You are on page 1of 13

„Sectorul bancar s-a confruntat, de-a lungul timpului, cu mai multe cazuri de

fraude comise din interiorul instituțiilor. Cel mai cunoscut este cel al băncii engleze
Barrings.

In 1995, traderul Nick Leeson a provocat o pierdere de 850 milioane lire sterline
(aproximativ 1,3 miliarde dolari) băncii Barings, pentru care lucra în acel moment în Singapore,
conform The Money Channel. Acesta s-a implicat în operatiuni speculative cu banii clienților
băncii, pierzând sume foarte mari și cauzand de unul singur falimentul unei importante banci de
investitii.

Atunci când conducerea băncii a descoperit amploarea pierderilor, a informat Banca


Angliei că Barings era falimentară.

La doar cateva zile dupa arestarea lui Nick Leeson în Frankfurt, pe 2 martie 1995,
Barings Bank a fost vândută gigantului financiar olandez ING pentru suma simbolică de o liră
sterlină, punând capăt istoriei de 230 de ani a băncii britanice. Banca a fost redenumită ING
Barings, însă ING a renunțat apoi la Barings, în logo ramanand doar ING.”

1. Scurt istoric

Barings, cunoscută înainte ca Baring Brothers & Co, a fost cea mai veche bancă
comercială din Anglia, fiind fondată în 1762 de Sir Francis Baring.
Barings a avut o istorie lungă ce abundă în evenimente răsunătoare. în 1802, a spijinit
finanțarea achiziției statului american Louisiana de la Imperiul Francez în ciuda faptului
că Anglia era în război cu Franța iar tranzacția a finanțat efortul militar al lui Napoleon.
Mai târziu, eforturile îndraznețe (mai multe majoraăi de capital) au generat
probleme grave pentru banca Barings iar în 1890, dupa Revoluția din Brazilia, banca este
salvată de un consorțiu organizat de guvernatorul de atunci al Băncii Angliei, William
Lidderdale. Această „salvare” promptă a diminuat popularitatea de care se bucura până
atunci. Această nouă și discretă abordare a băncii a contribuit la stabilirea unor strânse
legături cu Regele George V și cu monarhia britanică ce va dura până la marele colaps
din 1995. Familia Baring a fost investită cu titlul de Baron Revelstoke. Restricțiile
impuse băncii în această perioadă au privat-o de popularitate în lumea financiară dar
acest dezavantaj a fost compensat mai târziu când refuzul băncii de a finanța recontrucția
Germaniei după primul Razboi Mondial a salvat-o de la pierderi majore pe care le-au
experimentat alte bănci britanice la începutul marii recesiuni.
Cândva un monstru în industria bancară, Barings a fost îngenuncheată pe 26
Februarie 1995 de acțiunile unui singur om, Nick Leeson care a pierdut 1.4 miliarde de
dolari speculând pe SIMEX (Singapore International Monetary Exchange), folosind în
principal contracte futures. Dupa colaps, Barings a fost cumpărată de societatea
financiară daneză ING pentru suma de 1 liră sterlină, preluându-i toate datoriile, Barings
nemaiavând o existență de sine stătătoare ca și corporație. Numele ei a supraviețuit o
perioadă ca Baring Asset Management dar BAM a fost divizată și vândută de ING către
Mutual and Northern Trust în martie 2005.

2. Privire de ansamblu asupra cazului

Falimentul Băncii Barings, în Februarie 1995, este expresia clară a faptului că


managementul riscului nu a funcționat. Eșecul a fost total neașteptat. în decurs de numai
câteva zile, banca a trecut de la o poziție pe piață aparent puternică la faliment. Ceea ce a
șocat opinia publică a fost faptul că falimentul a fost provocat de acțiunile unui singur
trader, detașat intr-un mic birou din Singapore.
Traderul Nick Leeson, a fost angajat de Barings pentru a profita de oportunitatea
arbitrajului pe derivative la Singapore Mercantile Exchange și Japan’s Osaka Exchange.
De fapt, el și-a asumat poziții prea riscante prin cumpărarea și vânzarea contractelor
futures de diferite valori sau de tipuri diferite. Totul a început pe 16 Ianuarie 1995 când
Leeson a adoptat o poziție short (vanzare) pentru derivatele de pe cele două piețe
bursiere: Singapore și Tokyo, mizând că piața nu va fluctua peste noapte. Dar, în
dimineața zilei de 17 Ianuarie 1995, cutremurul Kobe din Japonia a trimis piața asiatică
într-un colaps, tragând și investițiile lui Leeson după ea. Leeson a încercat să-și
compenseze pierderile printr-o serie de investitii extrem de riscante, de data aceasta
pariind ca Nikkei va înregistra o revenire rapidă, lucru care nu s-a intamplat și s-a
concretizat intr-o imensă gaură financiară de 1.4 miliarde USD, de două ori mai mult
decât capitalul disponibil din bancă.
În 1993, Nick Leeson a fost numit Manager General al sucursalei Barings Futures
din Singapore. în această calitate, el a putut ascunde tranzacțiile bursiere neautorizate
timp de mai bine de 1 an, abuzând de cele 2 funcții pe care le deținea: supraveghea atât
activitățile bursiere cât și cele de back-office, adică:

2
1. Tranzacționa ordinele pe futures și options ale clienților sau ale altor firme din
interiorul companiei, si
2. Arbitra diferențele de preț dintre contractele futures ale firmei Nikkei tranzacționate pe
bursele din Singapore și Japonia.
Arbitrajul este prin definiție o strategie cu risc sczut și i-a fost încredințată lui
Leeson și echipei sale cu scopul de a produce profituri mici, și nu pentru a specula
câștigurile.
Experiența lui Leeson în tranzacțiile bursiere era destul de redusă dar a dat un
examen care l-a calificat să speculeze pe SIMEX împreună cu colegii lui.
Managerii seniori ai băncii proveneau în principal dintr-o bancă comercială și nici
ei nu aveau destule cunoștințe despre trading cu derivative. Chiar și în fața unor profituri
mari, care le-ar fi tras un semnal de alarmă asupra riscurilor mari pe care le implicau,
managerii au continuat să creadă că Leeson și-a acoperit pozițiile pe SIMEX și OEX,
astfel făcând un profit neriscant.
De fapt, Leeson tranzacționa contracte derivate pe cele 2 piețe care erau, în unele
cazuri de tipuri diferite iar în alte cazuri de valori neacoperite. De exemplu, ajutat de lipsa
de supraveghere, Leeson a executat o strategie cunoscută sub numele de „straddle” cu
scopul de a face profit prin vânzarea de opțiuni put și call pe același instrument financiar,
în cazul acesta, indicele Nikkei 225. O operațiune straddle generează caștiguri când piața
este stabilă dar poate produce pierderi dezastruoase dacă piața este volatilă, un contrast
izbitor cu arbitrajul relativ conservator pe care Barings il avea în vedere pentru
operațiunile derulate de Leeson.
Leeson a creat un cont de „eroare” numerotat 88888 pentru toate primele și
pierderile rezultate din tranzacțiile sale. Leeson a susținut că inițial a deschis acest cont
pentru a ascunde o singură pierdere de 20.000 lire sterline rezultată dintr-o eroare
contabilă pe care urma să o recupereze din tranzacționări. Totusi, a continuat să
înregistreze și alte pierderi în acest cont și, de asemenea, a continuat să mărească numărul
tranzacțiilor și a riscului asumat. Leeson a crescut volumul pozițiilor deschise cu toate că
pierderile sale au crescut datorită volatilității pieței. când cutremurul Kobe din Japonia a
cauzat o cădere abruptă a indicelui Nikkei 225 cu 1000 de puncte, pozițiile deschise
neautorizate pe care le avea Leeson au suferit pierderi majore. Fiind un trader

3
neexperimentat, Leeson, disperat, a cumpărat și mai multe contracte futures Nikkei cu
speranța să recaștige banii pe care îi pierduse deja.
De fapt, Leeson a început efectiv utilizarea contului 88888 înca de cum a venit în
Singapore. A pierdut bani înca de la început. Pariurile repetate l-au făcut să piardă din ce
în ce mai mulți bani. până la sfârșitul amului 1992, contul 88888 înregistra deja o
pierdere de 2 milioane GBP. Un an mai târziu, pierderea se ridica la suma de 23 milioane
GBP. până la sfârșitul lui 1994, contul deja înregistra uluitoarea pierdere de 208 milioane
GBP, fără ca managerii băncii să bănuiască măcar.

3. Analiza financiară detaliată

Barings a falimentat pentru că nu a reușit să-și acopere datoriile imense pe care


Leeson le-a creat în numele băncii. când a intrat în lichidare judiciară, Barings, prin
Leeson, avea poziții futures neacoperite în valoare de 27 mld. USD: 7 mld. USD pe
contractul Nikkei 225 și 20 mld. USD pe obligațiuni guvernamentale japoneze (JGB) și
contracte în euroyeni. Leeson a mai vândut 70.892 de opțiuni put și call cu valoarea
nominală de 6.68 mld. USD. Valoarea acestor poziții este amețitoare; enormitatea lor este
cu atât mai șocantă, dacă se compară cu capitalul raportat de bancă de 615 mil. USD.
Dimensiunea pozițiilor poate fi subliniată și de faptul că în ianuarie și februarie 1995,
Barings Tokyo și Barings London au transferat 835 mil USD subsidiarei lor din
Singapore pentru a o ajuta să–și acopere datoriile marginale pe SIMEX.

3.1. Acțiunile raportate (fantezie)

Acumularea pozițiilor pe indicele Nikkei a fost „zguduită” de cutremurul din 17


Ianuarie 1995. Acest fapt e reflectat în figura 3.1. Graficul arată cum pozițiile lui Leeson
au evoluat în direcția opusă indicelui Nikkei – pe masură ce piața de capital japoneză
scădea, pozițiile deținute de Leeson creșteau. Înainte de cutremurul Kobe, cu tranzacții
Nikkei între 19.000 și 19.500, Leeson avea poziții long pe futures de aproximativ 3000 de
contracte pe Osaka Stock Exchange (OSE) (numărul ehivalent de contracte de pe SIMEX
este 6000 deoarece contractele SIMEX sunt la jumătatea celor de pe OSE). La cateva zile

4
după cutremur, Leeson a demarat un program agresiv de cumpărare care a atins un
apogeu de 19.094 de contracte doar o lună mai târziu, pe 17 februarie.

Figura 3.1 Pozițiile long ale băncii Barings față de media Nikkei 225.
Sursa: Datastream și Osaka Securities Exchanges

Dar pozițiile de pe Osaka Stock Exchange, care erau cunoscute public de vreme ce
OSE publica informații săptamânale, au reflectat doar jumătate din tranzacțiile efectuate
de Leeson. Dacă el era long pe OSE, atunci trebuia să fie short cu dublul numărului de
contracte pe SIMEX. De ce? Pentru că strategia oficială a lui Leeson era să obțină avantaj
din diferențele temporare de preț dintre contractele Nikkei pe SIMEX și cele pe OSE.
Acest arbitraj, pe care Barings l-a numit switching (înlocuire) presupune ca Leeson să fi
cumpărat contractul mai ieftin și să-l vândă simultan pe cel mai scump, schimbând sensul
tranzacției când diferența de preț s-ar fi redus sau ar fi dispărut. Acest tip de arbitraj are
risc scăzut de piață pentru că pozițiile sunt întotdeauna închise.
Dar Leeson nu a fost short pe SIMEX, de fapt, avea poziție long egală cu
aproximativ numărul de contracte cu care ar fi trebuit să fie short. Aceasta era tranzacția
neautorizată mascată de contul 88888. A folosit acest cont și pentru a executa toate
tranzacțiile neautorizate cu obligațiuni guvernamentale japoneze, cu contracte futures pe
euroyeni și cu opțiuni Nikkei 225: toate aceste tranzacții au fost atât de mari încât au
falimentat Barings. Tabelul 3.2. oferă o imagine a tranzacțiilor neautorizate derulate de
Leeson în comparație cu cele raportate de el.

5
Tabelul
Fantezie versus fapte: Pozițiile lui Leeson la sfârșitul lui Februarie 1995.
3.2.
Numărul de contracte1
Poziția actuală în termeni de număr de poziții
la valoare nominală în USD
3 4
deschise ale unui contract relevant2
Raportat Actual
Futures
30112
Nikkei long 61039 49% din contractul Martie 1995 și 24% din
$2809
225 $7000 mil. contractul Iunie 1995.
mil.
15940
short 28034 85% din contractul Martie 1995 and 88%
JGB $8980
$19650 mil. contractul Iunie 1995
mil.
601 5% contractul Iunie 1995, 1% din contractul
short 6845
Euroyen $26.5 Septembrie 1995 și 1% din contractul
$350 mil.
mil. Decembrie 1995.
Options
37925 calls
Nikkei $3580 mil.
-
225 32967 puts
$3100 mil.
1. Exprimat în termeni de contracte SIMEX care sunt ½ din valoarea celor de pe OSE și
TSE. Pentru contractele Euroyen, SIMEX and TIFFE sunt de mărimi similare.
2. Numărul de poziții deschise pentru fiecare lună contractuală a fiecărui contract listat.
Pentru contractele Nikkei 225, JGB and Euroyen, lunile contractuale sunt Martie, Junie,
Septembrie și Decembrie.
3. Pozițiile pe contractele futures raporate de Leeson s-a presupus că erau acoperite pentru
că erau parte din activitatea de switching a Barings, adică numărul de contracte ori de pe
Osaka Stock Exchange, SIMEX ori de pe Tokyo Stock Exchange.
4. Pozițiile actuale se referă la tranzacțiile neautorizate păstrate în contul de eroare '8888'.

Sursa: The Report of the Board of Banking Supervision Inquiry into the Circumstances of

6
the Collapse of Barings, Ordered by the House of Commons, Her Majesty's Stationery
Office, 1995

3.2. Pozițiile neraportate (fapte)

Cel mai șocant aspect al tabelului 3.1 este faptul că Leeson a vândut 70.892 de
opțiuni Nikkei 225 valorând aproape 7 mld. USD fără știrea Barings London. Activitatea
să a atins apogeul în Noiembrie și Decembrie 1994 când, în aceste două luni, singur, a
vândut 34.400 de opțiuni. în limbaj financiar, Leeson a vândut straddle-uri, adică a
vândut opțiuni put și call cu același preț de exercitare și aceeasi maturitate. Leeson a
câștigat o primă din vânzarea a 37.000 de straddle-uri într-o perioadă de 14 luni. Aceste
tranzacții sunt foarte profitabile cu condiția ca Nikkei 225 să fie tranzacționate la prețul
opțiunii din ziua scadentă, de vreme ce atât opțiunile put cat și cele call ar expira inutil.

Vânzătorul obține atunci intreaga primă câștigată din vânzarea opțiunilor. (figura
3.3. – prezentarea grafică a profilului profit/pierdere a unui straddle). Dacă Nikkei se
tranzacționează aproape de prețul de exercitare la maturitate, ar putea fi încă profitabilă
deoarece prima caștigată excede compensarea micilor pierderi din opțiunile call (dacă
piața din Tokyo ar fi crescut) sau put (dacă Nikkei ar fi scăzut).

Figura 3.3. Formarea


profitului unui Straddle.

Prețurile de exercitare ale celor mai multe dintre pozițiile straddle ale lui Leeson
au variat de la 18.500 la 20.000. Astfel, el avea nevoie ca Nikkei 225 să-și continue
tranzacționarea în intervalul 19.000-20.000 de dinainte de cutremur dacă vroia să caștige

7
din operațiunile cu opțiuni. Cutremurul a distrus strategia lui Leeson. în ziua
cutremurului, pe 17 ianuarie, Nikkei 225 era la 19.350. Opțiunile call pe care Leeson le
vânduse începeau să se devalorizeze în timp ce opțiunile put se apreciau pentru
cumpărătorii lor dacă Nikkei continua să se deprecieze. Pierderile lui Leeson din aceste
opțiuni put au fost nelimitate și complet dependente de nivelul Nikkei la maturitate, în
timp ce profiturile pe call erau limitate la prima câștigată.
Acest aspect este cheia înțelegerii acțiunilor lui Leeson deoarece, înainte de
cutremurul Kobe, contul lui neautorizat de erori, 8888, arăta o poziție flat în contractele
futures Nikkei 225. La 3 zile de la cutremur, Leeson a cumparat 10.814 contracte cu
scadența Martie 1995. Nimeni nu știe sigur dacă el a cumpărat aceste contracte crezând
că piața a reacționat exagerat la șocul cutremurului sau pentru că a vrut să susțină Nikkei
pentru a-și proteja pozițiile long generate de straddle-urile pe opțiuni (Leeson nu și-a
asigurat pozițiile pe opțiuni înainte de cutremur și cumpărările de futures Nikkei după
cutremur nu pot fi interpretate ca parte din procesul de hedging tardiv de vreme ce el ar fi
trebuit să vandă, nu să cumpere.)

Când Nikkei a pierdut 1000 de puncte, la 17.950, luni, 23 Ianuarie 1995, Leeson s-
a văzut înregistrând pierderi din pozițiile sale long de 2 zile și confruntându-se cu un
prejudiciu nelimitat din vânzarea opțiunilor put. Nu a existat cale de întoarcere. Leeson a
încercat de unul singur să întoarcă efectul negativ post-Kobe care a scufundat piața
japoneză. în 27 ianuarie 1995, contul 88888 arăta o poziție long de 27.158 contracte
Martie 1995. în următoarele 3 saptămâni, Leeson și-a dublat poziția long până la apogeul
de 55.206 contracte Martie 1995 și 5640 contracte Iunie 1995.

Devalorizările spectaculoase ale capitalurilor japoneze după cutremur au accentuat


și mai mult volatilitatea pieței. Aceasta nu a ajutat nici pozițiile short ale lui Leeson – un
vânzător de opțiuni prefera volatilitatea negativă a pieței, adică scăderea prețurilor, pentru
că valoarea opțiunilor să scadă. Cu volatilitate pozitivă, opțiunile short ale lui Leeson ar
fi înregistrat pierderi chiar dacă bursa din Tokyo nu ar fi scăzut.

Leeson s-a angajat în activități neautorizate înca de cum a început tranzacțiile


bursiere în Singapore în 1992. El a contractat poziții pe SIMEX atât pe contracte futures
cât și pe optiuni. (Mandatul lui de la Londra îi permitea să-și creeze poziții numai dacă

8
făceau parte din strategia de switching și să execute ordinele clienților. Nu ii era permis
să vândă opțiuni). Leeson a pierdut bani din operațiuni nepermise încă din prima zi. Încă
era perceput la Londra ca „băiatul minune” și „turbo-arbitrajorul” care a contribuit singur
la jumătate din profitul pe anul 1993 al subsidiarei Barings Singapore și la jumatate din
profiturile întregii companii în 1994. Discrepanța dintre realitate și minciună este ilustrată
în tabelul 3.4. care nu relevă numai magnitudinea ultimelor prejudicii cauzate de Leeson
dar și faptul că el a pierdut întotdeauna bani. Doar în 1994, Leeson a pierdut 296 mil.
USD. Șefii lui credeau că el a făcut un profit de 46 mil USD, în consecință au propus să îi
se acorde un bonus de 720.000 USD.

Fapte versus fantezie: Profitabilitatea operațiunilor


Tabelul 3.4
financiare derulate de Leeson.
Raportat Actual Actual cumulat1
Perioada
(milioane) (milioane) (milioane)
1 Ian 1993 la 31 Dec 1993 +GBP 8.83 -GBP 21 -GBP 23
1 Ian 1994 la 31 Dec 1994 +GBP 28.529 -GBP 185 -GBP 208
1 Ian 1995 la 31 Dec 1995 +GBP 18.567 -GBP 619 -GBP 827
1. Actualul cumulat reprezintă pierderile cumulate ale lui Leeson.
Sursa: Report of the Board of Banking Supervision Inquiry into the Circumstances of
the Collapse of Barings, Ordered by the House of Commons, Her Majesty's Stationery
Office, 1995.

3.3. Tranzacțiile încrucișate

Cum a putut Leeson să-i însele pe toți cei din jurul lui? Cum a fost capabil să
raporteze profituri din activitatea sa de „switching”, când el de fapt pierdea sume uriase?
Cum a putut arăta o poziție nulă în contabilitate când el avea poziții long enorme pe

9
Nikkei și poziții short pe dobânzile obligațiunilor japoneze? Consiliul de Control al
activității bancare (Board of Banking Supervision - BoBS) al Băncii Angliei care a
condus investigațiile asupra falimentului Barings, crede că „instrumentul utilizat pentru
crearea acestei înșelăciuni a fost tranzacția incrucișată”. Tranzacția încrucișată este o
tranzacție executată în ringul unei burse de către un singur membru al bursei care este și
cumpărător și vânzător. Aceasta presupune împerecherea de către un broker/dealer a unui
ordin de cumpărare cu un ordin de vânzare pentru aceeași valoare mobiliară, ambele
ordine având aceeași cantitate și același preț, dar aparținând unor clienți diferiți. Această
practică este legală doar dacă brokerul a oferit mai întâi valoarea mobiliară în mod
public, la un preț mai mare decât prețul cererii și nimeni altcineva nu a acceptat oferta.
Conform regulamentului SIMEX, membrul trebuie să strige prețul de 3 ori. O tranzacție
încrucișată trebuie executată la prețul pieței. Leeson a intrat intr-un volum semnificativ
de tranzacții încrucișate intre contul 88888 și contul 92000 (arbitrajul Barings Securities
Japan - Nikkei și JGB), contul 98007 (arbitrajul Barings London – JGB) și contul 98008
(arbitrajul Barings London – Euroyen). După executarea acestor tranzacții încrucișate,
Leeson și-ar fi instruit stafful să împartă numărul total de contracte în mai multe
tranzacții diferite și să schimbe prețurile de tranzacționare pentru a crea profituri în
conturile de switching menționate anterior iar pierderile să fie contabilizate în contul
88888. Astfel, în timp ce tranzacțiile încrucișate la Bursă păreau la suprafața curate și în
conformitate cu regulile Bursei, evidențele și înregistrările BFS, stocate în sistemul
Contac, sistem agreat și utilizat de membrii SIMEX, au reflectat perechi de tranzacții
însumând același număr de loturi la prețuri care nu aveau nicio legătură cu cele executate
în ring. O altă variantă ar fi că Leeson ar fi intrat în tranzacții încrucișate de valori mai
mici decât cele anterioare, dar când acestea s-ar fi înregistrat în sistemul Contac, el ar fi
aranjat ca prețurile să fie modificate, înregistrand din nou profituri fictive în conturile de
'switching' și pierderile în contul 88888.

Tabelul 3.5. de mai jos ilustrează un exemplu despre cum Leeson a modificat
evidențele financiare pentru a raporta profit din activatea de switching.

Tabelul Numărul de contracte Prețul Prețul Valoare Valoare Profit/(Pierdere)


3.5. din contul 888881 pe mediu pe pe pe in contul '92000'

10
SIMEX contract SIMEX contract mil. JPY
mil. JPY mil. JPY

Cumpărare Vânzare
20 Ianuarie 6984 18950 19019 66173 66413 240
23 Ianuarie 3000 17810 18815 26715 28223 1508
23 Ianuarie 8082 17810 18147 (71970) (73332) (1362)
25 Ianuarie 10047 18220 18318 91528 92020 492
26 Ianuarie 16276 18210 18378 148193 149560 1367
TOTAL 2245
1. Această coloană reprezintă mărimea tranzacțiilor încrucișate pe Nikkei 225 operate în ringul
SIMEX în zilele respective, în contrapartidă cu contul 92000.
Sursa: Tabelul este Figura 5.2 din „Report of the Board of Banking Supervision Inquiry into the
Circumstances of the Collapse of Barings, Ordered by the House of Common, Her Majesty's
Stationery Office, 1995.”

Raportul BoBS notează „În oricare din cazuri, intrările în sistemul Contac au
reflectat valori suspecte ale contractelor la prețuri diferite de cele tranzacționate în ring,
corespunzând mărimii lotului tranzacționat inițial. Acest lucru a dat impresia, la o
revedere a tranzacțiilor raportate în contul 92000 că acestea s-au operat în momente
diferite ale zilei. Acest lucru a fost necesar pentru a-i determina pe managerii Barings
Securities Japan să creadă că profitabilitatea raportată în contul 92000 a fost rezultatul
activității de arbitraj autorizate de managementul superior. Efectul acestei manipulări s-a
concretizat în umflarea artificială a profitului raportat în contul 92000, pe seama contului
88888 care a inregistrat pierderi masive din pozițiile neautorizate angajate de Leeson.
În plus, pe lângă tranzacțiile încrucișate pe SIMEX intre contul 88888 și conturile
de switching, Leeson a realizat și tranzacții fictive între aceste conturi care nu au fost
niciodată încrucișate (inchise) în ringul Bursei. Efectul acestor operațiuni, în afara Bursei
(care nu au fost permise de SIMEX), a fost, din nou, creditarea conturilor de switching cu
profituri și incărcări ale contului 88888 cu pierderi.”

Concluzia acestor tranzacții încrucișate este ca Baings a fost contrapartida multora


din propriile sale tranzacții. Leeson a cumpărat dintr-o mână și a vândut celeilalte, iar

11
procedând astfel, nu a limitat nici unul din riscurile de piață ale firmei, dimpotrivă.
Astfel, Barings nu arbitraja intre SIMEX și Bursa japoneză ci a angajat poziții deschise
(de valori mari) care au fost mascate în contul 88888. Situația rezultatelor acestui cont a
reflectat corect venitul câștigat (sau necâștigat) de Leeson. Detaliile acestui cont nu au
fost niciodată transmise departamenelor de trezorerie sau de control al riscului din
Londra, o omisiune care a avut consecințe catastrofale pentru investitorii Barings.

Graficul 3.6 de mai jos ilustrează numărul tranzacțiilor încrucișate executate de


Leeson. Este differență dintre linia continuă care reprezintă toate operațiunile Nikkei din
contul 92000 neregăsite în contrapartidă în contul 88888 și linia intreruptă care arată
pozițiile pe care Leeson le-a raportat managementului băncii. Figura ilustrează grafic
discrepanța dintre pozițiile raportate și cele efective, actuale. De exemplu, managementul
a crezut că firma avea pozitie short pe 30.112 contracte pe SIMEX în 24 Februarie; de
fapt, era long pe 21.928 contracte după ignorarea tranzacțiilor încrucișate cu contul
88888.

Figura 3.6. Pozițiile Nikkei în contul 92000

Bibliografii:

1. Ziarul financiar

2. http://en.wikipedia.org/wiki/Nick_Leeson

3. http://documentarystorm.com/money-industries/25-million-pounds/

12
4. http://www.nickleeson.com/biography/full_biography.html

5. Money.ro

13