE EXISTĂ AZI O CONŞTIINŢĂ CULTURALĂ... ? 25

tive. Nimeni nu s-ar fi putut aştepta la un fenomen atît de şi, ca să se odihnească, s-au zăvorit în casă, în uzurile lor
ciudat. Fiecare popor vrea să-şi trăiască astăzi modurile tradiţionale, în obiceiurile, în maniile lor. Nu fiindcă ar
sale de viaţă proprii şi specifice şi resimte antipatie faţă de crede că sînt mai stimabile, ci pur şi simplu pentru că sînt
modurile de viaţă ale celorlalte. Regret că trebuie să o spun, ale lor, pentru că sînt mai obişnuite cu ele, pentru că le
dar cred că e de datoria mea să pun în evidenţă faptul aces- sînt comode, pe cînd uzurile celorlalte le sînt incomode.
ta, deoarece nu l-am mai văzut formulat. Astăzi nici un Naţiunile s-au zăvorit în casă şi şi-au pus papucii.
popor nu admiră alt popor, ci, dimpotrivă, se simte iritat Vă prezint cu toată sinceritatea impresia pe care mi-o
de tot ce este specific celuilalt popor, de la modul de a se produce situaţia reală. Această impresie, ca tot ce este doar
mişca pînă la modul de a scrie şi a gîndi. Asta însemnează impresie, nu se poate demonstra. Poate este o eroare, dar
că „naţionalismul orientat spre exterior" s-a transformat chiar dacă ar fi o eroare, v-aş cere ca, înainte de-a o respin-
într-un surprinzător „naţionalism orientat spre interior" ge, să meditaţi un pic asupra ei.
sau, cum am putea spune mai bine, cu o expresie franţu- Ideea mea este, aşadar, că în anii aceştia — anii în care
zească, într-un naţionalism rentre. ar trebui să făurim o Europă unitară — trăim etapa în care
Fie şi numai atîta ar fi de ajuns ca să descurajeze în mod naţiunile europene se simt mai distincte şi mai distante,
tranzitoriu conştiinţa comună a unei culturi europene. Dar în care fiecare popor, nu din pricini concrete, ci dintr-o
fenomenul e prea ciudat ca să nu-şi aibă originea într-o cau- antipatie gratuită şi generală, nu le poate suferi pe celelalte.
ză precisă şi energică. E evident că naţiunile noastre nu ar Ei bine, ar fi o greşeală să presupunem că asta semnifică
trăi închise înăuntrul propriilor moduri particulare de a absenţa unei conştiinţe culturale europene. Dimpotrivă,
fi dacă cultura europeană comună ar exercita asupra lor cauza care face să se petreacă aşa ceva îşi are rădăcinile,
o mare putere de atracţie care le-ar incita să iasă din izo- cum am sugerat mai adineauri, în însăşi acea „conştiinţă
lare şi să trăiască entuziast modurile europene generale. Doar a culturii". Să presupunem că cultura noastră europeană,
asta explică acea atitudine absurdă de particularism vital. de la sine şi în adîncul ei cel mai intim, ar traversa o criză
Căci, să fie bine înţeles: azi nu se mai pune problema, ca acută: că aproape totul în ea ar fi devenit nesigur, proble-
în veacurile anterioare, ca fiecare popor să creadă că ma- matic. Dacă popoarele noastre îşi dau seama de asta, nu
niera sa particulară de a fi om este cea mai bună, cea mai există dovadă mai riguroasă şi mai convingătoare că există
desăvîrşită, cea mai bogată. E cel puţin problematic ca as- o conştiinţă culturală europeană. Am spus cîndva că, toc-
tăzi să mai existe vreo naţiune europeană care să se simtă mai de aceea, caracteristic pentru cultura europeană, poate
pe deplin încrezătoare în ea însăşi, care să-şi vadă limpede ca trăsătura sa cea mai definitoare, este trecerea periodică
viitorul ca naţiune. Naţionalitatea care, în secolul al XlX-lea, prin crize. Asta însemnează că ea nu este, asemeni celorlal-
era o întreprindere stimulativă şi-a pierdut azi forţa de a te, o cultură închisă, cristalizată o dată pentru totdeauna.
impulsiona şi de a proiecta în viitor. A încetat să mai fie De aceea ar fi o greşeală a încerca să definim cultura europea-
dinamică şi a devenit statică şi pasivă. N-ar fi pesemne ne- nă prin conţinuturi determinate. Gloria şi forţa ei rezidă
potrivit să spunem că azi naţiunile, ostenite, se odihnesc în faptul că este mereu dispusă să meargă dincolo de ceea
26 INTRODUCERE

ce era, dincolo de sine. Cultura europeană este creaţie per-


petuă. Nu este un han, ci un drum care te obligă mereu să
mergi. Or, Cervantes, care trăise mult, ne spune, ajuns la
bătrîneţe, că drumul e mai bun decît hanul1.

II-DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM

1
[Aici se întrerupe manuscrisul conferinţei. Lipsesc primele pagini şi
finalul.]
Dedic textul complet al acestei conferinţe Berlinului Magis-
tral, care cu atîtea onoruri m-a invitat, m-a găzduit, m-a tratat,
ca şi acelor Studente» und Studentinnen — cîţi ochi minu-
naţi ! —, care au ascultat cu o cordialitate atît de călduroasă1.
 [INTRODUCERE. - MATINALIŞTI ŞI
VESPERALIŞTI]

Cred că în Berlin, anume în Berlin, trebuie să vorbim


despre Europa. Tema e enormă şi are multiple dimen-
siuni, dar e atît de centrală, atît de suculentă, încît şi ca să
spunem despre ea ceva minimal ar fi necesare multe ore.
Tocmai de aceea e o aventură, în plus şi nebunească, do-
1
[în „săptămînalul studenţilor spanioli" de la Madrid, La Hora
(seria a Ii-a, nr. 36,6 noiembrie 1949), s-au publicat primele paragrafe
ale acestui studiu, cărora li s-a antepus următoarea notă: „Acesta este
prologul conferinţei pe care, sub titlul De Europa meditatio quaedam,
a ţinut-o don Jose Ortega y Gasset, la 7 septembrie, în Universitatea
liberă din Berlin, situată în sectorul occidental al marelui oraş. Ve-
chea Universitate din Berlin, numită Humboldt-Universitdt, în me-
moria fondatorului ei, genialul Wilhelm von Humboldt, se găseşte
în sectorul oriental, în zona sovietică, fiind controlată politic de so-
viete. Peste trei mii de studenţi, fugiţi din această zonă, au cerut înte-
meierea unei noi Universităţi în acea porţiune a Berlinului ocupată
de americani, britanici şi francezi, Universitate care azi funcţionează
în mod normal, fără nici un fel de control politic şi frecventată de
multe mii de studenţi. Primul ei rector a fost Friedrich Meinecke, unul
dintre cei mai mari istorici din fosta Germanie.
E bine de ştiut că în ziua în care şi-a ţinut conferinţa don Jose
Ortega y Gasset, mulţimile de amatori care nu obţinuseră bilete de
intrare — toate aulele mari erau prevăzute cu difuzoare — au luat cu
asalt edificiul, au forţat uşa principală, au spart geamurile, au produs
victime şi a devenit inevitabilă o intervenţie a Poliţiei. Vreme de cîteva
zile, cotidienele germane au relatat aceste incidente şi le-au comentat
sub titlul umoristic: « Revolta maselor », făcînd aluzie la cartea com-
patriotului nostru, care este azi una din operele cele mai populare în
Germania."]
30 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM INTRODUCERE. MATINALIŞTI ŞI VESPERALIŞTI 31

rinţa mea de a spune ceva despre Europa cînd am la dis- au şi mai mare nevoie de lămurire. Urmarea este că, în lipsa
poziţie în acest scop doar cîteva minute. în asemenea îm- ei, neliniştilor, durerilor, năruirilor, penalităţilor de tot soiul,
prejurări îmi e cu deosebire evident cît de obeze sînt vo- li s-a adăugat, sporind suferinţa europenilor, lipsa totală de
cabulele, cît de mare e volumul de timp pe care-1 dizlocă şi claritate în privinţa lucrurilor de care sufereau. Durerea a
regret că, aşa cum există tahigrafie sau stenografie, nu există fost şi continuă să fie multiplicată de tenebrele în care se
şi ceva asemănător cu o tabifonie, o vorbire condensată care produce. Oamenii îndurau suplicii şi nu ştiau, după cum nici
să-i permită unui suflet, în scurtul ciclu ce alcătuieşte o oră, azi nu ştiu, de unde provin ele şi nici cine sau ce anume îi
să-şi reverse asupra sufletelor afine întreaga recoltă de supune acestor suplicii. Dacă vom prefera să dăm acestei
gînduri. Cum însă n-a apărut nimic de acest gen, ceea ce conjuncturi teribile o formulare umoristică va trebui să ne
urmează să fac — să vorbesc cîteva minute despre Europa amintim de tabloul prezentat într-o expoziţie de picturi, a
— seamănă izbitor cu numărul de circ în care japonezul îşi cărui pînză era în întregime mînjită în negru şi purta titlul:
pictează tabloul în şaizeci de secunde cu piciorul stîng. „Negri luptîndu-se într-un tunel".
Sînt însă dificultăţi mai importante care, venind din alte A doua dificultate, mai substanţială, constă în aceea că
sfere, se prăbuşesc asupra noastră cînd ne propunem să Europa e, desigur, un spaţiu, dar un spaţiu impregnat de o
vorbim despre o temă autentică şi vie. civilizaţie, iar această civilizaţie, a noastră, cea europeană,
Şi asta mă îndeamnă să atrag atenţia asupra unui fapt de ne-a transformat chiar pe noi, europenii, în ceva oarecum
care trebuie să ţinem seama în prezent. Popoarele europene problematic. Mai mult: o discuţie despre orice temă
s-au deprins de veacuri ca, pe măsură ce se produc schimbări importantă este azi cum nu se poate mai dificilă, deoarece
istorice, să existe şi oameni care să-şi asume încercarea de a pînă şi cuvintele şi-au pierdut sensul eficient. Aşa cum se
le clarifica, de a căuta să le definească. Aceasta a fost întîmplă totdeauna la finele unui ciclu cultural, vocabulele
îndeletnicirea intelectualităţii pure. Nu cred că inte- limbilor s-au devalorizat şi au devenit echivoce. Singurele
lectualitatea pură poate avea în istorie un rol foarte impor- două cuvinte care-şi mai păstrau întrucîtva prestigiul —
tant din punct de vedere cantitativ, dar realitatea este că închisoare şi moarte — nu mai însemnează astăzi nimica,
fiindcă pedeapsa cu închisoarea s-a aplicat pentru motivele
organismele sociale europene erau obişnuite să conteze pe
cele mai contradictorii şi mai neserioase, fiindcă s-a asasinat
posibilitatea de a se face lumină asupra evenimentelor în
sub toate pretextele şi fiindcă o recentă filozofie macabră, o
curs. E o funcţie, ca aceea a vitaminelor, de redusă valoare
filozofie care a ajuns să fie un fel de „dans al morţii", a vrut
cantitativă, fără care însă organismul nu poate trăi. Ei bine,
să transforme moartea în botine a toutfaire.
pentru prima oară după multe veacuri, munca de clarificare a
încă din veacul al III-lea d.Cr., pe cînd civilizaţia gre-co-
rămas nedusă la bun sfîrşit în ultimii douăzeci de ani.
romană intrase în declin, poetul Nemesianus, în poemul său
Intelectualii cei mai autentici, din raţiuni diverse şi bine
despre vînătoare sau Cynegetica, proclamă deja: Omnis et
întemeiate, au păstrat o tăcere absolută. Şi adevărul e că în antiqui vulgata est fabula saecli (versul 47)1. Tot
acest răstimp s-au petrecut fapte istorice care, prin dimen-
siunile şi natura lor, aparţin unei noi faune istorice; aşadar, 1
„Totul este o poveste vulgară a vremilor străvechi." Marcus Aure-
lius Olympius Nemesianus (sec. al III-lea, Cartagina), poet didactic,
32 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM
INTRODUCERE. MATINALIŞTI ŞI VESPERALIŞTI 33
ce se spunea din vechime, toate credinţele şi toate afirma- Este în mod inevitabil evident pentru noi toţi că ne aflăm
ţiile s-au vulgarizat — vulgata. Cuvîntul democraţie, bună- la un ceas crepuscular. Dar printr-o firească iluzie optică,
oară, a devenit stupid şi fraudulos. Zic, vă rog să reţineţi,
mulţi europeni prea puţin pătrunzători cred că e vorba de
cuvîntul, nicidecum realitatea care s-ar putea ascunde în-
dărătul lui. Cuvîntul democraţie era inspirator şi respec- d'institutions qui sont favorables â la condition du peuple. Son gou-
tabil cînd încă mai era, măcar ca idee, ca semnificaţie, ceva vernement sera un gouvernement, une monarchie democratique. Or,
relativ controlabil. După Ialta, vocabula aceasta a devenit Ies mots democraţie, gouvernement democratique ne peuvent vouloir
însă o prostituată, pentru că a fost rostită şi subscrisă acolo dire qu'une chose, suivant la vraie signification des mots: un gouver-
de nişte bărbaţi care-i dădeau înţelesuri diferite, ba mai nement auquel le peuple prend une pârtie plus ou moins grande. Son
sens est intimement lie a 1'idee de la liberte politique (?). Appeler de-
mult, contradictorii: democraţia unuia era antidemocraţia mocratique un gouvernement ou la liberte politique ne se trouve pas,
celorlalţi doi, dar nici măcar aceştia doi nu coincideau su- c'est dire une absurdite palpable suivant le veritable sens du mot."
ficient în privinţa sensului ei. Pentru englez, democraţia (Melanges, pp. 184-185). [„Cea mai mare confuzie o seamănă în minte
americană este acea constituţie care-i permite poporului utilizarea dată acestor cuvinte: democraţie, guvernare democratică.
Atîta timp cît nu vom izbuti să le definim cu claritate şi să cădem de
să-şi aleagă la fiecare patru ani un nou tiran. Prezidenţia- acord asupra definiţiei, vom trăi într-o inextricabilă confuzie de idei,
lismul ar fi simţit de către englez ca o tiranie cu pulsaţie spre marele folos al demagogilor şi despoţilor. Se va spune că o ţară
periodică ritmată lustral. Vocabula democraţie s-a prosti- guvernată de un suveran absolut este o democraţie fiindcă suveranul
tuat pentru că i-a primit deasupra ei pe bărbaţii cei mai cu pricina guvernează înconjurat de instituţii care sînt favorabile po-
porului. Guvernarea lui va fi o guvernare, o monarhie democratică.
diferiţi. Faptul e cu prisosinţă cunoscut şi dacă eu îl repet Or, cuvintele democraţie, guvernare democratică nu pot spune decît
acum ceva mai energic e doar pentru că — subliniez — e un singur lucru, conform adevăratei semnificaţii a cuvintelor: o guver-
suficient să-1 enunţi ca să dovedeşti că nu pe cuvinte ca acesta nare la care poporul ia parte într-o mai mare sau mai mică măsură.
poate fi util şi salutar să sprijini pîrghia spre a ridica si- Sensul lor e intim legat de ideea de libertate politică. A numi democra-
tuaţia politică a lumii. Dacă politicienii actuali, care sînt tică o guvernare în care nu se regăseşte libertatea politică înseamnă a
spune o absurditate palpabilă conform sensului adevărat al cuvîntu-
orbi din naştere, cred contrariul, asupra lor cadă întreaga lui." — N.t.] Nu se poate spune că definiţia lui Tocqueville ar salva
responsabilitate a eşecului1. cuvîntul democraţie de confuzia lui înnăscută. Mai mult, definiţia lui
Tocqueville, care era un geniu, ar putea revela o radicală necunoaştere
autor al unui Poem al vînătorii (Cynegetica), din care s-au păstrat a ceea ce e democraţia, în ciuda faptului că el şi-a închinat întreaga
425 de hexametri, şi a patru Bucolice. A mai scris Halieutica (Poemul viaţă studierii sale. Căci este foarte clar că democraţia, prin ea însăşi,
pescuitului) şi Pontica (Navigaţii marine), texte pierdute. (N.t.) este duşmanul libertăţii şi, prin propria-i pondere, dacă nu e moderată
1
La drept vorbind, cuvîntul „democraţie" a fost întotdeauna de de alte forţe străine ei, duce la absolutismul majoritar. Iată o nouă do-
o incoercibilă echivocitate. încă de pe la 1850 Tocqueville spunea: vadă a faptului ca diabolica vocabulă este o puşcă încărcată a cărei ma-
„Ce qui jette le plus de confusion dans l'esprit, c'est l'emploi qu'on nevrare nu trebuie lăsată la discreţia acelor pigmei ai gîndirii care sînt
fait de ces mots: democraţie, gouvernement democratique. Tant qu'on politicienii. Tocqueville are însă mult mai mult şi mai bine de spus
n'arrivera pas a Ies definir clairement et â s'entendre sur la definition, despre democraţie. El e cel care ne spune, printre altele, că „elle imma-
on vivra dans une confusion d'idees inextricable, au grand avantage terialise le despotisme" [„imaterializează despotismul" — n. t.]. Aris-
des demagogues et des despotes. On dira qu'un pays gouverne par un totel o ştia, de bună seamă, şi o spunea mai energic decît noi: icai
prince absolu est une democraţie parce que ce prince gouverne au milieu y&p f| 8î|U0KpaTta f) xeteuxaia xvpawic, ăoxw „Democraţia extremă
este o tiranie" (Politica, VII (V), 10, 1312, b 5-6).
34 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM INTRODUCERE. MATINALIŞTI ŞI VESPERALIŞTI 35

crepusculul vesperal. Pe cei care gîndesc astfel îi numesc ves- are nevoie de convingeri ca de un sol şi de un teren ferm pe
peralişti. Deşi nu-mi pot expune aici motivele, multe şi foar- care să se poată întinde şi odihni. Cînd însă nu se pune
te precise, ca să-mi fac profeţia convingătoare, voi spune problema de a ne odihni, să amintim de Goethe:
deocamdată că, după judecata mea, avem de a face cu un
Die Deinen freilich konnen miissig ruhn,
crepuscul matinal. Mă alătur, aşadar, deşi sîntem foarte pu- Doch wer mirfolgt hat immer was zu tun.
ţini, grupului matinaliştilor. Totul, desigur, a devenit dis- (Ai tăi pot odihnindu-se să zacă,
cutabil în Europa. Trebuie să mai adaug însă numaidecît ceva dar cei ce mă urmează-au ce să facă. — N.t.)
pentru ca diagnosticul meu asupra situaţiei prin care trece
Europa să nu întârzie, şi anume un lucru pe care l-am subliniat Atunci cînd nu se pune problema de a te odihni, ci, dim-
în mod energic în faţa ascultătorilor mei americani1. Faptul potrivă, de a fi cu maximă intensitate, prin urmare de a crea,
că civilizaţia noastră ne-a devenit problematică, faptul că omul iese la suprafaţă şi se ridică din elementul parcă lichid,
toate principiile noastre, fără excepţie, ne sînt puse sub sem- fluctuant şi abisal, care este îndoiala. Ea, îndoiala, este
nul întrebării nu este, neapărat, o situaţie tristă, deplorabilă elementul creator şi stratul cel mai profund şi mai substanţial
sau agonică, ci, dimpotrivă, însemnează, poate, că în noi ger- al omului; fiindcă acesta cu siguranţă nu a început, ca om
minează o nouă formă de civilizaţie, prin urmare că, sub natural şi nu supranatural, prin a avea credinţă, şi chiar şi
catastrofele aparente — în istorie catastrofele sînt mai puţin creştinismul recunoaşte că primul lucru pe care 1-a făcut
profunde decît le apar celor contemporani cu ele —, sub omul, cînd a încetat să fie supranatural şi s-a transformat în
angoase şi dureri şi mizerii stă să se nască o nouă figură de om istoric, a fost să-şi piardă credinţa şi să se afle într-o
existenţă umană. Gîndim aşa, desigur, cei care sîntem nu mare de îndoieli. (Doar în spaniolă găsim formularea
vesperalişti, ci matinalişti. Civilizaţia europeană se îndoieşte perfectă cu expresia „caer en un mar de dudas", „a cădea
adînc de sine însăşi. Bine-ar fi să fie aşa! Nu-mi aduc aminte într-o mare de îndoieli". Celelalte limbi spun doar „a te găsi,
ca vreo civilizaţie să fi murit de pe urma unui atac de a te afla într-o mare de îndoieli"; de aceea am folosit-o aşa.)
dubitaţie. Cred că-mi aduc aminte mai degrabă că civi- Admirabilă expresie pe care o posedă toate idiomurile
lizaţiile au murit de obicei printr-o pietrificare a crezului lor noastre, în care se păstrează cea mai veche experienţă
tradiţional, printr-o ateroscleroză a convingerilor lor. într-un umană, cea mai esenţială: situaţia în care nu există o lume
sens mult mai adînc şi mai puţin fictiv decît acela gîndit de solidificată de credinţe care să te susţină şi să te poarte şi să
el, putem repeta ceea ce spunea înaintaşul nostru Descartes, te orienteze, ci un element lichid în care te simţi pierdut, te
ce chevalier frangais quipartit d'un si bon pas2: „Mă simţi căzînd — a fi cuprins de îndoieli însemnează a cădea
îndoiesc, deci exist." Omul are nevoie de credinţă; —, te simţi naufragiat. Dar această senzaţie de naufragiu e
marele stimulent al omului. Cînd simte că se scufundă,
1
[Vezi conferinţele din Statele Unite ale Americii de Nord, ţinute energiile sale cele mai profunde reacţionează, braţele i se
cu prilejul bicentenarului lui Goethe, în volumul Goethe — Dilthey, zbat ca să reurce la suprafaţă. Naufragiatul se transformă în
publicat tot în colecţia „Obras de Jose Ortega y Gasset".] înotător. Situaţia negativă devine pozitivă. Orice civilizaţie
2
„Acel cavaler francez care a pornit, atît de bine, cu dreptul." s-a născut sau a renăscut ca o mişcare natatorie de
(Ar. t.)
36 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM INTRODUCERE. MATINALIŞTI ŞI VESPERALIŞTI 37

salvare. Această luptă secretă a fiecărui om cu dubiile sale care nu deplînge pierderi personale ori spulberarea ţelurilor
intime, în incinta solitară a sufletului său, produce un pre- proprii, ci tristeţe pentru prăbuşirea unor forme de viaţă
cipitat: acest precipitat este noua credinţă din care va trăi omenească pline de strălucire şi cu o bogată cultură."1
noua epocă. Aceste fraze, minunat dăltuite, sînt impresionante, şi
De sub fenomenele superficiale, perceptibile cu ochiul romantica rezonanţă care, asemeni unei cochilii de melc
liber — penuria economică, confuzionismul politic —, omul marin, ne parvine în melodicitatea stilului lor, ni-1 evocă pe
european începe să iasă la suprafaţă din catastrofă şi graţie cel mai bun Chateaubriand.
catastrofei! Căci se cade să observăm că toate catastrofele
Ruinele, aşadar, fac parte din economia intimă a istoriei.
ţin de normalitatea istoriei, sînt o piesă necesară în func-
Ruinele sînt, sigur, teribile, pentru cei ruinaţi, dar şi mai
ţionarea destinului uman. O umanitate fără catastrofe ar
teribil ar fi dacă istoria nu ar fi capabilă de ruine. Gîndul că
cădea în indolenţă, şi-ar pierde întreaga putere creatoare1.
La începutul cărţii sale Prelegeri de filozofie a istoriei toate construcţiile trecutului s-ar fi păstrat îl resimţim ca pe
universale, Hegel spune că atunci cînd ne întoarcem privirea un coşmar. N-am avea pe unde să mai călcăm. Tocmai de
spre trecut, vedem în primul rînd doar... ruine. Istoria ţine de aceea aş vrea să îndemn insistent, îndeosebi pe germani, să
categoria schimbării. se comporte faţă de înfiorătoarea lor catastrofă nu numai cu
„Ideea generală, categoria ce se înfăţişează în primul rînd demnitate, ci şi cu eleganţă, văzînd în ea ceea ce şi este:
în legătură cu această perindare neîncetată de indivizi şi ceva normal în istorie, una dintre înfăţişările pe care le poate
popoare, care fiinţează o bucată de timp, pentru ca apoi să lua viaţa. Căci de multe ori viaţa îşi ia, efectiv, un chip care
dispară, este schimbarea. înţelegerea acestei schimbări, în se numeşte dezastru. Bun, şi ce ? N-ar putea fi oare un noroc
latura sa negativă, o dobîndim privind îndeaproape ră- ? Cei care au o concepţie magică despre istorie nu o vor
măşiţele a ceea ce a fost cîndva măreţie. Care călător rătă- admite. Dar Machiavelli, care nu credea în magie, ne spune:
cind printre ruinele Cartaginei, Palmirei, Persepolisului sau Ed e, e sempre fu, e sempre fia
Romei nu se lasă dus de gîndul vremelniciei imperiilor şi che'l mal succeda al bene e ii bene al male,
oamenilor şi nu este cuprins de tristeţe pentru ceea ce a fost e l'un sempre cagion de Paltro sia.2
cîndva viaţă plină de sevă şi de bogăţie ? — Tristeţe („Şi-a fost mereu şi fi-va pe pămînt / că rău şi bine
veşnic îşi urmează / şi unul altuia cauză-şi sînt." — N. t.)
1
Bolingbroke îi scrie lui Swift, la 6 mai 1730: „O corupţie naţio-
nală nu se poate vindeca decît prin calamităţi naţionale." Bolingbroke, 1
Prelegeri de filozofie a istoriei, „Introducere", III c, traducere
care era foarte „machiavelic", îşi aminteşte poate ideile marelui Niccolo de Petru Drăghici şi Radu Stoichiţă, Humanitas, 1997, p. 71. (Autorul
despre corruzione ca factor al istoriei, întrucît, deşi acesta, inspirat de foloseşte traducerea lui Jose Gaos, publicată iniţial de Revista de Occi-
un profund pesimism, obişnuieşte să vadă la corruzione ca pe un pro- dente, retipărită mai tîrziu în colecţia Alianza-Universidad, Madrid,
ces ce duce din rău în mai rău, fiind, prin urmare, ireversibil, recunoaş- 1978.-N.t.)
te că uneori corupţia duce, tocmai prin propriul rău, la o reapariţie 2
L'asino d'oro, V, 103.
a virtu-ţii. învăţase din Polibiu doctrina potrivit căreia istoria lucrează
ciclic.
38 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM INTRODUCERE. MATINALIŞTI ŞI VESPERALIŞTI 39

în fond, ceea ce ni s-a întîmplat e puţin important; decisiv vile, care sînt războaie ale deznădejdii. Nu întîmplător unul
este ca, indiferent ce s-a petrecut, să ştim a profita de dintre cuvintele spaniole existente azi în toate limbile
împrejurare. Bunul jucător de pelotă ia mingea de unde îi occidentale şi mai cu seamă în germană este Desesperado-
ajunge. Politik.
Această tradiţie a poporului meu pe care, ca pe tot ce e al
Piu val d'ogni vittoria un bel soffrire („Mai
mult decît să-nvingi e demn să suferi" — n.t.), poporului meu, o port asemeni unui fluid ce-mi curge prin
vine, m-a făcut să percep cu mai multă claritate cum,
insinuează tînărul iezuit Pastorini1 în celebrul său sonet înăuntrul acestui schelet, dumneavoastră continuaţi a fi
închinat Genovei devastate de francezi în 1684. decişi a trăi, cu o seninătate, un avînt, un zîmbet tineresc de-
0 ştia şi Goethe cînd ne spune: a dreptul exemplare — şi folosesc cuvîntul astenic „exem-
plare" ca să las să se odihnească termenul de „eroice", unul
Denn alles muss zu nichts zerfallen Weil es im Sein
beharren soli. („Căci totul trebuie distrus să fie, / din puţinele folosite în ultimii ani fără nici un fel de restricţii
dacă-n fiinţă e să dăinuiască." —N.t.) —. Eliberaţi-vă cît mai curînd cu putinţă de tot ceea ce, în
actuala dumneavoastră stare de spirit, este un pur efect
Dar categoria schimbării, a mutaţiei — categorie esen- traumatic al teribilei catastrofe şi rămîneţi doar cu esenţialul
ţială în istorie — are, potrivit lui Hegel, un revers. îndărătul care, după judecata mea, constă în aceste două lucruri: unul,
ruinelor se ascunde reîntinerirea. nelimitata capacitate de reacţie energică remanentă în
Dumneavoastră, germanii, trăiţi în mai toate oraşele poporul german şi care face din el unicul popor încă tînăr din
dumneavoastră în interiorul unui schelet imens. Sînteţi cazaţi Occident; altul, acceptarea calmă, demnă şi chiar elegantă a
parcă în cuşca toracică a unui stîrv gigantic. Pentru noi dezastrului. Spuneam în 1916 — şi, acum cîteva săptămîni,
spaniolii asta nu e ceva prea grav, pentru că nouă, ca profesorul Curtius îmi cita vorbele în revista Merkur — că
spanioli, ne place şi scheleticul. Puterea cea mai mare şi mai germanii obişnuiau să fie pregătiţi pentru înfrîngere. Sper ca
autentică a spaniolului estă că nu pune condiţii vieţii; e de data asta să nu fie aşa.
mereu gata s-o accepte, sub orice înfăţişare i s-ar prezenta. Dacă însă e sigur că pentru dumneavoastră viaţa s-a pre-
Nu-i cere vieţii nici măcar trăirea. Este dispus în orice clipă zentat cu acel chip care se numeşte înfrîngere, nu e mai puţin
să o părăsească simplu şi fără surplus de literatură. Asta ne sigur că trăsăturile lui se deosebesc de astă dată foarte puţin
dă o neîntrecută libertate în faţa vieţii şi mulţumită ei de cele pe care le afişează faţa numită victorie. Totul ne face
reacţionăm totdeauna în aceste situaţii ultime în care s-au să ne gîndim că e vorba de o înfrîngere universală. Dar oare
pierdut toate speranţele. Din acest motiv ne-am specializat în nu asta e condiţia inevitabilă ca să putem visa la o victorie
războaie de independenţă şi în războaie ci- universală ?
1
Una dintre caracteristicile cele mai profunde şi mai ra-
Giovanni Battista Pastorini (1650-1737), literat genovez, iezuit, dical noi care încep să se manifeste în cultura germinantă în
profesor de filozofie şi teologie. Autor de poezii morale, religioase, is
torice şi ocazionale şi al unei scrieri inedite, Bellezze dantesche. (N.t.) noi este convingerea că nu este cel mai bine ca lucrurile şi
destinele să fie permanente, imuabile. Doar vesperaliştii
40 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM SOCIETATEA EUROPEANA 41

sînt interesaţi ca totul să dăinuiască. Dar substanţa omului pură" creează stilurile intelectuale distincte care modelează
nu e dăinuirea, ci mişcarea. Ţinem de sămînţa lui Heraclit, diferenţial pînă şi abstracţiile extreme ale lucrării matema-
cel mai genial dintre gînditori, care însă a fost întotdeauna tice. In fine, şi ca o culminaţie, pînă şi ideea extravagantă
surghiunit din cetatea filozofică extra muros, ca un răufă- a secolului al XVIII-lea potrivit căreia toate popoarele tre-
cător. Noi însă ne îndreptăm prova către o cultură, unica buie să aibă o constituţie identică are efectul de a trezi ro-
adecvată pentru o fiinţă ca omul, care, în mijlocul unei lumi mantic conştiinţa diferenţială a naţionalităţilor, incitîndu-1
în permanentă mişcare, este el însuşi mobil. Fie-ne deviză: oarecum pe fiecare la vocaţia sa particulară.
Mobilis in mobile. Sau, cu vorbele lui Goethe: Şi e un fapt că pentru aceste popoare zise europene exis-
tenţa a fost totdeauna — în mod evident începînd din se-
Ein Wandelndes, das in uns und mit uns wandelt 1. (O colul al Xl-lea, de la Otto al III-lea — mişcare si acţiune
entitate schimbătoare care în noi şi cu noi se schimbă. — N.t.)
într-un spaţiu sau cadru comun. Cu alte cuvinte, pentru
Pe acest fundal, care constituie actualitatea noastră fiecare a trăi însemna a convieţui cu celelalte. Convieţuirea
nemijlocită, să încercăm a spune ceva despre Europa... îmbrăca indiferent un aspect pacific sau combativ. Se luptau
 [SOCIETATEA EUROPEANĂ] în pîntecele Europei, ca gemenii Eteocle şi Polinice în sînul
matern. Războaiele intereuropene au manifestat aproape
Roiul de popoare occidentale care, din ruinele lumii întotdeauna un stil curios care le face foarte asemănătoare
vechi, a pornit în zbor deasupra istoriei s-a caracterizat tot- cu gîlcevile domestice. Evită anihilarea duşmanului şi sînt
mai degrabă întreceri, lupte emulative, precum cele ale flă-
deauna printr-o formă de viaţă duală. Căci a fost un făcut
căilor dintr-un sat, sau precum disputele unor moştenitori
că, pe măsură ce fiecare îşi forma încetul cu încetul geniul
pentru împărţirea unui legat de familie. Un pic altfel, toate
specific, între ele şi deasupra lor se crea treptat un reperto-
merg la fel. Eadem sed aliter. Aşa cum spunea Carol Quintul
riu comun de idei, maniere şi entuziasme. Mai mult încă:
despre Francisc I: „Vărul meu Francisc şi cu mine sîntem
acest destin care le făcea, în acelaşi timp, progresiv omo- absolut de acord: fiecare dintre noi vrea Milanul." Pentru
gene şi progresiv diverse, trebuie să fie înţeles cu un anu- prima oară, în acest ultim război, unele popoare din Occi-
mit grad superlativ de paradox. Pentru că în ele omogeni- dent au încercat să se anihileze reciproc.
tatea nu a fost străină de diversitate. Dimpotrivă, fiecare Cel mai puţin important este că spaţiului istoric comun
nou principiu uniform fertiliza diversificarea. Ideea creştină unde toate seminţiile din Occident se simţeau ca acasă îi
dă naştere bisericilor naţionale; amintirea Imperium-ului corespunde un spaţiu fizic pe care geografia îl denumeşte
roman inspiră diversele forme de Stat; „restauraţia litere- Europa. Spaţiul istoric la care mă refer se măsoară după raza
lor clasice" din secolul al XV-lea declanşează literaturile de convieţuire efectivă şi prelungită. Firesc şi ineluctabil,
divergente; ştiinţa şi principiul unitar al omului ca „raţiune aceasta separă obiceiurile, uzurile, limba, dreptul, puterea
1
politică. Una din cele mai grave erori ale gîndirii „moderne",
Cotta'sche Jubilaums-Ausgabe, 2, 253.
ale căror consecinţe indirecte le resimţim încă si azi, a fost
aceea de a confunda societatea cu asocierea, care e, cu aproxi-
42 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM SOCIETATEA EUROPEANĂ 43
maţie, contrariul celei dintîi. O societate nu se constituie prin obiceiuri europene, uzuri europene, opinie publică euro-
acordul voinţelor. Din contră, orice acord al unor voinţe peană, drept european, putere publică europeană. Dar toate
presupune existenţa unei societăţi, a unor oameni care aceste fenomene sociale se produc în forma adecvată sta-
convieţuiesc, iar acordul nu poate sta decît în precizarea unei diului evolutiv în care se găseşte societatea europeană şi care
forme sau alteia din acea convieţuire, în acea societate este, evident, la fel de avansat ca şi cel al membrilor săi
preexistentă. Ideea de societate ca reuniune contractuală e componenţi, naţiunile1.
cea mai nebunească încercare făcută vreodată de a pune Riguros vorbind, aşadar, prin societate înţeleg convie-
carul înaintea boilor. Pentru că dreptul, realitatea „drept" — ţuirea unor oameni în cadrul unui sistem determinat de uzuri
nu ideile despre el ale filozofului, juristului sau demagogului — pentru că dreptul, opinia publică, puterea publică nu sînt
— este, dacă mi se îngăduie expresia barocă, o secreţie decît uzuri —. Din păcate, nu e aici locul ca să demonstrăm
spontană a societăţii şi nu poate fi altceva. A voi ca dreptul cum şi de ce stau aşa lucrurile. Veţi putea găsi curînd toate
să guverneze relaţiile dintre fiinţe care nu au trăit mai înainte acestea într-o carte a mea care, peste cîteva luni, va apărea
într-o societate efectivă, mi se pare — şi rog să mi se ierte sub titlul El hombre y la gente2.
obrăznicia — a avea o idee destul de confuză şi de ridicolă Dar dacă o societate e ceea ce tocmai am spus, pare mai
despre ceea ce este dreptul. presus de orice îndoială că Europa a fost aşa ceva. Mai mult,
Nu trebuie să mire, pe de altă parte, preponderenţa acelei că Europa ca societate a existat înainte de existenţa naţi-
opinii confuze şi ridicole despre drept, fiindcă una din cele unilor europene. Comunitatea de viaţă într-un sistem de
mai mari nefericiri ale vremii este că oamenii din Occident, uzuri poate cunoaşte cele mai diverse grade de densitate;
izbindu-se de teribilele conflicte publice ale prezentului, s- gradul respectiv depinde de faptul ca sistemul de uzuri să fie
au pomenit echipaţi cu o garnitură arhaică şi foarte greoaie mai mult sau mai puţin compact sau, totuna, să includă un
de noţiuni despre ceea ce însemnează societate, colectivitate, număr mai mare sau mai mic de „laturi ale vieţii". De la
individ, uzuri, lege, justiţie, revoluţie etc. Bună parte din uriaşul Dilthey ştim că viaţa are laturi şi că ea este eben
buimăceala actuală îşi are originea în incongruenţa dintre mehrseitig [„anume multilaterală" —n. t.]. în acest sens,
perfecţiunea ideilor noastre despre fenomenele fizice şi naţiunile din Occident s-au format încetul cu încetul, ca
înapoierea scandaloasă a „ştiinţelor morale". Ministrul, nuclee mai dense de socializare, în interiorul mai amplei
profesorul, fizicianul ilustru şi romancierul au îndeobşte societăţi europene care, ca un cadru social, le era preexis-
despre aceste lucruri concepte vrednice de un bărbier de 1
mahala. Nu e absolut firesc că tocmai bărbierul de mahala a Opinia publică europeană a fost în asemenea măsură o realitate,
încît reclamă o dublă cercetare suficient de minuţioasă despre formele
fost cel care a dat tonul trecutului nostru nemijlocit ? sociale în care s-a produs şi manifestat sau semnalat, pe de o parte, iar
Să ne întoarcem însă la drumul nostru. Voiam să sugerez pe de alta, despre conţinuturile ei succesive, adică lucrurile cu privire
că popoarele europene sînt de multă vreme o societate, o la care a opinat Europa. [Cele cinci paragrafe anterioare, cu adăugiri
colectivitate chiar în sensul pe care-1 au aceste cuvinte sau suprimări, sînt extrase din „Prefaţă pentru francezi", din Revolta
aplicate fiecăreia dintre naţiunile care o alcătuiesc. Acea maselor. (Vezi şi versiunea românească a lui Coman Lupu, Huma-
nitas, 1994, ed. a 2-a, 2002. - N. t.J]
societate manifestă toate atributele inerente ei: există 2
Omul şi mulţimea, 1980; trad. românească, Humanitas, 2001. (N.t.)
44 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM DUALITATEA OMULUI GOTIC 45
tentă. Acest spaţiu istoric impregnat de uzuri, în bună parte zează pe împrejurarea cu totul aparte că popoare noi, a căror
comune, a fost creat de către Imperiul roman şi figura geo- mentalitate era necoaptă şi elementară — la unele, fiindcă
grafică a naţiunilor ivite ulterior coincide în foarte mare aparţineau popoarelor germanice adolescente; la altele,
măsură cu simpla împărţire administrativă a diocezelor din popoarele de multă vreme romanizate, fiindcă decadenţa
Imperiul tîrziu. Istoria Europei, domnilor, care este istoria civilizaţiei antice le aruncase într-o a doua copilărie —, se
germinării, dezvoltării şi plenitudinii naţiunilor occidentale, găseau nevoite să ducă o viaţă dublă. Pe de o parte, trăiau,
nu poate fi înţeleasă dacă nu plecăm de la acest fapt radical: atît seniorul feudal cît şi ţăranul, pe bucata lor de pămînt, pe
şi anume că omul european a trăit totdeauna, în acelaşi timp, ogoarele lor cu un orizont extrem de îngust. Aceasta era
în două spaţii istorice, în două societăţi, una mai puţin densă, porţiunea cea mai compactă, mai intimă, mai adecvată
dar mai amplă, Europa; alta mai densă, dar mai redusă mijloacelor lor mentale. Pe de altă parte, simţeau că aparţin
teritorial, aria fiecărei naţiuni sau a ţinuturilor şi regiunilor unui enorm spaţiu istoric care era întregul Occident, de unde
limitate care au precedat, ca forme specifice de societate, le soseau numeroase principii, norme, tehnici, învăţături,
actualele mari naţiuni. Lucrurile stau astfel în asemenea fabule, imagini; pe scurt, organismul rezidual al civilizaţiei
măsură, încît aici se află cheia necesară pentru a ne înţelege romane. Această viaţă diferită era, cum nici nu se putea
istoria medievală, pentru a ne clarifica actele războinice şi altminteri, ceva abscons, suprapus celeilalte, mai spontane şi
politice, creaţiile în materie de gîndire, poezie şi artă din nemijlocite. Civilizaţia Imperiului roman era produsul tîrziu
toate acele veacuri. E, aşadar, o eroare gravă a crede că al unei civilizaţii foarte bătrîne, aflate încă de pe atunci în
Europa este o figură utopică ce poate doar în viitor va izbuti ultimele ei ceasuri, ca atare abstractă, complicată şi, în multe
să se realizeze. Nu: Europa nu este doar şi exclusiv ceva compartimente, precum cel administrativ şi cel juridic, de un
viitor, cît ceva care se află aici încă dintr-un trecut rafinament superlativ. Tot acest sistem secund de uzuri se
îndepărtat; mai mult, ea există încă dinaintea naţiunilor prăvălea, ca din exterior, peste acei oameni noi şi ei îl
astăzi atît de clar profilate. Ceea ce va fi într-adevăr necesar primeau aşa cum era şi căutau să-1 instaleze în cadrul uriaş al
este a-i da acelei realităţi atît de vetuste o nouă formă. vieţilor lor, dar, evident, nu-1 înţelegeau ca lumea, le rămînea
Unitatea europeană, departe de a fi un simplu program mereu foarte distant, ca un ce sublim si transcendent.
politic pentru viitorul imediat, este unicul principiu metodic Dar tocmai din acest motiv — şi acesta e faptul omeneşte
spre a înţelege trecutul Occidentului şi, în mod cu totul ciudat — omul gotic, atunci cînd, din adîncul vieţii sale
special, pe omul medieval, pe care îl vom numi „omul go- spontane şi nechibzuite, voia, să zicem, „să se comporte cum
tic", chiar cu deplina conştiinţă a faptului că supunem astfel se cuvine", se străduia cu o mişcătoare stîngăcie să dea
unei contracţii toate secolele şi formele de viaţă medievale. ascultare acelor principii străine lui, care-i ajungeau impuse
 [DUALITATEA OMULUI GOTIC] din afară pentru a-1 supune acelor norme, pentru a trăi acele
imagini, pentru a şi-i reprezenta pe Alexandru, pe Cato sau
în fapt, dacă am fi scăpat de această eroare, am fi putut pe Virgiliu. Dar, cum altfel nici nu s-ar fi putut, ceea ce
vedea cum structura vieţii şi sufletul omului gotic se ba- făcea pînă la urmă era să interpreteze acea viaţă în marele
spaţiu venerabil şi venerat al Imperiului prin in-
46 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM EUROPENITATE ŞI NAŢIONALITATE 47

termediul micilor uzuri şi maniere şi apetituri şi idei ale Marii seniori feudali şi regii se duceau în Orient la fel de
strimtei lui existenţe megieşe. De aici încîntătoarea inge- liniştiţi ca şi cum ar fi plecat la o răfuială cu vreun vecin
nuitate a manifestărilor lui, pe care noi o percepem ca „pri- sîcîitor. Şi aceeaşi atitudine o găsim dacă ne reprezentăm
mitivism", ca să aplicăm în istoria generală un termen făurit cum absorbea omul gotic vetustele forme culturale pre-
în istoria artei. Reţineţi că graţia, şarmul pictorilor aşa-zişi existente create de către antici; prin urmare, scolastica,
primitivi constă în faptul că reprezintă viaţa Fecioarei ca şi dreptul roman, umanismul. In aceste receptări succesive iese
cum ar fi cea a unei femei de treabă dintr-un sat flamand sau la suprafaţa popoarelor europene în curs de formare, încă
italian care tocmai născuse, iar pe marele Alexandru ca şi oarecum disperse şi divergente, fondul prim, iniţial al
cum ar fi fost un căpitan de miliţie citadină sau ca pe un spaţiului social „Europa".
condottiere oarecare.
Dar exemplul cel mai convingător şi totodată omeneş ■

 [PENDULARE ÎNTRE EUROPENITATE ŞI


te cel mai ciudat este că isprava cea mai înaltă, dar şi cea
NAŢIONALITATE]
mai extravagantă din Evul Mediu, şi anume Cruciadele,
nu poate fi înţeleasă decît dacă o contemplăm cu ajutorul
Fiecare dintre popoarele cărora le aparţinem, şi dum-
acestei scheme şi acestei optici a primitivismului — prin neavoastră, şi eu, şi francezii, şi britanicii etc. a trăit perma-
urmare, a obligaţiei de a exista simultan într-un dublu spa nent de-a lungul istoriei sale acea formă duală de viaţă: pe
ţiu istoric1. cea care îi vine din fondul său european, comun cu cele-
_________
1
Numai plecînd de la acest principiu — adică de la această struc-
omul gotic de la finele secolului al Xl-lea şi din secolul al XH-lea, com-
tură specifică a sufletului gotic, o structură, aş zice, cu două etaje —
punerea de poezii era o operaţie care nu ţinea de viaţa lui nemijlocită,
se poate explica misterul poeziei trubadureşti. Istoricii literari semna-
spontană şi „vernaculară", ci, dimpotrivă, de o lume eterică şi sublimă
lează totdeauna cu surprindere, dar nu-1 explică niciodată, faptul că acest
care nu putea prinde consistenţă şi nu exista decît datorită unor „con-
prim lirism european dintr-o limbă romanică nu consta în exprimarea
venţii" derivate de la poeţii erotici minori latini, amestecate poate cu
unor sentimente autentic trăite, ci era pur manierism. Lucrul li se pare
elemente nu mai puţin convenţionale provenind de la curţile maure.
atît de eteroclit, încît, pe de o parte, se supără pe trubaduri şi, pe de
Dacă ar fi fost sinceri, ca Verlaine, ceea ce făceau nu li s-ar fi părut
alta, caută cu luminarea printre sutele de mii de versuri unele despre
„poezie", deoarece cu ajutorul ei se străduiau să nu mai fie oameni
care cred că pot fi considerate „sincere". Aceşti istorici literari sînt cu
cotidieni, ci să se eternizeze într-o pseudoexistenţă miraculoasă, dar
adevărat nostimi! Par a pleca de la un principiu indubitabil, şi anume
imaginară, care era şi trebuia să fie fable convenite. Ca să mă fac înţe-
că poezia, şi îndeosebi cea aflată la începuturi, trebuie să fie sinceră, ceea
les, aş zice că omul gotic, de la nivelul măruntei lui vieţi primare, era
ce dovedeşte cît de puţin se pricep la poezie. Pentru că realitatea a fost
un snob genial al marii vieţi occidentale, imens firmament plin de ochea-
mai degrabă contrariul. (E drept că eu unul sînt atît de heterodox, încît,
dele divine ale stelelor sub care se simţea protejat, înnobilat, şi către
după judecata mea, pe Homer nu-1 înţelege cine nu vede în el un poet
înălţimile căruia aspira. Acest snobism constitutiv era tot ce poate fi
manierist, aşa cum manieriste sînt urnele de la Dipylon, pe care Scha-
mai încîntător, mai emoţionant şi mai respectabil în el. Asta presu-
dewaldt1 le consideră ca fiind aproximativ contemporane cu el.) Pentru
1 pune însă o idee pozitivă despre snobism şi înţelegerea faptului că sno-
Wolfgang Schadewaldt (1900-1974), filolog clasic german. Dipylon era o
poartă dublă în zidul de incintă al Atenei, în dreptul cartierului olarilor; a fost bismul a fost întotdeauna umilul Cirenean care a pus umărul la ridica-
construită în epoca lui Temistocle şi refăcută în sec. al III-lea î.Cr. (N.t.) rea semnelor pe înălţimi.
48 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM EUROPENITATE ŞI NAŢIONALITATE 49

lalte, şi pe cea diferenţială proprie, care s-a creat peste acel lungul veacurilor tîrzii ale Imperiului şi era, cu excepţia unor
fond. Cum însă realitatea enunţată astfel are caracter social, minime modulaţii, identică în Galia şi în Dalmaţia, în
ea trebuie să fie exprimată în termeni sociologici şi atunci o Hispania şi în România. Era o latină plebeie, simplificată şi
putem formula sau enunţa aşa: societatea particulară care degenerată. Irlandezii şi britanicii însă, insuficient
este fiecare dintre naţiunile noastre are de la bun început romanizaţi, nu vorbeau latina ca limbă maternă. Faptul
două dimensiuni. Printr-una din ele trăieşte în marea so- acesta i-a obligat să o înveţe şi, trebuind s-o înveţe, au fost
cietate europeană constituită de marele sistem de uzuri nevoiţi să înveţe o latină bună, cel puţin o latină mai bună.
europene pe care, cu o expresie deloc fericită, obişnuim să o Şi iată că, încercînd o întoarcere la cultura Antichităţii, Carol
numim „civilizaţia" sa; în cealaltă acţionează compor-tîndu- cel Mare a trebuit să-1 cheme din Insulele Britanice pe
se conform repertoriului uzurilor sale particulare, adică Alcuin cu discipolii săi ca să dea lecţii de latină popoarelor
diferenţiale. Ei bine, dacă privim sinoptic întregul trecut romanice.
occidental, observăm că în el apare un ritm legat de Alt secol de predominare europeană, de ceea ce vom
predominarea pe care o cîştigă una dintre acele două dimen- numi „europenism", e foarte apropiat de epoca contem-
siuni asupra celeilalte. Au fost veacuri în care societatea porană: este secolul al XVIII-lea. Despre el nu e nevoie să
europeană predomina asupra vieţii particulare a fiecărui spunem nimic, fiindcă e foarte bine cunoscut.
popor, urmate de veacuri în care particularitatea naţională se Contrar acestei împrejurări întîlnim, viceversa, secole de
făcea remarcată la fiecare popor. Ca exemplu în primul caz particularism în care fondul comun european e mai puţin
să ne amintim doar două din aceste secole. Unul se găseşte în activ şi predominant, astfel încît apare ca un orizont ce
zorii istoriei europene: e secolul lui Carol cel Mare. In cadrul închide peisajul vieţii internaţionale. Astfel, în cutare veac
europenismului din veacul al IX-lea, cea mai puţin din Evul Mediu, dar mai cu seamă în secolul al XVII-lea şi
importantă era unitatea statală a aproape întregului Occident. în al XlX-lea. Nu sînt date întîmplătoare determinate de
Mult mai glăsuitoare în privinţa comunităţii efective hazard.
existente este, bunăoară, expansiunea în aproape toată Omului de cultură medie ar trebui să-i spună ceva faptul
Europa a splendidei litere numite „minuscula carolingiană", că ceea ce numim strict „naţiuni" nu apare pe deplin în aria
din care provine scrisul nostru actual, şi lăstarul de cultură istorică pînă la sfîrşitul secolului al XVI-lea şi începutul
intelectual numit „Renaşterea carolingiană". Nimic mai celui de-al XVII-lea. Dar, viceversa, e important să
caracteristic pentru unitatea vieţii colective pe toată aria subliniem şi că pe la 1600 realitatea „naţiuni" se şi prezintă
geografică a Europei şi, ca atare, dovadă curioasă a cu toate atributele sale, pe de-a-ntregul constituită. Popoarele
comunicabilităţii domestice, am zice familiare, dintre toate din Occident ajunseseră în dezvoltarea lor să-şi constituie o
popoarele sale, aflate atunci în stadiul de germinare primară, viaţă proprie suficient de bogată, creatoare şi caracteristică
decît următorul fapt paradoxal. Popoarele romanice, întrucît pentru ca la acea dată să sară în ochii tuturora că erau diferite
aparţinuseră lumii romane, vorbeau, evident, ca limbaj nativ de celelalte. Atunci pentru prima oară, cel puţin cu o marcată
şi vernacular, latina. Dar această latină era cea numită „latina frecvenţă şi intensitate, se vorbeşte în fiecare ţară de
vulgară", care s-a format de-a căpitanii noştri, de învăţaţii noştri, de poeţii
50 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM EUROPENITATE ŞI NAŢIONALITATE

51
noştri. Este conştiinţa plenară a naţionalităţii. De notat cum sau ocluziunea mai cu seamă a sistemului osos. Astfel, după
încă de la apariţia sa, din conştiinţa naţionalităţii şi, ca atare, o vreme, uneori la cîţiva ani de la naştere, copilul îşi pierde
din existarea ca naţiune face parte o privire prin care fiecare fontanela, porţiune limitată a capului unde oasele craniene
popor se compară cu altele, dar, de bună seamă, nu cu oricare nu sînt încă pe deplin suturate.
altele, ci, în chip precis şi exclusiv, cu alte popoare europene Această mişcare către o conştiinţă a naţionalităţii se ves-
cu care, în acelaşi timp, se simte şi se ştie în comunitate. teşte cu claritate încă de la începuturile secolului anterior,
Acest fapt ne dezvăluie, în treacăt, că o naţiune nu poate fi avîndu-şi primele manifestări, încă parţiale şi mai degrabă
niciodată una singură. Conceptului de naţiune, strict şi deloc doar simptomatice, în secolul al XVI-lea, adică în secolul
fumegos, îi aparţine ineluctabil pluralitatea ... Nici un popor cînd se extinde în toată Europa şi triumfă pretutindeni forţa
european nu s-ar fi recunoscut pe sine însuşi ca naţiune în supranaţională a Umanismului. Cînd Carol Quintul a sosit în
opoziţie, să zicem, cu arabii. Diferenţierea conştientă de Spania, la 1517, ca să-şi pună coroana, spaniolii s-au simţit
aceştia ar fi avut şi, în fapt, a şi avut, altă semnificaţie. A fost incomodaţi şi iritaţi pentru că încă nu ştia să vorbească
contrapunerea faţă de Islam şi aceasta se întemeiase pe spaniola. Şi viceversa, cînd, patruzeci de ani mai tîrziu, fiul
conştiinţa apartenenţei la Occident în opoziţie cu Orientul, său Filip al II-lea s-a dus să primească suveranitatea
unde Occident însemna pe atunci, în primul rînd, Flandrei, pe flamanzi i-a supărat că nu le putea vorbi în
Creştinătate, dar, la rîndul său, Creştinătate însemna Europa, flamandă.
era profilul cu care se prezenta atunci marea societate Acest fapt general, şi anume că naţiunile europene apar în
europeană. jurul anului 1600 pe deplin constituite ca naţiuni, comportă
Nimic mai reprezentativ şi mai lămuritor pentru acea — totuşi două mari excepţii, sublinierea lor fiind de maximă
am zice — dualitate unitară Europa-Naţiune ca ivirea, în însemnătate. Una este aceea că poporul englez s-a simţit
aceşti ani ai secolului al XVII-lea, a literaturilor naţionale, naţiune mult mai devreme decît continentalii. Nu am timp
conştient naţionale, prin urmare diferenţiale. Căci, curios acum să explic din ce motive. Pentru scopul nostru prezent e
fenomen!, această dispersie relativă a culturii superioare de ajuns să ne reamintim în mod energic împrejurarea că
europene, pînă atunci unitare, s-a produs tocmai ca efect al Anglia este, ca naţiune, cea mai veche din Europa şi tocmai
unei mişcări europene în mod expres unitare şi comune: acestui fapt i se datorează atît ciudata şi foarte particulara ei
Umanismul. într-atîta sînt de împletite într-o permanentă situaţie actuală, cît şi comportamentul ei de azi, enigmatic
reciprocitate şi se inspiră una pe cealaltă ambele dimensiuni pentru mulţi dintre noi. Voi adăuga doar că acest precursorat
— cea comună occidentală, cea diferenţiatoare naţională ! în în conştiinţa naţionalităţii din partea englezilor nu e decît un
secolul al XVII-lea, aşadar, naţiunile noastre devin caz particular a ceva ce n-a fost bine observat şi care ar putea
organisme complete şi conştiinţa acestui fapt le face să se fi considerat prea bine ca o lege în evoluţia Occidentului, şi
închidă — relativ — unele faţă de celelalte. Fenomenul e anume: precedenţa poporului britanic în raport cu popoarele
normal şi corespunde fenomenului care se petrece, în continentale în aproape toate formele de viaţă. Cu excepţia
corpurile organice, o dată cu deplina lor formare şi pe care muzicii şi a picturii, englezii ne-au luat-o înainte în toate
anatomiştii şi fiziologii îl numesc „obliterare", închiderea domeniile.
52 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM IDEEA DE NAŢIUNE 53
N-au făcut-o aproape niciodată cu strălucire, fiindcă pen- fiant la un om născut în nobila naţiune care guvernează
tru asta ar trebui să se dăruiască radical noii inspiraţii, ceea şi tutelează cele mai multe triburi1.
ce pretinde o doză de generozitate puţin frecventă în su- 0 societate — o spun încă o dată — este convieţuirea
fletul britanic. unor oameni sub presiunea unui sistem general de uzuri.
Cealaltă excepţie este Germania, care a întîrziat mult O anumită parte a acestora sînt uzuri intelectuale, adică
mai mult pînă să ajungă la o conştiinţă matură a naţionali- „modalităţi topice" de a gîndi, opinii valabile în corpul so
tăţii, între 1800 şi 1830 germanii nu ştiau încă bine dacă cial care funcţionează mecanic în indivizi sau, totuna, care
sînt o naţiune şi nici cum anume sînt o naţiune. sînt „locuri comune". în ordine mentală, realitatea socială
Or, aceste două excepţii — anticipaţia Angliei şi întîr- se compune exclusiv din „locuri comune". Or, la rîndul
zierea Germaniei —, în ceea ce priveşte gradul lor de con- lor, o parte din aceste locuri comune constau în „opinia"
ştiinţă a naţionalităţii sînt, după judecata mea, cheia a ceea
1
ce se va întîmpla în anii următori şi tocmai din acest motiv Lucrul e incredibil, dar autorul ni-1 aruncă efectiv în obraz la p. 9
a primului său volum. „The spirit of Nationality is a sour ferment of
obţinerea unei clarificări şi precizări cu privire la ce anume the new wine of democracy in the bottles of Tribalism" („Spiritul naţio
este ceea ce numim „naţiuni" reprezintă o temă atît de nalităţii este un ferment acid în vinul nou al democraţiei din sticlele
importantă. tribalismului" —n.t.) şi, cîteva rînduri mai jos: „The spirit of Natio
 [IDEEA DE NAŢIUNE] nality may be defined (negatively but not inaccurately) as a spirit which
makes people feel and act and think about a part of any given society
Căci lucrul nu e deloc clar, după cum o demonstrează as though it were the whole of that society (« Spiritul naţionalităţii ar
putea fi definit — negativ, dar nu inexact — ca un spirit care-i face pe
faptul că un bărbat ca Toynbee, figură atît de reprezentativă oameni să simtă, să acţioneze şi să gîndească despre o parte a oricărei
a lumii anglo-saxone actuale, poate pretinde, fără ezitări societăţi date ca şi cum acea parte ar fi totalitatea acelei societăţi » —
sau şovăieli, în lucrarea sa^l Study ofHistory, să defineas- n. £.)." Aduc aici aceste texte de rău augur pentru a-i permite citito
că realitatea „naţiune" pur şi simplu ca pe o combinaţie rului să compare cu asta ceea ce cred că trebuie să spun despre naţiune,
chiar dacă sînt obligat să o spun cît mai succint cu putinţă.
de tribalism şi democraţie, ca şi cum niciodată n-ar fi exis- Pentru ca viitorul apropiat al Occidentului să nu continue a fi la
tat naţiuni şi o solidă conştiinţă a naţionalităţii înaintea ori- fel de stupid cum a fost trecutul apropiat, s-ar cuveni, printre nume-
cărui democratism. Prin asta el urmăreşte să degradeze şi roase alte lucruri, ca oameni atît de influenţi precum Mr. Toynbee,
chiar să insulte ideea de naţiune; dar, tocmai de aceea, în care nu e nimic mai puţin decît Director ofStudies at the Royal Institute
această exhalaţie a lui Toynbee cel mai mult mă irită nu of International Affairs, să priceapă lucruri atît de elementare şi atît
de evidente precum acela că tribalismul nu este un fapt omenesc mai
împrejurarea că nu cunoaşte ce este o naţiune şi nici faptul puţin decent decît World Unionism-ul, cu avantajul pentru cel dintîi
că denigrează această realitate, ci că o face aruncîndu-i ca că e o realitate precisă şi clară, pe cînd acesta nu e nici o realitate, nici
pe o insultă calificativul de tribalism, ca şi cum tribul ar o posibilitate concretă şi vizibilă şi nici nu conţine nimic precis şi trans-
fi ceva respingător şi vrednic doar de dispreţ. Lucru stupe- parent, afară de faptul că este o varietate a viciului solitar. [Vezi cursul,
ţinut la Instituto de Humanidades, Una interpretacion de la Historia
Universal (En torno a Toynbee), publicat în colecţia „Obras de Jose
Ortega y Gasset" (trad. rom., Ed. Ştiinţifică, 1999 — n. t.).]
54 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM IDEEA DE NAŢIUNE 55

valabilă potrivit căreia membrii individuali ai societăţii îi pene au ajuns într-un moment cînd nu se mai pot salva decît
aparţin acesteia şi că această societate are o formă determi- dacă izbutesc să se depăşească pe ele însele ca naţiuni, cu alte
nată pe care o vom numi „Ideea" ei. Tribul este o idee par- cuvinte dacă izbutim să le facem să accepte valabilitatea
ticulară de societate care posedă atribute precise, printre opiniei potrivit căreia naţionalitatea ca forma cea mai
altele, deocamdată, că colectivitatea în chestiune provine desăvîrşită de viaţă colectiva e un anacronism, că e lipsită de
genealogic vorbind din anumiţi strămoşi comuni tuturora sau fertilitate în viitor şi că, pe scurt, este istoriceşte imposibilă.
celei mai mari părţi a membrilor săi. înainte de Ideea de trib Acum mai bine de douăzeci de ani, din motive şi cu precizări
a existat ideea de hoardă, aşa cum mai apoi au existat multe foarte distincte de veşnicele desiderata utopice şi vagi care
alte Idei de societate. Pe aceste idei s-au constituit îndemnau la visul unităţii statale a Europei, scoteam strigăte
nenumăratele societăţi care au existat şi există. Sarcina cea de alarmă adresate minorităţilor politice conducătoare ca să-şi
mai specifică a aşa-numitei „morfologii sociale" ar trebui să dea bine seama că, dacă nu începea numaidecît o muncă
consiste în a cataloga cu precizie taxonomică diferitele idei energică în toate ţările noastre, pentru a trece, pas cu pas, cu
sau forme apărute pînă acum pe planetă, în loc de a se calm şi după o analiză pătrunzătoare şi completă a
îndeletnici, cum stau de obicei lucrurile, cu activitatea problemelor pozitive şi negative ridicate de aceasta, la
secundară de clasificare a formelor de grupuri simple ce se articularea naţiunilor europene într-o unitate politică supra sau
formează în cadrul fiecărei societăţi1. Pînă acum nu s-au dat ultranaţională (care este contrariul oricărui internaţionalism),
decît cîteva definiţii destul de rudimentare şi de aici provine aveam să le vedem trecînd rapid de la o existenţă în plină
ruşinoasa lipsă de claritate din gîndirea istoricilor şi formă şi la un rol de conducere în lume la situaţia de a lîncezi
politicienilor. Toynbee, care, în cartea lui, pretinde că trece vulgarizate1.
Vulgarizarea e acum la vedere; politicienii n-au făcut
prin sită în integralitatea ei istoria universală, putea, cu
nimic ca s-o evite. Şi e un fapt că, începînd din 1850, prin-tr-
evident folos, să-şi fi utilizat ca să-şi clarifice conceptele de
un mecanism inexorabil legat de democraţie — deşi, la drept
trib şi de naţiune, definindu-şi riguros Ideile, timpul pe care
vorbind, nu-i este congenital — 2, fauna politi-
1-a cheltuit ca să citeze alandala versuri din Horaţiu şi
Virgiliu, din Lucreţiu şi Iuvenal, a căror prezenţă, în 1
Vezi Revolta maselor, partea a Ii-a, „ jQuien manda en el mundo ?"
megateriul tipografic al cărţii lui, se dovedeşte cum nu se 2
De notat că nu este nici o contradicţie. Orice formă de guvernă-
poate mai inoperantă. mînt aduce cu sine posibile virtuţi şi posibile vicii, ambele perfect clare.
Nimic nu se opune ca adeziunea la o formă politică, la democraţie bună
în prezent, chestiunea nu mai are nimic academic, ci e de oară, să includă preocuparea şi măsurile menite a evita înclinaţia sa vi
o supremă şi urgentă gravitate. Fiindcă naţiunile euro- cioasă, întregindu-i în acest scop ideea de bază. Aşa a procedat Anglia
pînă în ultimii ani, cînd, într-un lamentabil contratimp, s-a decis să-şi
1
Că Vierkandt1, în Handworterbuch der Soziologie coordonat de continentalizeze democraţia. Să nu mi se spună că toate acestea sînt fa
el, numeşte grupuri ceea ce reprezintă societăţi autentice nu e un simp- cile savantlîcuri postume. Se pot cita numeroase texte în care bărbaţi
tom de bun augur pentru fertilitatea acestui Handworterbuch. cu simţul răspunderii şi clară înţelegere au atras atenţia şi şi-au spus cu-
1
Alfred Vierkandt, sociolog şi etnolog german (1867-1953), promotor al unei vîntul cînd democraţia îşi începuse domnia. Dintre ele îl voi lua pe acesta
sociologii formale. Cartea citată de Ortega e principala sa operă, apărută în 1931. pentru că îi aparţine lui Tocqueville, a cărui gîndire, puţin cunoscută
(N.t.)
56 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM
IDEEA DE NAŢIUNE 57
cienilor europeni a degenerat fără întrerupere, generaţie după
generaţie, după cum s-ar putea demonstra ex abun-dantia cu mondial, a aşa-zisei „Societăţi a Naţiunilor", scriam în 1937:
mare uşurinţă. Zi de zi s-au împuţinat autenticii guvernanţi, „« Spiritul» care a impulsionat crearea ei, sistemul de idei
filozofice, istorice, sociologice şi juridice din care i-au
cu alte cuvinte conducătorii de popoare responsabili şi
emanat proiectul şi configuraţia, era de mult istoriceşte mort,
prevăzători. Au fost dirijaţi ei înşişi în mod progresiv de
la data aceea era de domeniul trecutului şi, departe de a
către mase pînă cînd, în ultimii ani, s-au transformat în
anticipa viitorul, era de mult arhaicizat. Şi să nu mi se spună
simpli exponenţi ai apetiturilor momentane ale acestora1.
că acum e uşor să afirmi aşa ceva. Au existat oameni în
Referindu-mă la enorma şi crasa eroare, datorată pur şi Europa care încă de atunci i-au denunţat eşecul inevitabil. S-
simplu celei mai elementare ignorante din partea celor care a întîmplat o dată mai mult ceea ce este aproape normal în
au comis-o, care a fost crearea, după primul război istorie, şi anume că a fost prezisă. Dar, o dată mai mult, nici
şi desconsiderată pînă în prezent, trebuie să o infiltrăm încetul cu în- atunci politicienii n-au ţinut seama de acei oameni. Evit să
cetul în minţile oamenilor. în 1835, el îi scrie lui Stuart Mill: „II s'agit spun cărei tagme îi aparţineau profeţii. Ajunge să spun că în
bien moins pour Ies partisans de la democraţie de trouver Ies moyens fauna omenească ei reprezintă specia cea mai opusă
de faire gouverner le peuple, que de faire choisir au peuple Ies plus politicianului. Totdeauna acesta va fi chemat să guverneze,
capables de gouverner et de lui donner sur ceux-lâ un empire assez
grand pour qu'il puisse diriger l'ensemble de leur conduite, et non le
nu profetul; e însă foarte important pentru destinele umane
detail des actes, ni Ies moyens d'execution. Tel est le probleme. Je suiş ca politicianul să plece totdeauna urechea la ceea ce strigă
parfaitement convaincu que de la solution depend le sort des nations" sau sugerează profetul. Toate marile epoci ale istoriei s-au
(Correspondance, II, 56). („Pentru partizanii democraţiei e mult mai născut din subtila colaborare dintre cele două tipuri de om. Şi
puţin important să găsească mijloacele de a face ca poporul să guver- poate una din cauzele profunde ale derutei actuale este că
neze decît să facă astfel încît poporul să-i aleagă pe cei mai capabili
să guverneze şi să-i asigure asupra lor o influenţă destul de mare spre a acum două generaţii politicienii s-au declarat independenţi şi
le putea controla ansamblul conduitei, iar nu detaliul acţiunilor şi nici au anulat acea colaborare. Din această pricină s-a produs
mijloacele de punere în practică. Aceasta e problema. Sînt absolut con- ruşinosul fenomen ca, la ceasul de faţă al istoriei şi al
vins că de soluţia ei depinde soarta naţiunilor." — N. t.) Dar cinci- civilizaţiei, lumea să plutească mai mult ca oricînd în derivă,
sprezece ani mai tîrziu i se şi oferă prilejul de a vedea că această autore- la discreţia unei mecanici oarbe. E tot mai puţin posibilă o
glare a democraţiei nu s-a realizat: „Ce qui me frappe le plus dans Ies
affaires de ce monde, ce n'est point la part qu'y prennent Ies grands politică sănătoasă fără o lungă anticipaţie istorică, fără
hommes mais plutot l'influence qu'y exercent souvent Ies moindres profeţie. Catastrofele prezente le vor deschide poate iarăşi
personnages de l'histoire." („Cel mai mult mă frapează în treburile lumii ochii politicienilor asupra faptului evident că există oameni
noastre nu rolul pe care-1 joacă în ea oamenii de seamă, ci mai curînd care, datorită temelor ce le reprezintă îndeletnicirea obişnuită
influenţa pe care o exercită adesea în ea cele mai mărunte personaje sau pentru că posedă suflete sensibile, primesc înaintea
ale istoriei" —N. t.)
1
Pînă acolo încît îţi vine să le aplici uimitoarea expresie de dispreţ celorlalţi, ca nişte seismografe de mare fineţe, vizita
folosită de Evanghelia dupăSf. Marcu, 10,42, cînd zice: oi SoicoCvrec, viitorului." („Epilog pentru englezi", în Revolta maselor.)
dcp%eîv tdiv ăOvov, cei care cred, presupun sau îşi închipuie a fi cîrmu- Nihil decet invita Minerva. Nimic nu se va face bine dacă
itori ai neamurilor.
nu ţii seama de inteligenţă, suna o sentinţă care, după Cicero,
era şi pe vremea lui foarte veche {De oficiis, I,
58 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM IDEEA DE POLIS 59
XXXI). Şi îşi lămureşte spusa adăugind: id est, adversante
babilă Atlantida, întrucît are senzaţia scufundării în ele-
et repugnante natura: „Adică dacă natura e potrivnică, dacă
ea se opune."1 Vreme de treizeci de ani s-a pretins să nu mentul fluid care e istoria. Graţie neepuizatei şi pesemne
se ţină seama de intelectuali, dar, cu toată ostilitatea la adre- inepuizabilei sale bogăţii lăuntrice, chiar sub crusta acestei
sa lor, nu e chip să se anuleze faptul cosmic potrivit căruia degradări, ea îşi pregăteşte subteran temeliile unei noi cul-
intelectualul e singurul om care lasă lucrurile să fie şi, gra- turi, aşa cum am sugerat la început, dar suprafaţa, ceea ce
ţie acestei condiţii proprii, e singurul care află cît de cît ce se vede în colectivităţi ca şi în cea mai mare parte a sufle-
anume sînt ele. Orice politică este o operă de divinaţie în- telor, este, efectiv, o mizerie.
temeiată pe prezenţa, nudă ca o stea, a prezentului şi a tre- Toate astea, pentru ca Toynbee să se grăbească a defini
cutului. Repet cu Goethe în Divan: strălucit şi iresponsabil spiritul naţionalităţii ca pe o mixtură
de tribalism si democraţie1.
Wer nicht von dreitausend Jahren
Sicb weiss Rechenschaft zu geben,  [IDEEA DE POLIS]
Bleib, in Dunkeln unerfahren, Mag
von Tag zu Tage leben. Ce anume este o naţiune nu e ceva ce se poate decreta
(„Cine de trei mii de ani / nu e-n stare a-şi da seama / în cîteva cuvinte. „Ideea de naţionalitate — spune Eduard
rămînă-n întuneric, fără experienţă, / şi trăiască tot de Meyer2 — este cel mai subtil şi mai complicat produs pe
pe-o zi pe alta." — N.t.) care-1 poate zămisli evoluţia istorică" (Geschichte desAl-
Dar, în politică, „a trăi de pe-o zi pe alta" însemnează tertums. Einleitung. Elemente der Antropologie, p. 79,
aproape inevitabil a muri în faptul serii, ca muştele efemere. 1910). Să încercăm a ne apropia de înţelegerea ei cu aju-
Uneori mai că te-ai simţi înclinat să te întorci la Auguste torul unui şoc mental, comparînd-o cu Ideea de Polis sau
Comte, care, cu o genială insistenţă, reclama o nouă sepa- Urbs, a oraşului greco-italic. E o Idee incalculabil mai pu-
rare a puterilor — cea temporală şi cea spirituală —. Mi- ţin abstractă şi totodată mai puţin bogată, cu un conţi-
siunea împăraţilor e de a domni, de a guverna; cea a inte-
1
lectualilor este de a defini. Aceştia au comis, pe la 1750, Ştiu bine că Mr. Toynbee a studiat şi a fost profesor la Oxford,
greşeala de a fi voit să conducă, iar acum cei dintîi se răz- dar dacă m-aş fi referit la asta în text, aş fi fost obligat să expun ce este
Oxfordul, una dintre creaţiile englezeşti cele mai autentic geniale, dar
bună încercînd a defini. De aceea am fost obligaţi să supor- şi mai paradoxale din cîte apar în istoria universală şi care a servit cu
tăm ca, în anii noştri, nişte oameni atît de primari, aşezaţi foarte mare eficacitate viaţa publică, politica Insulelor britanice vreme
de Fortuna, muza politicianului, în fruntea marilor po- de două secole, fără a fi însă, tocmai de aceea, o instituţie care şi-ar
poare, să-şi permită a ne da lecţii despre toate cele în apof- putea propune să ascută intelectul. [Vezi cursul despre Toynbee mai
tegme care erau o ciudată mixtură de teoremă şi ucaz. sus menţionat.]
2
Nepriceperea şi iresponsabilitatea politicienilor a adus Eduard Meyer (1855-1930), profesor de istorie antică, din 1884
la Berlin: Geschichte des Altertums, 5 voi. (1884-1902); Câsars Mo-
Europa la acest ceas de degradare cînd se simte ca o pro- narchie und das Prinzipat des Pompejus (1918); Ursprung undAnfdnge
1 des Christentums, 3 voi. (1921-1923). (N.t.)
Trad. de Daniel Ganea, în Cicero, Opere alese, ELU, Bucureşti,
1973, voi. III, Despre îndeletniciri, p. 258. (N.t.)
60 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM IDEE A DE POLIS 61
nut mai redus decît cea de Naţiune, întrucît grecul şi ro- Dat fiind că esenţială pentru Polis e vizibilitatea com-
manul n-au izbutit niciodată nici măcar să şi-o imagineze. ponenţilor săi, cu alte cuvinte ca tot contingentul ei social
O societate, adică o unitate de convieţuire umană, nu le să fie vădit, manifest, o putem caracteriza, din această per-
era inteligibilă decît dacă era accesibilă privirii şi nu doar spectivă, ca pe o societate constituită pe o simplă supra-
„simplu mod de a vorbi" = abstracţie. Era necesar ca toţi faţă, în opoziţie cu ea, Naţiunea e totdeauna şi negreşit
convieţuitorii să convieţuiască efectiv, să existe individual cu populaţie densă, multitudinară şi, de aceea, forma ei so-
unul pentru altul. Asta însemna a fi, cu adevărat, conce- cială se caracterizează prin faptul că este esenţial profun-
tăţeni. Era nevoie cel puţin să ai date clare despre familia dă, cu alte cuvinte că cea mai mare parte a realităţii sale şi,
căreia îi aparţineai. Astfel se înţelege modul de a te numi: prin urmare, a componenţilor săi este ascunsă şi latentă —
„Platon, fiul lui Ariston". Acest mod de a te numi, adec-
se înţelege, ca tot ce spunem acum, că e astfel pentru mem-
vat într-un trib sau într-un genos, ar fi trebuit să dispară
într-un oraş. El vădeşte însă totodată că, dacă numărul brii Naţiunii —. Aceştia ştiu că tot ceea ce văd în fiece cli-
„membrilor" „societăţii" depăşeşte capacitatea intuitivă, pă din colectivitatea lor, şi care nu este decît superficia ei
mintea grecului se scufundă în oceanul in-finitului, al va- vizibilă, ocultează tot restul. Asta numesc eu o societate
gului şi amorfului. Cetatea îşi are, aşadar, a priori, limita constituită în profunzime. Lucrul nu e lipsit de importan-
cantitativă şi spaţială. Pentru Aristotel, „o corabie de o ju- ţă. Ideea de Naţiune, spre deosebire de cea a altor socie-
mătate de cot nu va fi deloc o corabie, lucru valabil şi pen- tăţi, comportă o credinţă în potenţialitatea corpului colec-
tru una de două stadii"1. Est modus in rebus2. Măsura este tiv care-i face pe membrii săi să aştepte de la el lucruri mari.
modulul, şi modulul Cetatea însemnează 10 000 de adulţi. Credinţa în acele posibilităţi nu se nutreşte din ceea ce e
la vedere în naţiune, ci din presupuse bogăţii ascunse în
1
Politica, 1326 a (40). (Vezi ed. românească, Politica, trad. de Raluca invizibilele sînuri naţionale. Cînd a spus: L'Italia fără da
Grigoriu, Paideia, Bucureşti, 2001, p. 175. —N.t.) în acest capitol 4 se1, Cavour semna un cec în contul profunzimii secrete
din cartea a IV-a, Aristotel, care, ca „grec de afară" şi, oarecum, ca „om
colonial", joacă deseori rolul de enfant terrible al elenismului, învede- a ţării sale. Fiecare membru al unei naţiuni îşi percepe na-
rează cu admirabilă precizie ingredientele cele mai fundamentale şi ţiunea ca pe un corn magic al abundenţei din care vor creş-
mai pure ale Ideii de Polis. Va spune astfel că cetăţenii nu pot fi foarte te miracole într-un viitor oarecare. încă din această primă
numeroşi pentru că „trebuie ca toţi să se cunoască unii pe alţii" şi pen- trăsătură a ei, naţionalitatea ne apare accentuîndu-şi într-un
tru că este nevoie ca vocea conducătorului şi a crainicului să ajungă
pînă la toţi. Membrii săi trebuie să se vadă şi să se audă unii pe alţii.
mod extraordinar dimensiunea viitorului, ceea ce nu se în-
Măsura numărului său e exprimată la sfîrşitul capitolului cu cel mai tîmplă în cazul Polis-ului, al cărui viitorism abia se între-
energic cuvînt: să fie „uşor de cuprins cu privirea", EiJo"uvo7tTOC,. Ame- zăreşte şi e parcă atrofiat. Polis-ul trăieşte într-un prezent
ţeala minţii greceşti imaginîndu-şi marile mulţimi este şi ea enunţată: perpetuu.
„E poate cu neputinţă de organizat o cetate prea populată"; „ordinea Această „superficialitate" socială a Polis-ului nu e acci-
nu e posibilă dacă e vorba de o mare mulţime". Şi, într-adevăr, de în-
dată ce urbs Roma se transformă într-o aglomeraţie foarte populată, dentală: îşi are fundamentul în propria sa origine. Naţi-
instituţiile latine explodează şi ordinea autentică nu se mai regăseşte. unea are o origine vegetativă şi parcă somnambulică: se
2
„Este o măsură în toate" (Horaţiu, Satire, I, 1, 106). (N.t.)
1
„Italia o va face singură." (N. t.)
62 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM IDEEA DE POLIS 63

zămisleşte prin proliferare, ca un polipier, plus acrescen-ţele stat în a da nume lucrurilor —, Burckhardt ne permite să
aluviale, precum cuceririle sau anexiunile din raţiuni vedem Polis-ul ca pe încercarea de a face ca societatea să
dinastice, care se încorporează cu eficienţă socială nucleului consiste într-un unbedingtes Burgertum, într-o, am zice noi,
iniţial numai după mult timp şi, de asemenea, în consecinţă, con-cetăţenie radicală, şi pe om ca atare în cetăţean pur. De
sub formă de altoi vegetal, cu omogenizare lentă şi aici mania sau excesul „constituţionalist" al grecilor care i-a
nedeliberată. Polis-ul, în schimb, apare dintr-o voinţă făcut să-şi trăiască întreaga istorie, de la apariţia Cetăţii,
deliberată către un scop. Are caracterul formal de instrument discutînd despre formele de guvernare, uneori cu vorbele şi
pentru ... Originea lui, aşadar, este un telos. Acesta alteori cu spadele. Cetatea, cum zic, este în primul rînd,
structurează, însufleţeşte şi este Polis-ul şi, ca tot ce este înainte de orice şi mai fundamental decît altceva, Stat, pe
telos, poartă în sine, vie şi operantă, aspiraţia către teleio-sis cînd în Naţiune aşa ceva este numai vîrful ascuţit al vastei
— către perfecţiune —. Dar această perfecţiune nu e simţită piramide pe care o alcătuiesc celelalte atribute ale ei.
ca speranţa într-o dezvoltare viitoare, ci ca o calitate Urmarea este că multe naţiuni nu au ajuns niciodată să fie
prezentă. Crescătorul de animale speră ca prin intermediul State şi au rămas în stadii ale evoluţiei anterioare ultimului,
tehnicii sale eugenetice, la capătul atîtor şi atîtor generaţii, în care le face „suverane".
turma lui să se producă tipul de animal dorit; inginerul însă Numele de „naţiune" e cum nu se poate mai fericit fiindcă
îşi propune să obţină numaidecît perfecţiunea aparatului său, sugerează numaidecît că ea este ceva anterior oricărei voinţe
adică eficacitatea lui optimă. Prin urmare, în însăşi originea constitutive a membrilor săi. Se află aici înainte şi
Polis-ului acţionează de la bun început impulsul, un independent de noi, indivizii ei. E ceva în care ne naştem, nu
imperativ clar şi conştient, către crearea unei forme de e ceva întemeiat de noi. Istoria Polis-ului începe cu o —
convieţuire umană care să fie „mai bună", care să fie „cea reală sau legendară — iertau; (ktisis), întemeiere. Naţiunea
mai bună". Punctul de plecare al Republicii lui Platon — însă o avem în spatele nostru, ea e o vis a tergox şi nu doar o
căutarea unui ideal de societate — nu e utopic şi nici figură la vedere, în faţa minţii noastre, cum era pentru
neapărat platonician; este ideea însăşi de cetate, de Stat, de cetăţean Polis-ul. Naţionalitatea ne face compatrioţi şi nu în
societate pe care, ca pe cea mai evidentă din lume, o purta în primul rînd con-cetăţeni2. Ea nu stă în voinţele noastre, nu
minte orice grec. trăieşte din ele, ci, iremediabil, există prin sine însăşi — ca o
Aşa se face că procesul genetic al Polis-ului este invers realitate naturală—. E, în acest sens, un fenomen mai puţin
fată de cel ce duce si trebuie să ducă la o Naţiune. Societa- pur uman decît Polis-ul, dacă socotim că cel mai uman este
tea Polis începe din primul moment ca Stat, ca organizaţie comportamentul în mod lucid conştient. Evident că, tocmai
lucidă şi voluntară de ordin politic, juridic, administrativ şi de aceea, e mai real, mai
militar, în timp ce Naţiunea devine Stat abia în faza de
1
maturizare deplină. Trebuie luat ad litteram numele de „ce- Forţă din spate (lat.) — N.t.
2
tăţean" —polites, „politic", civis — pe care şi-1 dă individul In unele texte şi grecii se numeau, unul pe altul, compatriot —
ax)(j.7tatpiwteq —, vrînd să spună însă că proveneau şi unul, şi celălalt
grec sau roman. Cu obişnuita sa rigoare conceptuală şi ma- dintr-un acelaşi părinte îndepărtat. Fratria sau confraternitatea avea
rele-i talent de a crea denumiri — talentul lui Âdam a con- o denumire paralelă, pâtrai, patriaî.
64 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM
IDEEA DE POLIS 65
ferm, mai puţin contingent şi aleator. Tot ce este pe deplin
conştient este — nici nu încape vorbă — mai clar, mai inte- ţit-o întotdeauna (altfel spus chiar anterior tuturor infor-
ligibil şi mai transparent decît inconştientul, dar totodată maţiilor noastre concrete despre viaţa grecească, dar pe care
mai eteric şi mai expus volatilizării subite. Viceversa, Na- cele mai vechi ne obligă să le presupunem), la o comuni-
ţiunea nu este noi, ea ne face, ne constituie, ne dă substan- tate mai amplă, deşi mai rarefiată decît Polis-ul său, nu a
ţa radicală. fost niciodată definită de către istorici sau filozofi şi nici
Astfel se explică de ce în mod normal individul nu e noi, evident, nu vom încerca să o facem acuma. E vorba,
preocupat de Naţiunea sa. I se pare că aceasta există de mult în ultimă instanţă, de o Idee de societate distinctă de cea
şi va continua să existe, prin ea însăşi, fără a avea nevoie de trib şi inclusiv de cea de „popor" — precum ionienii,
de colaborarea noastră particulară. Rezultă de aici că for- eolienii, dorienii —, pe de o parte, şi de cea strict naţio-
ma de preocupare faţă de Naţiune, care e „naţionalismul", nală, pe de alta; formă de socialitate pentru care încă nu
chiar şi în forma sa cea mai inevitabilă, măsurată şi, am există un termen sociologic. Aserţiunea care trece iner-
zice, naturală, este totuşi ceva supraadăugat şi artificios, ţial dintr-o carte în alta de cînd a formulat-o plin de har
nu spontan, constitutiv şi primar, cum era „civismul" sau Vico, şi potrivit căreia Homer ar fi creat această conştiinţă
poliţismul pentru grec sau latin, adică o preocupare şi ocu- unitară a elenilor, este o inepţie, pentru că Homer presu-
pare permanentă cu Cetatea lor. într-o Naţiune ar fi ab- pune tocmai faptul că convieţuirea deja socializată a greci-
surd ca toţi sau cea mai mare parte a membrilor ei să fie lor — nu contează acum în ce grad anume — îi era preexis-
politicieni, dar e un fapt că atenienii sau spartanii erau în tentă. A făcut foarte bine, de curînd, Schadewaldt să ni-1
mod normal astfel cu toţii şi, chiar într-o epocă atît de avan- arate pe un bărbat numit Homer, care, pe la 750 î. Cr.,
sată ca anii 40 î.Cr., Cicero va trebui să se scuze, ca de ceva voiajează în chipul cel mai firesc de pe lume, ca la el acasă,
ilicit, că se retrăsese cîteva săptămîni din Forul roman şi prin toată Elada, şi, conştiincios aşa cum sînteţi dumnea-
se consacra, la moşia lui de la Tusculum, redactării operei voastră, germanii, s-a transformat în Agenţia Cook şi a
sale filozofice. precizat zilele şi mijloacele de transport pe care le-a putut
Dar toate acestea îşi au şi reversul lor. Faptul că ate- folosi poetul în multiplele sale călătorii. Din acest Ghid
nianul era în mod primordial cetăţean, politician, vrea să al călătorului pe Marea Egee rezultă că voiaj ele acelea erau
spună că el, ca realitate umană, era atenian într-un mod cum nu se poate mai scurte şi mai lesnicioase1. Cel mai pro-
mai puţin special decît este englez englezul sau spaniol spa- babil este că Homer şi-a recitat cantilena prozodică a hexa-
niolul. Pe dedesubtul cetăţeniei, al poliţismului său care metrilor în cadrul sărbătorii panelenice de la Olimpia,
funcţiona în planul conştient şi, tocmai de aceea, superfi- unde corurile de fecioare intonau cîntecele pe care le re-
cial al fiinţei sale, atenianul era, la drept vorbind, ionian luau dialectele greceşti. Convieţuirea socială care se uni-
şi, mai mult încă, grec. Pentru că Grecia, Elada, dincolo fică mulţumită poeţilor individuali şi în ei reprezintă un
de crusta vizibilă alcătuită din nenumăratele ei Pâleis, era
şi ceva asemănător cu o vagă Naţiune care se autoignora. 1
Wolfgang Schadewaldt, „Homer und sein Jahrhundert", în Das
Această apartenenţă subfluvială, pe care oricare grec a sim- Nene Bild der Antiken, herausgegeben von Helmut Berve, 1,51-90,
1942.
66 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM IDEEA DE POLIS 67
stadiu de relativă maturitate în procesul formativ al unei respiră dîrdora războiului cu perşii. Adevărul este că atunci a
naţiuni sau para-naţiuni1. Ceea ce însă e cert şi firesc este fost momentul culminant al societăţii Grecia. Lui i-a urmat
că această „para-naţionalitate" elenică ce constituia mate- epoca de mare disensiune dintre cetăţile greceşti, iniţiată
ria umană din care era plămădit orice grec nu dobîndeşte de emulaţia, discordia şi lupta feroce dintre Atena şi
expresie formală decît cu vreo două veacuri după Homer Sparta, căreia i se alătură celelalte Polisuri. Vom vedea cu-
şi Hesiod. Tales, marele anticipator, poate fenician — căci rînd că şi în socializarea europeană s-a produs un regres
sînt lucruri pe care un străin le vede mai bine — propune similar pe parcursul ultimei sute de ani. Cu toate acestea,
încă de pe atunci unificarea politică a Greciei. Era o uto- în secolul al IV-lea, gînditorii, ca Isocrate, aveau să vor-
pie, foarte caracteristică unui matematician, astronom, in- bească din nou, într-o manieră formală de program politic,
giner şi negustor, adică unei mentalităţi fără simţ istoric. despre o unificare statală a Greciei fundamentată pe o co-
A continuat să fie şi niciodată n-a încetat a fi o utopie, dar munitate, deja existentă între greci, care nu rezidă doar
în fiecare generaţie de atunci încoace se densifică tot mai în atributele lui Herodot, ci în faptul că grecii posedă în
mult această socializare elenică datorată festivalurilor re- comun ceva ce nu au celelalte popoare. Această comu-
ligioase comune, întrecerilor sportive şi mai cu seamă şo- nitate exclusivă a elenilor li se prezintă sub trăsăturile unui
cului cu marele „Celălalt", cu Persia. în fine, începînd din anume tip de îndeletniciri specifice, de instituţii, de uzuri
secolul al V-lea, ideea unei efective unităţi elenice apare exemplare: arta, retorica, filozofia, muzica, gramatica,
formulată pe la 445 î.Cr. de către Herodot, care o pune gimnastica, tehnica militară, cultele religioase superioare,
în gura atenienilor, puţin după bătălia de la Salamina ca acela de la Delfi; pe scurt, „cultura", paideia. Asta în-
(480 î. Cr.)2. E de înţeles că cel care a simţit atît de viu semna o cultivare şi o rafinare deliberată a modului de a
unitatea socială a grecilor a fost un bărbat a cărui copilărie fi om. „Cultura" este ceea ce omul adaugă naturii sale1.
„Numele de greci nu mai însemnează doar unitate de sînge
1
Homer nu are încă un nume pentru ansamblul grecilor, dar, pe (genos), ci şi de calitate intelectuală, astfel încît astăzi se
la 700 î. Cr., există deja noţiunea clară a coapartenenţei lor, care se ma numesc greci mai degrabă cei care participă la cultura
nifestă nemijlocit în „lista popoarelor" a lui Hesiod, raportate genea
logic la Hellenos, ca părinte comun. noastră decît cei ce provin dintr-o origine comună",
2
E surprinzător de constatat că Herodot defineşte unitatea gre afirmă Isocrate2. Această idee care le era efectiv comună
cească folosind termenii cei mai stricţi cu ajutorul cărora şi astăzi e multor greci pe la 394 — data aproximativă a „marelui arti-
definită Ideea de Naţiune, şi anume: unitatea de sînge, de limbă, de col editorial" în care Isocrate emite do-u\ de piept al reto-
religie, temple şi edificii, de obiceiuri şi asemănarea în modul de a gîndi ricii — merită să fie valorificată cu ceva mai multă precizie.
şi a trăi. Această precizie e stupefiantă, şi faptul că Herodot îi deni
grează — cu drept cuvînt — pe modernii şi contemporanii ce n-au ştiut 1
să adauge nimica acestei definiţii e întru totul spre onoarea lui. Cu cir O dată cu şcoala istoristă germană, cuvîntul „cultură" degene
cumstanţa agravantă că această serie de atribute e valabilă poate pentru rează semantic, ajungînd să semnifice modul de a fi al unui popor,
unitatea elenică pe care o avea în vedere Herodot, dar nu e de folos indiferent ce fel de mod. Se cade să amintim că mai înainte „cultură"
si nici suficientă pentru a defini Naţiunea. Herodot, Istorii, cartea a însemna doar un mod unic şi exemplar de umanitate.
2
VUI-a, cap. CXLIV. Toate acestea se spun în Panegiricul său (50), subliniindu-se că
asta i se datora Atenei şi, ca atare, ei i se cuvenea şi hegemonia.
68 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM IDEEA DE POLIS 69
în primul rînd — e de notat — ea manifestă încredere şi intelectuale şi artistice în prim-plan, ceea ce falsifică adevă-
interes redus faţă de comunitatea întemeiată pe ceva destul rata perspectivă asupra forţelor istorice. Doar cei mai mari
de recent, pe o „cultură" elaborată în secolul anterior şi istorici — ca, de pildă, Hegel, Mommsen, Eduard Meyer —
maturizată în cel prezent. O dată mai mult surprindem ati- nu cad în această eroare de optică. Ceilalţi, şi îndeosebi ger-
tudinea elenică specifică faţă de timp, şi anume o ciudată manii, intelectualizează, literaturizează şi artisticizează în
preferinţă şi atenţie faţă de prezent. In al doilea rînd, acea mod arbitrar istoria. Nu zic, nici vorbă, că noi, intelectu-
faimoasă „cultură" — pentru Isocrate, după cum o arată alii, am fi la mouche du cocbe1 a istoriei, ci că, pînă şi în
paragrafele ce precedă fraza citată, însemnează mai pre- epocile influenţei lor celei mai mari, aceasta a fost, în rea-
sus de toate „arta de a vorbi bine", divina Retorică — nu litate, mult mai redusă ca influenţă prezentă şi directă decît
interesa decît unele minorităţi, oricît de relativ numeroase s-a imaginat ulterior. Astfel, în opoziţie cu dogma potrivit
am vrea, dar care nu erau poporul grec, cetăţile greceşti, căreia Ies philosophes ar fi fost cei care au provocat Revo-
ci exclusiv intelectualii lor activi şi pasivi. Or, nici măcar luţia franceză, istoricul Johannes von Muller2 îi scria lui
în Grecia intelectualii nu şi-au putut reprezenta colecti- d'Antraigues3, un emigrant frenetic, susţinător al acelei
vitatea în calitate de forţe istorice decisive. Intelectualitatea idei: Croyez-moi, je ne dis pas que ces mouches sur le
este pretutindeni o simplă putere excentrică, excepţională, timon de la voiture, qu'on appelait Ies beaux esprits de
şi numai indirect factor al istoriei efective. Era, aşadar, uto- Paris, n 'aient terriblement bourdonne: mais ce n 'est pas
pic să vrei ca milioanele de eleni repartizaţi în regiuni ex- eux qui ont renverse la voiture: le conducteur etait
trem de diferite şi în colectivităţi politice cu un grad de endormi! [Baldensperger, Le mouvement des idees dans
„aculturaţie" foarte divers să perceapă miraculosul păien- l'emigration, voi. II, p. 48.]4
jeniş al Retoricii şi, în general, al ştiinţelor şi artelor ca pe Adevărata influentă istorică a intelectualilor se exercită
un motiv sau ca pe o cauză suficientă de unitate socială. »
Pentru ei, inclusiv pentru cetăţenii Atenei — ca să nu mai totdeauna departe de ei şi, strict vorbind, nici nu le apar-
vorbim de periferia „culturală" elenică —, acea „cultură" ţine lor, ci ideilor lor. Ideile intelectualilor au însă nevoie
de care auzeau vorbindu-se nu însemna altceva decît un de mult timp ca să se transforme în „forţă istorică", deoa-
farmec nou şi destul de problematic al fragilei convieţuiri
1
elenice; să zicem deci o glorie în plus, dar incomparabil De la expresia ir.faire la mouche du coche „a face pe musca la
mai puţin solidă şi intensă decît Maratonul şi Salamina şi arat". (N.t.)
2
decît Olimpul zeilor, decît victoriile la jocuri, la panegi- Johannes von Muller (1752-1809), istoric şi om politic german.
ricele olimpice, pitice, istmice şi nemeice şi decît tradiţio- A dat, printre altele, Geschichten der Schweizer, Eidgenossenschaft,
5 voi., din care s-a inspirat Schiller pentru Wilhelm Teii (1780-1808).
nalele instituţii, agora, gimnaziul şi armata, care, cu toate (N.t.)
acestea, nu fuseseră niciodată suficiente ca să-i unească pe 3
Emmanuel de Launay, conte d'Antraigues (1755-1812), publi
greci în acel soi de societate numită de noi „Naţiune". cist, membru al Adunării Constituante, apoi, în emigraţie, veritabil
(De un secol şi jumătate, ca o consecinţă a trei veacuri de aventurier politic; a murit asasinat din motive politice. (N.t.)
4
umanism, istoricii tind prea mult să situeze grupurile „Credeţi-mă, nu zic că muştele de pe oiştea trăsurii sau, cum li
se zicea, literaţii parizieni, n-au bîzîit grozav de tare: dar trăsura nu
ei au răsturnat-o: adormise vizitiul!" (N.t.)
70 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM DUALITATEA OMULUI GREC 71
rece pentru asta trebuie să înceteze a fi propriu-zis „idei" vorbind, ea nu a existat niciodată. Asta e ceea ce ne intere-
şi să se transforme în „locuri comune", în uz, în „opinie sează acum, fiindcă ne pregăteşte să admitem că, proba-
publică". Iată una din cauzele care fac ca tempo-ul în care bil, societatea Naţiune nu a existat niciodată altundeva decît
merge istoria să fie lent, tardigrad. în Europa, ceea ce ne obligă să-i circumscriem bine Ideea,
Istoriile Greciei scrise pînă acum şi, în general, filologii evitînd ca toate mîţele sociologice să se dovedească sure
nu au izbutit încă să-i situeze pe filozofii, poeţii şi retorii în absenţa luminii.
din Grecia pe locul ce le corespunde în cadrul sistemului Să subliniem totuşi doza de similaritate în structura so-
dinamic al vieţii greceşti. Cînd Wilamowitz-Moellendorf * cială a omului grec şi a omului european, conform celor
ne dezvăluie că socrul său Mommsen le propunea să scrie spuse mai sus despre acesta. Şi socialitatea individului elen
istoria Greciei pe firul istoriei filozofiei acesteia, aşa cum are două straturi sau dimensiuni. Printr-una din ele, el este
el însuşi construise istoria romană pe firul istoriei dreptu- polites, cetăţean al cetăţii sale, ca europeanul al naţiunii sale.
lui roman, rămînem fără grai cînd constatăm că acel geniu Pe sub ea curge, ca un fluviu subteran, conştiinţa sa de co-
al istoriei era în stare să cadă într-o asemenea extravaganţă. munitate cu toţi grecii, aşa cum europenii s-au simţit în-
Se vede că plătea astfel tribut viciului german de a escamota totdeauna ca aparţinînd oarecum Europei. Dar această ase-
istoria transmutînd-o într-o simplă Ideengeschichte, adică mănare ţine de un formalism abstract care ne serveşte doar
dintr-o cinematică dinamică într-una abstractă. ca să ne oblige, dacă sîntem gînditori de rasă, a preciza cu
Spun toate astea în legătură cu valoarea efectivă care toată rigoarea diferenţa radicală dintre ambele structuri.
trebuie atribuită programului de unitate în „cultură" enun-  [DUALITATEA OMULUI GREC]
ţat de Isocrate. Căci el însuşi, în ultimele paragrafe ale Pa-
negiricului său (IV, 187-188), va declara, parcă dezolat, Atenianul, bunăoară, se simte atenian şi, în plus, ele-
că cele spuse de el nu sînt de nici un folos dacă tema nu e no-grec, aşa cum germanul se simte german şi, în plus, se
preluată de către „oamenii de acţiune" — xabc, (i£v Ttpaxxeîv ştie european. Este foarte important pentru scopul urmă-
8i)vauâvov)c, — ca „să se convingă unii pe alţii" de utilita- rit de noi — şi anume lămurirea Ideii de Naţiune — să con-
tea ei.) trapunem aceste două perechi de concepte. Naţiunea şi
Nu interesează aici să investigăm motivele care i-au îm- Europa de o parte, Cetatea şi Elada-Grecia de alta. Vom
piedicat pe greci să fie vreodată o Naţiune. Pentru că nu vedea în ce măsură e vorba de realităţi substanţial diferite.
e vorba doar de faptul că „naţionalitatea" grecească ar fi Vă rog să aveţi puţintică răbdare: mergem încet, fiindcă
rămas la nişte stadii imature ale formării sale, ci că, la drept aş vrea să facem lucrurile „în mod conştiincios". Va trebui
1
să cucerim ideea de Naţiune aşa cum au cucerit evreii Ie-
Ulrich von Wilamowitz-Moellendorf (1848 -1931), reputat filo- rihonul, dîndu-i roată în jurul zidurilor, în cercuri tot mai
log clasic german, inovator în materie de critică textuală. Theodor
Mommsen (1817-1903), marele istoric german, a cărui operă princi-
strînse şi, evident, sunînd din cînd în cînd din trîmbiţe.
pală este Romische Geschichte, 5 voi. (1854-1885), ed. rom.: Istoria Seneca zicea: „Dacă cineva, după ce-a alergat toată ziua,
romană, trad. de Joachim Nicolaus, Editura Ştiinţifică şi Enciclope- ajunge pe înserat, e bine."
dică, Bucureşti, 4 voi., 1987-1991.
72 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM
DUALITATEA OMULUI GREC 73
în primul rînd, termenii acestei dualităţi sociale sînt
eterogeni şi într-un caz, şi în celălalt. La noi este vorba de zului extrem al unei ameninţări prezente din partea perşilor.
perechea Naţiune şi Europa, aceasta din urmă nefiind o Chiar şi atunci, sînt bine cunoscute ezitările unor cetăţi sau
naţiune. Ce altceva poate fi, voi încerca să o sugerez mai jos. ale altora de a se alătura cruciadei contra asiaticului şi
Dar pentru grec, cei doi termeni sînt: Cetatea şi Elada. In trădările frecvente faţă de unitatea elenică.
acest caz însă ceea ce am vrea să numim naţiune nu e E vorba, aşadar, de marea diferenţă dintre ceea ce este
Cetatea, ci tocmai marea lume socială pe care o alcătuiesc omul în raport cu ceea ce are îndărătul său şi ceea ce este el
toţi grecii. Şi a limine apare, aşadar, absenţa completă a în raport cu ceea ce are în faţă, ceea ce este ca tradiţie şi ceea
parităţii. ce este ca acţiune. Aceasta din urmă constă în tot ce are în
Grecia, Elada, posedă, într-adevăr, unele atribute dintre cele faţa ochilor în măsura în care îi este problemă şi proiect,
care integrează Ideea de Naţiune: grecii se înţeleg aproximativ ceea ce-1 preocupă şi îl ocupă, ceea ce doreşte şi-i
cînd vorbesc, venerează unii zei comuni, iar cei deosebiţi sînt, mobilizează energiile, pe scurt, ceea ce vrea să fie şi simte că
în fond, de obicei omogeni, au conştiinţa unei vagi origini „trebuie să fie". Dacă, pentru a ne înţelege, vom folosi ca
comune etc. Dacă folosesc acum expresii atenuate pentru acele instrument ocazional distincţia aristotelică dintre „materie" şi
principii de unitate socială trăite de toţi grecii, nu pretind să „formă", aş spune că ceea ce vrem să fim sau simţim că
trişez şi să-mi uşurez misiunea, ci cred că aceasta şi nu alta e trebuie să fim, ceea ce ne împinge să facem şi să îndurăm —
intensitatea, moderata intensitate a principiilor respective. Dar prin urmare fiinţa noastră spre înainte şi în faţa ochilor —
pentru interpretarea mea ar fi preferabil să presupunem este „forma", care ne în-formează efectiv viaţa, folo-sindu-se
contrariul: că vorbeau toţi o limbă identică practic, că de ceea ce i se pare convenabil, ca „materie", din tot ceea ce
împărtăşeau credinţa în aceeaşi religie, că tradiţia lor sîntem a tergo, din spate. In acest sens nu încape nici o
genealogică era fermă, precisă şi unitară. Asta ne-ar îngădui,
îndoială că „forma" omului grec a fost cetăţenia lui, calitatea
fără rezerve sau atenuări, să afirmăm că grecii trăiau, sub
lui de a-fi-atenian, a-fi-spartan, a-fi-teban, pe cînd conştiinţa
blocurile disperse ale nenumăratelor lor cetăţi, o anumită
lui de-a aparţine lumii elenice avea exclusiv un caracter de
unitate precisă şi intensă. Dar această unitate de limbă, religie
habitudine inerţială.
şi tradiţie genealogică este, ca forţă socializatoare (creatoare de
Se cuvine, spre a da mai multă transparenţă celor ce ur-
societate), o vis a tergo, şi nimic mai mult. Or, caracteristic
mează, să conceptualizăm totul sub forma a doi termeni,
pentru o unitate a tergo este că ea există acolo ca un element de
zicînd: omul, ca persoană sau ca colectivitate, este totdeauna
la sine înţeles — la fel cum vorbea în proză le bourgeois gen-
o ecuaţie între fiinţa lui inerţială— receptiv, tradiţional — şi
tilhomme —. Astfel, pentru greci elenismul lor nu constituia o
problemă, vreau să zic că ei nu urmăreau, voiau sau se fiinţa lui agilă—întreprinzător, capabil să se confrunte cu
străduiau să fie astfel, el nu le determina intenţiile şi proiectele problemele1.
şi nici măcar nu modera cîtuşi de puţin lupta sălbatică şi 1
Folosesc termenul de „fiinţă-agilă" în chip de omagiu faţă de
permanentă dintre cetăţile lor, cu excepţia ca- geniul uriaş al lui Fichte, primul gînditor care-1 defineşte pe om ca
fiind în mod prim şi fundamental reine Agilitdt [„pură agilitate" — n.t.~\.
El ar putea fi, din tot trecutul, cel mai actual filozof, dacă nu l-ar fi
DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM NAŢIUNE ŞI NAŢIUNI 75
Ei bine, viaţa agilă a grecului se reducea la cetatea lui. modul englez, francez sau spaniol. Acest mod afectează
Era deci — în acest mod al agilităţii — doar atenian sau toate dimensiunile umanului — religie, poezie, artă, eco-
doar spartan sau doar corintian. Elenitatea îi rămînea în nomie, politică, dragoste, durere, plăcere —, le pătrunde,
spate, în mod inerţial. Faptul decisiv e însă că şi una, şi impregnează şi modifică. Or, cum faţă de acele moduri par-
alta — cetăţenia sa şi elenismul său a tergo — nu aveau ni- ticulare de a fi om nu există un om absolut, un om fără mod,
mic de a face unul cu altul. Ce vreau să spun cu asta reiese fiecare european a ajuns să simtă că modul său „naţional"
cu claritate în opoziţie cu modul nostru occidental de a de umanitate nu era doar o tîrîre inerţială a trecutului, ci
trăi naţiunea. ceva care trebuia să existe în viitor, care merita să fie. Acea
 [NAŢIUNE ŞI NAŢIUNI] vis a tergo a tradiţionalităţii s-a transformat totodată în
exemplaritate, prin urmare în vis proiectiva, în forţă crea-
La fel, englezul, francezul sau spaniolul — să-1 lăsăm toare de viitor, în ideal de viaţă spre posteritate. Mai întîi
deocamdată la o parte pe german — sînt şi ei a tergo sau englezul, apoi spaniolul şi francezul au descoperit că nu
în mod inerţial, tradiţional şi ca un lucru de la sine înţe- doar se pomeneau — fără a şti cum şi nici de ce — englez,
les şi în care te afli, pluteşti, respiri: englez, francez sau francez şi spaniol, ci că asta era ceea ce puteau fi cel mai
spaniol. Naţiunea le este — în acest mod inerţial — limba bine. Realitatea acestei simţiri o dovedeşte tocmai gradul
maternă, tradiţia religioasă şi eroică, obiceiurile inveterate, divers de radicalism cu care fiecare dintre ei a simţit-o sau
modul specific de a gîndi, simţi şi a se bucura. Dar carac- a manifestat-o. Şi nu doar gradul divers, ci şi stilul diferit
teristica Ideii de Naţiune rezidă în faptul că toate acele for- în care a trăit-o înlăuntrul şi în afara sa. Englezul reprezintă
me inerţiale de viaţă s-au dezvoltat şi îmbogăţit pînă ce cazul extrem. Vreme de veacuri, el a crezut cu o credinţă
au ajuns să constituie un mod integral de a fi om. A fi en- compactă, indestructibilă, de om simplu, că a fi englez era
glez, francez sau spaniol însemnează a fi integral om în singurul lucru ce merita osteneala, omeneşte vorbind, de
a fi în lumea „oamenilor". Ca folie1 admitea o excepţie, dar,
handicapat patetismul său constant, naiv şi predicator. în Fichte îşi atin-
ge maturitatea marea idee a lui Leibniz, prin urmare marea idee ger- aşa zicînd, în cea de a cincea dimensiune a unui ideal din
mană potrivit căreia realitatea, substanţa nu este formă, aşa cum cre- trecut care nu ocaziona o competiţie sau rivalitate efectivă,
deau grecii—pînă şi cei care încearcă să se depăşească, precum Aristotel, şi anume: grecii lui Pericle. Cu această excepţie, englezul
sau cum, după ei, au crezut scolasticienii — şi cum au crezut totdeauna snoba toate celelalte caste de pe planetă, le dispreţuia fără
mediteraneenii, ci că este vis activa. Or, ce anume este o realitate con- milă. Om actual era la drept vorbind numai englezul —
stînd în activitate, spune Leibniz, arcuş tensi Mustrăripotest, se poate ceilalţi erau fie degenerări, fie închistări fetale ale fiinţei
reprezenta printr-un arc încordat către ceva (Philosophische Schriften
von G. W. Leibniz, Berlin, 1880, IV, p. 469). Din acest motiv, de cînd Om —. Acest dispreţ radical şi masiv la adresa fraţilor săi
am împlinit vîrsta de douăzeci de ani, pe coperta cărţilor mele spaniole de specie zoologică a lăsat fără obiect facultatea de a iubi
se poate vedea un mic arcaş sălbatic pe punctul de a-şi proiecta săgeata. pe care o posedă orice fiinţă umană, deşi englezul într-o
Aparţin tribului săgetaşilor. doză poate mai mică decît ceilalţi, şi i-a îngăduit să-şi dedice
sentimentalitatea restului naturii şi mai cu seamă animalelor.
1
Fr. „nebunie"; aici: „extravaganţă".
76 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM NAŢIUNE ŞI NAŢIUNI

77

Afecţiunea, deseori afectată, a englezului faţă de animalculi pe cel primordial — credinţa că aparţinem unei societăţi
e alcătuită din ceea ce a economisit în relaţiile cu ceilalţi care a creat un mod integral de a fi om şi că acest mod, fie
oameni. La finele secolului al XVIII-lea, dar mai cu seamă în absolut, fie din anumite raţiuni parţiale şi relative, este
în zorii celui de-al XlX-lea, pe englez au început să-1 în- cel mai bun, vrea să însemneze că orice conştiinţă a na-
cerce unele mustrări de conştiinţă datorită atitudinii lui fată ţionalităţii presupune alte naţionalităţi în jurul ei care s-au
de celelalte popoare, aşa că a stabilit cu sine însuşi un ciu- format o dată cu cea proprie şi cu care convieţuieşte sub
dat acord compensator în cel mai stupefiant stil englezesc; forma unei permanente comparaţii. Din această pricină am
stil care-i permite să-şi compatibilizeze în sinea lui viciile, spus mai înainte că Naţiunea nu poate fi niciodată una sin-
defectele şi maniile cu cele mai severe şi „idealiste" prin- gură, ci că ideea ei implică o pluralitate de naţiuni. Sigur
cipii ale moralei şi corectitudinii. într-adevăr, i s-a năzărit că naţiunile europene şi-au încrucişat de nenumărate ori
că putea fi o dată mai mult fericit realizînd din nou un com- spadele, dar mult mai important este că „sufletele lor co-
promis. S-a gîndit că, dat fiind dispreţul faţă de celelalte lective"1 s-au ascuţit, secol după secol, ca nişte săbii, unele
tipuri umane şi dragostea lui faţă de animale, dacă ar fi în-
de altele, că au coexistat într-o emulaţie permanentă, într-o
tîînit un om care să fie cît mai apropiat cu putinţă de ani-
mal, i-ar putea dedica afecţiunea sa. Căutîndu-1, a dat peste perpetuă întrecere agonală care le făcea să se „antreneze"
negru1. şi să se perfecţioneze. Emulaţia continuă duce la frecventa
Am putea lesne sugera, sub o formă asemănătoare, cum zeflemiseală reciprocă. Faţă de modul nostru de a fi om,
şi-au trăit conştiinţa apartenenţei la propria naţiune fran- cel al altei ţări ni se pare sub multe aspecte ridicol :Jede
cezul şi spaniolul, ca să ne mărginim la aceste trei cazuri Nation spottet uber die Andere und alle haben Recht, spu-
în care realitatea Naţiune s-a manifestat cu mai mare in- ne Schopenhauer2.
tensitate şi promptitudine. Tema ar fi amuzantă, dar ne Nimic asemănător nu s-ar fi întîmplat dacă Naţiunea
grăbim. ar fi constat, ca ionismul sau dorismul sau ca elenismul,
în schimb, cele spuse, mai în glumă, mai în serios, de- 1
spre englez ne învederează că dacă Ideea de Naţiune con- Realitatea care se ascunde în spatele expresiei „suflet colectiv",
atît de frecvent şi de iresponsabil manevrată, nu constituie altceva de-
ţine, ca pe unul din ingredientele ei esenţiale — de fapt, ca cît sistemul de uzuri intelectuale şi estimative valabile într-o socie
1
tate. Or, tot ceea ce sîntem şi facem pentru aî aşa se obişnuieşte este
Un mecanism similar celor spuse de mine mi se pare că poate un comportament mecanic. De unde se deduce că colectivitatea e o
sta la originea surprinzătoarei duioşii pe care englezul, atît de dispre- realitate sui generis intermediară între faptul propriu-zis uman care e
ţuitor faţă de oameni, o simte, de un secol şi jumătate, pentru negru, viaţa personală şi procesul mecanic — cu mecanism fizic sau biologic —
şi care se exhibă, intempestiv şi ridicol, în cartea atît de recentă a lui
în care constă natura. De aici rezultă însă că colectivitatea e constitutiv
Mr. Toynbee.
în cursul de la Instituto de Humanidades pe care l-am ţinut din „dezsufleţită", este umanul mecanizat, „mineralizat", naturalizat. Aceas
noiembrie 1948 pînă în martie 1949, despre colosala operă a lui Toyn- ta e doctrina expusă în cartea mea Omul şi mulţimea.
2
bee, mă ocup, cu oarecare zăbavă, de această „melanotaxis pozitivă" „Fiecare naţiune le ia în rîs pe celelalte şi toate au dreptate." (Pa-
a autorului. Cursul va apărea curînd sub formă de carte. [Este vorba rerga, I, 45, Reclam.) Naţiunea care le-a luat cel mai puţin în rîs pe
de cartea menţionată la p. 53.] celelalte este Germania; faptul merită a fi luat în considerare dintr-un
motiv pe care-1 voi arăta mai jos.
78 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM NAŢIUNEA ESTE ACŢIUNE ŞI TRADIŢIE 79
exclusiv în tradiţie şi inerţialitate. Aşa cum am spus, pen- Aici trebuie să închidem bucla iniţiată cînd am opus
tru un grec din Atena nu avea nici un sens să i se fi propus Ideea de Cetate celei de Naţiune şi să spunem că cetatea
a se strădui să fie doar ionic, aşa cum nu are sens să fim o fac indivizii, pe cînd în Naţiune te naşti. Acum nu e nici
poftiţi a respira. De aceea lonia sau Dorida sau Elada nu un pericol dacă apreciem aşa cum trebuie caracterul acesta
reprezintă o Naţiune. Cum să numim atunci aceste forme complex. Fără doar şi poate, ne naştem în Naţiune şi nu
de convieţuire care au din Naţiune doar spatele, existenţa indivizii o fac cînd li se năzare, dar fapt e că, pe de altă
comună dindărătul lor ? Nu există un termen deopotrivă parte, nu există Naţiune dacă, pe lîngă faptul de a se naşte
acceptat şi adecvat. Germanii le-ar numi Stdmme sau Vdl- în ea, oamenii nu se preocupă de ea şi, zi de zi, nu o fac
kerschaften. In fapt, forma socială a acelora este aceeaşi pe şi nu văd de ea. De bună seamă că această intervenţie a in-
care o posedă ceea ce numim Schwaben, Franken, Aleman- divizilor în crearea continuă a Naţiunii lor începe numai
nen, Niedersachsen, Tiiringer. Nu cred ca vreun Schwabe într-un anumit stadiu al dezvoltării sale, şi anume atunci
să-şi cheltuiască o parte din energii, din agilitatea lui, adică cînd încetează a mai fi „popor". Acea intervenţie e totdea-
să se apuce a fi Schwabe aşa cum se apucă să joace fotbal una doar unul din factorii care fac Naţiunea. Pe lîngă ea
sau să conducă o fabrică de piane la Stuttgart, de vreme există toţi ceilalţi factori iraţionali ai istoriei, hazardurile
ce, fără a fi nevoit să şi le consume, se pomeneşte fiind aşa. de tot soiul, invazii, războaie de cucerire, legături dinas-
Acest tip de societate care constă în a fi ceea ce deja eşti — tice etc. De aceea, în ultimă instanţă, ar trebui să spunem
care nu are o dimensiune spre viitor, prin urmare în per- că Cetatea e făcută de indivizi — motiv pentru care conţi-
petuu fieri şi, tocmai de aceea, esenţialmente problematică nutul ei e atît de sărac —, dar că Naţiunea e făcută de isto-
—, această pură inerţialitate socială e tot ce poate fi mai rie, motiv pentru care e de-o asemenea suculentă. Istoria,
contrariu faţă de Naţiune. După judecata mea, pentru aşa ca realitate, este precipitatul ce rezultă din confruntările
ceva trebuia să se utilizeze ca termen strict sociologic vo- dintre Om, Tradiţie şi Hazard.
cabula „popor". în alte timpuri, folosindu-se un cuvînt la-  [NAŢIUNEA ESTE ACŢIUNE ŞI TRADIŢIE]
tinesc, li se zicea „naţiuni". Astfel, în Franţa se vorbea de-
spre „cele patru naţiuni" — francezi, picarzi, normanzi Să ne întrebăm acum — de vreme ce tot sîntem pe punc-
şi englezi1 —. Lista aceasta ne arată că în secolul al XlII-lea tul de a ne angaja pe drumul marilor teme suscitate de pro-
nici o „naţiune" nu era încă ceea ce înţelegem azi cînd spu- blema „Naţiunii" — care este condiţia primară, sine qua
nem Naţiune şi, în plus, că unele din acelea n-au ajuns nici- non, ce face cu putinţă corporalizarea acestei forme de so-
odată să fie. Picarzii şi normanzii au rămas în aceeaşi figură cietate complexe şi subtile, din pricina neîndeplinirii căreia
de societate ca Schwaben şi Thuringer2.
1
yăvoc,, Stamm sau Volk, tribul sau poporul elenilor, şi, cîteva rînduri
Expresia are caracter oficial în organizarea Universităţii de la mai apoi, îi califică drept oitceioi, „rude", „oameni înrudiţi" (Republica,
Paris începînd din secolul al XlII-lea, 469 c şi 471 a).
2
Platon, mai prudent în folosirea cuvintelor decît se crede înde
obşte, vorbind despre ansamblul grecilor, îi numeşte doar 'EAAnviKov
80 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM NAŢIUNEA ESTE ACŢIUNE ŞI TRADIŢIE 81

nici ionienii, nici dorienii şi nici elenii nu au putut crea ni- cioturi. Mania, atît de cunoscută la greci şi romani, de a
mic asemănător. Evident, acea condiţie nu se poate afla în antedata şi proiecta într-un trecut foarte îndepărtat fapte
momentul tradiţional şi a tergo care este identic în cazul istorice relativ recente provine probabil din împrejurarea
naţiunii şi în cel al poporului. Avem a o căuta în relaţia că anevoie îşi amintesc ceva mai mult decît proximitatea
diferită pe care, şi într-un caz, şi în celălalt, o are acest mo- şi simt parcă o asfixie cronologică, din pricină că le lipseşte
ment cu celălalt, cu momentul agilităţii, al proiectului vi- depărtarea de trecut, pe care încearcă să o compenseze arti-
tal. Diferenţa stătea în împrejurarea că crearea Cetăţii, ca ficial umplîndu-i vidul revolut cu ceea ce memorează efec-
atare, nu are nimic de a face cu tradiţia „populară". Cetatea tiv. Că sufereau de această atrofie a „memoriei colective" —
e un artefact juridic şi nimic mai mult. Tot ce se mai gă- alt termen inevitabil, dar pe care trebuie neapărat să-1 trans-
seşte în ea, de la religie şi pînă la comerţ, preexista în „po- formăm dintr-o simplă expresie vagă într-un concept ri-
por" şi, din arcanele sale, continuă să conducă din sub- guros —, că din trecut nu aveau decît un ciot se poate de-
solul Cetăţii. Să nu mi se spună că zeii greci sînt categoric monstra inclusiv statistic. Ajunge să numărăm paginile sau
zei ai Cetăţii. Adevărul este că Cetatea nici nu-i inventează, paragrafele pe care marii istorici greci — Tucidide, Poli-
nici nu-i descoperă. Ei se aflau acolo, în „sufletul poporu- biu — le consacră secolelor cu adevărat străvechi ale po-
lui", înainte ca cetatea să fi fost fondată. Ceea ce se în- porului lor şi să comparăm cifra cu restul paginilor totali-
tîmplă este că pentru grec, ca şi pentru romani, Cetatea e zate de cărţile lor. Sînt faimoasele lor „arheologii", al căror
o colectivitate de oameni şi zei. în calitatea sa de creaţie conţinut e penibil şi, cu toate acestea, ele reprezintă o ge-
juridică, Cetatea, care face din indivizi poliţai (cetăţeni), nială strădanie a acestor autori. Pentru grec, ca şi pentru
îi tace poliţai şi pe zei. Le oferă un statut juridic şi-i face numeroase popoare primitive, adevăratul trecut nu apar-
membri de rangul cel mai înalt ai corpului politic. Astfel, ţine timpului, nu e istoric, ci constă într-un trecut absolut
dreptul Cetăţilor are două ramuri: cea sacră şi cea civilă. sau ireal, „vîrsta mitului şi a legendei istorice". Mai bine
In Naţiune însă energia, agilitatea membrilor săi nu are ca ca oricine au ştiut să denumească acel trecut mitologic umilii
preocupare doar dreptul şi politica externă, apărarea hotentoţi: „Este — zic ei — un timp care stă în spatele
Cetăţii, dominarea altor Cetăţi, ci trăieşte cu entuziasm mo- timpului."
dul integral de a fi om, care reprezintă conţinutul Ideii sale Cît despre viitor, numai Atena, şi încă la un ceas mai
colective, se străduieşte să-1 rafineze şi să-1 îmbogăţească; mult decît tîrziu, avea să-i proiecteze pentru o clipă figura
pe scurt, prelungeşte către viitor, ca ideal de realizat, figura colectivă asupra viitorului. Am zis Atena, dar e poate o
însăşi a trecutului său, încercînd să o ducă la perfecţiune, scăpare verbală. Este vorba doar de o mînă de atenieni, mai
drept care inerţialitatea unui trecut se converteşte constant cu seamă de Pericle care, în discursul său funebru1 — una
în ţintă şi exemplaritate pentru un viitor. Numai acei oa- din minunile secretate de această planetă boemă pe care
meni capabili să trăiască în orice clipă cele două dimen- ne zbatem să existăm —, ne prezintă Atena ca pe un ideal
siuni substanţiale ale timpului — trecutul şi viitorul — sînt
capabili să formeze Naţiuni. Polites-ul trăieşte într-un pre- 1
Vezi Thucydides, Războiulpeloponesiac, II, 35-46, ed. N. I.
zent perpetuu. Trecutul şi viitorul se ivesc în el doar ca nişte Barbu, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1966, pp. 254-262. (N. t.)
82 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM NAŢIUNEA ESTE ACŢIUNE ŞI TRADIŢIE 83

de viaţă umană, ca pe o exemplaritate care justifică osteneala să rodească un tip de societate a cărei Idee includea în ace-
de a fi realizată, apărată şi propovăduită. In acel punct laşi timp existenţa ca tradiţie şi existenţa ca acţiune. Asta
excepţional Cetatea atinge Ideea de Naţiune aşa cum o sferă este Naţiunea.
atinge altă sferă. Cînd au pătruns în zona Mării Egee, popoarele elenice n-
De ce oare în Grecia un asemenea lucru este doar o ex- au întîlnit depozitată acolo o civilizaţie. Auîntîlnit exact
cepţie şi nu acţionează normal în corpul colectiv şi nici nu contrariul: un hăţiş vegetativ de înrîuriri provenind de la
face parte din Ideea de Cetate ? Ce trebuie să se petreacă în popoarele care se stabiliseră acolo, dar înrîuriri izvorîte din
„popoare" pentru ca la un moment dat să încolţească în ele civilizaţii foarte diverse: babiloniană, urită, mitari, hitită,
acea dorinţă arzătoare ca fiecare să se simtă exemplar ? E egipteană, cretană, feniciană etc. Aşa cum popoarele euro-
nevoie ca, de la o anumită dată suficient de matinală, ele să pene s-au văzut orientate din prima clipă, elenicii au rămas
aibă limpede conştiinţa că viaţa nu constă în a fi ceea ce deja pentru totdeauna dezorientaţi, afirmaţie cu care nu facem
eşti prin tradiţie, ci să se vadă ca aparţinînd unei unităţi mult decît să le elogiem miracolul creaţiilor.
mai ample, care nu e doar a lor proprie a tergo, şi anume: Neputînd situa civilizaţia elenică în sertarul fabricat de
marele spaţiu al unei civilizaţii anterioare. Asta a fost pentru doctrina lui pentru civilizaţiile originale, Toynbee se vede
popoarele europene Occidentul roman. Putem spune că, obligat să o cazeze în celălalt — în cel al civilizaţiilor filiale,
negreşit, atunci cînd noile popoare germanice au intrat în născute în ambientul unei civilizaţii precedente —. Asta îl
zona acestuia şi s-au amestecat cu cele romanizate, s-au face să spună că, aşa cum popoarele europene s-au pomenit
văzut, aşa cum am arătat mai sus, obligate să ducă o viaţă în spaţiul civilizaţiei „elenice", era neapărat necesar ca elenii
dublă, pe cea a lor, tradiţională, şi pe cea romană, exemplară. să se fi pomenit în zona altei civilizaţii în plină dezvoltare.
Aceasta era viaţa „cum se cuvine". Civilizaţia romană apărea Decretează fără a clipi că civilizaţia din care purcede cea
ca „un mod integral de a fi om" deja consacrat şi sublimat. elenică este civilizaţia cretană1. Căci e sigur că zi de zi
Dacă vreodată în istorie s-a ivit cu anticipaţie o 1
exemplaritate, atunci a fost cazul. (Desigur, acest „mod Deşi efortul gigantic al lui Toynbee merită toată lauda, nu pot
să nu mărturisesc că el, ca gînditor istoric, mi se pare feldmareşalul
integral de a fi om", aşa cum apărea în faţa popoarelor foarte arbitrarietăţii. Pînă şi faptul mărunt că numeşte „elenică" civilizaţia
tinere, era, după cum am spus mai înainte, absolut schematic greco-romană, ca şi cum Roma ar fi un simplu apendice sau adaos al
şi abscons. Dar schematismul şi absconzitatea nu erau Greciei, este un bun exemplu, chiar dacă în cazul acesta nu e mai mult
percepute de ele.) Istoria medievală a fost istoria exerciţiilor decît un capriciu verbal. Oricît de student şi de profesor la Oxford
gimnastice pe care nişte oameni cu sufletul adolescentin au ar fi fost el şi oricît de ginere al lui Murray1, Nestorul eleniştilor en-
glezi, e nepermisă o asemenea frivolitate denominativă. Şi e de reţinut
fost siliţi să le facă pentru a nu exista doar în chip inerţial, că, abordînd acest fapt pe latura sa pur lexicală, îl abordez pe latura
tradiţional, ci ca să înveţe să existe în mod exemplar. Aşa se lui cea mai bună. Pentru că în spatele lui se ascunde eroarea funda-
face că conţinutul „material" al tradiţiei fiecărui popor, în- mentală a doctrinei sale istorice, care este însăşi ideea sa despre ceea
format de imperativul exemplarităţii şi de anumite cadre ce este o „civilizaţie".
1
normative romane de care era impregnat pămîntul unde Gilbert Murray (1866-1957), filolog clasic englez, profesor la Oxford. A dat,
printre altele, The Rise ofthe Greek Epic, 1907, şi Five Stages ofGreek Religion, ed.
trăiau, a ajuns
a 2-a revăzută, 1925. (N.t.)
NAŢIONALITATE ŞI NAŢIONALISM 85
84 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM
se confirmă originea preelenică a unor instituţii care îna- Nu are rost, aşadar, să confundăm lucrurile şi să aplati-
inte ni se păreau de cea mai pură originalitate grecească zăm diferenţele istorice sub tăvălugul unei preconcepţii
şi că bună parte din acele lucruri primite sînt sau pot fi simpliste. Pentru că istoricitatea constă tocmai în diferenţe,
cretane. Dar, pe de o parte, problema „originilor" cretane iar asemănările, chiar cele bine întemeiate, sînt simple
abstracţiuni care ne slujesc drept instrument mental, drept
din subsolul civilizaţiei elenice e simplă funcţie de pro-
cadrilaj spre a vedea prin intermediul lor singularitatea
gresul general în cunoaşterea civilizaţiilor din Orientul
recalcitrantă care este întotdeauna istoria. Situaţia popoarelor
Apropiat, care ne-a schimbat total perspectiva asupra celor
europene care se nasc într-un cadru unde supravieţuia, deşi
petrecute începînd din anul 3000 î.Cr. în toată zona egeică. anemică, muribundă, o superbă civilizaţie este un caz unic în
Ştim acum că în Peninsula Balcanică puseseră deja picio- întreaga panoramă a istoriei universale, aşa cum ni se
rul sumeri şi acadieni, iar după ei o serie de mari popoare înfăţişează aceasta azi. De aceea si rezultatul — nati-unile
care creaseră state în Asia Mică. Pe de altă parte, aşa se face sensu stricto — a fost tot unic.
că „civilizaţia cretană", a cărei reconstruire violentă şi nu  [NAŢIONALITATE ŞI NAŢIONALISM]
lipsită de capricii a fost atît de mult la modă acum cinci-
zeci de ani, începe să se estompeze, multe dintre elemen- Pe vremea lui Ludovic al XlV-lea, Vestris1, maestrul
tele ei dizolvîndu-se, la rîndul lor, în simple influenţe ale de dans versaillez, obişnuia să spună: „Nu cunoaştem toată
celorlalte civilizaţii asiatice mai vechi sau contemporane filozofia pe care o conţine un menuet." Avea mare dreptate
cu cea minoică. Pentru a fi convinşi că elenitatea purcede şi sînt în eroare cei care socotesc că filozofia se află în mod
normal la catedrele de filozofie. Departe de aşa ceva,
din cretanitate nu e suficient să ni se relateze bunăoară
catedrele de filozofie obişnuiesc a fi o scenă macabră pe
că la serbările de la Delos tinerele fete dansau „dansul co- care se exhibă în faţa noii generaţii mumia lamentabilă a
corului". Nici măcar nu e sigur că dansul acesta ar fi fost filozofiei. Dacă, brusc, în astenicele Universităţi actuale s-ar
născocit de către supuşii Minotaurului1. face cu adevărat filozofie, aceste instituţii caduce ar exploda
1
instantaneu printr-o dezintegrare similară cu cea atomică.
Furia acelei mode, la sfîrşitul celuilalt război (primul război mon-
dial, n. t.), coincide cu momentul în care Gustave Glotz îşi începe din
Acum însă nu voi face decît să menţionez tot ce am scos —
plin activitatea şi, din acest motiv, cade în aceeaşi eroare, din care nu fie şi mergînd, aşa cum şi facem, în galop — din menuetul
a mai izbutit să evadeze. De aceea, lucrarea sa Histoire de Grece. Des care este „spiritul naţionalităţii" şi pe care Toynbee
origines attx Guerres Mediques (1938) s-a născut gata învechită. Nu 1
e deglutibilă afirmaţia cu care îşi încheie capitolul dedicat invaziei do- Informaţia este parţial inexactă. Este vorba de o celebră familie
rice şi dispersiei aheilor: La civilisation egeenne n'estplus mais ellepourra de balerini, originară din Florenţa, stabilită la Paris pe la 1746, deci la
se survivre, par un enfantementposthume, dans la civilisation helleni- aproape jumătate de secol după moartea Regelui Soare: Gaetan Vestris
que, p. 111. („Civilizaţia egeeană nu mai există, dar ea va putea să-şi (1729-1808) şi copiii săi, Auguste (cel mai celebru, 1760-1842), Angelo
supravieţuiască, printr-o naştere postumă, în civilizaţia elenică." — şiTherese. (N.t.)
Gustave Glotz <1862-1935>, istoric francez al Antichităţii; din 1897,
profesor de istorie antică la Sorbona. Operă principală: Histoire grecque,
3 voi., 1925-1938. -N. t.)
86 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM NAŢIONALITATE ŞI NAŢIONALISM 87

pretinde să-1 simplifice, definindu-1 pe nepusă masă ca pe Mai arbitrar, dacă se poate, este să presupunem că „spiritul
„un ferment acid al vinului nou democratic din burdufurile naţionalităţii se iveşte cînd apar burdufurile noi ale
vechi ale tribalismului (...), spirit care-i face pe oameni să democraţiei". Am văzut deja că în Spania şi în Franţa „sen-
simtă, să acţioneze şi să gîndească despre o parte a unei timentul" Naţiunii se coagulează în prima jumătate a secolului
societăţi date ca şi cum ar fi totalitatea acelei societăţi". al XVII-lea, dar prezenţa lui se face simţită încă din prima
Sîntem prea sătui de „banditismul" politic ca să mai putem treime a celui de-al XVI-lea. Anglia le-o luase înainte cu cel
suporta şi „banditismul" intelectual. Nu am avut nevoie să puţin o sută de ani. Italia şi Germania — din motive diferite în
merg înapoi pînă la Ideea de Trib ca să clarific cît de cît cazul fiecăreia — rămîn mai în urmă. Pe continent, în frunte
Ideea de Naţiune. A fost suficient să schiţez sumar profilul este Spania. Ea este prima dintre marile ţări de pe continent care
acesteia în contrast cu Ideea de Popor şi Ideea de Cetate, ajunge să se constituie ca Stat naţional unitar. Mi se pare o
care sînt forme de societate intermediare între Trib şi eroare din partea istoricilor obişnuinţa de a-i atribui Franţei
Naţiune. Dacă o Naţiune nu este, fără discuţie, un Popor, cu
precedenţa cronologică, pe temeiul împrejurării că Ludovic al
atît mai puţin poate fi un Trib. Nu mai puţin incongruentă e
Xl-lea a izbutit să re-
şi cea de-a doua afirmaţie a sa. Naţiunea, evident, s-a simţit
pe sine însăşi ca un tot. Aşa stau însă lucrurile cu orice ca pe una din butadele numite de către englezi humour. Acest humour
societate: cu familia, neamul sau clanul sau Sippe, cu englezesc este, cel puţin de vreo cîteva generaţii, foarte diferit de cel al
cartierul, localitatea, ţinutul, regiunea, Statul. Dar a te simţi lui Swift sau Sterne, care era suveran. Astăzi e o pretenţie de inge-
niozitate aflată la îndemîna tuturor capitalurilor intelectuale şi pe care,
ca un tot nu exclude posibilitatea ca, în acelaşi timp, să-ţi la drept vorbind, aproape toţi britanicii o exercită zilnic. La fel şi scri-
simţi acest tot al tău ca pe o parte a altuia mai amplu. itorii, dar la ei lucrul e mai grav, pentru că ea constă aproape totdeauna
Socialitatea — numesc socialitate funcţia vitală prin care într-o frivolitate ideatică apăsată, falsă în conţinut şi impertinentă ca
individul se simte ca făcînd parte dintr-o societate — este intenţie. Toynbee obişnuieşte să scrie pagini după pagini cu o serio-
totdeauna stratificată. Fiecare strat constă într-un anumit zitate de farmacist, cînd, dintr-o dată, îl vedem cu surprindere făcînd o
nivel de convieţuire şi acest nivel depinde de densitatea pe piruetă, ieşindu-şi din pepeni şi depunînd pe coala albă de hîrtie ceva de
genul unui „banc". Aceste butade de ordinul humour, aceste entre-
care o poate avea acea convieţuire. (Nu e locul să precizăm chat-mi intempestive reprezintă Ersatz-\A a ceea ce, la un scriitor au-
aici factorii care determină „ecuaţia de densitate" tentic, numim stil. Frecvenţa acceselor de frivolitate la scriitorul englez
corespunzătoare fiecărei forme de convieţuire.) Formula lui nu-şi poate avea originea în deficienţe individuale. Cred că dacă se pre-
Toynbee, dacă am lua-o în serios, ar însemna că Naţiunea cizează rolul pe care 1-a avut scriitorul englez în cadrul naţiunii sale,
implică o secesiune efectivă a întregului „Civilizaţia spre deosebire de cel care le-a revenit scriitorilor continentali, se va
găsi o explicaţie destul de convingătoare. Să ne amintim că Anglia, ca
Occidentală", ceva asemănător cu braţul caracatiţei care,
corp colectiv, nu le-a acordat niciodată atenţie scriitorilor săi (ceea ce
umplîndu-se de spermatofori, se strangulează, se separă de nu însemnează că aceştia nu ar fi exercitat o înrîurire profundă, deşi
tors şi pluteşte pe cont propriu în ape, aşteptînd să fie în mod indirect, asupra politicii sale, aşa cum au stat lucrurile cu „radi-
ingurgitat de o femelă1. calismul" lui Bentham, James Mill etc). A fost pesemne aici o mare
reuşită a naţiunii engleze, dar este indiscutabil că a avut urmări foarte
1
E de preferat să-i întindem lui Toynbee o mînă de ajutor nelu- ciudate asupra modului de a fi al scriitorilor ei.
îndu-i cuvintele în serios, ci ca pe un soi de glumă pe care şi-a îngăduit-o,
88 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM NAŢIONALITATE ŞI NAŢIONALISM 89

unească toată ţara sub suzeranitatea sa. Dar suzerainete nu atestă că Franţa ajunsese în ultimul stadiu al dezvoltării
este încă „suveranitate". Franţa continuă să fie articulată naţionalităţii sale, cînd o naţiune are nevoie să se simtă ca
feudal şi sub această articulare încă mai palpită pluralitatea Stat „independent", „suveran". Dar încă au mai continuat,
diferenţială de „naţiuni", de Stămme şi de „ţări". Juridi-ceşte deşi sub o formă reziduală, frămîntările particularismului
vorbind — în sensul dreptului medieval — autorităţile se care se concertase în Ligă şi a cărui ultimă manifestare a fost
unesc sub o singură mînă, dar acestei unităţi juridice nu-i conspiraţia lui Cinq-Mars, susţinut de Soissons, Bouillon şi
răspunde încă unitatea naţională. Bretania şi Provenţa, Orleans (1642).
Bourbonnais-ul, Orleans-ul şi Navarra continuă a trăi fiecare în Spania, în jurul aceleiaşi date, reizbucneşte din senin
pe cont propriu. Burgundia, Franc-Comitatul (Franche- particularismul Cataloniei (războiul cu Portugalia nu are
Comte) şi Artois-ul rămîn în afara Franţei, ca regiuni ale relevanţă în acest caz, fiindcă ea nu a fost niciodată unită
Sfîntului Imperiu Roman. Agitaţiile şi mişcările interne naţional cu Castilia). Dar această zguduire vag secesionistă,
constante din timpul următoarelor şase domnii vădesc cu pe lîngă faptul că îşi are originea într-o intrigă a lui Ri-
prisosinţă insuficienta maturitate a Franţei ca Stat naţional; chelieu, nu trebuie să ascundă realitatea impresiei produse
cu alte cuvinte, ca naţiune în plină dezvoltare a formei din 1550 de către Spania asupra celorlalte popoare europene;
„societate". Ludovic al Xl-lea îşi exprimase idealul de a reuni impresia stranie de ceva necunoscut înainte (pentru că
întreaga Franţă sub un singur corpus iuris. Nu era însă decît Anglia trăia departe şi separat), cea a unei ţări mari — mari
un ideal şi a fost nevoie de încă un secol şi un sfert pentru ca pentru dimensiunile acelei faune istorice — care, din-tr-o
Henric al IV-lea să le poată spune locuitorilor din Bugey, dată, se transformase într-un bloc, într-o figură istorică
care tocmai fusese integrat coroanei prin tratatul de pace cu nemaiauzit de compactă. Era Naţiunea, cu toate atributele
Carol-Emanuel de Savoia (1601): 77 etait „ raisonnable " sale.
que, „puisque " vous pariez naturelle-ment le francais, vous O urmează curînd Franţa şi de aceea pînă şi în 1816, cînd
fussiez sujets au roi de France. Je veux bien que la langue Wilhelm von Humboldt, unul din primii germani care vede
espagnole demeure ă l'Espagne, l'allemande a l'Allemagne, cu claritate politica naţională, adică Naţiunea ca Stat, se
mais la francoise doist estre a moi1. Aceste cuvinte ale gîndeşte la ţara lui şi ar vrea să fi fost un Stat naţional, dar
navarrezului reprezintă deja expresia saturată şi aproape recunoaşte că, în evoluţia ei reală şi cunoscută, ea nu este
doctrinală a Ideii plenare de Naţiune, dat fiind că încă matură pentru a fi o unitate compactă de acel tip, şi
fundamentează dreptul la unitatea de suveranitate pe raţiunea trebuie să caute realizarea mult visatului său Stat naţional sub
că există o unitate de forme de viaţă — de uzuri — forma Ligii de State — Staatsverein —, iar nu, zice el, „ca
simbolizată în unitatea lingvistică. Ele Spania şi Franţa", care s-au topit într-o Masse — die in eine
Masse zusammengeschmolzen sind —. Nu propune nici
1
„Era « îndreptăţit » ca, « de vreme ce » voi vorbiţi în chip firesc măcar figura intermediară dintre Statul unitar şi Liga de
franceza, să-i fiţi supuşi regelui Franţei. Sînt de acord ca limba spa- State, care e Confederaţia. Gînditor sensibil şi de o mare
niolă să-i rămînă Spaniei, germana Germaniei, dar franceza trebuie eleganţă — de aceeaşi clasă intelectuală ca Dilthey, adică
să-mi revină mie." (N. t.)
dintre gînditorii care cugetă fără graba de a
90 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM NAŢIONALITATE ŞI NAŢIONALISM 91

ajunge la formule —, îşi dă seama de factorul esenţial în der şi rog să mi se spună dacă ele nu revelează că bărbaţii
ceea ce priveşte situaţia din Germania, şi anume că era un aceştia trăgeau cu coada ochiului către celelalte ţări care
popor cu evoluţie întîrziată1. aveau figura externă mai formată şi mai matură. Zic că
Ar fi o prostie dacă am vrea să explicăm această întîrziere trăgeau cu coada ochiului pentru că asta însemnează a te
în puţine cuvinte şi prin puţine cauze, două sînt însă clare: privi deopotrivă pe tine însuţi şi pe ceilalţi (p. 30 din cartea
împrejurarea de a nu fi fost romanizată şi Războiul de 30 de citată). Căci faptul curios este că, nevăzînd acea figură în
ani, care face ca Germania, în toate sensurile, să piardă un cazul Germaniei, ei cred că ea nu este o naţiune! Des-
secol. Ajunge, aşadar, tîrziu la ceasul deplinei sale na- centralizarea politică şi socială a Germaniei era pentru ei ca
ţionalizări, cînd posibilitatea de a acţiona în spaţiul european arborii care nu te lasă să vezi pădurea.
era deja foarte dificilă. De exemplu, nu mai sînt posibile Aşa se face că atît risorgimento-ui italian cît şi mişcarea
cuceriri — militare sau dinastice — din cauză că celelalte germană dintre 1850 şi 1870, dacă le comparăm cu procesul
naţiuni şi-au şi atins forma consolidată şi fermă şi, întrucît de definire naţională a celorlalte naţiuni mai bătrîne, au un
viaţa a devenit mai „mondială", tot restul lumii se opune anumit aer de mimetism deliberat. Italienii şi germanii ni se
cuceritorului. (De aceea Napoleon n-a fost un Carol cel par oarecum ca nişte oameni care pornesc la întemeierea unei
Mare.) Este un caz, dintr-o anumită perspectivă, asemănător Naţiuni, mulţumită modelului constituit de către cele deja
cu cel al Italiei. Ea nu se simţise Naţiune, dar, în virtutea realizate. Să nu se supere nimeni pe mine dacă voi spune că,
factorului imitativ, la jumătatea secolului al XlX-lea începe atunci cînd citeşti cu devoţiune istoria ambelor ţări din acea
să imite forma de viaţă colectivă care se precizase atît de clar epocă, îţi aminteşti involuntar de personajul unei drame
şi de strălucit în Anglia, Spania, Franţa şi Elveţia. Ingăduiţi- istorice al cărei subiect se petrece în 1620, şi care strigă la
mi să spun că eu unul suspectez o anume imitati-vitate şi în sfîrşitul actului I: „Să plecăm la Războiul de 30 de ani!"
atitudinea germană faţă de Ideea de Naţiune de pe la finele Dar profunzimea omului german se observă în împre-
secolului al XVIII-lea. A se vedea extraordinarele citate
jurarea că, fie şi aflîndu-se mobilizat în această aspiraţie de
oferite de Meinecke1 din Lessing, Schiller şi Her-
origine mimetică şi vrînd nu doar să fie o Naţiune, ci şi să fie
1
Vezi despre toate acestea faimoasa şi magistrala carte a lui Frie-drich
aşa cum erau celelalte, se umpluse de dubii şi ezitări pînă la
Meinecke, Weltbiirgertum und Nationalstaat, Berlin, ed. a 7-a revăzută, 1870 şi-şi făcuse în minte numeroase încercări de a-şi
1928, pp. 201-202. Reproduc fragmentul mai jos întrucît e extraordinar. compatibiliza acea dorinţă cu aspectul oferit privirii sale
Fiind un ghid neîntrecut, prin datele sale deopotrivă abundente şi de cea incoruptibile de către realitatea germană şi chiar
mai aleasă calitate, în urmărirea procesului formativ al conştiinţei germane
în ultima sa fază, cartea lui Meinecke îmi va servi drept fir conducător în
din Berlinul Occidental. A fost, alături de W. Dilthey şi E. Troeltsch, unul
jurul căruia îmi înfăşor propriile mele judecăţi, care sînt foarte diferite de
cele ale lui Meinecke. Dacă se va vrea să se vadă aici o critică a marii lui dintre fondatorii aşa-numitelor discipline Geistesgeschicbte şi
cărţi, să se ţină seama că uneori critica este forma cea mai autentică de Ideengeschicbte. Scrieri: Das Zeitalter der deutsche Erhebung (1906);
omagiu. Cărţile lui Meinecke m-au învăţat prea multe ca să nu fac această 'Weltbiirgertum und Nationalstaat (1908); Die Idee der Staatsraison in
menţiune. der neueren Geschicbte (1924); Die Entstehung des Historismus (1936);
1
Friedrich Meinecke (1862-1954), reputat istoric german, profesor Die deutsche Katastrophe (1946) etc. (N.t.)
universitar; în 1948 a fost primul rector al Universităţii Libere
92 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM NAŢIONALITATE ŞI NAŢIONALISM 93
cu admirabile anticipări asupra viitorului îndepărtat al Conştiinţa Naţionalităţii nu are nimic de a face în mod
faptului numit Naţionalitate. Aceste două lucruri: întîr- special cu tribalismul şi, în plus, este cu mult mai veche
zierea constitutivă a Germaniei în procesul transformării decît inventarea democraţiei. Nu e cazul, aşadar, să o iden-
sale în naţiune şi geniala clarviziune ce i-a făcut pe gîndi- tificăm pe aceasta ca pe mama Naţionalităţii, şi o numesc
torii şi pe unii dintre politicienii ei, chiar dacă aspirau în astfel pornind de la presupunerea că în respectiva coabi-
chip patriotic ca ţara lor să devină, precum celelalte, un tare misiunea masculină îi este atribuită tribalismului. Ceea
Stat naţional, să nu considere acest lucru ca pe o înfăptuire ce într-adevăr s-a întîmplat la ivirea democraţiei, prin ur-
supremă în istorie, ci că, la rîndul său, există ceva dincolo mare în primii ani ai secolului al XlX-lea, a fost că, o dată
de Naţiune, care, la ceasul potrivit, îşi va prezenta dezide- cu ea, popoarele din Occident au început a cădea sub pu-
ratele, aceste două lucruri — zic — sînt, mai cu seamă ulti- terea toxică a demagogilor — fie ei de dreapta sau de stîn-
mul, exact ceea ce nu sesizează Meinecke în prima sa mare ga —, iar cum unica tactică a acestor personaje iresponsa-
operă şi ceea ce face ca din expunerea sa privitoare la ideile bile este să exacerbeze totul ca să poată alcooliza masele,
germane despre naţionalitate dintre 1790 şi 1870 să lip- conştiinţa Naţionalităţii, care împlinise deja două veacuri
sească tocmai perspectiva grandioasă şi patetică pe care de viaţă liniştită şi pacifică, s-a transformat în program
în realitate o manifestă. Este splendid ca spectacol intelec- politic. Or, programele politice nu sînt fabricate niciodată
tual si moral! cu idei autentice, ci se alcătuiesc numai din isme, şi, vice-
Dar acest spectacol magnific debutează în Germania versa, cînd ceva se sumeţeşte pînă la un ism însemnează
coincizînd cronologic cu apariţia ideii democratice în toa- că a încetat să mai fie un lucru autentic, prefăcîndu-se şi
tă Europa. Or, mister Toynbee — după cum vă veţi fi amin- degradîndu-se într-un „program". în felul acesta, con-
tind — definea „spiritul Naţionalităţii" zicînd că este un ştiinţa naţională s-a transformat — eu unul aş zice şi-a băut
soi de cocteil de tribalism şi democraţie. Am apucat să ve- minţile — în naţionalism.
dem cît absurd încape în fraza aceasta emisă de manda- Acest ism, ca toate ismele, a fost catastrofal. Ismele sînt
rinul nostru de la Oxford1. ştreangurile de mătase cu care obişnuiesc să se sugrume
1
în scurtul studiu de faţă este presant nevoie să notăm doar că Bergson, Les deux sources de la morale et de la religion. Ca tot ce ne-a
Toynbee trece mult dincolo de bunul-simţ cînd face ca, în definiţia lăsat moştenire minunatul gînditor, şi cartea aceasta merită din partea
Naţionalităţii, să intervină tribalismul. Asta am şi căutat să fac în mod noastră cea mai mare atenţie. Surprinzător e însă că ea nu a fost supusă
sumar în cele de mai sus. unei critici intense şi complete care să-i evalueze exact doctrina. Lasă
Cu alt prilej voi arăta însă şi originea acestei erori la ilustrul insular. impresia că a fost compusă în două etape foarte depărtate, separate
Toynbee e foarte deficitar în materie de lumini filozofice şi tot ce face de mulţi ani, în timpul cărora boala nu i-a îngăduit lui Bergson să lu-
sub acest aspect în cartea sa e să se agate, cu o naivitate de şcolar ado- creze. Aşa se face că cele două părţi ale ei sînt atît de diferite în calitatea
lescent, de două cărţi care, după cum se vede, reprezintă pentru el gîndirii şi chiar în caratele valorii stilistice. Partea a doua e plină de toate
culmea reflecţiei filozofice; una este opera generalului Smuts, Holism locurile comune ale unui moralism „foarte secolul al XVIII-lea", şi
and Evolution. Nu aveam ştiinţă că un general ar fi compus cîndva anume cel ce izvora din editorialele jurnalistice produse sub la Troi-
vreun purana filozofic care să merite osteneala. Credeam că genera- sieme Republique. Bergson vorbeşte, în această a doua parte, de „Drep-
lii duc lipsă în general de idei generale. Alta este faimoasa operă a lui turile omului".
94 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM OPINIE PUBLICĂ ŞI PUTERE PUBLICĂ 95

atît gînditorii cît şi popoarele. Mai cu seamă atunci cînd, ca şi alt individ determinat şi exclusiv, este posibilă în mod
în cazul naţionalismului, s-a ajuns, mulţumită intervenţiei normal doar dacă aceştia pot conversa. Pentru a izbuti să se
hiperdemagogilor, să se facă din el un hipernaţiona-lism. înţeleagă, pentru a-şi uni sufletele, intimităţile, singurătăţile
Progresiunea aceasta era inevitabilă. E un bine cunoscut — căci asta este dragostea: încercarea de a face schimb între
spectacol de circiumă. Cum demagogia, ziceam, este o două singurătăţi — sînt, cu sila, consemnaţi într-o limbă.
alcoolizare a maselor, se ştie că alcoolicii au nevoie de un Limba aceasta însă nu depinde de nici unul din ei, ca indivizi
alcool tot mai tare. determinaţi. Limbajul se află acolo, în afara lor, în acel
Războaiele din ultimele veacuri au fost războaie dinas- acolo care e colectivitatea, mulţimea. Din partea acesteia se
tice, nu războaie între naţiuni. Revoluţia franceză, cu ideea abate asupra ambilor indivizi o presiune ce constă în a se
sa de naţiune sub arme, e cea care a iniţiat războaiele pro- vedea siliţi să accepte gramatica şi vocabularul acelei limbi.
priu-zis naţionaliste, în care un popor din Europa pretindea Ei bine, cuvintele şi formele sintactice nu sînt altceva decît
să supună, mai mult sau mai puţin, pe celelalte. Asta însă n-a uzuri ale societăţii, uzuri verbale.
fost niciodată cu putinţă. De ce ? Să luăm însă alt exemplu de uz, foarte diferit. Dacă unul
 [„OPINIE PUBLICĂ" ŞI „PUTERE PUBLICĂ". dintre dumneavoastră, din motive pur individuale, vrea să
-ECHILIBRUL EUROPEAN. - DREPTUL treacă strada într-un oraş cu populaţie numeroasă, agentul de
CUTUMIAR.] circulaţie îl împiedică s-o facă. Dar acest act al agentului de
circulaţie nu provine de la el, ca individ. Din punct de vedere
Am spus că o societate este convieţuirea unor indivizi personal, el nu are nici un interes ca dumneavoastră să nu
umani sub un sistem de uzuri. Uzurile sînt o presiune per- treceţi strada. Nici el cu dumneavoastră, nici dumneavoastră
manentă pe care o simte asupra sa individul şi care provine cu el nu vă aflaţi în nici un fel de relaţie interindi-viduală. El e
din acea entitate impersonală, iresponsabilă şi automată ce instrumentul sau organul indefinit al uneiputeri aflate în
este colectivitatea în mijlocul căreia trăieşte. Subiectul spatele lui: puterea publică. Dar această putere publică, slujită
uzurilor nu este nimeni, mai bine zis este Nimeni, e ceea ce de organe executive, care se numesc de obicei State, nu este
obişnuim să numim Mulţimea. Aşa se face că lucrarea în decît intervenţia activă, energică, inclusiv corporalmente
care-mi expun doctrina despre societate se intitulează El energică, a „opinieipublice". Dacă n-ar exista opinie publică,
hombre y la gente (Omul şi mulţimea)1. Un exemplu de uz şi, n-ar exista putere publică şi, cu atît mai puţin, Statul. Cînd
ca atare, de presiune socială mecanică asupra individului e acea intervenţie energică asupra individului nu provine, în
limba. Dacă un anumit individ vorbeşte cu femeia pe care o ultimă instanţă, de la „opinia publică", e vorba de un fenomen
iubeşte, acest comportament uman este interindividual. Dar anormal, oricît de frecvent am vrea, dar totdeauna mult mai
tocmai o relaţie ca aceasta, care nu poate avea loc decît între puţin decît normalitatea autentică. Anomalia rezidă în faptul
un individ determinat şi exclusiv că, lipsind temporar „opinia publică", nu există propriu-zis
„putere publică", ci doar puteri ale unor grupuri particulare,
1
Vezi Omul şi mulţimea, Humanitas, Bucureşti, 2001. (N.t.) întemeiate pe opinia unui grup sau a altuia. Aceste puteri
particulare se află în-
96 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM OPINIE PUBLICA ŞI PUTERE PUBLICĂ 97

tr-o luptă declarată sau latentă, pentru că opiniile pe care pur dinamică. Grecii, am spus-o deja, au fost incapabili să
ele se întemeiază sînt grav divergente. E situaţia unei co- vadă orice fel de Stat afară de cel vizibil şi tangibil al
lectivităţi sau societăţi care se numeşte „război civil" — fie Statului-Cetate.
acesta sîngeros ori blînd —. Repet însă, normalitatea e să In Politica lui Aristotel nu există o viziune asupra unor
existe o „opinie publică", cea care suscită automat în so- fapte politice atît de enorme ca marile monarhii macedo-
cietate fenomenul „puterii publice". Nu contează dacă neană şi persană. La vedere e tot polisul, monarhic sau nu.
aceasta e exercitată sau nu de organe speciale prestabilite Uriaşele conglomerate sociale, pe care, în comparaţie cu
şi permanente, adică de cele ce sînt de obicei numite, sensu ea, le reprezintă acele mari naţiuni debordează cîmpul vi-
stricto, cu o anumită doză de eroare, Stat. După judecata zual al lui Aristotel. Dar lucrul e încă de înţeles la el. Ma-
mea, această noţiune obişnuită de Stat nu se adaptează la cedonia sub Filip sau Alexandru erau în vremea lui doar o
nenumăratele forme pe care le ia puterea publică pentru aventură — de unde faptul surprinzător că, deşi Aristotel
a se exercita. fusese profesorul lui Alexandru şi trăise la curte, nimic din
Or, este indiscutabil că toate popoarele din Occident asta nu transpare vreodată în opera lui. Dar Polibiu vine după
au trăit întotdeauna submerse într-un cadru — Europa — ce Diadohii dăinuiau deja de un secol şi jumătate, şi el le
unde a existat mereu o opinie publică europeană. Şi dacă relatează anume istoria. Totuşi definiţia acestor State nu apare
ea exista, nu se putea să nu existe şi o putere publică euro- nici în teoria politică din secolul al II-lea î.Cr. Ceea ce ne
peană care şi-a exercitat neîncetat presiunea asupra fiecă- îndreptăţeşte să credem că mintea grecilor se şi închisese
rui popor. In acest sens, adică cel autentic şi riguros, o anu- faptelor noi şi era incapabilă să reacţioneze în faţa lor cu noi
mită formă de Stat european a existat întotdeauna şi nu noţiuni, rămînînd să se rotească pentru totdeauna,
există nici un popor care să nu-i fi simţit presiunea, uneori prizonieră a lor, pe orbita vechilor concepte. Polibiu face
teribilă. Numai că acel Stat supranaţional sau ultranaţio- însă un efort genial pentru a urmări noul şi giganticul fapt
nal a avut figuri foarte distincte de cele adoptate de către roman. Dar înţelegerea îi era facilitată fiindcă Roma era o
Statul naţional. Să reţinem însă că acesta, dacă-1 contem- polis, urbs; aşa se face că-i descoperă specificul ca polis —
plăm în dezvoltarea lui începînd din Evul Mediu, s-a ma- constituţia şi etosul sau virtuţile ei —, dar nu şi
nifestat de asemenea, la rîndu-i, cu fizionomii foarte dife- organismul colosal creat, pe ecumene, de către Roma şi
rite şi, uneori, greu de identificat1. Dar figura pe care a care avea să fie Imperiul.
avut-o Statul european, existent totdeauna cu mai mare Ar însemna să recădem în limitarea antică dacă nu am
sau mai mică vigoare, nu e la fel de lesne perceptibilă ca descoperi unitatea puterii publice decît acolo unde ea a
un rege sau ca preşedintele unei Republici. Figura lui este adoptat măşti deja cunoscute şi parcă solidificate de Stat;
1
adică, în naţiunile particulare din Europa. Neg categoric
Un exemplu impresionant este investigaţia aproape angoasantă că puterea publică decisivă ce acţiona în fiecare dintre ele
prin care oameni ca G. von Below caută în Evul Mediu german timpuriu
„ceva de genul" unui Stat. Vezi cartea sa Der deutsche Staat des Mittel- ar consta exclusiv dintr-o putere publică internă sau naţio-
alters, 1,1914. (Georg von Below, 1858-1927, istoric german al eco- nală. Se cade să ne dăm definitiv seama că, de multe secole
nomiei şi dreptului constituţional, de orientare conservatoare. — N. t.) încoace — şi cu conştiinţa lor de acum patru sute de ani —,
98 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM PLURALITATEA NAŢIUNILOR 99

toate popoarele din Europa trăiesc supuse unei puteri publice ropa nu e decît o naţiune alcătuită din mai multe" — n.t.), iar
care prin însăşi puritatea ei dinamică nu permite altă pe Balzac îl făcea să vorbească, pe un ton mai romantic,
denumire decît cea extrasă din ştiinţa mecanicii: „echilibrul despre la grande familie continentale, dont tous Ies efforts
european" sau balance of Power. tendentâje ne sais quel mystere de civilisation1 („marea
Acesta e autenticul guvern al Europei care ordonează în familie continentală, ale cărei eforturi, toate, tind către nu
zborul său prin istorie roiul popoarelor, răzbătătoare şi ştiu ce mister al civilizaţiei" — n.t).
belicoase ca nişte albine, scăpate din ruinele lumii antice. Dacă privim, aşadar, naţiunile — să zicem, prin transparenţă
Unitatea Europei nu este o fantezie, ci e realitatea însăşi, iar —, descoperim în ele societatea europeană ca filigranul în
fantezia este exact contrariul: credinţa că Franţa, Germania,
hîrtie. Sînt şi unii care nu izbutesc s-o vadă. De unde vine
Italia sau Spania sînt realităţi substanţiale, prin urmare
cecitatea asta ? Nu e accidentală şi nu-şi limitează
complete şi independente.
incapacitatea la cazul acesta, ci o surprindem aplicată tuturor
Se înţelege însă că nu toată lumea poate percepe cu cla-
ritate realitatea Europei, deoarece Europa nu e un „lucru", ci dimensiunilor istoriei; mai mult, ea este congenitală însuşi
un echilibru. încă în secolul al XVIII-lea, istoricul exerciţiului inteligenţei; aceasta reacţionează în faţa unei
Robertson1 a numit echilibrul european the greatest secret of realităţi creînd o schemă, ceea ce obişnuim a numi o „idee"
modern politics („cel mai mare secret al politicii moderne" sau un concept; ideea este încapsulată într-un nume. Cea mai
— n.t.). mare parte a tovarăşilor noştri de specie, cînd dispun de
 [PLURALITATEA NAŢIUNILOR] numele a ceva, cu ideea respectivă inclusă, devin incapabili să
mai vadă şi acest ceva, adică realitatea pe care o numesc şi o
Mare secret şi paradox, fără îndoială! Pentru că echilibrul concep. Numele şi ideea se interpun între lucruri şi noi ca un
sau balanţa puterilor e o realitate care constă esenţial-mente ecran opac. Curios e că ideile, menite să ne înlesnească
în existenţa unei pluralităţi. Dacă această pluralitate s-ar perceperea clară a realităţilor, slujesc multor oameni în scopul
pierde, ar dispărea şi unitatea dinamică. Europa este, într- exact contrar: pentru a pune pe fugă realităţile, pentru a se feri
adevăr, un roi: multe albine şi un singur zbor. de viziunea lor adecvată. Trec ca nişte somnambuli prin viaţă,
Caracterul unitar al magnificei pluralităţi europene este popriţi în dermato-sche-letul ideilor lor, al „locurilor lor
ceea ce aş numi omogenitatea bună, cea care e fecundă şi comune". Tocmai de aceea e presant necesar să ne instruim
dezirabilă, cea care-1 făcea şi pe Montesquieu să spună: într-o nouă optică, pentru ca ea să ne lase să vedem, prin
L'Europe n'est qu'une nation composee deplusieurs2 („Eu- numele şi formulele ce pretindeau pînă acum să jaloneze şi să
1
William Robertson (1721-1793), istoric scoţian; a scris, printre reprezinte diversele realităţi componente ale ansamblului
altele: History ofScotland, During the Reigns ofQueen Mary and of uman, corpul efectiv, autentic al acelor realităţi. Aşa ceva se
King James VI (1759); History of the Reign of Charles V(1769), tra petrece în mod ab-
dusă imediat în numeroase limbi europene. (N.t.)
2
Monarchie universelle: deux opuscules, 1891, p. 36. 1
CEuvres completez, Calmann-Levy, voi. XXII, p. 248. [Cele cinci
paragrafe precedente reiau un fragment din „Prefaţa pentru francezi"
din Revolta maselor.]
100 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM PLURALITATEA NAŢIUNILOR 101

solut special în cazul realităţilor care constituie Dreptul şi, clauzele promulgării sale: se întemeiază pe o porţiune de
dintre ele, în mod şi mai special, în cazul Statului. Trebuie valabilităţi sociale pe care legea le consideră presupuse sau
să învăţăm a nu ne imagina că realitatea drept constă numai care, cunoscute fiind, sînt trecute sub tăcere. în al doilea
în ceea ce enunţă prescripţiile sancţionate cum se cuvine. rînd, există totdeauna norme care sînt autentic juridice şi
Şi asta atît cînd vorbim despre Drept în ansamblu, cît şi care totuşi nu au fost niciodată sancţionate şi statuate. Un
cînd ne referim la o instituţie determinată. Realitatea drept exemplu în acest sens, cel mai puţin caracteristic şi im-
nu se termină în ceea ce formulează prescripţiile acelea. portant, ar fi aşa-numitul „Drept cutumiar", deşi nu e
Corpul său efectiv continuă dincolo de ele şi uneori e cu puţin lucru a putea aminti că ultimul cuvînt al lui Ihering 1
neputinţă, fără a cădea într-o abstracţie falsificatoare, să despre Dreptul roman a fost să spună că fusese constituit
secţionăm o întreagă latură a vieţii colective. Savigny1 avea aproape integral din acea formă nestatutară de Drept. Mult
cu prisosinţă dreptate cînd spunea că das Recht hat kein mai edificator în ceea ce vreau să spun este să consemnăm
Dasein fiir sich, sein Wesen vielmehr ist das Leben der această enormă realitate: toate legile civile şi publice ale
Menschen selbst, von einer besonderen Seite angesehen2 Dreptului roman iau de bună această „lege" niciodată for-
(„Dreptul nu are existenţă empirică proprie, esenţa lui este mal sancţionată, prescrisă sau enunţată: „Este obligatoriu
mai degrabă viaţa însăşi a oamenilor contemplată dintr-un pentru fiecare cetăţean roman să se comporte astfel încît
punct de vedere special"). Cu toate aceastea, în „şcoala Roma să poată subzista." Ar fi o greşeală să presupunem
istorică" noţiunea mistică şi nebuloasă a Volksgeist-ului că acest truism, căci este, fără îndoială, un truism, nu ex-
face ca unor formule nimerite precum aceasta să-i cores- primă o realitate compactă, iar altă greşeală ar fi să presupu-
pundă numai idei vagi şi neconfirmate în detaliu, în vreme nem că acea valabilitate juridică a existat mutatis mutandis în
ce cu exact aceleaşi cuvinte eu enunţ o sarcină riguroasă, toate ţările si Statele2.
precisă şi controlată pe care orice instituţie e datoare să
1
o execute. Rudolf von Ihering (1818—1892), jurist german, profesor la Basel,
în primul rînd, instituţia definită într-o lege sau într-un Rostock, Giessen şi Viena, reprezentant al unui naturalism juridic
convolut de legi e totdeauna, în realitatea sa efectivă şi com- care explică dreptul prin relaţii cauzale, pornind din realitatea socie
tăţii. {N.t.)
pletă, mult mai extinsă decît ceea ce este formal statuat în 2
Esenţializînd lucrurile, e foarte probabil că această situaţie, cu
1
o valoare plenară, nu apare în toată panorama istorică, aşa cum ne este
Friedrich Cari von Savigny (1779-1861), jurist şi filozof german ea concret cunoscută astăzi, decît în două societăţi: Roma şi Anglia.
al dreptului, profesor universitar la Marburg şi Berlin, fondator al Ea este foarte clară mai cu seamă în Roma. Nu putem înţelege luptele
„şcolii istorice", care dă întîietate absolută surselor. întemeiază (îm dintre ordines sau clasele sociale romane — patricieni şi plebei mai întîi,
preună cu K.F. Eichhorn şi J.F.L. Goschen) Zeitschrift fur geschicht- cavaleri şi optimaţi după aceea —, nici variaţiunile legale cărora le-au
liche Recbtswissenscbaft (1815). Autor, printre altele, al monumen dat naştere, dacă nu ţinem seama de realitatea acelei „legi" bazale care
talei Geschichte des romischen Rechts im Mittelalter (1815-1831). este inclusă în întreaga legislaţie romană — cutumiară şi nestatuta
(MM) ră —, asemenea firului roşu în toate parîmele Marinei Regale engleze.
2
Vom Beruf unserer Zeitfhr Gesetzgebuung und Rechtswissen- Studiul oricărei instituţii romane —pater familias,proprietas, testamenti
schaft (1814), Freiburg, Neudriick, 1982, p. 18. factio, legis aaiones etc. — ne-ar scoate la lumină complementele juridice
102 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM CAZUL GERMANIEI 103
[CAZUL GERMANIEI] dincolo de realitatea exclusiv germană — tocmai el, care a
văzut cel dintîi Germania propriu-zis şi strict vorbind ca
Acea optică deficientă este cauza ce face ca în contem- naţionalitate cu toate atributele sale —, realitatea istorică
plarea istoriilor naţionale să nu se pună constant în evidenţă concretă, activă şi fără nici un caracter utopic care era „con-
fondul permanent al societăţii europene, mai concret certul european", să se lanseze spunînd: „Astfel, nici el nu a
vorbind, „puterea publică" europeană, acţionînd asupra lor, urmat în mod consecvent marele gînd al unei autonomii
şi de care nici chiar un istoric de o atît de autentică naţionale pentru Germania pe care tocmai el, printre primii, 1-a
perspicacitate ca Meinecke, atunci cînd narează evoluţia expus cu acuitate conceptuală; nici el nu s-a putut desprinde
ideii naţionale germane în seria marilor săi gînditori, înce- total de convingerea că există comunităţi supra-naţionale în
pînd cu Wilhelm von Humboldt, nu observă adevăratul sens viaţa Statului pe baza cărora se poate construi politic, pe baza
al multora dintre cuvintele lor. De aceea, în cartea lui, şi nu cărora se poate chiar întemeia existenţa propriei naţiuni" {op.
doar o dată, ni se pare de neînţeles cum pînă şi bărbaţii aceia,
cit., p. 200).
care doreau intens naţionalitatea pentru Germania şi vedeau
Puteţi vedea aici iluzia optică pe care am încercat să o
cu desăvîrşită claritate în ce consta ea, puteau manifesta
clarific. Puteţi vedea aici cum copacii naţionali europeni nu-1
totuşi rezerve. In fapt, urmează Meinecke, orbit de
lasă pe acest istoric ilustru şi magistral să vadă pădurea
convingerea că naţionalitatea este forma istorică de colec-
Europa1. Rezerva lui Humboldt, a lui Stein, a lui Gnei-senau,
tivitate supremă şi superioară. O vrea pentru Germania —
ca şi, mai înainte, a lui Niebuhr2, strădania lor de a încastra
care în tinereţea lui părea a fi realizat-o — şi consideră orice
„naţionalitatea germană" în blocul istoric real al Europei, nu
precauţie faţă de ea şi orice limitare a dreptului ei ca pe ceva
provenea, aşa cum presupune Meinecke, din idei nepolitic-
implicit şi antiistoric, vestigiu al nebulozităţilor raţionaliste
pe care le colportase filantropismul de doi bani din secolul al universaliste, cu alte cuvinte cosmopo-
XVIII-lea1. Asta îl face pe Meinecke ca, atunci cînd 1
Mă grăbesc să atrag atenţia că această cecitate se manifestă în car
Humboldt insistă să se apeleze sau să se ţină seama, tea citată, publicată în 1907. în schimb, Staatsrdson, care e din 1925,
mi se pare scrisă din altă perspectivă. La p. 468 (Die Idee der Staat-
nestabilite, dar valabile, fără de care aceea n-ar fi existat şi nici n-ar avea rdson, ed. a 2-a, 1925), el respinge acea orbire naţional-isfci. Cu sigu
o semnificaţie inteligibilă. Termenii formulaţi ai unei legi sînt ca o insulă ranţă, oftalmia iniţială fusese deja corectată în studii publicate între
vizibilă a cărei realitate completă este imensul munte submarin al cărei cele două date, dar pe care eu, bietul de mine, nu le cunosc.
2
vîrf este ea, dar pe care nu-1 vedem. Vezi unele indicaţii în acest sens Karl Heinrich Friedrich Stein (1757-1831), om de stat prusian,
în eseul meu nedus pînă la capăt Del imperio romano, capitolul „Teo- prim-ministru al Prusiei (1807-1808), consilier personal al ţarului
ria de los complementos en la vida colectiva". [Vezi volumul Las Alexandru I; unul din promotorii cei mai influenţi ai coaliţiei antina-
Atlântidas y Del imperio romano publicat în colecţia „Obras de Jose poleoniene. A iniţiat importanta publicaţie Monumenta Germaniae
Ortega y Gasset", care reuneşte unele lucrări de istoriologie.] Historica. August Wilhelm Anton, conte (graf) Neidhart von Gnei-
1
Nu mă îndoiesc că printre publiciştii de rînd activi pe atunci se senau (1760-1831), feldmareşal şi reformator militar prusian. Barthold
perpetuau o serie de bigotisme umaniste, dar este un fapt că la marile Georg Niebuhr (1776-1831), istoric german, iniţiator al unei noi ere
figuri despre care ne vorbeşte Meinecke nu găsesc altceva decît vagi urme în studiile istorice prin metoda criticii surselor, operă principală: Ro-
similare. Despre cel mai raţionalist, Fichte, vorbesc în cele ce urmează. mische Geschichte, 3 voi., 1811-1832. (N.t.)
104 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM CAZUL GERMANIEI 105

lite, de tip secolul al XVIII-lea, ci dintr-un simţ cum nu se unei mari puteri sau alteia fie drept ajutor, fie drept pretext.
poate mai realist, atît politic cît şi istoric. Acea „colectivitate Nimeni nu ar putea evita atunci ca Germania ca atare să se
politică ultranaţională" nu e o fantasmagorie. Nici o naţiune transforme într-un stat cuceritor, ceea ce nici un german
europeană nu s-a dezvoltat şi nici n-a izbutit să-şi atingă autentic nu poate dori, deoarece în zilele noastre se ştie ce
forma plenară decît graţie unui fond ultra sau supra-naţional, merite notabile a obţinut naţiunea germană în cultura sa
care era tocmai realitatea europeană totală. Şi e un fapt că intelectuală şi ştiinţifică chiar şi în absenţa vreunei proiecţii
însuşi Meinecke ne relatează admirabil cum, în 1815, politice spre exterior, dar, în schimb, ar fi cu totul
germanii simt cu atîta vivacitate Europa, adică echilibrul imprevizibil ce efect ar putea avea o asemenea proiecţie
european, încît pînă şi cei mai mari naţionalişti de atunci, asupra acestui aspect însuşi."1
precum Stein şi Gneisenau, nu ezită nici un moment să-şi Un paragraf ca acesta îl numesc „miracol de inteligenţă",
amputeze ţările ca să cedeze cîte o porţiune din ele Rusiei şi de intuiţie profundă, de supremă măsură istorică. în el, în
Angliei. Fiindcă înţelegeau că nu se putea obţine nimic pentru cuvinte simple, se profetizează un secol şi jumătate de
naţiunea lor dacă nu se asigura, simultan, convieţuirea
istorie germană şi europeană.
europeană, prin urmare, societatea Europa. Aşa se explică şi
La fel trebuie să ne opunem şi modului de a reacţiona al
surprinderea noastră cînd vedem cum Meinecke ridică obiecţii
lui Meinecke faţă de gîndul admirabil în care Niebuhr (1814)
la următorul paragraf în care Hum-boldt îşi apără soluţia
„aprobă cruciada legitimistă contra Revoluţiei franceze". Asta
naţională, şi anume aceea de a face din Germania o Ligă, nu o
i se pare lui Meinecke o aberaţie şi îi sună a blasfemie. Nu
Confederaţie, nici un Stat naţional, dat fiind că acesta din
cred că respingerea lui s-ar inspira din idolatria vulgară
urmă ar fi fost necopt atunci, din pricina stării interne a
pentru Revoluţia franceză în măsura în care a fost revoluţie,
Germaniei, iar confederaţia era imposibilă dacă în ea urmau să
ci dintr-un reziduu de bigotism naţionalist care-1 face să
existe două puteri atît de redutabile ca Prusia şi Austria.
simtă ca pe un sacrilegiu opoziţia altor popoare la ceea ce era
Paragraful, care mi se pare un miracol de inteligenţă, de
francez în acea mişcare revoluţionară. în această reacţie se
realism politic şi de măsură istorică, sună astfel: „Nu se poate,
învederează că Meinecke credea, cînd şi-a compus cartea, în
cu nici un chip, să dăm uitării finalitatea adevărată şi adecvată
principiul naţionalităţii cu credinţa fermă a unui om de rînd,
a Ligii în măsura în care ea este relaţionată cu politica
adică o credinţă pentru că aşa trebuie şi, ca atare, fără limite
europeană. Această finalitate este de a asigura pacea; întreaga
sau menajamente. In cartea lui nu admite şi nici nu poate
existenţă a confederaţiei se bazează pe menţinerea echilibrului
concepe că ar fi o chestiune de bun-simţ ca un naţionalist să
cu ajutorul unei forţe gravitaţionale inerente; acest echilibru ar
creadă că are datorii nu doar faţă de naţiunea sa, ci şi faţă de
fi total tulburat dacă în seria Statelor europene, în afara ger-
corpuri istorice mai ample. Această sensibilitate la o realitate
manilor, de cea mai mare însemnătate luaţi izolat, s-ar in-
ultranaţională o numeşte „invazie a unor idei nepolitice în
troduce un nou Stat colectiv, nesuscitat de un echilibru per-
Stat" (p. 218). Cele scrise însă de Niebuhr în Preussens Recbt
turbat, ci de o activitate, ca să spunem aşa, arbitrară; Stat care
gegen den săchsischen
n-ar întîrzia să lucreze pe cont propriu şi care ar servi
1
Citat de Meinecke, Weltbiirgertum und Nationalstaat, p. 202.
106 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM CAZUL GERMANIEI 107

Hofmi erau decît acestea: „Dacă coaliţia împotriva Revoluţiei tant în raport cu Germania, apare drept lucrul cel mai anti-
franceze nu ar fi procedat atît de lînced şi de stupid, încît german din cîte se pot imagina. Bismarck a fost primul care a
conduita sa nu dădea loc nici unei speranţe de salvare, n-ar fi exploatat cel mai mare defect german, şi anume furor teu-
fost nimica de obiectat contra doctrinei pe care se baza tonicus1. Am spus însă mai sus că, ajungînd la el dinspre
uniunea iniţială, potrivit căreia există o colectivitate de State 1800 şi comparîndu-1 cu conduite recente, ceea ce sare cel
europene, chiar dacă nu sînt conduse de nici o federaţie mai mult în ochi e reţinerea lui. Şi cauza care ne face capa-
efectivă şi fiecare Stat este dator a interveni în ceea ce are bili să vedem în el atît de marcat aspectul acesta este că pa-
importanţă pentru Europa." Mie mi se pare perfecţiunea ginile anterioare ale cărţii lui Meinecke ne-au învederat acea
întruchipată, şi nu în virtutea vreunui ideal utopic către o Grundlicbkeit, seriozitatea cu care germanii, după 1800,
unitate a Europei, ci, dimpotrivă, pentru că văd aici percepţia meditaseră asupra temei „naţionalităţii" în general şi în spe-
clară a faptului că Europa era şi continua să fie şi la ceasul cial asupra cazului german, evitînd superficialităţile retorice
acela o realitate ultranaţională, după cum au demonstrat-o şi şi frivolităţile insolente, abordîndu-1 în mod profund —
faptele înseşi un an mai tîrziu. Să-1 alăturăm, aşadar, pe adică de profundis, nemţeşte —. (Căci n-are rost s-o mai
Niebuhr lui Humboldt, Stein, Gnei-senau în perspectiva a întoarcem pe toate feţele: asta e tot ce poate fi mai nemţesc
ceea ce va adăuga numaidecît textul meu. din nemţitate. De aceea, în această Germanie politiceşte şi
Ar fi indicat ca, aplicînd noua optică, să se refacă istoria economiceşte făcută praf şi pulbere, cu oraşele ei sfîrte-cate,
Ideii de Naţionalitate în Germania în secolul trecut, deoarece cu fluviile fără poduri, vom merge din nou cu toţii. De ce ?
atunci s-ar putea constata, evident şi indiscutabil, că, în Şi la ce bun ? Ca să învăţăm.)
pofida opiniei inerţiale atît de răspîndite azi, Germania de Este emoţionant să urmărim cum aceşti mari germani din
pînă la Wilhelm al Il-lea a fost ţara cea mai moderat prima jumătate a secolului trecut, care — mai cu seamă
naţionalistă din Europa. Cînd citeşti cartea lui Meinecke şi primii — poartă încă lipită de spate găoacea naţionalistă şi
faci uz de inegalabila selecţie de citate din care e alcătuită, te antiistorică a secolului al XVIII-lea, făuresc încetul cu în-
uluieşte moderaţia, precauţia, realismul clarvăzător, cetul conceptul de Naţiune autentic şi substanţial. Sînt siliţi
previziunea pericolelor cu care a fost gîndită şi tratată, de- să lupte cu ideea — încă vie în sinea lor — că există un
ceniu după deceniu, problema Naţiunii germane. Cînd ajungi singur mod propriu-zis uman de a fi om, o „natură umană",
la Bismarck, avînd în urma ta lectura capitolelor anterioare, astfel încît diferenţele naţionale ar fi doar abateri de la acea
observi şi mai manifestă partea de măsură, de conştiinţă exemplaritate. A fost nevoie de un anumit curaj sentimental
europeană, de simţ al responsabilităţii istorice, de „obligaţii" pentru a pune în valoare, în ciuda acestei concepţii, modurile
faţă de Ultra-Naţiunea care era şi este Europa, prezente la diferenţiale ale fiecărei ţări. Acesta e în-
acest „cancelar de fier", în ciuda faptului de a fi fost primul 1
Dacă această conferinţă ar găsi un răsunet simpatetic într-o parte
om politic german care a inaugurat gestul inutil de duritate
a tineretului german — nu simt nevoia nici măcar ca acel răsunet să
intempestivă şi rictusul de fanfaronadă care, în ochii cuiva însemneze o acceptare pozitivă a doctrinei sale —, voi scrie un eseu
care, ca mine, e totodată iubitor şi dis- despre acest furor teutonicus care-mi colindă de multă vreme prin su-
flet şi reprezintă o temă despre care aş avea ceva de spus.
108 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM CAZUL GERMANIEI 109

ceputul naţionalismului. Meinecke îl numeşte nimerit „na- porul Umanităţii". Să vedem ce însemnează asta. Fichte se
ţionalism negativ". Herder a fost divinul cutezător care simte pînă în măduva oaselor patriot „naţional". Dar modul
iese din rînd şi îndrăzneşte să se entuziasmeze; cel puţin, său de a se simţi naţional este cel pe care eu îl numeam „a-
de cele mai intime manierisme ale poeziilor populare. Dar — fi-agilitate", adică a-ţi vedea naţiunea proiectată în viitor ca
a tout seigneur tout honneur — englezul Burke1 a fost cel programul cel mai bun cu putinţă de a fi om, ca atare, prin
la care, pentru prima oară, apar decis afirmate tradiţia, obi- Umanism, Universalism sau Cosmopolitism. Trebuie să fii
ceiurile, instinctul, impulsurile spontane ale fiecărui popor german pentru că a fi german însemnează a fi Umanitatea.
care fuseseră considerate pînă atunci ca veritabile pudenda Contrar deci hipernaţionalismelor recente, care voiau să facă
ale istoriei (vezi Meinecke, op. cit., pp. 136-137). Burke germană Umanitatea. Cu toate acestea — şi e un bun exemplu
nu spune doar că acceptă prejudecăţile engleze, ci că, adop- de felul cum unele şi aceleaşi cuvinte pot semnifica doctrine
tând postura unui boxer în faţa revoluţionarilor francezi, nu doar distincte, ci opuse —, ideea lui despre poporul
german ca Menschheitsvolk îl conduce în mod logic să
producători de împăienjeniri apriori, va adăuga că acceptă
cugete că „ţelul ultim al oricărei culturi naţionale este
prejudecăţile englezeşti tocmai pentru că sînt prejudecăţi.
pururi, cu toate acestea, ca respectiva cultură să se extindă
Ceea ce nu e decît un mod polemic, vexant de a rosti un
asupra întregului gen uman" — indem der letzte Zweck
adevăr imens: că omul în general nu există, că nu există aller Nationalbildung doch immer der ist, dass diese
decît omul produs în istoria fiecărui popor şi că această Bildung sich verbreite iiber das Geschlecht — (Meinecke, p.
istorie îşi are obîrşia nu în judecăţi raţionale abstracte, ci 98). Dreptul însă şi chiar obligaţia acestei germanizări a
în hazarduri, circumstanţe şi creaţii ocazionale; prin ur- lumii se întemeiază pentru Fichte în necesitatea ca Germania
mare, în prejudecăţi. Astăzi vedem cu deplină claritate şi să fi devenit în prealabil Umanitate. Pentru mine această
suficient calm că omul e în esenţă o prejudecată şi, fiind „formulă" a lui Fichte, exact înţeleasă, este cea mai clară
asta, e tot ce poate fi mai bun. Cultura, chiar şi în cel mai expresie trăită — şi, în acest sens, nu teoretică — a ceea ce,
înalt şi mai exemplar sens al ei, este arta de a lustrui cum în chip de pură teorie, paginile anterioare încearcă să
se poate mai bine prejudecata iremediabilă care sîntem. Şi prezinte ca definiţie formală a ceea ce este
e destul si atîta! o naţiune.
Fichte, care a simţit cel dintîi cu pasiune — cu avîntul E admirabil cum în această idee a poporului german
lui de bivol filozofic — naţiunea germană, este totodată ca „popor al Umanităţii", secolul al XVIII-lea, raţionalist,
cel în care dăinuie cel mai energic stilul naţionalist de gîn- utopic şi ucronic, se racordează, se încapsulează în gîndi-
dire. Acest conflict, asemeni celui dintre cremene şi amnar,
rea istorică a romantismului, a secolului al XlX-lea şi a mo-
face să ţîşnească o scînteie genială. Poporul german — gîn-
mentului [prezent]. Astfel anticipează Fichte, în zorii vea-
deşte Fichte — trebuie să fie în chip radical, frenetic, po-
cului XlX-lea, ceea ce, în 1862 — notaţi perpetuarea ideii —,
porul german, dar caracteristica acestui popor e de a fi „po-
va spune J. E. Erdmann1: Undeutscb sei, bloss deutsch zu
1
Edmund Burke (1729-1797), om politic şi politician conservator 1
Johann Eduard Erdmann (1805-1892), filozof german din şcoala
britanic, adversar al idealurilor luministe şi al Revoluţiei franceze: Re- lui Hegel. Contribuţii de istorie a filozofiei. (N.t.)
flections on the Revolution in France, 1790. (N.t.)
110 VALABILITĂŢILE SOCIALE 111
DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM

sein, „A fi doar german e antigerman."1 Burke colonizează poate fi înţeles şi caracterizat un om." Nu-1 corectez pe
capul efervescent al lui Adam Miiller2 şi acesta va fi cel Adam Miiller — mi s-au părut totdeauna constipaţi şi ridicoli
dintîi care ne va face să vedem Naţiunea ca pe o realitate scriitorii care nu-şi propun altceva decît să-i corecteze pe
individuală, mai mult încă, ne va spune în mod expres că marii lor colegi defuncţi — dacă spun că nu-i lipseşte, ca să
este ca o persoană. Şi astfel, dacă ne străduim cît de cît a deschidă larg uşile ideii sale, decît să utilizeze expresia pe
înţelege bine acest lucru, el nu face decît să enunţe purul care de multă vreme o folosesc eu însumi, şi anume: o
adevăr lipsit de nebulozităţi şi misticisme. Naţiunea însăşi e naţiune este o intimitate în sens omolog felului cum e astfel o
pentru el o „persoană" pentru că este „un întreg liber care se persoană. De aceea e tot atît de greu să se înţeleagă naţiunile,
dezvoltă şi constă în infinite influenţe reciproce de idei ce se pe cît e de dificil a face ca persoanele să nu se înţeleagă
ciocnesc şi se reconciliază". Definiţia devine însă complet greşit.
 [VALABILITĂŢILE SOCIALE]
transparentă dacă ţinem seama de contextul în care apare.
Miiller e preocupat „cum poate fi înţeleasă" şi „descrisă" o în 1937 eram înfricoşat de consecinţele pe care, după cum
naţiune. Şi răspunde: „Ei bine, la fel cum prevedeam, avea să le producă foarte curînd cecitatea marilor
---------~ naţiuni anglo-saxone faţă de ceea ce este o naţiune şi al cărei
1
Meinecke, p. 20. Se poate vedea strădania mea de a regîndi în exemplu acromegalic e opera lui Toynbee, el însuşi specialist
felul meu materialul magnific pe care ni-1 oferă marea carte a lui Mei- în afaceri mter-naţionale. Cecitatea aceea consta, înainte de
necke. Deoarece cu el se întîmplă ceva foarte caracteristic. Tidul şi multe toate, în faptul că acele ţări credeau că sînt bine informate
din paginile cărţii demonstrează şi pun în evidenţă faptul că autorul
a văzut cu toată limpezimea că trăsătura caracteristică a naţionalis- asupra celorlalte. Preocuparea mea m-a incitat să public în
mului german depînăla Bismarck este de a fi fost, totodată, cosmopo- revista londoneză The Nineteenth Cen-tury and After (iulie
litism. Ceea ce vrea să însemneze că pentru acei germani afirmarea 1938) un articol din care se cade să reproduc aici o parte. El se
naţionalităţii lor era inseparabilă, era unul şi acelaşi lucru cu afirmarea adresa englezilor şi cum englezii de după 1900 par a se fi
celorlalte naţionalităţi şi a ansamblului lor în Europa. Căci e vorba de
un cosmopolitism care, în realitate, nu are în vedere decît colectivi-
transformat în profesionişti ai pacifismului, abordam
tatea popoarelor europene şi este, ca atare, europenism. Ceea ce însă problema sub acest aspect şi-mi intitulam paginile Conceming
Meinecke subliniază atît de frumos îl lasă, în acelaşi timp, rece; mai Pacifism.
mult încă, îl supără, i se pare ceva rău, nepolitic, utopic, disturbator Naţiunile din Occident sînt popoare ce plutesc ca nişte
al unicului fapt care-1 interesează oarecum orbeşte: „ideea persona-
lităţii statale autonome pentru Germania" (p. 331). Repet însă încă o ludioni1 înăuntrul spaţiului social unic care este Europa;
dată, adevăratul realism politic era cel care se manifesta în acel cosmo- 1
ludion (< lat. ludio„saltimbanc, histrion"), aparat alcătuit dintr-o
politism specific ce consta, nici mai mult, nici mai puţin, în a ţine sea-
ma de prezenţa Europei. Mi-e greu să cred că dacă germanii ar reciti sferă goală, de care atîrnă uneori ca lest o figurină, şi prevăzută cu
azi cartea lui Meinecke nu le-ar sări în ochi evidenţa spuselor mele. un orificiu la partea inferioară; introdusă într-un borcan acoperit cu
2
Adam Heinrich Miiller, Cavaler (Ritter) von Nittersdorf (1779-1829), o membrană, sfera urcă sau coboară la orice modificare a presiunii.
teoretician al filozofiei statului şi societăţii. Cel mai important repre {N.t.).
zentant al doctrinei romantice despre stat şi societate, dezvoltînd o
concepţie organică şi catolic-universalistă. (N.t.)
112 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM V AL ABILITĂŢILE SOCIALE 113

„în el se mişcă, trăiesc şi există". Eu unul postulez o istorie tul este o operaţie spontană a societăţii, dar societatea este
a Europei care să ne povestească vicisitudinile acelui spa- convieţuire sub imperiul instanţelor. S-ar putea întîmpla
ţiu uman şi să ne permită să vedem cum a variat indicele ca actualmente aceste instanţe să lipsească într-o proporţie
ei de socializare; cum, uneori, a coborît alarmant, amenin- fără egal de-a lungul întregii istorii europene. în acest caz,
ţîndu-ne cu sciziunea radicală a Europei, şi, mai cu seamă, ar fi vorba de boala cea mai gravă de care a suferit Occi-
cum s-a comportat doza de pace din fiecare epocă în ra- dentul de la Diocleţian sau Severi încoace. Asta nu însem-
port direct cu acel indice. Acest ultim factor ne interesea- nează că ar fi şi incurabila; însemnează că ar fi nevoie să
ză cel mai mult avînd în vedere neliniştile actuale. fie chemaţi medici foarte buni, nu orice trecător. însem-
Realitatea actuală sau, mai vulgar spus, ceea ce se petre- nează, mai cu seamă, că nu se poate aştepta nici un leac
ce în lumea umană nu reprezintă o grămadă de fapte izo- de la Societatea Naţiunilor — sau de la ONU — potrivit
late, ci posedă o anatomie strictă şi o structură clară. Mai formei sub care a existat şi continuă să existe, instituţie
mult: e poate unicul lucru din Univers care are prin sine antiistorică, despre care un răuvoitor ar putea presupune
însuşi structură, organizare. Toate celelalte — bunăoară că a fost inventată într-un club ai cărui membri ar fi fost
fenomenele fizice — sînt lipsite de ea. Sînt fapte izolate în principal Mr. Pickwick, M. Homais şi alţii de aceeaşi
cărora fizicianul trebuie să le inventeze o structură imagi- teapă.
nară, deoarece prin ele însele nu o posedă. Acea anatomie Diagnosticul anterior, indiferent că ar fi corect sau eronat,
a realităţii istorice trebuie să fie studiată. Cînd e bine stu- va părea abscons. Şi aşa şi este, într-adevăr. Regret, dar nu
diată apare posibilitatea de a diagnostica cu anumită pre- stă în puterea mea să fie altfel. Şi cele mai riguroase diag-
cizie locul sau stratul corpului istoric unde s-a localizat nostice puse de medicina actuală sînt absconse. Care pro-
maladia. în lume exista o societate extrem de amplă şi de fan, cînd citeşte o analiză fină a sîngelui, vede definită acolo
puternică — societatea europeană — care, în calitate de so- o maladie teribilă ? M-am străduit mereu să combat ezo-
cietate, era constituită dintr-o ordine de bază datorată efi- terismul, care e cu siguranţă unul din relele vremii noastre.
cienţei anumitor instanţe supreme: crezul intelectual şi mo- Să nu ne facem însă iluzii. De un secol încoace, din motive
ral al Europei. Această ordine care, dedesubtul tuturor adînci şi, în parte, respectabile, ştiinţele au intrat în derivă
dezordinilor sale superficiale, acţiona în profunzimile Oc- într-o direcţie ezoterică. E unul dintre numeroasele lucruri
cidentului, a iradiat de-a lungul multor generaţii asupra a căror însemnătate gravă nu au ştiut să o vadă politicienii,
restului planetei şi a introdus în ea, multă, puţină, toată oameni afectaţi de viciul opus, şi anume de un exoterism
ordinea de care era capabil acel rest. excesiv. Deocamdată nu e altceva de făcut decît să se ac-
Or, nimica n-ar trebui să-1 intereseze azi pe pacifist cepte situaţia ca atare şi să se recunoască faptul că cunoaş-
mai mult decît să stabilească ce anume se petrece în acele terea s-a depărtat radical de conversaţiile de beer table.
profunzimi ale corpului occidental, care e tipul său actual Europa e astăzi desocializată sau, totuna, lipsesc prin-
de socializare, de ce s-a volatilizat sistemul tradiţional de cipiile de convieţuire care să fie valabile şi la care să se poată
„valabilităţi colective" şi dacă, în pofida aparenţelor, vreuna recurge. O parte a Europei se străduieşte să asigure tri-
din acestea îşi mai păstrează o vivacitate latentă. Căci drep- umful unor principii pe care le consideră „noi", cealaltă
114 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM 115
VALABILITĂŢILE SOCIALE

să străduieşte să le apere pe cele tradiţionale. Ei bine, asta e ţia de a se exprima, de a „spune", joacă pesemne un rol di-
cea mai bună dovadă că nici unele, nici altele nu mai sînt ferit decît la celelalte popoare europene. Dar fie într-un sens,
valabile şi şi-au pierdut ori încă nu şi-au dobîndit capacitatea fie în celălalt, mă tem că acest comportament ar putea fi
de a fi instanţe. Cînd o opinie sau o normă a devenit într- funest pentru pacifism. Ba mai mult, ar fi de văzut dacă uti-
adevăr o „valabilitate colectivă", ea nu-şi dobîndeşte lizarea pe care a obişnuit să le-o dea Anglia nu a fost unul
vigoarea de pe urma efortului de-a o impune sau susţine pe din factorii care au contribuit la discreditarea valabilită-ţilor
care-1 depun anumite grupuri din cadrul societăţii. Dim- europene. Problema va trebui studiată cîndva pe îndelete, dar
potrivă, orice grup determinat îşi caută puterea maximă nu o voi face eu acuma.
reclamîndu-se de la acele valabilităţi. în momentul în care se Fapt este că pacifistul trebuie să-şi dea seama că se află într-o
impune să lupţi în favoarea unui principiu, însemnează că lume în care condiţia principală pentru organizarea păcii
acesta nu este încă sau a încetat să mai fie valabil. Viceversa, lipseşte sau este extrem de debilitată. în relaţiile dintre popoare
cînd el este plenar valabil, unicul lucru de făcut este să faci nu mai e cazul să se recurgă la instanţe superioare, pentru că
uz de el, să te raportezi la el, să te bizui pe el, aşa cum aşa ceva nu există. Atmosfera de sociabilitate în care se
procedezi cu legea gravitaţiei. Valabilităţile îşi pun în operă scăldau şi care, interpusă ca un eter benefic între ele, le
influenţa magică fără polemică sau agitaţie, liniştite şi îngăduia să comunice în linişte, s-a anihilat. Popoarele au
sedimentate în adîncul sufletelor, uneori fără ca acestea să-şi rămas, aşadar, separate şi faţă-n faţă. în vreme ce, acum
dea seama că sînt dominate de ele, iar uneori închipu-indu-şi treizeci de ani, frontierele erau pentru călător nu mult mai mult
chiar că luptă împotriva lor. Fenomenul e surprinzător, dar e decît nişte colururi1 imaginare, am văzut cu toţii cît de rapid s-
indiscutabil şi constituie faptul fundamental al societăţii. au densificat, prefăcîndu-se într-o materie cheratinoasă care
Valabilităţile sînt autentica putere socială, anonimă, anula porozitatea naţiunilor şi le făcea ermetice. Purul adevăr
impersonală, independentă de orice grup sau individ anume. este că, de mulţi ani, Europa se găseşte în stare de război, într-o
Invers însă, cînd o idee şi-a pierdut acest caracter de in- stare de război — nota bene, spuneam asta în 1937 — cu mult
stanţă colectivă, îţi face o impresie comică şi înfricoşătoare mai radicală decît în tot trecutul ei. Şi originea pe care am
totodată cînd vezi că cineva consideră suficient să facă alu- atribuit-o acestei situaţii mi se pare confirmată de faptul că nu
zie la ea ca să se simtă justificat sau fortificat. Ei bine, exact doar între popoare există un război virtual, ci şi în cadrul
asta continuă să se întîmple şi-n ziua de azi, cu excesivă fiecăruia dintre ele există, declarată sau pe cale de a se
frecvenţă, în Anglia şi în America de Nord. (De pildă, ape- declanşa, cîte o gravă discordie. E frivol să interpretăm
lurile la o presupusă „lume civilizată" sau la o „conştiinţă regimurile autoritare ale momentului ca fiind produse de
morală a lumii", care-şi fac atît de des apariţia comică în capricii sau intrigi. Este absolut evident că sînt manifestări
scrisorile către directorul ziarului The Times.) Văzîndu-le, inevitabile ale stării de război civil în care se găsesc astăzi
rămînem perplecşi. O asemenea conduită denotă o eroare sau aproape toate ţările. Se
o ficţiune deliberată ? E naivitate sau e o tactică ? Nu ştim la 1
colururi (astr.): cele două mari cercuri imaginare care intersec-
ce să ne aşteptăm, fiindcă la omul anglo-saxon func- tează perpendicular ecliptica prin punctul echinocţial (colurul echi-
nocţial) şi prin cel solstiţial (colurul solstiţial). (N.t.).
116 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM TEHNICĂ, SPAŢIU ŞI INFORMAŢIE 117
poate vedea acum în ce măsură coeziunea internă a fiecărei al XlX-lea, emoţionat în faţa primelor mari cuceriri ale
naţiuni se nutrea în bună parte din valabilităţile colective tehnicii ştiinţifice, s-a grăbit să reverse torente de retorică
europene. despre „propăşiri", „progres material" etc. Astfel încît,
Această debilitare subită a comunităţii dintre popoarele spre finele lui, oamenii au început să se sature de acele locuri
occidentale echivalează cu o enormă distanţare morală. Re- comune, cu toate că le socoteau veridice, cu toate că, aşa-
laţiile dintre ele sînt extrem de dificile. Principiile comune dar, ajunseseră să se încredinţeze că secolul al XlX-lea
constituiau un soi de limbaj care le permitea să se înţeleagă. realizase într-adevăr ceea ce proclama acea frazeologie.
Nu era deci neapărat necesar ca fiecare popor să-1 cunoas- S-a produs astfel o curioasă eroare de optică istorică ce ba-
că bine şi singulatim1 pe fiecare dintre celelalte. rează înţelegerea multor conflicte actuale. Convins că suta
 [TEHNICĂ, SPAŢIU ŞI INFORMAŢIE] de ani anterioară fusese cea care finalizase marile propă-
şiri, omul mediu nu şi-a dat seama că epoca fără pereche
Acea distanţare morală se complică în mod periculos a invenţiilor tehnice şi a punerii lor în practică s-a situat
cu alt fenomen contrar, şi anume cel care a inspirat, con- în aceşti ultimi patruzeci de ani. Numărul şi însemnătatea
cret vorbind, tot acest articol. Mă refer la un fapt de di- descoperirilor şi ritmul utilizării lor efective în acea foarte
mensiuni uriaşe ale cărui caracteristici s-ar cuveni preci- scurtă etapă depăşeşte cu mult tot trecutul uman luat în
zate cît de cît. Acum nu pot decît să le schiţez în treacăt. ansamblu. Cu alte cuvinte, efectiva transformare tehnică
Se spune de aproape un secol că noile mijloace de co- a lumii este un fapt foarte recent şi care îşi produce acum —
municare — deplasarea persoanelor, transferul de produse acum şi nu de acum un secol — consecinţele radicale 1. Şi
şi transmiterea ştirilor — au apropiat popoarele şi unificat asta în toate planurile. Nu puţine dintre profundele pertur-
viaţa de pe planetă. Cum se întîmplă însă de obicei, toate bări ale economiei actuale provin din schimbarea bruscă
spusele acestea erau o exagerare. Aproape întotdeauna lu- pe care au provocat-o în producţie aceste invenţii; schim-
crurile omeneşti încep prin a fi legende şi abia mai tîrziu bări la care organismul economic nu a avut timp să se adap-
se transformă în realităţi. în cazul de faţă, ne este foarte teze. Că o singură fabrică poate produce toate becurile
evident azi că era vorba doar de o anticipaţie entuziastă. electrice sau toţi pantofii de care are nevoie o jumătate de
Unele dintre mijloacele care urmau să facă efectivă o ase- continent e un fapt prea fericit ca să nu fie şi monstruos.
menea apropiere existau deja în principiu — vapoare, căi La fel s-a întîmplat cu comunicaţiile. Deodată şi cu ade-
ferate, telegraf, telefon —. Nici nu se perfecţionaseră însă vărat, în aceşti ultimi ani, fiecare popor, la oră şi la minut,
bine invenţiile, nici nu se puseseră încă în serviciu pe scară primeşte o asemenea cantitate de ştiri şi atît de recente
largă şi nici măcar nu se inventaseră cele mai decisive, pre- despre ceea ce se petrece cu celelalte, încît i s-a creat iluzia
cum motorul cu explozie şi radiocomunicaţiile. Secolul
1
Rămîn în afara discuţiei cele pe care le putem numi „invenţii
1
în parte, individual, separat (lat.) — N.t. elementare" — torţa, focul, roata, coşul, recipientul pentru lichide etc.
Tocmai pentru că sînt oarecum supreme în raport cu toate celelalte
şi pentru că au fost realizate în perioade milenare, comparaţia dintre
ele şi masa invenţiilor derivate sau istorice se dovedeşte foarte dificilă.
118 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM TEHNICĂ, SPAŢIU ŞI INFORMAŢIE 119

că, efectiv, se află în mijlocul celorlalte popoare sau în ime- Dacă o simplă schimbare în distanţa dintre doi oameni
diata lor apropiere. Altfel spus: pentru efectele vieţii publice comportă asemenea riscuri, imaginaţi-vă primejdiile pe care
universale, dimensiunile lumii s-au contractat brusc, s-au le creează apropierea bruscă dintre popoare survenită în
redus. Popoarele s-au pomenit dintr-o dată în mod dinamic ultimii cincisprezece sau douăzeci de ani. Cred că nu s-a
mai apropiate. Şi asta se întîmplă exact la ora cînd popoarele sesizat cum se cuvine acest nou factor şi că este urgent
europene s-au depărtat cel mai mult din punct de vedere nevoie să i se acorde atenţie.
moral. S-a vorbit mult în ultimele luni de intervenţia sau neintervenţia
Oare nu se observă, aşadar, pericolul unei asemenea unor State în viata altor ţări. Nu s-a vorbit însă, cel puţin nu cu
conjuncturi ? Se ştie că fiinţa umană nu se poate apropia, ca destulă insistenţă, de intervenţia pe care o exercită azi în fapt
din senin, de altă fiinţă umană. Cum venim dintr-una din opinia unor naţiuni asupra vieţii altora, uneori foarte depărtate.
epocile istorice în care apropierea era aparent mai les- Şi aceasta e azi, după judecata mea, ceva mult mai grav decît
nicioasă, tindem să uităm că totdeauna au fost necesare mari cea dintîi. Fiindcă Statul este, la urma urmelor, un organ relativ
precauţii ca să te apropii de acea fiară cu veleităţi de „raţionalizat" în cadrul fiecărei societăţi. Acţiunile lui sînt
arhanghel cum este îndeobşte omul. De aceea se constată de- deliberate si dozate de voinţa unor anumiţi indivizi —
a lungul întregii istorii evoluţia tehnicii de apropiere, a cărei „oamenii politici" — cărora nu le poate lipsi un minimum de
componentă cea mai notorie şi mai vizibilă este salutul. S-ar reflexivitate şi simţ al răspunderii. Opinia unui întreg popor
putea spune pesemne, cu unele rezerve, că formele salutului sau a unor mari grupuri sociale este însă o forţă elementară
sînt funcţie de densitatea populaţiei, prin urmare de distanta necugetată şi iresponsabilă şi care, în plus, îşi lasă, fără putinţă
normală la care se află oamenii unii de alţii. în Sahara, de apărare, inerţia la discreţia influenţei tuturor intrigilor. Şi to-
fiecare tuareg posedă o rază de singurătate care se întinde pe tuşi, opinia publică sensu stricto a unei ţări cînd îşi spune
destul de multe mile. Salutul tuaregului începe la o sută de părerea despre viaţa propriei ţări are totdeauna „dreptate", în
iarzi şi ţine trei sferturi de ceas. In China şi Japonia, popoare sensul că niciodată nu e incongruentă cu realităţile pe care le
forfotitoare, unde oamenii trăiesc, aşa zicînd, unii peste alţii, examinează. Cauza acestei stări de lucruri este evidentă.
nas în nas, într-un furnicar compact, salutul şi relaţiile s-au Realităţile pe care le examinează sînt situaţia prin care a trecut
complicat sub forma celei mai subtile şi mai complexe efectiv însuşi subiectul care le examinează. Poporul englez,
tehnici a politeţii, atît de rafinată, încît europeanul îi produce opinînd asupra marilor chestiuni care-i privesc nemijlocit
extrem-orientalului impresia de fiinţă grosolană şi insolentă, naţiunea, opinează asupra faptelor care lui însuşi i s-au
cu care, în ultimă instanţă, doar lupta e posibilă. în acea întîmplat, pe care le-a experimentat el însuşi pe propria-i piele
proximitate superlativă totul este vexant şi primejdios; pînă şi în propriu-i cuget, pe care le-a trăit şi care, pe scurt, sînt el
şi pronumele personale se transformă în obrăznicii. De aceea însuşi. Atunci cum să se înşele în esenţă ? Interpretarea
japonezul a ajuns să le excludă din limba lui şi în loc de „tu" doctrinară a acelor fapte va putea da loc celor mai mari
va spune ceva de genul „minunea prezentă", iar în loc de divergenţe teoretice şi acestea vor fi în măsură a suscita opinii
„eu" va face o plecăciune şi va spune „mizeria aici de faţă". de partid susţinute de grupuri
120 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM
INTIMITATEA NAŢIUNILOR 121
particulare; dar, dedesubtul acestor discrepanţe „teore-
tice", faptele de necontrafăcut, gustate sau îndurate de na- dea toxicitatea. (Să adăugăm că în acele opinii un mare rol
ţiune, produc în aceasta un „adevăr" vital care este realitatea îl jucau valabilităţile comune întregului Occident.) în ul-
istorică propriu-zisă şi are o valoare şi o forţă superioare timii ani, popoarele au intrat însă într-o extremă proxi-
tuturor doctrinelor. „Raţiunea" sau „adevărul" acesta viu, mitate dinamică, şi opinia, de pildă, a unor mari grupuri
pe care, ca atribut, trebuie să-1 recunoaştem oricărei „opi- sociale nord-americane intervine efectiv — direct ca opi-
nii publice autentice", constă, după cum se vede, în con- nie, iar nu guvernul lor — în războiul civil spaniol. Aceeaşi
gruenţa sa. Altfel spus, obţinem următoarea propoziţie: e afirmaţie o fac despre opinia engleză.
cu totul improbabil ca, în împrejurări grave pentru propria Nici pe departe nu pretind să le tăgăduiesc americani-
ţară, „opinia publică" să nu aibă informaţia necesară lor şi englezilor capacitatea de discernămînt, punîndu-le
pentru ca judecata ei să nu corespundă organic realităţii în discuţie „dreptul" de a-şi spune părerea despre orice do-
judecate. Va suferi erori secundare şi de detaliu, dar, luată resc. Nu este vorba de „drept" sau de frazeologia demnă
ca atitudine macroscopică, nu e verosimil să fie o reacţie de dispreţ care obişnuieşte să se oblăduiască sub acel titlu;
incongruentă cu realitatea, neorganică în raport cu ea şi, este o chestiune, pur şi simplu, de bun-simţ. Susţin că in-
prin urmare, toxică. gerinţa opiniei publice a unor ţări în viaţa altora consti-
Lucrurile stau exact riguros invers cînd e vorba de opinia tuie astăzi un factor important, veninos şi generator de
unei ţări despre ceea ce se petrece în alta. E cu totul pasiuni belice, fiindcă acea opinie nu este guvernată încă
probabil ca acea opinie să nu se dovedească într-un grad de o tehnică adecvată modificării distanţei dintre popoare.
 [INTIMITATEA NAŢIUNILOR]
înalt incongruentă. Poporul A crede şi opinează din adîn-cul
propriilor lui experienţe vitale, care sînt distincte de cele
ale poporului B. Oare o asemenea situaţie poate duce la Să ne reprezentăm schematic, ca să o înţelegem bine,
altceva decît la un joc de nonsensuri ? Iată, aşadar, prima complicaţia procesului ce are loc. Veştile primite de po-
cauză a unei inevitabile incongruenţe ce ar putea fi contra- porul A despre poporul B suscită în el o mişcare de opinie —
carată doar graţie unui lucru foarte dificil, şi anume: o in- fie a unor grupuri ample, fie a întregii ţări —. Cum însă
formaţie suficientă. Intrucît aici lipseşte „adevărul" trăitului, veştile acelea îi ajung azi cu o superlativă rapiditate, abun-
ar trebui să-1 înlocuim cu un adevăr al cunoaşterii. Acum denţă şi frecvenţă, opinia respectivă nu se menţine într-un
un secol nu conta că poporul din Statele Unite îşi permitea plan mai mult sau mai puţin „contemplativ", ca acum un
să aibă o opinie despre ceea ce se întîmpla în Grecia şi că veac, ci, iremediabil, se încarcă cu intenţii active şi îmbracă
acea opinie era urmarea unei proaste informări. Atîta timp numaidecît un caracter de intervenţie. Există apoi totdea-
cît guvernul american nu acţiona, opinia aceea era una intriganţi care, din motive particulare, vor să-i dea bice.
inoperantă asupra destinelor Greciei. Lumea era pe atunci Viceversa, poporul B primeşte de asemenea din belşug,
„mai mare", mai puţin compactă şi mai elastică. Distanţa rapid şi frecvent veşti despre acea opinie depărtată, despre
dinamică dintre un popor şi altul este atît de mare, încît, pe nervozitatea şi mişcările ei, şi are impresia că străinul, cu
durata parcurgerii ei, opinia incongruentă îşi pier-
122 DE EUROPA MEDITATTO QUAEDAM INTIMITATEA NAŢIUNILOR 123
o impertinenţă intolerabilă, i-a invadat ţara, că a şi ajuns aici, Susţin, aşadar, că noua structură a lumii transformă miş-
cvasiprezent, acţionînd. Dar reacţia asta de supărare se cările opiniei dintr-o ţară despre ceea ce se întîmplă în alta —
intensifică pînă la exasperare, pentru că poporul B observă mişcări care înainte vreme erau aproape inofensive — în
totodată incongruenţa dintre opinia lui A şi ceea ce s-a
autentice incursiuni. Asta ar fi suficient pentru a explica de
întîmplat efectiv în B. Iritant e şi simplul fapt că aproapele
ce, cînd naţiunile europene păreau mai apropiate de o
are pretenţia de a interveni în viaţa noastră, dar dacă se mai
unificare superioară, ele au început dintr-o dată să se închidă
dovedeşte şi că ne ignoră total viaţa, cutezanţa lui stîrneşte în
în sine, să-şi ermetizeze existenţele, unele faţă de altele, şi
noi o veritabilă frenezie.
să-şi transforme frontierele în scafandre izolatoare.
Şi mi s-ar părea inutil să obiectez că acele intervenţii irită o
Cred că aici este o nouă problemă de prim ordin pentru
parte a poporului suspus intervenţei, dar sînt pe placul alteia.
Este o observaţie prea evidentă ca să fie veridică. Acea parte disciplina internaţională, desfăsurîndu-se paralel cu cea a
din ţară favorizată momentan de opinia străină va căuta, dreptului, abordată mai sus. [în partea netranscrisă a
evident, să profite de acea intervenţie. Alt comportament ar fi articolului reprodus.] Aşa cum înainte postulam o nouă
curată prostie. Dar sub acea gratitudine aparentă şi tranzitorie tehnică juridică, aici pretindem o nouă tehnică a relaţiilor
se desfăşoară procesul real al vieţii trăite de către întreaga ţară. dintre popoare. In Anglia insul a învăţat să respecte anumite
Naţiunea sfîrşeşte prin a se stabiliza „în adevărul ei", în ceea ce măsuri de prudenţă cînd îşi permite să-şi spună părerea
s-a întîmplat efectiv, şi ambele partide ostile concid în el, despre alt ins. Există legea pamfletului şi există formidabila
indiferent dacă o declară sau nu. Aşa se face că, în cele din dictatură a „bunelor maniere". Nu există nici un motiv pentru
urmă, se unesc împotriva incongruenţei opiniei străine. Aceasta ca opinia unui popor despre altul să nu sufere o reglementare
se poate aştepta la o gratitudine durabilă doar în măsura în care, analoagă.
întâmplător, o nimereşte sau e mai puţin incongruentă în raport Asta presupune, evident, a ne pune de acord asupra unui
cu acel „adevăr" viu. Orice realitate ignorată îşi pregăteşte principiu de bază. Asupra acestuia: popoarele, naţiunile
răzbunarea. Nu alta e originea catastrofelor în istoria omenirii. există. Or, vechiul şi ieftinul „internaţionalism", care a ge-
Din acest motiv va fi funestă orice încercare de a trece cu nerat neliniştile prezente, gîndea, în fond, contrariul. Nici
vederea faptul că un popor este, asemeni unei persoane, deşi în una din doctrinele şi acţiunile lui nu poate fi înţeleasă dacă
alt mod şi din alte raţiuni, o intimitate — prin urmare, un nu-i descoperim la origine necunoaşterea a ceea ce este o
sistem de secrete care nu poate fi descoperit, pur şi simplu, din naţiune şi a faptului că existenţa naţiunilor constituie o for-
exterior —. Cititorul să nu se gîndească la nimica vag şi la midabilă realitate situată în lume şi de care trebuie să se ţină
nimica mistic. Să luăm orice funcţie colectivă, bunăoară limba. seama. Era un ciudat internaţionalism acela care, în
E bine ştiut că se dovedeşte practic imposibil să cunoşti intim o socotelile lui, uita mereu detaliul că există naţiuni1.
limbă străină, oricît de intens ai studia-o. Şi n-ar oare fi o
nebunie să crezi că e uşor lucru să cunoşti realitatea politică 1
[Paragrafele precedente, începînd din locul semnalat, reiau, cu
dintr-o ţară străină ? modificări şi suprimări, unele paragrafe din eseul „Cît despre paci-
fism...", datat din Paris, decembrie 1937, şi inclus de autor în „Epilo-
gul pentru englezi" din Revolta maselor.]
124 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM NAŢIONALISM ŞI COSMOPOLITISM 125
 [NAŢIONALISM ŞI COSMOPOLITISM]
văţase de la uriaşul Burke, unul dintre bărbaţii cei mai in-
Am impresia că, inclusiv în patria lor, paginile pe care teligenţi care au păşit pe scoarţa pămîntului, dar care, toc-
aceşti gînditori germani din secolul al XlX-lea le consacră mai de aceea, este nesocotit dacă nu chiar dispreţuit astăzi
unor teme politice, precum cea a naţiunii, sînt citite de către englezi. Pentru că în Insulele Britanice nu se poartă
superficial, fără a fi luate în serios. Tocmai de aceea am să fii inteligent, aşa cum nu se poartă macferlanul. De o
fost obligat să adaug această lungă glosă simplei afirmaţii a jumătate de veac, oricine este dever e prigonit acolo fără
lui Adam Miiller care caracterizează Statul naţional ca pe o cruţare şi chiar dacă, aşa cum se întîmplă mereu cu tot ce
persoană, pentru a se vedea că o frază ca. aceasta nu este fac englezii, faptul are un grăunte de adevăr, se pare că acea
doar o frază, ci un autentic adevăr politic. Pentru că eseul cruciadă totală contra gumptiori" -ului i-a adus Angliei Ieru-
meu din Nineteenth Century a fost provocat de preocupă- salimul propriei fericiri.
rile mele politice de tipul cel mai concret şi mai practic. Burke nu făcea încă o distincţie precisă între ceea ce este
Cele întîmplate din 1937 pînă în prezent confirmă cu pri- Naţiune şi ceea ce e Stat, deşi vede că Statul în Occiden-
sosinţă, pare-mi-se, concluziile meditaţiilor de atunci. In- tul nostru este ca atare dacă este naţional şi Naţiunea devine
util să mai spun că nici un englez nu a făcut, de atunci şi plenară şi ca atare Naţiune dacă izbuteşte să fie Stat. Adam
pînă în ziua de astăzi, nici cel mai mărunt comentariu asupra Miiller, mult mai puţin dever decît Burke, face însă un pas
acelor pagini ale mele apărute într-una dintre cele mai mai departe, micul pas pe care-1 fac de obicei discipolii.
stimabile şi stimate reviste britanice. E limpede că nu sînt Defineşte astfel inspirat „naţionalitatea", se înţelege, în for-
suficient de „negru" pentru ca englezii să-mi acorde atenţie. ma sa plenară, ca „armonie, mutualitate, reciprocitate între
Atunci cînd, din întîmplare, dau peste unele dintre scri- interesele private şi cele publice" (loc. dt., p. 153). Expre-
erile mele eratice, fug de ele mîncînd pămîntul. Modul meu sia e oarecum absconsă, cred însă că îi pot face evident sen-
tipografic de a fi, vreau să zic stilul meu, îi irită profund. sul dacă spun: caracterul public sau cel statal este în armonie
Ştiu foarte bine de ce, dar nu e acum momentul să dau în cu caracterul personal sau cu cel privat atunci cînd prin-
vileag secretul. Curios e însă că şi mie mi se întîmplă adesea cipiul în care constă Statul, adică puterea „socială" (pu-
acelaşi lucru cu cărţile englezeşti: ele me donnent sur Ies blică) asupra indivizilor, coincide cu substanţa colectivă
nerfs, adică mă calcă pe nervi. Voinţa inebranlabilă, atît a acestora, cu ceea ce sînt ei. Individul englez sau francez
de frecventă la intelectualul englez, de a nu se informa co- sau german poate coincide cu Statul dacă acesta se simte,
rect despre ceva anume, îmi provoacă un angor pectoris. se ştie şi se declară ca putere publică a oamenilor englezi
Paginile mele de la acea dată, în pofida snobării lor de către sau francezi sau germani şi pentru ei. E, aşadar, exact ceea
cititorii britanici, pun destul de clar în evidenţă faptul că ce avea să spună Boyen, ministru de război pe la 1830: Esenţa
Statul naţional este, în fapt, o persoană pentru că este o naţionalităţii în registrul politic este die Ubereinstim-
intimitate. Adam Miiller e o figură de rangul al doilea, dar mung des Volkes mit seiner Regierung, „coincidenţa dintre
găsim la el cu toate acestea reflecţii de prim ordin, precum popor şi guvernul său" (ibid., p. 338).
aceea şi altele ca ea. Fără îndoială, lucrul acesta îl în-
1
Eng. dever „inteligent"; gumption „ingeniozitate, dibăcie". (N.t.)
126 DE EUROPA MEDITATIO QUAEDAM NAŢIONALISM ŞI COSMOPOLITISM 127
De la Miiller încoace, ideea de Naţiune în Germania s-a universale a Statelor europene. Ne aflăm, aşadar, în faţa unor
maturizat pe deplin şi va semnifica „Stat naţional" sau oameni care sînt naţionalişti pentru că sînt cosmopoliţi şi
Naţionalitate sensu stricto. Ceea ce nu vrea să însemneze că n- universali. Aşa se face că cel mai radical dintre ei, Miiller,
ar mai fi existat încă persoane care se opuneau contopirii spune lucruri precum acesta: „Der grosse Fode-ralismus
ambelor idei, şi anume conservatorii romantici, ca Haller1 şi europăischer Volker welcher dereinst kommen wird, so wahr
semidiscipolii săi de la Berliner Politische Zeit-schrift, care, wir leben, wird auch deutsche Farben tragen; denn alles
pînă şi în 1832, aveau să mai scrie: Nu există State naţionale. Grosse, Grundliche und Ewige in allen euro-păischen
Că Ferlach2 şi congenerii săi gîndeau astfel nu e de mirare, ei Institutionen ist jadeutsch" (Meinecke, p. 155). „Marea
voiau să perpetueze „vechiul regim", drepturile personale ale federaţie a popoarelor europene, care va veni tot atît de
regilor, principilor, nobililor şi nu puteau admite că Naţiunea, adevărat cum şi trăim, va purta şi culori germane, deoarece
o realitate impersonală, ar fi avut dreptul ca atare să fie Stat tot ce este mare, fundamental şi veşnic în toate instituţiile
(Meinecke, 246-247). Lu-den3, în 1814, va elabora conceptul europene este german." Şi, cu încă şi mai mare fineţe, acest
şi doctrina într-o manieră definitivă (Meinecke, 212). Dar nici bărbat, care pe vremea lui trecea drept un extremist al
chiar împrejurarea de a fi ajuns în chip decisiv la suprema naţionalismului şi care în ultimii ani era considerat ca un
claritate asupra Naţiunii şi de a şi-o fi văzut pe a sa gata precursor al hipernaţionalismului, ne dezvăluie percepţia sa
acoperită cu chi-tina izolatoare şi parcă impermeabilă care e complet transparentă asupra faptului că diferenţa dintre
Statul nu permit ca naţionalismul lor să fie ermetic. Ei naţiunile occidentale şi Cetăţile-Stat antice este că cele dintîi
continuă să vadă, ca pe un element esenţial şi de la sine nu pot exista decît raportate la un fond comun european, aşa
înţeles, fondul armoniei europene ca pe o condiţie pentru cum pîraiele dintr-un peisaj ne transportă la bazinul fluvial
propriul lor Stat naţional. Cele două idei dominante după 1815 de unde iau naştere şi care guvernează în ultimă instanţă
— rezum astfel cele relatate de Meinecke — sînt următoarele: aparentul hazard al meandrelor şi pantei lor1.
1. Naţiunea germană, ca naţiunea cea mai pură a spiritului şi
culturii, e „Menschheitsnation". 2. Se impune crearea unei ligi
1
Karl Ludwig Haller (1768-1854), istoric elveţian de orientare con
servatoare. El este cel care, în opera sa principală (Die Restauration der
Staatswissenschaft, 6 voi., 1816-1834), a dat numele epocii Restaura
ţiei. Adversar al Revoluţiei franceze, propune un model de stat legiti
mist şi patriarhal; a influenţat puternic conservatorismul prusian. (N. t.)
2
Autor neidentificat în sursele bibliografice accesibile mie. (N.t.)
3
Probabil Heinrich Luden (1778-1847), istoric german, profesor
la Jena. Antinapoleonian, adept al monarhiei constituţionale, a influen
ţat, prin cursurile sale despre istoria poporului german, studenţimea
1
germană organizată în Burschenschaft. A dat o Allgemeine Geschichte [Acest ultim paragraf, găsit după ediţia anterioară a acestei lucrări, e
der Volker undStaaten şi o Geschichte der Teutschen. (N.t.) publicat pentru prima oară în ediţia de faţă. Proiectata concluzie a
studiului de faţă nu a ajuns, pare-se, a fi redactata.]