Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
PROIECT
ANUL
2010 – 2011
CUPRINS
1. ÎNCADRAREA DEŞEULUI
2. LEGISLAŢIA ROMÂNEASCĂ
3. LEGISLAŢIA EUROPEANĂ
BIBLIOGRAFIE
2
1. ÎNCADRAREA DEŞEULUI
2. LEGISLAŢIA ROMÂNEASCĂ
Tabelul 2.1
3
alte categorii de deşeuri neclasificate)
Total 7.025.256 100,0
Tabelul 2.2
2. Schimburi preconizate
4
care pot avea impact semnificativ asupra mediului, a unor condiţii clare privind modul de
eliminare a deşeurile rezultate) ;
11) aplicarea unor sancţiuni sporite în cazul neconformării cu prevederile acestui act
normativ ;
12) clarificarea privind modul de desfăşurare a inspecţiei şi aplicarea sancţiunilor,
precum şi nominalizarea organelor de control responsabile cu constatarea contravenţiilor.
Având în vedere aderarea României la Uniunea Europeană, actele normative naţionale
trebuie să reglementeze şi modul de colaborare cu autorităile în domeniul gestionării
deşeurilor din construcţii şi demolării.
5
Naţional de Mediu, celelalte autorităţi publice centrale şi teritoriale pentru protecţia
mediului.
HOTĂRÂRE A GUVERNULUI
privind gestionarea deşeurilor provenite din construcţii şi demolări
6
(1) Scopul acestei hotărâri este de a reduce cantitatea şi gradul de periculozitate a
deşeurilor rezultate din activităile de construcţii şi demolări, de creştere a gradulului de
valorificare şi reciclare a acestora.
(2) Obiectivul este reducerea ponderii deşeurilor provenite din construcţii şi demolări,
din totalul deşeurilor municipale depozitate.
Art. 2
Art. 3
Definiţiile unor termeni specifici utilizaţi în prezenta hotărâre sunt cele prevăzute în
OUG nr.78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Semnificaţia termenilor utilizaţi în înţelesul prezentei hotărâri este următoarea :
a) deşeuri din construcţii şi demolări – deşeuri rezultate în urma activitatăilor
specificate la art.2 alin. 1 in conformitate cu Lista Europeană a Deşeurilor transpusă prin
Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru
aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase ;
b) deţinătorul de deşeuri din construcţii şi demolări – productor de deşeuri ori persoană
fizică sau juridică ce are deşeuri în posesie ;
c) deşeuri colectate din construcţii şi demolări : strângerea, sortarea şi/sau amestecarea
deşeurilor, în vederea transportării lor ;
d) deşeuri sortate din construcţii şi demolări – activitatea de separare pe sortimente a
deşeurilor ;
e) deşeuri tratate din construcţii şi demolări – totalitatea proceselor fizice, chimice şi
biologice care schimbă caracteristicile deşeurilor, în scopul reducerii volumului şi
caracterului periculos al acestora, facilitând manipularea sau valorificarea lor.
Art. 4
(1) Prezenta Hotărâre se aplică următoarelor categorii de deşeuri provenite din construcţii
şi demolări, aşa cum sunt codificate în conformitate cu prevederile H.G. nr. 856/2002
privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile,
inclusiv deşeurile periculoase :
7
- amestecuri de beton, cărmizi, ţigle şi materiale ceramice (altele decât cele specificate la
cod 17 01 06) ;
- lemn (cod 17 02 01) ;
- sticlă (cod 17 02 02) ;
- materiale plastice (cod 17 02 03) ;
- asfalturi altele decât cele specificate la 17 03 01 (cod 17 03 02)
- cupru, bronz, alamă (cod 17 04 01) ;
- aluminiu (cod 17 04 02) ;
- plumb (cod 17 04 03) ;
- zinc (cod 17 04 04) ;
- fier şi oţel (cod 17 04 05) ;
- staniu (cod 17 04 06) ;
- amestecuri metalice (cod 17 04 07) ;
- cabluri, altele decât cele specificate la 17 04 10 (cod 17 04 11) ;
- pământ şi pietre, altele decât cele specificate la 17 05 03 (cod 17 05 04) ;
- deşeuri de la dragare,altele decât cele specificate la 17 05 05 (cod 17 05 06) ;
- resturi de balast, altele decât cele specificate la 17 05 07 (cod 17 05 08) ;
- materiale izolante, altele decât cele specificate la 17 06 01 si 17 06 03 (cod 17 06 04) ;
- materiale de construcţie pe bază de gips, altele decât cele specificate la 17 08 01 (cod
17 08 02) ;
- amestecuri de deşeuri de la construcţii şi demolări, altele decât cele specificate la 17 09
01, 17 09 02 şi 17 09 03 (cod 17 09 04) ;
(2) În conformitate cu HG nr. 856/2002, categoriile de deşeuri periculoase, la care se
referă prezenta hotărâre sunt :
- amestecuri sau fracţii separate de beton, cărmizi, ţigle sau materiale ceramice cu
conţinut de substanţe periculoase (cod 17 01 06) ;
- sticlă, materiale plastice sau lemn cu conţinut sau contaminate cu substanţe periculoase
(cod 17 02 04) ;
- asfalturi cu conţinut de gudron de huilă (cod 17 03 01) ;
- gudron de huilă şi produse gudronate (cod 17 03 03) ;
- deşeuri metalice contaminate cu substanţe periculoase (cod 17 04 09) ;
- cabluri cu conţinut de ulei, gudron sau alte substanţe periculoase (cod 17 04 10) ;
- pământuri şi pietre cu conţinut de substanţe periculoase (cod 17 05 03) ;
- deşeuri de la dragare cu conţinut de substanţe periculoase (cod 17 05 05) ;
- resturi de balast cu conţinut de substanţe periculoase (cod 17 05 07) ;
- materiale izolante cu conţinut de azbest (cod 17 06 01) ;
- alte materiale izolante constând din, sau cu conţinut de substanţe periculoase (cod 17 06
03) ;
- materiale de construcţii cu conţinut de azbest (cod 17 06 05) ;
- materiale de construcţie pe bază de gips contaminate cu substanţe periculoase (cod 17
08 01) ;
- deşeuri de la construcţii şi demolări cu conţinut de mercur (cod 17 09 01) ;
- deşeuri de la construcţii şi demolări cu conţinut de PCB (de ex. : cleiuri cu conţinut de
PCB,duşumele pe bază de răini cu conţinut de PCB, elemente cu cleiuri de glazură cu
PCB, condensatori cu conţinut de PCB) (cod 17 09 02) ;
8
- alte deşeuri de la construcţii şi demolări (inclusiv amestecuri de deşeuri) cu conţinut de
substanţe periculoase (cod 17 09 03).
Art. 5
Art.6
(1) Persoanele care desfăşoară una sau mai multe activităţi prevăzute la art 2, alin.1 şi nu
sunt supuse procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului, au
următoarele obligaţii :
a)Să se înregistreze, în faza iniţială de solicitare a certificatului de urbanism, la
autorităile administraţiei publice locale ca posibile surse punctuale generatoare de
deşeuri ;
9
b)Să prezinte la înregistrare şi dovada încheierii unui contract în vederea
eliminării/valorificării deşeurilor ;
c)Să prezinte, la finalizarea activitătii, dovada valorificării/eliminării deşeurilor
generate.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să transmită anual şi la cerere,
situaţia centralizată a notificărilor în acest caz,autorităilor publice teritoriale pentru
protecţia mediului.
Art.7
Art.8
(1) Autorităţile administraţiei publice locale, asociaţiile de dezvoltare comunitară, şi/sau
operatorii economici care administrează depozitele de deşeuri au obligaţia de a stabili în
cadrul acestora, zone de stocare temporară a deşeurilor provenite din construcţii şi
demolări, în vederea valorificării şi/sau eliminării.
(2) Este interzis :
(a) depozitarea deşeurilor provenite din construcţii şi demolări, inclusiv cele sortate şi
tratate, în alte locaţii decât cele autorizate ;
(b) amestecarea deşeurilor din construcţii şi demolări cu alte tipuri de deşeuri înainte de
eliminarea acestora prin depozitare.
Art.9
10
(4) Deşeurile periculoase din construcţii cu conţinut de azbest, pot fi acceptate şi în
depozite pentru deeuri nepericuloase cu respectarea prevederilor Ordinului ministrului
mediului şi gospodăririi apelor nr. 95/2005.
(5) În situaţiile în care în urma demolării unor construcţii rezultă cantităţi însemnate de
deşeuri, sortarea acestora se va face la locul producerii, urmând ca materialele ce se pot
valorifica să poată fi utilizate în alte scopuri.
(6) Producătorul de deşeuri este obligat să efectueze analiza deşeurilor generate, în
situaţia în care există suspiciuni privind conţinutul de substanţe periculoase, pentru a
determina natura acestor substanţe, în scopul respectării condiţiilor de depozitare.
Art.10.
Art.11.
(1) În cazul unor dezastre naturale, gestionarea, sortarea, tratarea şi transportul deşeurilor
din construcţii şi demolări se va efectua de către firme autorizate, responsabilitatea
încheierii contractelor cu aceste firme revenind autorităţii administraţiei publice locale.
(2) Contravaloarea serviciilor se achită din fonduri speciale constituite la bugetul de stat
pentru astfel de situaţii.
Art. 12.
Art. 13.
11
(c) reprezentanţii imputernicţii ai ministrului internelor şi reformei
administrative, conform atribuiiţlor stabilite prin lege.
Art. 14.
12
4. COMPARAŢIE ÎNTRE LEGISLAŢIA EUROPEANĂ ŞI
LEGISLAŢIA ROMÂNEASCA
Directiva nr. 91/689/EEC privind deşeurile Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea
Ordonanţei de Urgentă nr. 78/2000
periculoase privind regimul deşeurilor
13
Directiva nr. 2000/76/EC privind Hotărârea de Guvern nr.128/2002 privind
incinerarea incinerarea deşeurilor deseurilor Ordinul
Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului
nr.1215 din 10 ianuarie 2003 pentru
aprobarea Normativului privind incinerarea
deşeurilor
Noţiunea de deşeu se poate spune că a apărut o dată cu omul deoarece din totdeauna
s-au folosit expresiile „rămăşiţe”, „resturi”, reziduuri”, rebuturi”, „gunoaie”, etc. Numai două
dintre ele, care le cuprinde pe toate celelalte şi au fost recunoscute ca sinonime: deşeuri şi materii
reziduale.
• posibilităţile de utilizare;
Principalele tipuri de deşeuri sunt caracterizate după provenienţa lor după cum urmează:
14
• din industria ceramicii şi a sticlei;
• din agricultură;
• menajere şi orăşeneşti.
Prezentate mai succint deşeurile pot fi grupate, din acest punct de vedere, în:
• deşeuri industriale;
După structura şi natura lor, în funcţie de specificul lor (adică a proprietăţilor materiale)
pot fi deşeuri speciale sau în funcţie de cantitatea lor, deşeuri în masă. Toate acestea necesită o
tratare specială. Aceste deşeuri sunt produse, în general, în domeniul industrial. Determinarea
acestora întâmpină dificultăţi considerabile, deoarece noţiunea de „deşeu special” nu a fost încă
definită cu claritate. Alte cauze ale acestor dificultăţi constau în extraordinara mulţime a tipurilor
de deşeuri, ca şi în marele număr de societăţi comerciale care produc aceste deşeuri, într-o primă
aproximaţie se poate considera că toate cantităţile de deşeuri constituind deşeuri specifice
producţiei sunt nişte cantităţi de deşeuri speciale.
Prin noţiunea de „deşeuri în masă” nu se înţeleg întotdeauna deşeurile speciale care se
produc în industria materialelor de bază şi care conţin părţi componente minerale ale materiilor
prime. Deci deşeurile în masă se referă doar la cantitatea de deşeuri fără a tine cont de
proprietăţile acestora, ele putând fi: deşeuri speciale în cantităţi mari, gunoaiele menajere şi
orăşeneşti, etc.
O categorie aparte a deşeurilor speciale, pe baza unor proprietăţi materiale demonstrate,
o reprezintă aşa numitele deşeuri speciale periculoase (de exemplu solvenţii organici, deşeurile:
galvanice: nămolurile provenite din bazine decantoare; deşeuri – radioactive, etc.)
15
După posibilităţile de utilizare (valorificare), deşeurile pot fi: valorificabile, care în continuare
vor purta denumirea de materiale şi produse secundare deoarece acestea vor fi materii prime sau
auxiliare în alte procese de producţie (materialele secundare) sau vor fi utilizate ca atare (produsele
secundare).
După modul de valorificare deşeurile valorificabile se pot împărţi în două grupe:
• valorificate material, prin reutilizare în procese de producţie aşa cum sunt ele,
sau prelucrate (din această grupă fac parte, în general, deşeurile speciale):;
• valorificate energetic, de obicei pe cale termica (deşeurile în masă pentru care
tehnologiile de valorificare energetică se justifică economic sau ecologic);
• restante, care nu pot fi valorificate (deşeurile speciale periculoase) sau
costurile de valorificare nu se justifică economic sau ecologic la un moment dat
(deşeuri în masă).
Caracteristicile deşeurilor reprezintă elementul principal de care depinde modul de
realizare, de exploatare şi de valorificare a lor, precum şi de suprafeţele ocupate temporar
pentru depozitare.
Caracteristicile fizice, chimice, mineralogice şi geo-mecanice ale deşeurilor sunt determinate de
mai mulţi factori, printre care: caracteristicile naturale ale materialului înainte de utilizarea lui;
procesul tehnologic din care provin, modul de transport şi de depozitare; stabilitatea fizico-
mecanică în timp, sub sarcini, în raport cu condiţiile atmosferice, în contact cu apa şi cu alte deşeuri
sau materiale.
Caracteristicile fizico-chimice şi mineralogice.
a) Aspectul general al deşeurilor. Aspectul este foarte diferit, depinzând de caracteristicile chimico
– mineralogice,de procesul tehnologic din care provin, de starea de umiditate, de modul de
depozitare, etc. Aspectul poate fi identic cu cel al materialului din care provine deşeul sau poate fi
complet diferit de al acestuia.
b) Caracteristicile chimice. În vederea studierii comportării în timp a deşeurilor depozitate şi a
influenţei lor asupra mediului înconjurător, este necesar să se efectueze analize chimice globale
şi parţiale, înainte şi după depozitare. Compoziţia chimică a deşeurilor depinde direct de
materialul natural şi de procesul tehnologic din care provin.
c) Compoziţia mineralogică şi structura. Depinde de modul de formare a deşeurilor, de
transformările fizico-chimice suferite de materialul natural din care provin, de modul de transport şi
depozitare (uscat sau hidraulic), etc. Deşeurile pot fi alcătuite din trei faze constituente: faza
solidă (scheletul deşeului), faza lichidă (apa din pori, inclusiv sărurile şi gazele dizolvate în ea) şi
fază gazoasă.
16
d) Granulaţia deşeurilor. Particulele deşeurilor au forme şi dimensiuni variate şi acest fapt se
reflectă asupra proprietăţilor lor. Este deci necesară determinarea distribuţiei pe dimensiuni a
particulelor sau a stabilirii compoziţiei granulometrice. Astfel se poate determina gradul de
neuniformitate. După valorile acestui grad deşeurile pot fi împărţite în:
• foarte uniforme;
• cu uniformitate mijlocie;
• neuniforme.
• structura în fagure, are goluri mai mari între particule şi este mult mai puţin rigidă
decât structura granulară;
17
umed se efectuează cu operaţiile tehnologice care sunt prezentate in figura 1.Apa de
spălare primară este recirculată şi se foloseşte pentru aproape 50% din materialul supus
tratamentului. Rezultă 65-70% agregat utilizabil, 25-35% nisip (0-8mm) şi 3% reziduu
sub formă de suspensie apoasă.
Agregatul obţinut printr-unul dintre cele două procedee este, în principal,
constituit (provenit) din beton, ceramică şi asfalt. În general, prelucrarea deşeurilor din
beton, din demolări se efectuează în centre sau unităţi care lucrează după procedeul umed
sau uscat.
1) Excavator
2) Scarificator
3) concasor cu ciocane
4) alimentator
5, 6, 7) transportoare
8) post primar stocare
9, 10) transportoare
11) instalaţie de stocare cu ciururi
12) şarpantă şi tola sistemului de sortare
13, 14) transportoare
15) concasor cu ciocane
18
16) şarpanta şi tola concasorului
17,18) transportoare
19) instalaţie de sortare ciururi
20) şarpantă
21,22) transportoare
23) separator hidrodinamic
24) jgheab de alimentare
25) uscător
26) şarpanta pentru uscător
27) pasarelă
28) tablou electric
19
DEŞEURI DIN DEMOLĂRI
STOCARE SELECTIVĂ
PRESORTARE
CONCASARE PRIMARĂ
DEFERIZARE
SEPARARE
STOCARE PRIMARĂ
DEFERIZARE
CONCASARE SECUNDARĂ
SORTARE SECUNDARĂ
AGREGAT
4 - 28 mm
20
Etapele tehnologice generale sunt:
21
• Neîncrederea celor care, deşi au cunoştinţă de posibilităţile de aplicare ale
betonului reciclat, îl consideră incert din punct de vedere calitativ.
• Aspecte economico financiare esenţiale, restrictive, prin costurile ridicate ale
recuperării agregatelor de demolare la parametri de calitate standard.
În ce priveşte evitarea primelor două aspecte limitative, se propune:
• Realizarea de perscripţii pentru betoane obţinute cu agregate reciclate, acceptate
de toţi factorii interesaţi
• Deschiderea unor şantiere, cu rol demonstrativ, de lucrări de beton reciclat, care
să permită lansarea unei companii de informare sesibilizare, suficient de
convingătoare.
Deşeurile din construcţii şi demolări formează cea mai mare parte din totalul
cantităţilor deşeurilor produse. Şi pentru ele, ca şi pentru alte deşeuri, este valabilă,
conform legislaţiei UE, obligaţia de separare şi valorificare. Tocmai în perspectiva unei
valorificări ulterioare, separarea merită facută la locul de producere, deoarece astfel pot fi
obtinuţe următoarele rezultate:
• prezervarea rezervelor de materii prime minerale;
• diminuarea uzurii depozitului ecologic;
• diminuarea consumului de spatiu din peisaj, prin renuntarea la suprafetele pentru
depozitarea resturilor de nisip şi pietriş, şi deci păstrarea imaginii peisajului şi
prezervarea calităţii pânzei freatice.
Autorul acestui ghid nu dispune de date privitoare la cantităţile deşeurilor de acest tip din
România. La ora actuală, o mare parte din aceste deşeuri sunt depozitate în actualele
deponii sau ca depozitări necontrolate, afectând peisajul (Fig. 6-3). Putem presupune că,
în viitor, prin intensificarea construcţiilor de locuinţe, cantităţile de deşeuri din construcţii
şi demolări vor creşte.
22
Fig 6.3 Depozitări ilegale ale deşeurilor de construcţii
23
Problematice din perspectiva unei valorificări sunt 17 03 (amestecuri
bituminoase, gudron de cărbune şi produse gudronate) şi 17 06 (material termoizolant şi
materiale de construcţii pe bază de azbest), deoarece mai ales gudronul şi azbestul, partial
şi materialele termoizolante neacoperite, ca vata de sticlă, din cauza pericolelor de
îmbolnavire pe care le presupun, nu mai trebuie utilizate, ci înlăturate. Bitumul se poate
reutiliza cu succes în construcţiile stradale, fie ca adaos la amestecul cald sau în fundatia
stratului portant.
Celelalte grupe de deseuri 17 02 (lemn, sticlă si plastic), 17 08 (materiale de construcţii
pe baza de gips), 17 09 (alte deşeuri din construcţii şi darâmături) se pot valorifica într-o
masură foarte limitată; mai degrabă, pentru lemnul neîncărcat şi materiale plastice (nu şi
PVC !) este imaginabilă utilizarea pe post de combustibil.
Din cele prezentate mai sus rezultă faptul că, la deşeurile din construcţii şi
demolări, există pe de-o parte un mare potential de valorificare şi pe de altă parte un
potential de eliberare de substantele toxice. Mai adaugăm că valorificarea deşeurilor nu
este benefică doar din punctul de vedere al managementului deşeurilor, ci şi din
perspectiva economiei întreprinderilor.
Redefinirea scopurilor de management al deşeurilor poate fi astfel sprijinită, astfel
încât la instalaţiile de salubrizare, deşeurile valorificabile din aceste grupe să fie excluse
de la primire şi/sau să se perceapă, pentru astfel de deşeuri, taxe cu un cuamtum peste
medie.
24
BIBLIOGRAFIE
2. Popa, P., Toma, M., ş.a. Utilizarea din beton la prepararea betonului. Materiale de
construcţii,XVI, 4, 1986. ISBN 973 – 662 – 022 - 7
25