Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Noţiunea de transport
3
finalizează procesul de producţie al bunurilor materiale, deplasându-le în
scopuri productive sau de consum. Având această finalitate, activitatea de
transport a fost considerată ca a patra ramură de sine stătătoare a producţiei
materiale. În acest sens, Karl Marx, referindu-se la transporturi, preciza că,
în afară de industria extractivă, de agricultură şi de industria prelucrătoare,
mai există şi a patra sferă a producţiei materiale, şi anume: industria
transporturilor, indiferent că este vorba despre transportul de mărfuri sau
de oameni.
4
cadrul agenţilor economici industriali, ai celor de construcţii etc. Şi
transporturi comerciale, ce se desfăşoară în sfera circulaţiei. Este vorba,
în acest caz, de transportul materiilor prime sau al semifabricatelor de la
un agent economic la altul, unde, intrând în consumul colectiv, continuă
procesul de prelucrare, precum şi de transportul produselor finite în
vederea consumului;
c) transporturile de mărfuri constituie, de fapt, un proces de producţie
suplimentar, mijlocit de procesul de circulaţie, înăuntrul şi pentru
realizarea căruia se efectuează. Aşa fiind, când ele se realizează în sfera
circulaţiei sunt determinate de interdependenţa dintre sferele de producţie
şi, în primul rând, de necesitatea legăturilor dintre producţie şi consum;
d) în activitatea de transport nu se creează bunuri materiale, ci efecte
utile. Aceasta înseamnă că lucrătorii din transporturi nu acţionează asupra
unor materii prime care, prelucrate, urmează să fie transformate în produse
noi, ci, prin deplasarea mărfurilor şi a persoanelor în, spaţiu, realizează un
efect util, care poate fi măsurat prin unităţi de măsură abstracte: tone -
kilometri pentru transportul feroviar;
e) deşi nu produc bunuri materiale, transporturile de mărfuri produc
valoare de întrebuinţare şi valoare de schimb, care prezintă unele
particularităţi în raport cu alte ramuri ale economiei naţionale.
Valoarea de întrebuinţare produsă de transporturi constă în
deplasarea spaţială a mărfurilor. Particularitatea valorii de întrebuinţare
produsă de transportul de mărfuri constă în faptul că ea se consumă chiar
în timpul procesului de producţie al transportului.
Valoarea de schimb creată în transporturi este determinată, ca la
orice marfă, de valoarea elementelor de producţie; (forţa de muncă şi
5
mijloacele de producţie) consumate. Munca vie şi materializată cheltuită în
transporturi contribuie la creşterea valorii mărfii, nelăsând nici o urmă în
valoarea de întrebuinţare;
f) raportată la desfăşurarea ei în timp, activitatea de transporturi este
continuă, fapt ce presupune, în cele mai multe cazuri, efectuarea
prestaţiilor în mod neîntrerupt, ziua şi noaptea, în zilele de lucru si în
sărbătorile legale.
Această activitate este discontinuă în intensitate, din care cauză
randamentul ei este variabil.
Din analiza caracteristicilor prezentate, se poate ajunge la concluzia
că transportul este o prestaţie de servicii complexă, de un tip special,
caracterizată prin amploare şi dificultate, fapt ce presupune efort
organizatoric, dotare tehnică deosebită, forţă de muncă calificată şi
disciplinată pentru realizarea ei în condiţii de maxim randament.
6
şi tehnicii existente, se remarcă mai multe sisteme de transport, dintre care
cele mai importante sunt:
a) sistemul de transport rutier, având drept componente principale
autovehiculul şi drumul;
b) sistemul de transport „calea ferată”, format din: calea ferată
propriu-zisă, vagoanele, locomotivele, instalaţiile de dirijare a circulaţiei,
staţiile şi triajele;
c) sistemul de transport de navigaţie fluvială, compus din: calea de
apă (fluvii şi râuri mai mult sau mai puţin amenajate, canale artificiale),
nave şi porturi;
d) sistemul de transport de navigaţie maritimă, care are ca elemente
componente, navele şi porturile;
e) sistemul de transport aerian, având drept componente principale
aeronavele şi aeroporturile;
f) sistemul de transport special, care se referă la sistemele
neconvenţionale şi se realizează prin conducte, având ca elemente
componente: conductele şi staţiile de pompare.
B. prin sistem geografic de transport se înţelege totalitatea
mijloacelor şi instalaţiilor de transport care acţionează pe un teritoriu dat.
Din acest punct de vedere se deosebesc:
a) sistemul de transport uzinal sau intern;
b) sistemul de transport urban, de călători, respectiv de mărfuri;
c) sistemul de transport suburban, de călători, respectiv de
mărfuri;
d) sistemul de transport interurban, de călători şi de mărfuri;
e) sistemul de transport naţional, în care se cuprind de obicei
7
mijloacele şi instalaţiile de transport interurban şi suburban de pe întreg
teritoriul unui stat;
f) sistemul de transport internaţional de călători, respectiv de
mărfuri care, la rândul său, poate fi: continental sau intercontinental.
C. Prin sistem organizatoric de transport se înţelege totalitatea
mijloacelor şi instalaţiilor de transport supuse unei coordonări
administrativ - organizatorice bine definite.
D. Din punct de vedere al criteriului obiectului transportului,
transporturile se împart în trei categorii: de mărfuri, de persoane şi de
informaţii.
E. După criteriul integrării cu procesul de producţie, distingem:
transporturi tehnologice şi de uz general. Transporturile tehnologice sunt
acelea care intervin în desfăşurarea procesului de producţie în cazul unei
unităţi organizatorice bine definite, iar cele de uz general sunt toate
celelalte transporturi.
8
CONTRACTUL DE TRANSPORT DE MĂRFURI
PE CALEA FERATĂ
9
din Cartea întâi intitulată „Despre comerţ în genere” (art. 413-441).
Reglementările se referă la: caracterizarea contractului de transport
(art. 413), conţinutul scrisorii de trăsură (art. 414-417), drepturile
cărăuşului şi ale expeditorului (art. 418-422), răspunderea cărăuşului şi
cauzele exonerării de responsabilitate (art. 423-429), modul de stabilire a
pagubei suferite de expeditor (art. 430-431 şi 438), raporturile dintre
cărăuş şi destinatar (art. 431-435), privilegiul cărăuşului asupra bunurilor
transportate (art. 437), acţiunea în despăgubiri (art. 436, 440), regimul
clauzei penale (art. 439), interzicerea anumitor clauze restrictive de
răspundere (art. 441).
În cazul în care legislaţia comercială ar fi lipsită de reglementări
corespunzătoare, conform art. 1 şi 2 din Codul Comercial sunt aplicabile
dispoziţiile Codului civil. Normele Codului civil nu se referă direct şi
expres la contractul de transport. Există referiri privind contractul de
transport în Titlul VII, capitolul V, art. 1470, pct. 2 din Codul civil care se
referă la locaţiunea lucrurilor, activitatea cărăuşului şi a căpitanilor de
corăbii care se însărcinează cu transportul persoanelor sau al lucrurilor,
fiind considerată locaţiune.
Articolele 473-475, din Codul Comercial, se referă la răspunderea
cărăuşului, iar art. 476 la obligaţia de a ţine anumite evidenţe. Articolul
477 face trimitere la existenţa unor regulamente speciale, cu aplicabilitate
în diferite ramuri ale transportului.
10
Noţiunea, caracterele juridice şi caracteristicile contractului de
transport de mărfuri pe calea ferată
11
În opinia prof. Gh. Filip, contractul de transport este „acel contract
prin care un agent economic specializat (numit unitate de transport,
transportator sau operator de transport feroviar) se obligă, în schimbul unui
preţ (taxă de transport sau tarif), să transporte până la destinaţie, înăuntrul
unui termen, călătorii şi bagajele lor, sau să transporte, să păzească şi să
elibereze destinatarului (care poate fi expeditorul sau o terţă persoană),
mărfurile sau bagajele ce i-au fost încredinţate în acest scop”.
Prof. Doina Petică-Roman defineşte contractul de transport ca fiind
convenţia ce se încheie de către o persoană fizică sau juridică specializată
denumită generic operator de transport feroviar, cu scopul de a transporta
înăuntrul unui termen călători, marfă sau bagaje cu anumite mijloace de
transport şi în diverse moduri în schimbul unui preţ, legal sau
convenţional.
Potrivit art. 13 din Codul comercial (comentat), ”contractul de
transport este un contract bilateral prin care o persoană, numită cărăuş, se
obligă a transporta, sau a face să se transporte dintr-un loc în altul,
persoane sau scrisori, în schimbul unui preţ”.
Potrivit Regulamentului de transport pe căile ferate din România (art.
37.1), „contractul de transport reprezintă înţelegerea dintre operatorul de
transport feroviar şi client, prin care primul se angajează să transporte
marfa, cu titlu oneros, la locul de destinaţie şi să o predea destinatarului”.
12
Caracterele juridice ale contractului de transport
1
A se vedea, Prof. dr. Octavian Căpăţână, Contractul Comercial de Transport, Bucureşti,
Lumina Lex, 1995, p. 30.
2
Regulamentul a fost aprobat prin Ordonanţa de Guvern Nr. 7/2005, publicată în M.O. al
României, Partea I, Nr. 101/31 ianuarie 2005.
13
Din formularea textului la care ne-am referit, rezultă că nu este
suficient acordul de voinţă al părţilor cu privire la perfectarea contractului
de transport pe calea ferată, predarea efectivă a mărfii fiind determinantă
în acest sens.
În doctrina franceză3 s-a susţinut caracterul consensual al
contractului de transport pe considerentul că promisiunea de contract este
valabilă şi obligă pe cărăuş înainte de a fi primit lucrul.
Această teză este susţinută şi în literatura noastră de specialitate4 în
care se invocă şi argumentul potrivit căruia transportul, indiferent de
obiectul său juridic (deplasarea de persoane sau bunuri), este o operaţiune
unitară, în ambele cazuri prevalând calificarea consensuală, întrucât se
susţine că predarea materială a lucrului este necesară pentru a se da
posibilitatea operatorului de transport feroviar să efectueze transportul.
Suntem deci în prezenţa unui element care nu contribuie la formarea
contractului, el realizându-se prin acordul de voinţă. În acelaşi sens, cu
unele precizări şi nuanţe binevenite, se pronunţă şi prof. dr. O. Căpăţână,
care susţine că remiterea bunului ţine mai degrabă de executarea obligaţiei
operatorului de transport feroviar de a efectua deplasarea, făcând-o
materialmente posibilă.
e) contractul de transport de mărfuri este un contract principal,
întrucât are o existenţă de sine stătătoare, chiar dacă s-ar părea că existenţa
sa depinde de alte contracte, cum ar fi: cel de vânzare cumpărare, sau de
furnizare de produse.
3
A se vedea, R. Rodiere, Droits des transports terestres et aerienes, Paris Troisieme
edition, 1981, p. 158.
4
A se vedea, C. Cristoforeanu, Drespre contractul de transport, 1925, vol. I, p. 67-68.
14
Acestea sunt doar premisele perfectării contractului de transport de
mărfuri, întrucât prin intermediul lor se stabilesc clauzele referitoare la
modalitatea în care se efectuează transportul, la mijlocul de transport
folosit, precum şi la alte obligaţii ale părţilor privind modul de suportare a
cheltuielilor de transport.
f) contractul de transport de mărfuri este un contract numit.
15
după plata activităţii de transport de către expeditor, când acesta trebuie să
le achite5.
Părţile contractului
5
A se vedea, St. Cărpenaru, op. cit., p. 343.
16
transporta un obiect oarecare”. Aşa cum este formulată definiţia, rezultă că
suntem în prezenţa operatorului de transport feroviar din contractul de
transport de mărfuri, ce se manifestă în două situaţii diferite, în primul caz
este chiar întreprinderea sau persoana specializată în acest scop, iar în al
doilea caz se pune problema comisionarilor care „fac să se transporte”
mărfuri.
În cazul mandatului, se realizează o reprezentare deplină şi perfectă,
aşa cum rezultă din art. 1532 din Codul civil şi art. 374 din Codul
Comercial, parte în contractul de transport rămânând mandantul expeditor.
În acest caz raporturile juridice se stabilesc în mod nemijlocit între
cărăuş şi mandant6.
În situaţia în care expeditorul recurge la serviciile unui comisionar
(expediţionar), acesta încheie contractul de transport în nume propriu, dar
în contul comitentului, fiind direct obligat faţă de cărăuş „ca şi cum
afacerea ar fi fost a sa proprie” (art. 406, Codul Comercial). În acest caz,
reprezentarea fiind imperfectă, comitentul expeditor nu are acţiune
împotriva operatorului de transport feroviar şi nici acesta nu poate exercita
vreo acţiune directă în contra comitentului7.
În cazul contractului feroviar de mărfuri, parte este agenţia de căi
ferate pe teritoriul căreia se află staţia de expediţie care perfectează în
numele şi pentru agenţie. Deşi staţiile de cale ferată nu sunt persoane
juridice, ele contractează în locul agenţiei pe baza unei împuterniciri ce
decurge din efectul legii organice de organizare a activităţii de transport.
6
A se vedea, Prof. dr. Octavian Căpăţână, op. cit., p. 41.
7
Prof. dr. Octavian Căpăţână, op. cit., p. 41.
17
Condiţiile de validitate ale contractului de
transport de mărfuri pe calea ferată
Capacitatea de a contracta
Trebuie analizată prin prisma dispoziţiei art. 949-952 din Codul civil
şi ale art. 4-11 din Decretul nr. 31/1954 (referitor la persoanele fizice),
precum şi ale art. 34 din acelaşi decret, referitoare la capacitatea de
exerciţiu a persoanelor fizice şi juridice.
Aşa fiind, orice persoană fizică sau juridică care dispune de
capacitatea de exerciţiu poate încheia un contract de transport de mărfuri.
Operatorului de transport feroviar i se cere în plus capacitatea de a fi
comerciant, în condiţiile art. 10 şi urm. din Codul Comercial8.
Consimţământul
8
A se vedea, St. Cărpenaru, Drept Comercial Român, vol. I, Bucureşti, 1992, p. 94-98.
18
neexistând mai multe alternative în alegerea sa, constatăm că modul în
care se manifestă consimţământul părţilor este oarecum diferit de celelalte
contracte.
Operatorul de transport feroviar, îndeplinind o prestaţie de serviciu în
calitate de profesionist exclusiv, se află în calitate de „ofertă permanentă”
fată de clientela ce formează o entitate globală, cu un număr neidentificat
de persoane9. În acest caz, operatorul de transport feroviar nu poate refuza
prestaţia decât în cazurile exprese şi limitativ prevăzute de lege.
Acceptarea ofertei are particularităţile ei, în sensul că nu se pot
negocia şi stabili alte elemente ale contractului faţă de cele oferite prin
actul tipizat (scrisoare de trăsură) de către cărăuş. Suntem în prezenţa unei
simple adeziuni la oferta stabilită de către operatorul de transport feroviar.
Obiectul
9
A se vedea, Prof. dr. O. Căpăţână, op. cit., p. 45.
19
care pot fi primite la transport şi a celor ce pot fi refuzate. Fac parte din
ultima categorie: obiectele supuse regimului poştal, obiectele care datorită
dimensiunilor, greutăţii, însuşirii lor, nu ar putea fi transportate cu
mijloace obişnuite, obiectele a căror transport este interzis prin dispoziţiile
legale. Efectuarea transportului cu nesocotirea acestor prevederi ar avea ca
efect aplicarea sancţiunilor corespunzătoare pentru partea în culpă.
Pe lângă această categorie de obiecte, care nu pot forma obiectul
activităţii de transport, se distinge categoria obiectelor admise la transport
în anumite condiţii, din care fac parte: obiectele periculoase sau
infecţioase, acelea care prezintă dificultăţi mari la încărcare şi descărcare
fată de instalaţiile căii ferate, material rulant feroviar, obiectele care au
nevoie de îngrijiri speciale în timpul transportului etc.
Celelalte obiecte sunt primite la transport cu respectarea condiţiilor
generale prevăzute în interesul bunei executări a transportului.
Prin caracterul ilicit al transportului trebuie să se înţeleagă şi
folosirea modalităţilor şi a mijloacelor de transport, în condiţiile prevăzute
şi admise de lege.
Referindu-ne la contractul de transport de mărfuri pe calea ferată, din
punct de vedere al obiectului său, trebuie să avem în vedere şi prestaţia căii
ferate, care constă, pe de o parte în deplasarea mărfii de la un punct de
plecare (expediţie), la un punct de sosire (destinaţie), pe o rută bine
determinată (de regulă transportul se efectuează pe ruta cea mai scurtă) şi,
pe de altă parte, în paza mărfii pe timpul transportului.
Această obligaţie decurge din faptul că, în timpul transportului,
operatorul de transport feroviar are şi calitatea de depozitar (art. 1473 Cod
Civil), în virtutea căreia „trebuie să se îngrijească de paza lucrului
20
depozitat, întocmai cum îngrijeşte de paza lucrului său” (art. 1599 Cod
Civil).
În concluzie, din punct de vedere al căii ferate, obiectul contractului
constă în prestaţia tipică, prin care se urmăreşte deplasarea mărfii în spaţiu.
Suntem, prin urmare, în prezenţa unei obligaţii de a face.
Faţă de această obligaţie, expeditorului îi revine obligaţia de a da şi
anume de a achita preţul transportului (taxa. de transport) şi taxele
accesorii, cum sunt cele de încărcare, magazinaj, transbordare, folosirea
prelatelor căii ferate etc.
Cauza juridică
21
Forma contractului de transport de mărfuri pe calea ferată
22
formulare rezultă că scrisoarea de trăsură constituie înscrisul doveditor al
încheierii contractului, având o funcţie probatoare10. Aşa fiind, rezultă că
forma scrisă este cerută „ad probationem” şi nu „ad validitatem”.
În literatura noastră juridică11 şi în practica arbitrală12 se admite
constant că nerespectarea cerinţei formei scrise nu atrage nulitatea
contractului. S-a stabilit în acest sens că; în lipsa acesteia, dovada
contractului, a existenţei şi a cauzelor sale se poate face prin alte înscrisuri
având legătură directă sau indirectă cu contractul.
Pentru evitarea cazurilor în care se încalcă obligaţia de a încheia
contractul în formă scrisă, în practica arbitrală s-au recunoscut efecte
limitate prestaţiilor efectuate şi acceptarea fără încheierea unui contract în
formă legală. Faţă de caracterul real al contractului de transport de mărfuri
pe calea ferată şi având în vedere principiul enunţat mai sus, există încă un
argument că forma scrisă nu se cere pentru a valida contractul, din moment
ce esenţială pentru, acest contract este predarea mărfii. Predarea mărfii
fiind o stare de fapt, se poate dovedi cu orice mijloc de probă admis de
lege.
10
A se vedea, Tr. Ionaşcu, Validitatea contractelor dintre întreprinderi şi organizaţii
economice socialiste, în lumina planului de stat, în Justiţia nouă, nr. 1/1951, p. 23.
11
Decizia nr. 774/1952 a fostei Curţi Supreme.
12
A se vedea a. Pop şi T. Ciobanu, Dreptul transporturilor, Universitatea Bucureşti, 1985,
p. 105.
23
În funcţie de aceste caracteristici se determină şi momentul încheierii
contractului. Astfel, potrivit art. 37.2 din Regulamentul de transport pe
C.F.R., contractul de transport se consideră încheiat dacă sunt întrunite
cumulativ următoarele condiţii:
− operatorul de transport feroviar a primit marfa, încărcată în
mijlocul de transport, cu respectarea prevederilor
regulamentului de transport C.F.R, sau în vehiculul feroviar,
care circulă pe roţi proprii, după caz, însoţit de scrisoarea de
trăsură completată de expeditor, în rubricile care sunt
rezervate şi semnată de către acesta;
− operatorul de transport feroviar a aplicat ştampila cu data pe
toate exemplarele scrisorii de trăsură.
Momentul primirii mărfii este acela al aplicării de către staţia de
predare a ştampilei care indică data primirii ei. Aplicarea ştampilei trebuie
făcută imediat, pentru întregul transport care face obiectul scrisorii de
trăsură şi după plata taxelor pe care predătorul le are în sarcina sa13. După
aplicarea ştampilei, scrisoarea de trăsură face dovada contractului de
transport.
Din cele prezentate rezultă că, faţă de celelalte contracte în care
momentul încheierii contractului are la bază momentul recepţiunii
(contractul considerându-se perfectat în momentul în care proiectul de
contract emis de furnizor-prestator sau executant şi aprobat de beneficiar a
ajuns la furnizor), contractul de transport de mărfuri pe C.F.R. se consideră
perfectat când sunt întrunite în mod cumulativ două condiţii, şi anume:
predarea documentului de transport şi a mărfii.
13
A se vedea, C. Stătescu, op. cit., p. 19.
24
Determinarea momentului încheierii contractului de transport de
mărfuri pe calea ferată este importantă din punct de vedere juridic, pentru
că se produc o serie de efecte ce vizează fie relaţia dintre expeditor şi
cărăuş, fie cea dintre expeditor şi destinatar. În ceea ce priveşte operatorul
de transport feroviar, din momentul încheierii contractului se naşte
obligaţia sa de pază şi supraveghere a mărfurilor şi curge termenul legal
ori convenţional înăuntrul căruia trebuie executat transportul. Momentul
încheierii contractului marchează şi începutul răspunderii operatorului de
transport feroviar.
Pentru relaţia dintre expeditorul-furnizor şi destinatarul-beneficiar,
momentul încheierii contractului este important întrucât, în cazul în care
beneficiarul produselor se prezintă la recepţie în momentul predării lor
către staţia C.F.R. se individualizează şi se consideră îndeplinită obligaţia
de predare a produselor, se transmite dreptul real şi, odată cu el, riscurile.
Concluzionând, cu privire la procedura încheierii contractului de
transport de mărfuri pe calea ferată, putem afirma că aceasta este marcată
de o serie de particularităţi.
25
PREDAREA ŞI PRIMIREA MĂRFURILOR LA TRANSPORT
Felul expediţiilor
14
Prin limită de încărcare se înţelege greutatea maximă care poate fi încărcată într-un
vagon, în funcţie de caracteristicile constructive ale vagonului şi de sarcina admisă pe
osie şi pe metru liniar de vagon, pe întregul parcurs.
26
Vagoanele speciale pentru transportul mesageriei se ataşează la
trenurile în circulaţie ale operatorilor de transport feroviar de marfă, sau de
călători (art. 75.2 din Regulamentul de transport pe C.F.R.).
Conform art. 36.1 din Regulamentul de transport pe C.F.R., prin
expediţie se înţelege „marfa încărcată în mijlocul de transport, cu
respectarea prevederilor prezentului regulament, însoţită de scrisoarea de
trăsură. Expediţie este şi vehiculul feroviar care circulă pe roţi proprii,
însoţit de scrisoarea de trăsură”.
După criteriul condiţiilor de viteză în care urmează să fie efectuat
transportul, acesta poate fi executat:
a) în condiţii de viteză normală (mică viteză);
b) în condiţii de viteză sporită (mare viteză).
Operaţiunea de primire a mărfurilor se efectuează cu îndeplinirea
dispoziţiilor privind îndeplinirea transporturilor, în staţiile şi haltele
deschise pentru traficul de mărfuri, în orele stabilite prin programul de
lucru al staţiei.
27
şi eliberarea mărfurilor transportate pe calea ferată.
Obligaţiile expeditorului
28
C.F.R. se face pe cheltuiala clientului;
− obligaţia de încărcare, dacă s-a convenit.
TAXA DE TRANSPORT
15
A se vedea, V. Pătrăşcanu, op. cit., p. 45 şi A. Schochter, Îmbunătăţirea sistemului
tarifar în transporturile de mărfuri, în Probleme economice nr. 7/1965, p. 35.
16
P.A.S., Dec. nr. 551/1957, în A.S. nr. 3-5/1957, p. 68.
29
completează de drept cu dispoziţiile tarifare legale.
Tarifele de transport se stabilesc în funcţie de felul expediţiei, după
cum urmează: tarif pentru expediţii de vagoane complete, tarif pentru
expediţii de coletărie şi tarife pentru transporturi excepţionale efectuate în
trenuri închise, transport pentru unităţi de transport intermodal şi tarife
accesorii (Tariful Intern de Mărfuri, partea a III-a, secţiunile 1 - 4).
Operatorul de transport feroviar poate percepe tarife suplimentare
pentru diverse acţiuni ale expeditorului ori destinatarului, după caz, cum ar
fi:
− declararea incorectă, inexactă sau incompletă a mărfurilor
acceptate la transport;
− depăşirea limitei de încărcare, când mijlocul de transport a
fost încărcat de expeditor;
− necurăţarea mijloacelor de transport după descărcare sau
nemontarea părţilor mobile ale acestora la locul lor ori
neînlăturarea etichetelor şi sigiliilor;
− falsa declarare a masei mărfurilor;
− alte cauze prevăzute în tariful operatorului de transport
feroviar.
30
intermodal.
Conform art. 7.6 din T.I.M., aplicarea tarifului de transport se face în
funcţie de:
a) felul expediţiei: vagoane de transport intermodal (V.T.I.);
b) denumirea mărfii şi coeficientul de corecţie corespunzător
poziţiei tarifare a mărfii, pentru expediţiile de vagoane;
c) felul vagonului (pe două osii şi pe mai multe osii), pentru
expediţii de vagoane;
d) masa expediţiei;
e) distanţa de aplicare a tarifului;
f) alte condiţii prevăzute de tarif.
31
− cu ocazia încheierii contractului de transport;
− la eliberarea expediţiei;
− periodic, prin facturare, atunci când există o convenţie în acest
sens.
În cazul întârzierii plăţii prestaţiei de transport, operatorul de
transport feroviar este în drept:
− să perceapă majorări de întârziere, conform tarifelor proprii sau
convenţiilor încheiate. Potrivit art. 6 din T.I.M., majorările de
întârziere pentru plata prestaţiei de transport sunt de 0,1% pe zi
şi curg de la data când trebuia făcută plata.
− să refuze transporturile.
Sumele încasate în minus, din culpa salariaţilor operatorului de
transport, se plătesc de cel ce a efectuat plata iniţial, fără dobândă.
32
MODIFICAREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT
DE MĂRFURI PE CALEA FERATĂ
33
către staţia de destinaţie; din acest moment destinatarul dobândeşte un
drept de dispoziţie asupra mărfurilor. În acest sens, art. 66, pct. 4 din
Regulamentul C.F.R. prevede că „dreptul de a modifica contractul de
transport se stinge, chiar dacă expeditorul prezintă duplicatul scrisorii de
trăsură, dacă expediţia a fost predată destinatarului sau când acesta şi-a
valorificat drepturile rezultând din contractul de transport conform art.
52.7 din Regulamentul de transport C.F.R. Din acest moment, calea ferată
trebuie să se conformeze ordinelor destinatarului”.
34
ce decurge din nerespectarea lor.
În cele ce urmează ne vom referi la acele obligaţii care apar în
intervalul ce presupune executarea propriu-zisă a transportului. Pentru
această perioadă, operatorului de transport feroviar îi revin cele mai multe
şi importante obligaţii care, prin specific şi întindere, dau contractului de
transport acele note distinctive, particulare faţă de celelalte contracte.
17
A se vedea, V. Pătrăşcanu şi V. Atanasiu, Reglementarea circulaţiei mărfurilor între
organizaţiile socialiste, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1974, p. 137.
35
Obligaţia de a respecta ruta stabilită
18
A se vedea, P. Minsilescu, Cu privire la termenul ca element al contractului de
transport feroviar de mărfuri, în R.R.D. nr. 4/1971, p. 16 şi urm.
19
A se vedea, St. Cărpenaru, op. cit., p. 361.
36
compune din:
− termenul de expediere, care este de 24 ore;
− termenul de transport, pentru fiecare fracţiune indivizibilă de
400 km, care este de 48 ore ;
− termenul suplimentar, de 24 ore, care se aplică o singură dată
pentru trecerea de pe liniile principale pe liniile secundare, sau
înguste, şi invers ;
− alte termene suplimentare stabilite de către Normele Uniforme.
20
A se vedea, P.I. Dumitrescu, op. cit., p. 86.
37
Eliberarea se consideră efectuată când sunt îndeplinite, în mod
cumulativ, următoarele condiţii:
- predarea mărfii încărcate în mijlocul de transport, cu
respectarea prevederilor regulamentului, sau a vehiculului feroviar care
circulă pe roţi proprii;
- plata creanţelor ce decurg din contractul de transport21;
- remiterea scrisorii de trăsură destinatarului.
39
celui îndreptăţit, starea mărfii, greutatea sa şi, pe cât posibil, mărimea
pagubei, cauza acesteia în momentul când s-a produs (art. 75.1).
Cu această ocazie se întocmeşte un proces verbal care se înmânează gratuit
celui în drept.
Când persoana îndreptăţită nu acceptă constatările din procesul
verbal se poate cere ca starea şi masa mărfii, precum şi cauza şi valoarea
pagubei, să fie determinate de un expert sau de un specialist autorizat,
numit de părţi ori de un expert desemnat pe cale judiciară.
40
RĂSPUNDEREA PENTRU NERESPECTAREA
OBLIGAŢIILOR DIN CONTRACTUL DE
TRANSPORT DE MĂRFURI PE CALEA FERATĂ
41
Prin articolul 60.1, la care ne-am referit, sunt enumerate, în mod
expres şi limitativ, cauzele pentru care este posibil de antrenat răspunderea
căii ferate, acestea fiind:
a) pierderea totală a mărfii;
b) pierderea parţială a mărfii;
c) avaria;
d) depăşirea termenului de executarea contractului de transport.
Răspunderea intervine pentru neexecutarea unor obligaţii (pierderea
totală a mărfii) sau executarea necorespunzătoare în cazul avariei parţiale,
totale şi întârzierii la eliberare. Ea are la bază o prezumţie de culpă în unele
cazuri, dar şi culpa dovedită.
Dacă în dreptul comun, în materie de contracte răspunderea constă în
plata penalităţilor şi a despăgubirilor, în cazul în care prejudiciul nu a fost
acoperit integral prin penalităţi, în contractul de transport nerespectarea
obligaţiei asumate de cărăuş se sancţionează exclusiv prin plata
despăgubirilor.
Răspunderea operatorului de transport, sub forma despăgubirilor,
este reglementată cu anumite limitări. Una din formele de limitare a
răspunderii constă în plafonarea daunelor la un anumit tarif.22 Este cazul
răspunderii căii ferate pentru depăşirea termenului de executare a
contractului de transport, reglementată prin art. 84.5 din Regulamentul de
transport C.F.R. Conform dispoziţiilor acestui articol, răspunderea se
manifestă sub forma unor sume calculate pentru fiecare zi de întârziere,
fără a se depăşi 1/2 din taxa de transport, iar dacă se dovedeşte că au
rezultat pagube din cauza întârzierii, despăgubirea nu poate depăşi taxa de
22
A se vedea, R. Sanilevici, op. cit., p. 127.
42
transport.
O altă formă de limitare legală a răspunderii constă în stabilirea
anumitor criterii la calcularea pagubei, altele decât cele determinate de
principiul reparării integrale a prejudiciului. O astfel de limitare legală este
stabilită pentru răspunderea căii ferate în caz de pierdere sau avarie a
mărfii transportate.
Aşa fiind, constatăm că, în general, răspunderea căii ferate este
limitată la daune şi daunele sunt plafonate, în sensul că prin intermediul lor
nu se acoperă prejudiciul în totalitate.
Faţă de cele prezentate, caracterizând răspunderea căii ferate ce
decurge din contractul de transport de mărfuri, rezultă că suntem în
prezenţa unei răspunderi limitate prin efectul legii, la plata despăgubirilor,
ce nu acoperă integral paguba efectivă şi beneficiul nerealizat, bazată pe
prezumţie de culpă în general, dar şi pe culpa dovedită.
43
lucrului, fapta expeditorului, fapta destinatarului.
Regulamentul de transport C.F.R., art. 61.3.1 distinge cauzele
generale care duc la exonerarea de răspundere a căii ferate după modul de
provenienţă a pagubelor.
A. Precizări prealabile
44
timpul transportului, când acest lucru este prevăzut de lege.
Nerespectarea acestor obligaţii poate să producă lipsuri cantitative
sau avaria mărfii sau a vagonului.
Răspunderea sa se poate manifesta fie faţă de cărăuş, fie faţă de
destinatar, în funcţie de patrimoniul în care s-a produs paguba.
MODALITĂŢI DE VALORIFICARE A
PRETENŢIILOR IZVORÂTE DIN CONTRACTUL
DE TRANSPORT PE CALEA FERATĂ
45
limitativ în art. 69.2.5 din Regulamentul de transport C.F.R.
Această situaţie se referă la:
- plata unui ramburs încasat de operatorul de transport feroviar
de la destinatar;
- plata unui rest din restul unei vânzări efectuate de operatorul de
transport feroviar;
- o pagubă rezultată dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune comisă
fie cu intenţia de a provoca o pagubă, fie având reprezentarea că ar putea
rezulta o astfel de pagubă şi acceptând producerea ei;
- faptul că se întemeiază pe unul dintre contractele de transport
anterioare neexpedierii, în cazul prevăzut la pct. 62.1;
- recuperarea preţului de transport sau a unor părţi din preţul de
transport, precum şi pentru restituirea unor sume încasate în plus de
operatorul de transport feroviar.
Regulamentul de transport se referă la momentele de la care curge
termenul de prescripţie:
- pentru acţiunea privind plata daunelor privind pierderea totală,
termenul de prescripţie curge din a 30-a zi care urmează expirării
termenului de executare a contractului de transport
- pentru acţiunea privind pierderea parţială, avarierea mărfii sau
depăşirea termenului de executare a contractului de transport, din ziua în
care a avut loc eliberarea expediţiei;
- în toate celelalte cazuri, din ziua în care dreptul poate fi
exercitat.
Ziua indicată ca punct de începere a prescripţiei nu este cuprinsă în
termen. Dacă un termen trebuie să ia sfârşit într-o sâmbătă, duminică sau
46
într-o zi de sărbătoare legală, expirarea lui se prelungeşte până la prima zi
lucrătoare ce urmează.
Ziua indicată ca punct de începere a prescripţiei nu este niciodată
cuprinsă în termen.
47
CONTRACTUL DE TRANSPORT DE MARFURI
CU MIJLOACE AUTO
Sediul juridic:
1. Noţiuni generale
48
Operatorul de transport rutier de mărfuri este operatorul de transport
rutier care efectuează transport rutier de mărfuri.
Operator de transport rutier român este operatorul de transport rutier
cu sediul sau domiciliul în România.
Operator de transport rutier străin este operatorul de transport rutier
cu sediul sau domiciliul în străinătate, autorizat să efectueze transporturi
rutiere internaţionale.
49
judeţ;
- transport rutier interjudeţean, care reprezintă operaţiunea de
transport rutier care se efectuează între localitatea de plecare şi localitatea
de destinaţie, situate pe teritoriul a două judeţe diferite, cu sau fără
tranzitarea unuia sau mai multor judeţe. Transportul rutier între Municipiul
Bucureşti şi alte judeţe este considerat interjudeţean.
Din punct de vedere al caracterului activităţii de transport:
a) transport rutier public;
b) transport rutier în cont propriu;
a) Transportul rutier public
Se efectuează pe bază de contract în schimbul unei plăţi de către un
agent economic titular al licenţei deţinute în condiţiile legii, având ca
obiect de activitate transportul rutier, care deţine în proprietate sau cu
chirie vehicule rutiere, indiferent de capacitatea de transport a acestora.
b) Transportul rutier în cont propriu
Se realizează fără încasarea unei taxe în următoarele condiţii:
- e o activitate secundară sau suplimentară celorlalte activităţi ale
operatorului de transport;
- mărfurile sunt proprietatea operatorului de transport sau au fost
vândute, cumpărate sau închiriate sau au fost produse extrase, prelucrate
sau reparate de către acesta, scopul fiind, numai acela de a le deplasa.
Scopul deplasării este transportul mărfurilor sau al persoanelor spre sau de
la întreprindere, ori punctele de lucru ale acesteia;
- persoanele transportate sunt angajaţii operatorului de transport,
scopul transportului fiind în interesul activităţii proprii. Întreprinderea
foloseşte vehicule rutiere proprii, deţinute în proprietate, sau obţinute de
50
aceasta printr-un contract de vânzare-cumpărare, cu plata ulterioară ori, în
baza unui contract de leasing pe termen lung sau, în cazul transportului de
mărfuri, vehiculele putând fi închiriate fără şofer;
- vehiculele utilizate pentru astfel de transporturi sunt conduse de
către conducători auto angajaţi ai întreprinderii sau de persoana fizică
însăşi.
51
CONTRACTUL DE TRANSPORT RUTIER DE MĂRFURI
1. Forma:
- este scrisă, tipizată; se completează de ambele părţi şi se numeşte
scrisoare de transport auto.
- forma scrisă se cere ad probationem, contractul producând efecte
în lipsa ei.
52
3. Funcţiile scrisorii de transport auto:
- face dovada perfectării contractului de transport;
- condiţionează prin clauzele sale executarea transportului;
- conţine elementele necesare taxării transportului;
- determină momentul de la care încetează răspunderea
expeditorului şi se pune în discuţie răspunderea operatorului de transport
feroviar.
Se întocmeşte în 4 exemplare:
- unul pentru expeditor;
- unul pentru cărăuş;
- unul însoţeşte marfa;
- unul se eliberează destinatarului.
53
Foaia de parcurs este un act cu caracter general, dar concret, în
sensul că, cuprinde date ce vizează efectuarea în concret a transportului.
Nu este atât de amănunţită ca FAZ. Se întocmeşte de obicei pentru un
singur transport, indiferent de traseu şi rută.
1. Tariful pe cantitate
Se aplică în cazul transportului la care expeditorul solicită
transportarea unei cantităţi de marfă prin folosirea mijlocului de transport
la capacitatea nominală sau volumetrică.
Taxa se calculează în funcţie de greutatea mărfii sau volumul
mijlocului de transport şi distanţa dintre locul de încărcare şi cel de
descărcare.
1. Obligaţiile expeditorului:
- să prezinte marfa pentru încărcare;
- să ambaleze corespunzător marfa;
- să respecte normele tehnice de încărcare;
- să fixeze marfa, asigurând integritatea ei şi a mijloacelor de
transport;
- să menţioneze pe colete natura mărfii;
- să solicite pentru mărfurile livrate în vrac şi, dacă e cazul,
protejarea mărfii prin acoperirea cu prelate.
55
− să respecte ruta indicată în contract şi, când ruta nu este indicată,
să folosească ruta cea mai scurtă;
− să aducă la cunoştinţa expeditorului eventualele impedimente în
executarea transportului;
− pe timpul transportului răspunde de marfă deoarece este obligat să
o păzească şi să o transporte în bune condiţii;
− să elibereze marfa la destinaţie acelui destinatar care e indicat în
documentele de transport şi să participe la verificare dacă acesta
ridică obiecţiuni în legătură cu cantitatea şi calitatea mărfii
transportate; în acest caz se întocmeşte un proces-verbal în care
fiecare dintre participanţi îşi expune punctul de vedere, mai ales în
legătură cu acele cauze care au pricinuit paguba invocată de
destinatar.
3. Obligaţiile destinatarului:
- să verifice starea mijlocului de transport şi a încărcăturii;
- să primească marfa;
- să descarce marfa în termen;
- să numere coletele şi să facă, dacă e cazul, obiecţiuni
referitoare la cantitatea şi calitatea mărfii.
56
CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN
B. Sediul juridic
57
- Convenţia de la Guadalajara, 1961, de completare a Convenţiei
de la Varşovia, referitoare ia transportul aerian internaţional efectuat de o
persoană, alta decât operatorul de transport feroviar contractual.
Reglementarea internaţională a dreptului aerian a determinat o
legislaţie internă pentru fiecare stat care a aderat la anterioarele convenţii,
în România apărând în 1953 Codul aerian aprobat prin Decretul nr.
516/1953, modificat prin Decretul nr. 204/1956 şi 212/1959. Acest cod a
fost abrogat şi, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 29/22.08.1997, a fost aprobat
noul Cod aerian, publicat în Monitorul Oficial nr. 2086/08.1997, intrat în
vigoare la data de 01.01.1998.
58
CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN DE MĂRFURI
59
Transportatorul aerian poate refuza primirea unor mărfuri în situaţiile
în care:
− transportul este anulat sau suspendat din cauza unor condiţii
tehnice sau meteorologice;
− transportul este interzis pe motiv de pericol, pentru
securitatea zborului sau a încărcăturii;
− transportul nu poate avea loc din lipsă de aeronavă sau, deşi
există, cele existente nu corespund pentru caracteristicile
mărfii care a trebui supusă transportului
Există unele mărfuri admise condiţionat la transporturi: aparatele
fotografice, cinematografice, armele care pot fi admise la transport numai
ambalate şi predate ca expediţie de colete.
A. Obligaţiile transportatorului:
- să efectueze transporturile în ordinea primirii lor, priorităţile de
transport având un caracter excepţional, în funcţie de natura specifică a
încărcăturii;
- să încarce şi să descarce mărfurile în şi din aeronavă;
- să transporte încărcătura la destinaţie în bune condiţii şi în
termenul stabilit;
- să avizeze şi să elibereze destinatarului mărfurile;
- să continue transportul cu cel mai rapid mijloc de transport
dacă pe parcurs zborul se întrerupe, iar dacă expeditorul refuză, să restituie
partea de taxă corespunzătoare porţiunii neparcurse, cu excepţia primei de
60
asigurare;
- dacă destinatarul refuză primirea încărcăturii sau dacă nu se
prezintă în termen de trei zile de la avizare sau nu poate fi găsit în termen
de cinci zile, transportatorul are obligaţia să încunoştinţeze de urgenţă pe
expeditor.
B. Obligaţiile expeditorului:
- să încarce mărfurile, în cazul transporturilor masive cu folosirea
întregii nave, a cărei capacitate de transport poate ajunge până la 115 tone;
- să dispună asupra mărfii în termen de 15 zile de la înştiinţarea
transportatorului, dacă destinatarul refuză primirea încărcăturii sau nu este
găsit;
- să achite taxa de transport.
C. Obligaţiile destinatarului:
- să se prezinte în termen de 3 zile de la avizarea sa despre sosirea
mărfurilor, în vederea preluării mărfurilor;
- să descarce mărfurile sub supravegherea transportatorului în
cazul transporturilor masive;
- să ridice mărfurile perisabile în termen de 6 ore de la avizarea
sosirii lor.
61
Răspunderea transportatorului aerian de mărfuri
62
CONTRACTUL DE TRANSPORT NAVAL
63
- trailere - nave de pescuit;
- Ro-Ro - maşini, tractoare, utilaje;
- nave pentru mărfuri lichide (nave tanc);
- nave mixte (mărfuri de masă, în vrac, produse petroliere,
minereuri).
Organizarea transportului cu nave se realizează în două modalităţi:
A) transport cu nave de linie;
B) transport cu nave tramp (nave „vagabond”).
64
- se transportă mărfuri în vrac (materii prime şi materiale) cu
utilizarea întregii capacităţi de transport pe baza unui contract de navlosire;
- transportul cu nave tramp presupune investiţii mai mici.
Sediu juridic
65
- vas - orice navă folosită pentru transportul mărfurilor pe mare;
- transportul mărfurilor - timpul scurs de la încărcarea mărfurilor
la bordul vasului şi până la descărcarea lor.
66
Elementele contractului de transport de navlosire
A. Menţiuni obligatorii:
- naţionalitatea navei;
- capacitatea (clasa de înregistrare);
- tonajul;
- felul propulsiei;
- viteza de circulaţie;
- locul unde se află în momentul încheierii contractului;
- data la care e gata de încărcare.
Individualizarea navei nu este un element esenţial, putând fi înlocuită
cu o alta corespunzătoare.
- numele, prenumele şi denumirea navlosantului/navlositorului;
- sediul şi adresa;
- numele (denumirea) şi adresa (sediul) destinatarului mărfii,
pentru ca transportatorul să ştie care este persoana
îndreptăţită să ceară eliberarea mărfii ia destinaţie;
- locul şi termenul stabilite pentru încărcarea şi descărcarea
mărfii pot fi diferite de locul perfectării contractului, fiind
important să se stabilească şi data punerii la dispoziţie a navei
pentru încărcare;
- navlul - chiria aferentă prestaţiei efectuate în funcţie de felul
mărfii, distanţa parcursă, condiţii speciale de transport şi alte
67
elemente accesorii.
B. Menţiuni neobligatorii:
- elemente privind condiţiile şi primele de asigurare a
mărfurilor etc.
A. Voyage - charter
- se încheie între armator şi navlositor pentru transportul mărfurilor
într-o călătorie/mai multe călătorii succesive contra unui navlu calculat, de
regulă în raport cu cantitatea încărcăturii.
Navlositorul este obligat să încarce marfa, să o stivuiască şi să
plătească navlul. El are obligaţia de a suporta toate cheltuielile de
întreţinere a navei şi echipamentului, de-a asigura buna stare de
funcţionare şi de a angaja echipajul, căruia trebuie să-i asigure hrana şi
toate celelalte elemente ce ţin de existenţa echipajului. Navlositorul
suportă şi cheltuielile de transport (taxe de porturi şi taxe de parcurgere a
unor distanţe pe canale). Răspunderea pentru exploatarea tehnică şi
comercială revine armatorului.
68
69
B. Time – charter
- presupune închirierea navei de către armator pentru o perioadă
determinată contra unui navlu care se calculează în funcţie de capacitatea
de încărcare a navei, de starea tehnică a ei. Navlositorul angajează şi
plăteşte echipajul, suportă cheltuielile de întreţinere a acestuia şi asigurarea
navei contra riscurilor mării. Răspunderea pentru exploatarea tehnică
revine armatorului (navlosantului), iar cea pentru exploatarea comercială
navlositorului.
70
CONTRACTUL DE TRANSPORT MARITIM DE MĂRFURI
PROPRIU-ZIS
71
Formele conosamentului
72
C. din punct de vedere al stării mărfii sau ambalajului există
conosament:
− curat, când nu sunt obiecţiuni în legătură cu marfa;
− murdar, când sunt obiecţiuni în legătură cu marfa.
73
Intrebări posibile :
74