Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

CONSTANTIN AFANASE

ISBN 978-606-8216-55-3

Editura EUROPLUS
Galaţi, 2010
 CUPRINS

CAPITOLUL I – ABORDARI TEORETICO METODOLOGICE

PRIVND CONTROLUL INTERN. STANDARDELE DE
MANAGEMENT, CONTROL INTERN LA ENTITATI…………………...1
1.1. Controlul intern. Definire………………………………………………...1
1.2. Funcţiile si formele controlului intern……………………………............4
1.3. Formele controlului intern………………………………………………...5
1.3.1. Auditul public intern……………………………………………...5
1.3.2. Controlul financiar preventiv……………………………………5
1.3.3. Controlul financiar preventiv propriu…………………………..6
1.3.3.1. Rolul şi obiectivele controlului financiar preventiv……………7
1.3.3.2. Conţinutul şi organizarea controlului financiar
preventiv…………………………………………………………9
1.3.4. Controlul financiar concomitent (operativ curent)…………...15
1.3.5. Controlul financiar ulterior (post faptic)……………….. ……15
1.3.6. Controlul financiar de gestiune………………………………...15
1.4. Scopul şi definirea standardelor de control intern…………………….18
1.5. Grupare standardelor de control si descrierea acestora…………..…..23
1.5.1. Standardul 1- ETICA, INTEGRITATEA………………..……24
1.5.2. Standard 2- ATRIBUŢII, FUNCŢII, SARCINI……...………27
1.5.3. Standard 3 -COMPETENTA, PERFORMANTA……...…….28
1.5.4. Standard 4-FUNCŢII SENSIBILE………………………...….31
1.5.5. Standardul 5- DELEGAREA……………………………….….32
1.5.6. Standard 6 -STRUCTURA ORGANIZATORICĂ………..….33
1.5.7. Standard 7-OBIECTIVE……………………………………….33
1.5.8. Standard 8- PLANIFICAREA…………………………………35
1.5.9. Standard 9- COORDONAREA………………………………...37
1.5.10. Standard 10-MONITORIZAREA
PERFORMANTELOR…………………………39
1.5.11. Standard 11 - MANAGEMENTUL RISCULUI……………..40
1.5.12. Standard 12 - INFORMAREA……………………………….42
1.5.13. Standard 13- COMUNICAREA………………………………43
1.5.14 Standard 14 - CORESPONDENTA ŞI ARHIVAREA……….45
1.5.15. Standard 15- IPOTEZE, REEVALUARI…………………….46
1.5.16. Standard 16- SEMNALAREA NEREGULARITĂŢILOR…47
1.5.17. Standard 17- PROCEDURI…………………………………...48
1.5.18. Standard 18 -SEPARAREA ATRIBUŢIILOR……………...50
1.5.19. Standard 19- SUPRAVEGHEREA…………………………...51
1.5.20. Standard 20- GESTIONAREA ABATERILOR……………..52
1.5.21. Standard 21- CONTINUITATEA ACTIVITĂŢII…………..53
1.5.22. Standard 22- STRATEGII DE CONTROL………………….54
1.5.23. Standard 23- ACCESUL LA RESURSE……………………..56
1.5.24.Standard 24-VERIFICAREA ŞI
EVALUAREA CONTROLULUI……………………………..58
 1.5.25. Standard 25-AUDITUL INTERN…………………………….58

CAPITOLUL II - AUDITUL INTERN ÎN ROMÂNIA…………………...60

2.1. Audit Public Intern. Noţiuni introductive………………………………60
2.2. Funcţiile, obiectivele şi sfera auditului public intern…………………..64
2.2.1. Funcţiile auditului intern……………………………………….65
2.2.2. Obiectivele auditului intern……………………….…………….66
2.2.3. Sfera auditului intern……………………………………………66
2.2.4. Clasificarea auditului intern……………………………………68
2.2.4.1. Auditul de regularitate - sau de conformitate………………...68
2.2.4.2. Auditul performanţei………………………………………….69
2.2.4.3. Auditul de sistem………………………………………………70

CAPITOLUL III – ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN

LA NIVEL NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL…………………………...72
3.1. Organizarea auditului intern în România…………………………….72
3.1.1. Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul
Public Intern (UCAAPI)……………………………….………..72
3.1.2. Comitetul pentru Audit public intern………………………….73
3.1.3. Organizarea auditului public intern la entităţile publice……..75
3.2. Organizarea internaţională a auditului intern…………………………81

CAPITOLUL IV – PROFESIA DE AUDITOR INTERN ÎN

CONTEXTUL CODULUI ETIC ŞI A CARTEI AUDITULUI……………84
4.1. Profesia de auditor intern………………………………………………..84
4.2. Codul de conduită etică şi profesională a auditorilor interni………….87
4.2.1. Integritatea……………………………………………………….89
4.2.2. Independenţa şi obiectivitatea…………………………………..89
4.2.3. Obiectivitatea…………………………………………………….91
4.2.4. Confidenţialitatea………………………………………………..93
4.2.5. Competenţa profesională………………………………………..95
4.2.4.1. Conştiinţa profesionala………………………………………...97
4.2.4.2. Formarea profesională continuă………………………………97
4.2.5. Neutralitatea politica……………………………………………98

CAPITOLUL V – PROCEDURA DE DESFASURARE

A MISIUNILOR DE AUDIT ……………………………………………….102
5.1. Etapele derulării unei misiunii de audit intern ……………………...102
5.1.1. Etapa „Pregătire misiunii de audit public intern”………….104
5.1.2- Etapa „Intervenţia la fata locului (munca de teren)”……….110
5.1.3 . Etapa “ Raportul de audit public intern ‘ P12 ……………...113
5.1.4. Urmărirea recomandărilor”.P18 ……………………………..114

5.2.Tipul si modelul documentelor elaborate in cadrul unei

misiuni de audit. ………………………………………………………...115
 5.2.1. Procedura – P.01 ordinul de serviciu…………………………115
5.2.2. Procedura P.02 declararea independentei…………………...116
5.2.3. Procedura P.03 notificarea privind declanşarea
misiunii de audit intern………………………………………..118
5.2.4. Procedura P-04 colectarea şi prelucrarea informaţiilor……..119
5.2.5. Procedura P.05 analiza riscurilor……………………………..121
5.2.6. Procedura P.06 elaborarea programului de audit…………..123
5.2.7. Procedura P.07 şedinţa de deschidere………………………...126
5.2.8. Procedura P.08 colectarea informaţiilor……………………...127
5.2.9. Procedura P.09 constatarea şi raportarea
iregularităţilor………………………………………………….131
5.2.10. Procedura P.10 revizuirea documentelor de
lucru……………………………………………………………132
5.2.11. Procedura P.11 şedinţa de închidere………………………...133
5.2.12. Procedura P.12 elaborarea proiectului de raport
de audit………………………………………………………..134
5.2.13. Procedura P.13 transmiterea proiectului de raport
de audit intern………………………………………………...136
5.2.14. Procedura P.14 reuniunea de conciliere……………………..137
5.2.15. Procedura P.15 raportul de audit public intern…………….138
5.2.16. Procedura P.16 supervizarea………………………………...140
5.2.17. Procedura P.17 difuzarea raportului de audit
public intern…………………………………………………..140
5.2.18. Procedura P.18 urmărirea recomandărilor…………………141

Abrevieri ……………………………………………………………………..143

Bibliografie …………………………………………………………………..144
 ABREVIERI

Al. - Aliniat
A.I.C.P.A. - Institutul American al Contabililor Publici Autorizaţi
Art. - Articol
C.A.P.I. - Comitetul pentru Audit Public Intern
C.P.A. - Contabil Public Autorizat (S.U.A.)
E.C.A. - Curtea de Conturi Europeană
E.U.R.O.S.A.I. - Organizaţia Europeană a Instituţiilor Supreme de
Audit
Ed. - Editură
G.A.O. - Biroul de Contabilitate Generală (S.U.A.)
H.G. - Hotărâre de Guvern
I.I.A. - Institutul Auditorilor Interni (S.U.A.)
I.N.T.O.S.A.I. - Organizaţia Internaţională a Instituţiilor Supreme
de Audit
M.F. - Ministerul Finanţelor
M.F.P. - Ministerul Finanţelor Publice
M.Of. - Monitor Oficial
N.A.O. - Oficiul Naţional de Audit al Marii Britanii
O.G. - Ordonanţă de Guvern
O.U.G. - Ordonanţă de urgenţă a Guvernului
Ord. - Ordin
Pg. - Pagină
Pct. - Punct
SIGMA - Program de asistenţă pentru îmbunătăţirea
structurilor instituţionale şi a sistemului de
administraţie publică din ţările Europei Centrale şi
de Est
R.A. - Regie Autonomă
R.C.C. - România Curtea de Conturi
S.A.I. - Instituţii Supreme de Audit
S.C. - Societate Comercială
S.N. - Societate Naţională
U.C.A.P.I. - Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul
Public Intern

5
 CAPITOLUL I – ABORDARI TEORETICO METODOLOGICE
PRIVND CONTROLUL INTERN; STANDARDELE DE
MANAGEMENT –CONTROLUL INTERN LA ENTITATI.

1.1. Controlul intern. Definire1

Controlul intern a fost abordata începând cu anul 2000 , aceasta ca

urmare a implementării cu responsabilitate a acquis-ului comunitar in
domeniului controlului intern care este alcătuit , în mare măsura, de principii
generale de buna practica acceptate pe plan internaţional şi naţional în Uniunea
Europeana. Modalitatea în care aceste principii se transpun în sistemele de
management şi control intern este specifica fiecărei ţări ţinând cont de
condiţiile constituţionale, administrative, legislative, culturale,etc.
Acquis-ul comunitar reprezintă totalitatea normelor juridice ce
reglementează activitatea instituţiilor Uniunii Europene, acţiunile şi politicile
comunitare.2
Constituie patrimoniul Uniunii Europene, ansamblul drepturilor si
obligaţiilor comune tuturor statelor membre.
Documentele de baza ale acquis-ului comunitar sunt Tratatul de la Roma
si instrumentele juridice complementare (Actul European Unic, Tratatul Uniunii
Europene, etc.) alături de o ampla legislaţie secundara elaborata pornind de la
acestea.
Excepţii si derogări de la cadrul legal pe care il constituie acquis-ul
comunitar sunt permise numai în circumstanţe excepţionale, sfera acestora fiind
limitata.3
Noţiunea face referire, in principal la:
- piaţa unică si cele 4 tipuri de libertate pe care aceasta le implica
(libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, capitalului si serviciilor)
- politicile comune care o susţin ( agricultura, comerţ, Uniunea Vamală,
concurenţă, transport, etc.)
- măsuri de sprijinire a regiunilor si categoriilor sociale defavorizate4

1
Ordin M.F.P nr. 946 din 4 iulie 2005 (*actualizat*) pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând
standardele de management/control intern la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control
managerial
(actualizat pana la data de 12 septembrie 2006*)
2
M. Boulescu, C. Barnea, O. Ispir - Control financiar intern si audit intern la entităţile publice, Ed. Economica
2004, pag.13
3
Revista de Audit Financiar – Nr. 1/1999, Editor Curtea de Conturi a României

6
 - conţinutul, principiile si obiectivele politice cuprinse in tratatele
originare si in cele ulterioare ale Comunităţii Europene
- legislaţia adoptata de către instituţiile Uniunii Europene pentru punerea
in practica a prevederilor tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii si
recomandări)
- jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
- declaraţiile şi rezoluţiile adoptate in cadrul Uniunii Europene
- acordurile internaţionale la care Uniunea Europeana este parte, precum si
cele încheiate intre statele membre ale Uniunii cu referire la activitatea acesteia.
În urma angajamentele asumate de România în cadrul capitolului 28
"Control financiar" de negociere cu Uniunea Europeană şi având în vedere
prevederile referitoare la controlul financiar din cap. 12 al Programului de
guvernare pe perioada 2005-2008, Ministerul Finanţelor Publice a elaborat
Codul controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern
la entităţile publice.
Pentru o înţelegere adecvată a conceptului de control intern, privit prin
prisma principiilor generale de buna practica acceptate pe plan internaţional şi în
Uniunea Europeană, se va prezenta mai jos definiţia adoptată de Comisia
Europeană.
„Controlul intern reprezintă ansamblul politicilor şi procedurilor
concepute şi implementate de către managementul şi personalul entităţii publice,
în vederea furnizării unei asigurări rezonabile pentru: atingerea obiectivelor
entităţii publice într-un mod economic, eficient şi eficace; respectarea regulilor
externe şi a politicilor şi regulilor managementului; protejarea bunurilor şi a
informaţiilor; prevenirea şi depistarea fraudelor şi greşelilor; calitatea
documentelor de contabilitate şi producerea în timp util de informaţii de
încredere, referitoare la segmentul financiar şi de management”.
Anumite organisme internaţionale de marca au dat şi alte definiţii
controlului intern şi care în esenţă reprezintă un sistem implementat de
managementul întreprinderii si care ajuta la pilotajul şi permite să deţină
controlul asupra acesteia.
- INTOSAI - Organizaţia Internaţionala a Instituţiilor Supreme de Audit
Controlul intern este un instrument managerial utilizat pentru a furniza o
asigurare rezonabila ca obiectivele managementului sunt îndeplinite;
- Comitetul Entităţilor Publice de Sponsorizare a Comisiei Treadway
(S.U.A.) - COSO
Controlul intern este un proces implementat de managementul entităţii
publice, care intenţionează sa furnizeze o asigurare rezonabila cu privire la
atingerea obiectivelor, grupate în următoarele categorii: eficacitatea şi eficienta
funcţionării; fiabilitatea informaţiilor financiare; respectarea legilor şi
regulamentelor.
- Institutul Canadian al Contabililor Autorizaţi (Criteria of Control) –
CoCo.

4
Revista de Audit Financiar – Nr. 1/1999, Editor Curtea de Conturi a României

7
 Controlul Intern este ansamblul elementelor unei organizaţii (inclusiv
resursele, sistemele, procesele, cultura, structura şi sarcinile) care, în mod
colectiv, îi ajuta pe oameni sa realizeze obiectivele entităţii publice, grupate în
trei categorii: eficacitatea şi eficienţa funcţionarii; fiabilitatea informaţiei interne
şi externe; respectarea legilor, regulamentelor şi politicilor interne.
Controlul intern reprezintă totalitatea măsurilor de securitate care
contribuie la deţinerea controlului asupra întreprinderii. Are drept scop pe de o
parte asigurarea protecţiei, asigurarea patrimoniului şi calitatea informaţiei, pe
de altă parte aplicarea instrucţiunilor conducerii şi favorizarea îmbunătăţirii
performanţelor. Se manifestă prin organizarea metodelor şi procedurilor fiecărei
activităţi a întreprinderii pentru a-i menţine perenitatea. 5
Controlul intern este organizat la nivelul entităţii economice, intra in
atribuţiile conducerii acesteia si se defineşte ca ansamblul masurilor întreprinse
vizând structurile organizatorice, procedurile, instrumentele si tehnicile create in
scopul atingerii următoarelor obiective :6
- realizarea scopurilor entităţii intr-o maniera economica, eficienta si
eficace;
- respectarea reglementarilor legale si dispoziţiilor conducerii;
- protejarea resurselor împotriva abuzurilor, pierderilor, deciziilor greşite
si fraudelor;
- menţinerea acurateţei şi exhaustivităţii înregistrărilor contabile;
- dezvoltarea, menţinerea si furnizarea unor indicatori şi informaţii
financiare si de management corecte si complete pentru fundamentarea
deciziilor manageriale.
- Sistemul de control se extinde, aşadar, dincolo de acele aspecte care
privesc direct sistemul contabil, cuprinzând o mare parte a managementului şi
aflându-se în prima linie de apărare a patrimoniului împotriva erorilor si
fraudelor.
Conceptul de control intern înglobează două elemente :
a) mediul de control
b) procedurile de control, elaborate şi puse în practică pentru a asigura :
- respectarea reglementarilor sub incidenţa cărora intra activitatea entităţii
auditate
- integritatea, exactitatea si realitatea înregistrărilor contabile
- întocmirea corecta şi la timp a situaţiilor financiare
- prevenirea si detectarea fraudelor si a erorilor
- realizarea obiectivelor manageriale in mod sistemic, economic si eficient
- realizarea atribuţiilor la un nivel calitativ corespunzător şi îndeplinirea
cu regularitate a politicilor adoptate
- respectarea legalităţii şi a dispoziţiilor conducerii
- protejarea activelor

5
C.Afanase – Control economic,financiar de gestiune si fiscal. Ed. Didactica si pedagogica Bucureşti.2004,
pag.74
6
M.Boulescu, M.Ghita,V.Mares - Fundamentele auditului. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001,
pag.61-62

8
 - protejarea informaţiilor
- furnizarea la timp de informaţii corecte si complete pentru
fundamentarea deciziilor conducerii.

1.2. Funcţiile si formele controlului intern

Funcţiile controlului intern

Dintre funcţiile specifice controlului intern si controlului financiar putem
menţiona următoarele7
- Funcţia preventivă si de perfecţionare-care constă în preîntâmpinarea
producerii deficienţelor sau pagubelor în desfăşurarea activităţii economico-
financiare. Prin prevenirea fenomenelor care necesită corecţii se asigură
perfecţionarea organizării şi conducerii activităţii economice, controlul
orientând munca spre obiective majore care să înlăture risipa de efort uman şi
material pentru asigurarea eficienţei economice si sociale.
- Funcţia de constatare şi de corectare-în cazul apariţiei unor nereguli.
Astfel, controlul urmăreşte modalitatea de realizare a echilibrului financiar între
venituri şi cheltuieli şi, îndeplinirea deciziilor referitoare la activitatea firmei
pentru respectarea intereselor acesteia.
- Funcţia de cunoaştere si evaluare a situaţiei la un moment dat, a
rezultatelor obţinute intr-o perioadă de timp, a desfăşurării activităţii în condiţii
de legalitate si eficienţă. Funcţia de cunoaştere presupune o analiză atentă în
vederea depistării tuturor neregulilor dintr-o activitate. Ea se completează cu
funcţia de evaluare, care stabileşte si individualizează după caz consecinţele
gestionării unei activităţi.
- Funcţia educativă si stimulativă a participanţilor la realizarea
procesului de management. Prin realizarea celorlalte funcţii ale sale, controlul
capătă si un aspect educaţional pentru perioadele viitoare, pe baza rezultatelor
obţinute şi a valorificării acestora. De fapt, controlul stimulează agenţii
economici pentru depăşirea situaţiilor dificile şi obţinerea unor rezultate mai
bune în viitor.
Toate aceste funcţii determină menţinerea entităţilor într-un cadru
programat, anticipat, pentru depistarea abaterilor şi înlăturarea consecinţelor
negative, realizând funcţia de reglare a sistemului , strâns legată de celelalte
funcţii ale controlului. Ea presupune atât înlăturarea deficienţelor si a pagubelor
constatate cât şi generalizarea aspectelor pozitive din activitatea acestora.
Aceste funcţii specifice se condiţionează şi se completează reciproc
coexistând într-un cadru unitar,controlul financiar îndeplinind si o serie de
funcţii particulare care reies din natura acestuia.

1.3. Formele controlului intern

Dintre formele controlului intern pot fi menţionate următoarele:

7
C.Afanase – Op.Cit.

9
 a) auditul public intern
b) controlul financiar preventiv propriu
c) controlul operativ curent (concomitent) ;
d) controlul ulterior (retroactiv)8.
d.1) controlul de gestiune.

1.3.1. Auditul public intern – reprezintă o activitate funcţională

independentă şi obiectivă care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna
administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activitatea
entităţii publice. Ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o
abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi
eficacitatea sistemului de conducere, bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi
a proceselor de administraţie.9

1.3.2. Controlul financiar preventiv

Controlul financiar preventiv la entităţile publice se organizează şi se

exercită în mod unitar potrivit prevederilor legale.
Controlul financiar preventiv se exercită asupra tuturor operaţiunilor care
afectează fondurile publice sau patrimoniul public.
Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor în care sunt
consemnate operaţiunile patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice,
prin aprobarea lor de către titularul unei competenţe delegate în condiţiile legii.
Nu intră în sfera controlului financiar preventiv analiza şi certificarea situaţiilor
financiare sau patrimoniale, precum şi verificarea operaţiunilor efectuate.
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a
operaţiunilor care fac obiectul acestuia din punct de vedere al :
a) respectării tuturor prevederilor legale care le sunt aplicabile, în vigoare
la data efectuării operaţiunilor (control de legalitate);
b) îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor şi a regulilor procedurale
şi metodologice care sunt aplicabile categoriilor de operaţiuni din care fac parte
operaţiunile supuse controlului (control de regularitate);
c) încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare sau de angajament,
după caz (control bugetar).
Controlul financiar preventiv al operaţiunilor se exercită pe baza actelor şi
documentelor justificative certificate în privinţa realităţii, regularităţii şi
legalităţii de către conducătorii compartimentelor de specialitate emitente.
Operaţiunile ce privesc acte juridice prin care se angajează patrimoniul
entităţii publice se supun controlului financiar preventiv după avizarea lor de
către compartimentele de specialitate juridică şi financiar contabilă. La entităţile
publice unde nu sunt organizate compartimente juridice sau financiar contabile,

8
P. Popeangă, C.M. Popia – Controlul financiar-contabil, organizare şi exercitare. Ed. Fundaţia România de
Mâine, 2002, pag.14
9
Normele generale privind exercitarea activităţii de audit public intern din 15.01.2003 Cap.A, art.1, M.Of. 130
bis. din 27.02.2003

10
controlul financiar preventiv se exercită exclusiv prin viza persoanei desemnate
de conducătorul entităţii publice.
Organizarea controlului financiar preventiv propriu se realizează de
conducătorii entităţilor publice care au obligaţia să emită un ordin sau o decizie
de organizare a controlului financiar preventiv propriu şi să stabilească proiecte
de operaţiuni supuse controlului financiar preventiv, documentele justificative
şi circuitul acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Ministerul Finanţelor Publice organizează controlul financiar preventiv
pentru operaţiunile privind bugetul trezoreriei statului, operaţiunile privind
datoria publică, realizarea veniturilor statului şi a contribuţiei României la
bugetul Uniunii Europene, precum şi alte operaţiuni specifice acestui minister.
Nu pot fi împuternicite să exercite controlul financiar preventiv
persoanele aflate în curs de urmărire penală, de judecată sau care au fost
condamnate, chiar dacă au fost graţiate, pentru fapte privitoare la abuz în
serviciu, fals, uz de fals, înşelăciune, dare sau luare de mită şi alte infracţiuni
prin care s-au produs daune patrimoniului persoanelor fizice sau juridice.
Dacă în cursul urmăririi penale, al judecăţii sau după condamnare a
intervenit amnistia, cel care a săvârşit vreuna din infracţiunile arătate în alineatul
precedent nu poate fi împuternicit să exercite controlul financiar preventiv şi
controlul financiar de gestiune timp de doi ani de la data aplicării amnistiei. Cel
căruia i s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei nu poate fi împuternicit să
exercite controlul financiar preventiv şi de gestiune în cursul termenului de
încercare şi doi ani de la expirarea acestui termen.
Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită în următoarele
forme :
►controlul financiar preventiv propriu;
►controlul financiar preventiv delegat, prin controlori delegaţi ai
Ministerului Finanţelor Publice.

1.3.3. Controlul financiar preventiv propriu

Pentru entităţile publice legiuitorul a stabilit că acestea au obligaţia de a

organiza controlul financiar preventiv propriu şi evidenţa angajamentelor în
cadrul compartimentului contabil.
Conducătorii entităţilor publice au obligaţia să stabilească proiectele de
operaţiuni supuse controlului financiar preventiv, documentele justificative şi
circuitul acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Evidenţa angajamentelor se organizează, se ţine, se actualizează şi se
raportează conform normelor metodologice, aprobate prin ordin al ministrului
finanţelor publice.
Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar preventiv trebuie
să aibă pregătire economică şi experienţa necesară, să îndeplinească condiţii de
cinste şi corectitudine.
În conformitate cu prevederile legale în vigoare ordonatorii de credite au
obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita
11
prevederilor şi destinaţiilor aprobate. Pentru cheltuieli strict legate de activitatea
instituţiei publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
Ordonatorii de credite, răspund, potrivit legii, de10 :
a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor
bugetare repartizate şi aprobate;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni
financiare;
d) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a
situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi
execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii
publice şi a programului de lucrări de investiţii publice;
g) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi
acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform
prevederilor legale.
La entităţile publice se organizează şi se exercită controlul financiar
preventiv şi auditul public intern asupra tuturor operaţiunilor care afectează
fondurile publice sau patrimoniul public şi sunt exercitate conform
reglementărilor legale în domeniu.

1.3.3.1. Rolul şi obiectivele controlului financiar preventiv

Controlul financiar preventiv contribuie la folosirea cu maximă eficienţă a

mijloacelor materiale şi disponibilităţilor băneşti, la întărirea ordinii şi creşterii
răspunderii manageriale în angajarea şi efectuarea cheltuielilor, la respectarea
strictă a legislaţiei de gestiune, la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă şi a
eventualelor deficienţe înainte de a se produce fenomene negative.
Pentru a fi eficient, controlul financiar preventiv trebuie să cuprindă în
sfera sa, pe lângă problemele de natură strict financiară şi problemele de natură
tehnologico-tehnică şi economică, cu consecinţe financiare.

Obiectul controlului financiar preventiv

Fac obiectul controlului financiar preventiv operaţiunile care vizează, în

principal:11
- angajamentele legale şi angajamentele bugetare ;
- deschiderea şi repartizarea de credite bugetare ;
- modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni a clasificaţiei
bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;

10
Legea nr.500 /11.07.2002 privind finanţele publice,M.Of. nr.597/13.08.2002
11
R.C.E.F nr.3/martie 2001 pg.4.

12
 - ordonanţarea cheltuielilor ;
- constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi stabilirii
titlurilor de încasare ;
- concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând domeniului public al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
- vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând
domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
- alte categorii de operaţiuni stabilite prin ordin al ministrului finanţelor
publice.
În funcţie de specificul entităţii publice, conducătorul acesteia poate
decide exercitarea controlului financiar preventiv şi asupra altor categorii de
operaţiuni.
Entităţile publice la care, potrivit legii, se organizează controlul financiar
preventiv sunt :12
- autorităţile publice şi autorităţile administrative autonome ;
- instituţiile publice aparţinând administraţiei publice centrale şi locale şi
instituţiile publice din subordinea acestora;
- regiile autonome de interes naţional sau local;
- companiile sau societăţile naţionale;
- societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială
deţine capital majoritar;
- agenţiile, cu sau fără personalitate juridică, care gestionează fonduri
provenite din finanţări externe, rambursabile sau nerambursabile, cum ar fi :
unităţile de management al proiectelor (UMP), unităţile de coordonare a
proiectelor (UCP), Oficiul de plăţi şi contractare PHARE, (OPCP), Agenţia
SAPARD, Fondul Naţional de Preaderare, precum şi alte agenţii de
implementare a fondurilor comunitare;
- Ministerul Finanţelor Publice, pentru operaţiunile de trezorerie, datorie
publică, realizarea veniturilor statului şi a contribuţiei României la bugetul
Uniunii Europene;
- autorităţile publice executive ale administraţiei publice locale, pentru
operaţiunile de datorie publică şi realizarea veniturilor proprii.
Entităţile publice prin care se realizează veniturile statului sau ale
unităţilor administrativ-teritoriale, vor organiza controlul financiar preventiv
conform normelor specifice elaborate în funcţie de modalităţile prevăzute de
legislaţia fiscală pentru stabilirea titlurilor de încasare şi pentru reducerea,
eşalonarea sau anularea acestora.
Regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale precum şi societăţile
comerciale la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale deţin capitalul
majoritar vor elabora, de asemenea, norme specifice de control financiar
preventiv, ţinând cont de legislaţia aplicabilă entităţilor care sunt organizate şi
funcţionează în regim comercial.

12
Ordin M.F.P nr.522/13.05.2003 privind aprobarea normelor metodologice generale privind exercitarea
controlului financiar preventiv, M.Of.nr.320/2003

13
 Instituţiilor publice care administrează patrimoniul public şi gestionează
fonduri publice le este aplicabil Cadrul general al operaţiunilor supuse
controlului financiar preventiv.13
În raport de specificul entităţilor publice, conducătorii acestora vor
dispune particularizarea, dezvoltarea şi actualizarea acestuia.
Controlul financiar preventiv asupra operaţiunilor care reprezintă
recuperări de sume utilizate şi constatate ulterior ca necuvenite – atât pentru
fonduri interne, cât şi pentru cele aferente finanţărilor de la Uniunea Europeană
– se va organiza la structura/structurile responsabile pentru recuperarea unor
astfel de sume, prin norme metodologice specifice, aceste norme vor fi elaborate
în funcţie de legislaţia ce va fi adoptată ca urmare a angajamentelor asumate de
România prin Documentul de poziţie revizuit, transmis Uniunii Europene.
În toate cazurile în care entităţile publice gestionează fonduri provenite
din finanţări externe, în normele de exercitare a controlului financiar preventiv
vor fi integrate procedurile prevăzute de regulamentele organismelor
finanţatoare.

1.3.3.2. Conţinutul şi organizarea controlului financiar preventiv

Controlul financiar preventiv se exercită asupra tuturor operaţiunilor care

afectează fondurile publice sau patrimoniul public.
Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor în care sunt
consemnate operaţiunile patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice,
prin aprobarea lor de către titularul unei competenţe delegate în condiţiile legii.
Nu intră în sfera controlului financiar preventiv analiza şi certificarea situaţiilor
financiare sau patrimoniale, precum şi verificarea operaţiunilor efectuate.14
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a
operaţiunilor care fac obiectul acestuia din punct de vedere al :
a) respectării tuturor prevederilor legale care le sunt aplicabile, în vigoare
la data efectuării operaţiunilor (control de legalitate);
b) îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor şi a regulilor procedurale
şi metodologice care sunt aplicabile categoriilor de operaţiuni din care fac parte
operaţiunile supuse controlului (control de regularitate);
c) încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare sau de angajament,
după caz (control bugetar).
Controlul financiar preventiv al operaţiunilor se exercită pe baza actelor şi
documentelor justificative certificate în privinţa realităţii, regularităţii şi
legalităţii de către conducătorii compartimentelor de specialitate emitente.
Operaţiunile ce privesc acte juridice prin care se angajează patrimoniul
entităţii publice se supun controlului financiar preventiv după avizarea lor de
către compartimentele de specialitate juridică şi financiar contabilă. La entităţile
publice unde nu sunt organizate compartimente juridice sau financiar contabile,
13
Ord. M.F. P. nr.522/2003 , Anexa nr.1 –Cadrul general al operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv ,
M.O.f. nr.320
14
Art.3 din O.M.F nr.522/2003 ,M.Of. nr.320/2003

14
controlul financiar preventiv se exercită exclusiv prin viza persoanei desemnate
de conducătorul entităţii publice.
Conducătorii compartimentelor de specialitate răspund pentru realitatea,
regularitatea şi legalitatea operaţiunilor ale căror acte justificative le-au certificat
sau avizat.15
Entităţile publice au obligaţia de a organiza controlul financiar preventiv
propriu şi evidenţa angajamentelor în cadrul compartimentului contabil.
Organizarea controlului financiar preventiv propriu se realizează de
conducătorii instituţiilor publice. Aceştia au obligaţia să emită un ordin sau o
decizie de organizare a controlului financiar preventiv propriu şi să stabilească
proiecte de operaţiuni supuse controlului financiar preventiv, documentele
justificative şi circuitul acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Evidenţa angajamentelor se organizează, se ţine, se actualizează şi se
raportează conform normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului
finanţelor.
Ministerul Finanţelor Publice organizează controlul financiar preventiv
pentru operaţiunile privind bugetul trezoreriei statului, operaţiunile privind
datoria publică, realizarea veniturilor statului şi a contribuţiei României la
bugetul Uniunii Europene, precum şi alte operaţiuni specifice acestui minister.
Controlul financiar preventiv propriu se exercită de către persoane din
cadrul compartimentului de specialitate, desemnate în acest sens de către
conducătorul entităţii publice. Persoanele care exercită controlul financiar
preventiv, sunt altele decât cele care aprobă şi efectuează operaţiunea supusă
vizei.
Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar preventiv trebuie
să aibă pregătire economică şi experienţa necesară, să îndeplinească condiţiile
de cinste şi corectitudine.16
Nu pot fi împuternicite să exercite controlul financiar preventiv
persoanele aflate în curs de urmărire penală, de judecată sau care au fost
condamnate, chiar dacă au fost graţiate, pentru fapte privitoare la abuz în
serviciu, fals, uz de fals, înşelăciune, dare sau luare de mită şi alte infracţiuni
prin care sau produs daune patrimoniului persoanelor fizice sau juridice.
Dacă în cursul urmăririi penale, al judecăţii sau după condamnare a
intervenit amnistia, cel care a săvârşit vreuna din infracţiunile arătate în alineatul
precedent nu poate fi împuternicit să exercite controlul financiar preventiv şi
controlul financiar de gestiune timp de doi ani de la data aplicării amnistiei. Cel
căruia i s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei nu poate fi împuternicit să
exercite controlul financiar preventiv şi de gestiune în cursul termenului de
încercare şi doi ani de la expirarea acestui termen.

Cu privire la acordarea vizei de control financiar preventiv propriu

15
Art.3. pct.6, din O.M.F nr.522/2003.,M.Of.nr.320/2003
16
Norme metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul
M.F.P.nr.522/2003, M.O.f.nr.320

15
 Se supun aprobării ordonatorului de credite numai proiectele de operaţiuni
care respectă întru totul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în
limitele angajamentelor bugetare aprobate, care poartă viza de control financiar
preventiv propriu.
Viza de control financiar preventiv propriu se exercită prin semnătura
persoanelor în drept, competente în acest sens, şi prin aplicarea de către acestea
a sigiliului personal.
În vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu,
proiectele de operaţiuni se prezintă însoţite de documentele justificative
corespunzătoare, certificate în privinţa realităţii şi legalităţii prin semnătura
conducătorilor compartimentelor de specialitate care iniţiază operaţiunea
respectivă. Conducătorii compartimentelor de specialitate răspund pentru
realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor ale căror documente
justificative le-au certificat.
Obţinerea vizei de control financiar preventiv propriu pe documente care
cuprind date nereale sau inexacte şi care se dovedesc ulterior nelegale nu
exonerează de răspundere pe şefii compartimentelor de specialitate care le-au
întocmit.
Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu
răspund solidar pentru legalitatea, pentru regularitatea şi pentru încadrarea în
limitele angajamentelor bugetare aprobate, în privinţa operaţiunilor pentru care
au acordat viza de control financiar preventiv propriu.
În cazul în care dispoziţiile legale prevăd avizarea operaţiunilor de către
compartimentul de specialitate juridică, proiectul de operaţiune va fi prezentat
pentru control financiar preventiv cu viza şefului compartimentului juridic.
Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu pot
cere avizul compartimentului de specialitate juridică ori de câte ori consideră că
necesităţile o impun.
Persoana care exercită controlul financiar preventiv propriu nu trebuie să
fie implicată, prin sarcini de serviciu în efectuarea operaţiunii supuse controlului
financiar preventiv propriu. Exercitarea funcţiei de ordonator de credite este
incompatibilă cu cea de contabil-şef-contabil.
Termenele maxime de verificare a documentelor şi de acordare a vizei de
control preventiv vor fi stabilite astfel încât să se asigure atât un control
aprofundat cât şi efectuarea operaţiilor respective în cel mai scurt timp.

Procedura de control

Documentele care privesc operaţiuni asupra cărora este obligatorie

exercitarea controlului financiar preventiv se transmit persoanelor desemnate cu
exercitarea acestuia de către compartimentele de specialitate care iniţiază
operaţiunea.
Documentele privind operaţiunile prin care se afectează fondurile publice
sau patrimoniul public vor fi însoţite de avizele compartimentelor de specialitate,
de note de fundamentare, de acte şi documente justificative şi după caz, de o
16
„Propunere de angajare a unei cheltuieli” şi de un „Angajament
individual/global”.
Persoanele desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv,
vor prelua documentele şi vor proceda, într-o primă etapă, la verificarea formală
a acestora cu privire la: completarea documentelor în concordanţă cu conţinutul
acestora, existenţa semnăturilor persoanelor autorizate din cadrul
compartimentelor de specialitate; existenţa actelor justificative specifice
operaţiunii prezentate la viză.
Dacă nu sunt respectate cerinţele enunţate mai sus, documentele sunt
returnate emitentului, precizându-se, în scris, motivele restituirii.
După efectuarea controlului formal, persoanele desemnate să exercite
controlul financiar preventiv înregistrează documentele în Registrul privind
operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv şi efectuează
verificarea operaţiunii din punct de vedere al legalităţii, regularităţii, şi după caz,
al încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare sau de angajament.
Dacă necesităţile o impun, în vederea exercitării unui control preventiv
cât mai complet, se pot solicita şi alte acte justificative precum şi avizul
compartimentului de specialitate juridică. Interzicerea sau refuzul furnizării
actelor justificative ori avizelor solicitate va fi comunicat conducătorului
entităţii publice, pentru a dispune măsurile legale.
Dacă în urma verificării de fond operaţiunea îndeplineşte condiţiile de
legalitate, regularitate şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia
creditelor bugetare sau de angajament, se acordă viza prin aplicarea sigiliului şi
a semnăturii pe exemplarul documentului care se arhivează la entitatea publică.
Documentele vizate şi actele justificative ce le-au însoţit sunt restituite,
sub semnătură, compartimentului de specialitate emitent, în vederea continuării
circuitului acestuia, consemnându-se acest fapt în Registrul privind operaţiunile
prezentate la viza de control financiar preventiv.(anexa nr. A)17

ANEXA A
DENUMIREA ENTITĂŢII PUBLICE

REGISTRUL

privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv

Nr
crt
Denumirea Conţinutul Comparti Data Valoarea Valoarea Data
documentului operaţiunilor mentul prezentării la operaţiunilor operaţiunilor restituirii Obs
Nr./data înscrise în emitent viză a pentru care pentru care actelor
emiterii documente documentului s-a acordat s-a refuzat justificative/
viza viza semnătura
0 1 2 3 4 5 6 7 8

17
C.Afanase – Op.Cit.

17
 Refuzul vizei de control financiar preventiv

Persoana în drept să exercite viza de control financiar preventiv are

dreptul şi obligaţia de a refuza viza de control financiar preventiv în toate
cazurile în care, în urma verificării, apreciază că proiectul de operaţiuni nu
îndeplineşte condiţiile de legalitate, regularitate şi încadrare în limita
angajamentelor bugetare.
Refuzul vizei trebuie motivat în scris, iar persoana desemnată are
obligaţia de a ţine evidenţa proiectelor de operaţiuni refuzate la viză.

Figura 8 – Schema sinoptică privind organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv propriu
la entităţile publice18

Exercitare
Organizare
Stabilirea
Emiterea ordinului – deciziei de organizare şi exercitare
Transmiterea de către conducătorul
documentelor
obiectivelor
persoanelor împuternicite cu
Numirea exercitarea CFP propriu de către
persoanelor
care exercită
certificarea Verificarea formală de către CFP propriu
operaţiilor privind :
pentru - completarea documentelor
societate, - existenţa semnăturilor
regularitate şi autorizate
legalitate - existenţa actelor justificative

Acceptarea documentelor la
CFP propriu
Returnarea
Desemnarea documentelor
persoanelor emitentului cu
care exercită precizarea în
CFP Înregistrarea documentelor în
scris a refuzului
propriu registrul privind operaţiile
prezentate la viza CFP

Verificarea operaţiilor din punct de vedere al: legalităţii,

regularităţii, încadrării în creditele bugetare sau de
angajament

Acordarea vizei
de CFP prin
aplicarea Refuzul vizei de CFP propriu
sigiliului şi a
semnăturii pe Motivarea refuzului în scris
documentul ce se Înscrierea refuzului în
arhivează la evidenţa proiectelor de
entitatea publică
Interzis înregistrarea în contabilitate a operaţiuni refuzate la viza
operaţiilor refuzate la CFP propriu CFP

18
C.Afanase – Op.Cit.

18
 1.3.4. Controlul financiar concomitent (operativ curent) contribuie la
cunoaşterea cu operativitate a modului în care se îndeplinesc sarcinile şi se
gestionează patrimoniul. Această formă de control acţionează permanent,
surprinde procesele economice şi financiare în curs de desfăşurare şi permite
astfel intervenţia operativă pentru efectuarea corecturilor necesare şi obţinerea
unor rezultate de eficienţă maximă.
Controlul concomitent sau operativ, surprinde activităţile şi operaţiile în
momentul efectuării lor, deci în momentul cel mai potrivit pentru corectarea
operativă a eventualelor deficienţe ce încep să se manifeste.
Această formă de control (operativ-curentă) se suprapune aproape în
totalitate, în timp şi spaţiu, cu conţinutul activităţilor nemijlocite de management.

1.3.5. Controlul financiar ulterior (post faptic) vizează activitatea din

perioadele de gestiune încheiate sau activităţi sau operaţii economico-financiare
terminate şi care au ca scop constatarea abaterilor de la program sau legislaţia în
vigoare, recuperarea pagubelor, iniţierea de măsuri pentru reglarea şi
perfecţionarea activităţii organizaţiei. 19 Se exercită de regulă de organe de
control specializate.

1.3.6. Controlul financiar de gestiune

Controlul financiar de gestiune se organizează la regii pentru controlul

gestiunilor proprii, precum şi al uzinelor, fabricilor, atelierelor, serviciilor,
sucursalelor şi altor subunităţi din structura lor organizatorică.
Controlul financiar de gestiune funcţionează în compartiment distinct, în
subordinea directă a directorului general, în cazul regiilor, sarcinile
compartimentului fiind în exclusivitate de efectuare a controlului la termenele şi
în condiţiile stabilite de lege.
Controlul financiar de gestiune are ca obiective principale respectarea
normelor legale cu privire la existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi
valorilor de orice fel deţinute cu orice titlu, utilizarea valorilor materiale de orice
fel, declasarea şi casarea de bunuri, efectuarea în numerar sau prin cont a
încasărilor şi plăţilor în lei şi valută, de orice natură, întocmirea şi circulaţia
documentelor primare, tehnic-operative şi contabile, ş.a.20
Obiectivele de control menţionate pot fi detaliate şi extinse în funcţie de
specificul activităţii şi structura organizatorică.
Controlul financiar de gestiune se efectuează cel puţin o dată pe an.
În cazul unor unităţi şi gestiuni materiale reduse ca volum, se poate
aproba ca acestea să fie controlate la o perioadă mai mare de un an, dar nu mai
târziu o dată la doi ani.
Controlul se efectuează în totalitate sau prin sondaj, în raport cu volumul,
valoarea şi natura bunurilor, posibilităţilor de sustragere, condiţiile de păstrare şi
19
I. Bogdan – Strategii de control, Ed. Nemira, Bucureşti, 1995 pag. 21
20
Legea nr.30/1991 privind organizarea si funcţionarea controlului financiar si a Gărzii Financiare, M.Of.
nr.64/1991

19
gestionare, precum şi de frecvenţa abaterilor constatate anterior, luându-se în
control un număr reprezentativ de repere şi documente care să permită tragerea
unor concluzii corecte asupra respectării actelor normative din domeniul
financiar, contabil şi gestionar. În cazul constatării de pagube, controlul se va
extinde asupra întregii perioade în care, potrivit legii, pot fi luate măsuri de
recuperare a acestora şi de tragere la răspundere a persoanelor vinovate.
Activitatea de control se desfăşoară pe baza programelor de lucru
semestriale, întocmite de şeful compartimentului de control financiar de gestiune,
aprobate de conducătorul în subordinea căruia se află compartimentul de control
financiar de gestiune. 21
Constatările controlului vor fi consemnate de organele de control în acte
de control bilaterale (procese-verbale sau note de constatare) pe baza propriilor
verificări, cu indicarea prevederilor legale încălcate şi stabilirea exactă a
consecinţelor economice, financiare, patrimoniale a persoanelor vinovate,
precum şi măsurile luate în timpul controlului cât şi cele stabilite a se lua în
continuare.
La procesul-verbal de verificare se anexează în vederea confirmării celor
consemnate materialele strict necesare în care sunt reflectate constatările, dintre
care exemplificăm:
Materialele anexate la actul de control fac parte integrantă din acesta. Se
anexează şi documentele originale în cazul în care sunt considerate fictive sau
dubioase, precum şi când există indicii că s-ar urmări sustragerea sau distrugerea
lor de către cei interesaţi. În acest caz se lasă unităţii controlate copii certificate
de către conducerea unităţii verificate şi de organul de control de gestiune.
În cazul în care cu ocazia controlului nu se constată deficienţe, abateri sau
alte aspecte, care să conducă la susţinerea răspunderii cât şi luarea altor măsuri
se întocmeşte nota unilaterală semnată numai de organul de control în care se
consemnează perioada supusă controlului, obiectivele supuse controlului,
principalele documente şi operaţiuni economico-financiare verificate şi eventual
unele aprecieri la activitatea luată în control cât şi constatările făcute.
Actele de control bilaterale (procesele-verbale şi notele de constatare)
sunt însoţite de regulă de o notă de prezentare care este un document întocmit
de organul de control după încheierea verificării în baza constatărilor înscrise în
actul bilateral, prin care se aduc la cunoştinţă conducătorului care a dispus
verificarea, unele probleme speciale desprinse din control şi se fac propuneri de
luarea unor măsuri de regulă pentru tragerea la răspundere a persoanelor făcute
vinovate şi redresarea situaţiei deficitare.
În nota de prezentare se înscriu unele constatări şi aspecte care nu puteau
fi consemnate în actele de control bilaterale. În acest sens se exemplifică :
Şeful compartimentului de control financiar de gestiune, pe baza actelor
de control întocmite, prezintă conducerii în care funcţionează concluziile

21
H.G.nr.720/1991 privind aprobarea normelor de organizare şi exercitare a controlului financiar elaborat de
Ministerul Economiei si Finanţelor, M.Of.nr.75/1992

20
controlului împreună cu măsurile ce se propun a fi luate în continuare în vederea
înlăturării abaterilor şi tragerii la răspundere a celor ce au săvârşit nereguli.22
Managerii unităţii au obligaţia ca în cadrul competenţelor şi a termenelor
legale să dispună :
►măsuri potrivit dispoziţiilor legale, pe baza constatărilor şi propunerilor
organelor de control pentru înlăturarea şi prevenirea abaterilor şi să urmărească
aplicarea integrală şi la timp a acestor măsuri;
►măsuri pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare şi contravenţionale,
precum şi pentru stabilirea răspunderii materiale, în condiţiile şi la termenele
prevăzute de dispoziţiile legale;
►să asigure înaintarea către procuror a actelor încheiate în cazul
constatării de fapte prevăzute de legea penală, în termenele şi în condiţiile
stabilite de dispoziţiile legale.
Măsurile se iau în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării
actului de control la unitatea în drept să le ia, dacă prin dispoziţiile legale nu
sunt fixate alte termene.
În cazul în care managerul unităţii nu ia măsurile respective, şeful
compartimentului de control financiar de gestiune sesizează în scris Consiliul de
administraţie.
Activitatea şi rezultatele controlului financiar de gestiune se raportează
semestrial şi anual conducerii unităţii din care face parte compartimentul de
control financiar de gestiune.
După aprobarea de către conducerea unităţii, raportul se înaintează
compartimentului de control financiar de gestiune din unitatea ierarhic
superioară.
În legătură cu organizarea şi exercitarea controlului financiar de
gestiune legiuitorul a prevăzut unele contravenţii care se sancţionează cu
amendă şi anume :23
►neemiterea la termen a actelor administrative privind modul de
organizare şi exercitare a controlului financiar de gestiune;
►organizarea, menţinerea, trecerea în funcţia de organ de control
financiar de gestiune a unor persoane fără să se fi obţinut în prealabil cazierul
juridic;
►nepunerea la dispoziţia organelor de control financiar de gestiune a
documentelor şi datelor necesare controlului;
►refuzul de a semna cu sau fără obiecţiuni actele de control întocmite;
►neexecutarea la termenele stabilite a dispoziţiilor date ca urmare a
controlului;
►nedispunerea măsurilor necesare pentru efectuarea cu prioritate, la
solicitarea instanţelor de judecată, organelor de procuratură şi poliţie a
controlului financiar de gestiune necesar stabilirii prejudiciilor produse.

22
Norme metodologice nr.63943/1991 , M.Of.nr.75/24.04.1992
23
Legea nr.30/1991 art.8-9,M.Of. nr.64/1991

21
 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face de organele de
control financiar fiscal şi de organele de control financiar de gestiune ale
unităţilor care organizează şi exercită controlul propriu. Cuantumul
contravenţiilor se va actualiza periodic prin hotărâre de guvern.

Controlul financiar preventiv are menirea de a preîntâmpina

deficienţele şi pagubele, în timp ce controlul financiar ulterior constată
pagubele produse, persoanele vinovate, actele normative încălcate, identificarea
cauzelor generatoare şi stabileşte modalităţile de recuperare a prejudiciilor şi
luarea de măsuri pentru reglarea şi perfecţionarea activităţii firmei.

1.4. Scopul şi definirea standardelor de control intern

STÁNDARD, standarde, reprezintă o normă sau ansamblu de norme care

reglementează calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document în
care sunt consemnate aceste norme.
STÁNDARD reprezintă o normă obligatorie căreia trebuie să-i
corespundă un produs; etalon. elaborat de stat ,standard aprobat oficial, fata de
care trebuie să se conducă toate întreprinderile şi organizaţiile economice.
Standardele de audit reprezintă un set de concepte, proceduri metode
referitoare la realizarea activităţii de audit, a căror aplicare si îndeplinire este
recomandata de către o autoritate competenta la nivel naţional .24
La elaborarea standardelor de audit sa avut in vedere sintagma „cele
mai bune practici”.
Standardele de control intern definesc un minimum de reguli de management,
pe care toate entităţile publice trebuie sa le urmeze.25
Obiectivul standardelor, este de a crea un model de control managerial
uniform şi coerent. De asemenea, standardele constituie un sistem de referinţă,
în raport cu care se evaluează, sistemele de control intern, se identifica zonele şi
direcţiile de schimbare.
Stabilirea sistemelor de control intra în responsabilitatea managementului
fiecărei entităţi publice şi trebuie sa aibă la baza standardele, elaborate de
Ministerul Finanţelor Publice. Formularea cat mai generală a standardelor s-a
efectuat pentru a da posibilitatea managerilor sa le aplice, în pofida deosebirilor
semnificative între diferitele entităţi publice.
Sistemele de control managerial trebuie dezvoltate ţinând cont de
specificul legal, organizaţional, de personal, de finanţare etc., al fiecărei entităţi
publice în parte.

24
Curtea de Conturi a României - Standarde de audit. Proiect finanţat de Uniunea Europeana. Bucuresti 2005
25
Ordin M.F.P. nr. 946 din 4 iulie 2005 (*actualizat*) pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând
standardele de management/control intern la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control
managerial
(actualizat pana la data de 12 septembrie 2006), M.Of. 675/28.07.2005

22
 La elaborarea standardelor interne s-a avut in vedere experienţa în
domeniu a Comisiei Europene, INTOSAI, Comitetului Entităţilor publice de
Sponsorizare a Comisiei Treadway, Institutului Canadian al Contabililor
Autorizaţi.
Standardele sunt grupate în cadrul a cinci elemente-cheie ale controlului
managerial si anume:
1. Mediul de control. Acesta grupează problemele legate de organizare,
managementul resurselor umane, etica, deontologie şi integritate.26
Mediul de control reprezintă atitudinea generala, nivelul de cunoştinţe şi
masurile luate de manageri în legătură cu controlul intern si importanta sa pentru
entitate.
Mediul de control cuprinde stilul conducerii, cultura instituţionala,
sistemul de valori însuşite de salariaţi şi oferă cadrul in care se desfăşoară
diferitele tipuri de controale.
Mediul de control are efect asupra eficacităţii procedurilor de control
specifice, insa nu poate, prin el însuşi, chiar daca este un mediu de control solid,
sa asigure eficacitatea sistemului de control intern.
Factorii care influenţează mediul de control sunt:
- modul de funcţionare a structurilor de conducere;
- politica managerială şi stilul de operare a acestuia;
- structura organizatorica a entităţii şi modul de stabilire a autorităţii si
responsabilităţilor;
- sistemul de control managerial care cuprinde şi funcţia de audit intern,
politicile si procedurile de personal si separarea sarcinilor
2. Performanta şi managementul riscurilor. Acest element subsumează
problematica managementului legată de fixarea obiectivelor, planificare
(planificarea multianuala), programare (planul de management) şi performanta
(monitorizarea performantei).
3. Informarea şi comunicarea. În aceasta secţiune sunt grupate
problemele ce ţin de crearea unui sistem informaţional adecvat şi a unui sistem
de rapoarte privind execuţia planului de management, a bugetului, a utilizării
resurselor, semnalarea abaterilor. De asemenea, conservarea şi arhivarea
documentelor trebuie avută în vedere.
4. Activităţi de control. Standardele subsumate acestui element-cheie al
controlului managerial se focalizează asupra: documentării procedurilor;
continuităţii operaţiunilor; înregistrării excepţiilor (abaterilor de proceduri);
separării atribuţiilor; supravegherii (monitorizării) etc.
5. Auditarea şi evaluarea. Problematica vizata de aceasta grupa de
standarde priveşte dezvoltarea capacităţii de evaluare a controlului managerial,
în scopul asigurării continuităţii procesului de perfecţionare a acestuia.
Fiecare standard este structurat pe 3 componente:

26
Ordin M.F.P. nr. 946/2005, Anexa 1 – Codul controlului intern, cuprinzând standardele de
management/control intern la entităţile publice, pct.2, M.Of. 675/2005

23
 a. Descrierea standardului - prezintă trăsăturile definitorii ale
domeniului de management la care se referă standardul, domeniu fixat prin titlul
acestuia;
b. Cerinţe generale - anunţă direcţiile determinante în care trebuie
acţionat, în vederea respectării standardului;
c. Referinţe principale - enumeră actele normative reprezentative, care
cuprind prevederi aplicabile standardului.
Pe ansamblu, standardele şi referinţele principale asociate constituie
pachetul reprezentativ al normelor de reglementare respectiv Codul controlului
intern, care guvernează obiectivele, organizarea şi funcţionarea sistemelor de
management financiar şi control (control intern) la entităţile publice.
În contextul acţiunilor pentru elaborarea şi dezvoltarea sistemelor de
control managerial, entităţile publice au obligaţia actualizării permanente a listei
actelor normative reprezentative, cuprinse în componenta «referinţe principale»
a fiecărui standard, precum şi a completării acesteia cu orice alte reglementări
care cuprind prevederi aplicabile fiecărui standard.
Pentru elaborare si implementarea in practica a standardelor
managerii entităţilor publice trebuie să dispună, ţinând cont de particularităţile
cadrului legal, organizaţional, de personal, de finanţare şi de alte elemente
specifice măsurile necesare pentru elaborarea sau dezvoltarea sistemelor de
control managerial ale fiecărei organizaţii, inclusiv a procedurilor, formalizate
pe activităţi.
Pentru aceasta vor fi elaborate la nivelul fiecărei entităţi publice
programe de dezvoltare a sistemelor de control managerial in care vor fi
cuprinse obiectivele, acţiunile, responsabilităţile, termenele, precum şi alte
componente ale măsurilor respective. În programe vor fi cuprinse în mod
distinct şi acţiunile de perfecţionare profesională, atât pentru persoanele cu
funcţii de conducere, cat şi pentru cele de execuţie, prin cursuri organizate de
Şcoala de Finanţe Publice şi Vama, Institutul Naţional de Administraţie sau de
alte organisme abilitate.
În vederea monitorizării, coordonării şi îndrumării metodologice cu
privire la sistemele proprii de control managerial, prin act de decizie interna,
conducătorul entităţii publice constituie structuri cu atribuţii în acest sens.
Componenta, modul de organizare şi de lucru, precum şi alte elemente privind
structurile in cauza se stabilesc, în funcţie de volumul şi de complexitatea
activităţilor din fiecare entitate publica, de către conducătorul acesteia.
Pentru realizarea si punerea in practica a standardelor de management si
codului controlului intern, entităţile publice trebuie sa elaboreze proceduri
operative pe activităţi, cunoscute in practica si sub alte denumiri:proceduri de
proces, proceduri formalizate,s.a.
Entităţile publice, în funcţie de mărimea entităţii, de politica adoptată cu
privire la sistemul propriu de management financiar şi control, de gradul de
dotare, de tipurile de activităţi şi complexitatea acestora etc., pot utiliza modelul
de procedura operationala elaborata de Ministerul Finanţelor Publice în forma
prezentată de acesta drept model, sau pot elabora proceduri de proces, după
24
modelul altor ghiduri intalnite în practica domeniului, cu precizarea ca,
indiferent de forma adoptată, trebuie avute în vedere prevederile Standardului de
control intern nr. 17 "Proceduri". Pentru o buna gestionare a elaborării, aprobării
şi aplicării procedurilor operationale, conducătorii entitatilor publice trebuie sa
asigure derularea tuturor acţiunilor privind elaborarea şi/sau dezvoltarea
sistemelor de management financiar şi control, prin: Includerea in programele
de dezvoltare a sistemelor de control managerial elaborate la nivelul fiecarei
entitati publice a obiectivelor ,actiunilor, masurilor, responsabilitatilor si
termenelor,precum si actiunile de perfectionare profesionala atat pentru
persoanele cu functii de conducere cat si pentru cele de executie prin cursuri
organizate de Scoala de Finante Publice si Vama, Institutul National de
Administrtie sau de alte organisme abilitate.
Pentru monitorizare ,coordonarea si indrumarea metodologica cu privire
la sistemele proprii de control managerial, conducatorii entitatii publice,prin act
de decizie interna , constituie structuri cu atributii in acest
sens.Componentele,modul de organizare si de lucru ale acestora se stabilesc , in
functie de volumul si complexitatea activitatilor din entitatea publica in cauza.
Ministerul Finantelor Publice prin Unitatea Centrala de Armonizare a
Sistemelor de Management Financiar si Control, are obligatia de a derula
actiuni de monitorizare,coordonare si indrumare metodologica la entitatile
publice la care se exercita functia de ordonator prjncipal de credite si sa avizeze
din punct de vedere al referirilor la procedurile de control, proiectele de
reglementari cu implicatii financiare, care se eloboreaza si se aproba la nivelul
entitatii publice in cauza.
Procedurile trebuie elaborate, aprobate şi aplicate în condiţiile
cunoaşterii şi respectării regulilor de management prevazute si constituite în
cele 25 de standarde de control . Indiferent de activitatea la care se referă, o
procedura operationala poarta amprenta fiecărui standard de control, din oricare
dintre cele 5 elemente-cheie ale controlului managerial, respectiv mediul de
control, performanta şi managementul riscului, informarea şi comunicarea,
activităţile de control, auditarea şi evaluarea. Condiţiile esenţiale ale
procedurilor operaţionale stabilesc, printre altele, ca acestea trebuie sa fie scrise
şi formalizate pe suport de hârtie sau electronic, simple şi specifice pentru
fiecare activitate, actualizate în mod permanent şi aduse la cunoştinţa
executanţilor şi celorlalţi factori interesaţi. În măsura în care dotarea tehnica şi
pregătirea personalului permit, operaţiunile de elaborare, avizare, aprobare,
difuzare, utilizare etc. procedurilor operaţionale se pot derula şi prin utilizarea
sistemelor informatice. În contextul principiilor generale de buna practica care
compun acquis-ul comunitar, controlului i se asociază o accepţiune mult mai
larga, acesta fiind privit ca o funcţie managerială, şi nu ca o operaţiune de
verificare. Prin funcţia de control, managementul constata abaterile rezultatelor
de la obiective, analizează cauzele care le-au determinat şi dispune măsurile
corective sau preventive ce se impun. Din punct de vedere a naturii
obiectivelor entitatii publice acestea pot fi grupate în trei categorii:
1) Eficacitatea şi eficienta functionarii
25
 Aceasta categorie cuprinde obiectivele legate de scopurile entitatii publice
şi de utilizarea eficienta a resurselor. De asemenea, tot aici sunt incluse şi
obiectivele privind protejarea resurselor entitatii publice de utilizare inadecvata
sau de pierderi, ca şi identificarea şi gestionarea pasivelor.
2) Fiabilitatea informaţiilor interne şi externe
Aceasta categorie include obiectivele legate de ţinerea unei contabilitati
adecvate, ca şi de fiabilitatea informaţiilor utilizate în entitatea publica sau
difuzate către terţi. De asemenea, în aceasta categorie sunt incluse şi obiectivele
privind protejarea documentelor impotriva a doua categorii de fraude:
disimularea fraudei şi distorsionarea rezultatelor.
3) Conformitatea cu legile, regulamentele şi politicile interne
Aceasta categorie cuprinde obiective legate de asigurarea ca activităţile
entitatii publice se desfăşoară în conformitate cu obligaţiile impuse de lege şi de
regulamente, precum şi cu respectarea politicilor interne.
Pentru realizare obiectivelor trebuie parcurse urmatoarele etape :
a) Descompunerea şi formularea obiectivelor
În entitatea publica, obiectivele generale se descompun în obiective
derivate, care, la rândul lor, se descompun în obiective specifice (individuale),
formând un ansamblu coerent. Formularea obiectivelor poate fi calitativă sau
cantitativă, însă, în orice caz, trebuie definiţi indicatori de rezultate, pe cat
posibil comensurabili.
b) Planificarea
Pentru a se realiza obiectivele, se desfăşoară activităţi adecvate, cărora
este necesar sa li se aloce resurse. Expresia valorică a resurselor se reflecta în
buget, care reprezintă planul financiar. Obiectivele, activităţile eşalonate în timp
şi resursele aferente constituie planul de management. Planificarea constituie un
element fundamental al sistemului de control, managerial, deoarece, prin plan,
se stabileşte baza de referinta în raport cu care aceasta se exercita.
c) Organizarea
Activităţile prin care se realizează obiectivele (individuale, derivate şi
generale) sunt transpuse în sarcini (componenta elementara), atributiuni şi
funcţiuni (componente agregate) şi sunt atribuite, spre efectuare, componentelor
structurale ale entitatii publice (posturi şi compartimente). Aceasta conduce la
definirea unei structuri organizatorice adecvate îndeplinirii obiectivelor.
Controlul managerial nu poate opera în afară unui plan şi a unei structuri
organizatorice adecvate.
d) Identificare riscurilor.
Evenimentele care pot afecta realizarea obiectivelor constituie riscuri care
trebuie identificate. Managementul are obligaţia de a identifica riscurile şi de a
întreprinde acele acţiuni care plaseaza şi menţin riscurile în limite acceptabile.
Trebuie menţinut un echilibru între nivelul acceptabil al riscurilor şi costurile pe
care le implica aceste acţiuni.
e) Procedurile
Pentru realizarea obiectivelor trebuie sa se asigure un echilibru între
sarcini, competenta (autoritate decizionala conferita prin delegare) şi
26
responsabilităţi (obligaţia de a realiza obiectivele) şi sa se definească proceduri.
Procedurile reprezintă pasii ce trebuie urmati (algoritmul) în realizarea sarcinilor,
exercitarea competentelor şi angajarea responsabilităţilor. În acest context, se
afirma, despre controlul intern, ca:
- este integrat în sistemul de management al fiecărei componente
structurale a entitatii publice;
- intra în grija personalului de la toate nivelurile;
- oferă o asigurare rezonabila a atingerii obiectivelor, începând cu cele
individuale şi terminand cu cele generale.
f) Activităţile de control
Controlul este prezent pe toate palierele entitatii publice şi se manifesta
sub forma autocontrolului, controlului în lant (pe faze ale procesului) şi a
controlului ierarhic. Din punct de vedere al momentului în care se exercita,
controlul este concomitent (operativ), ex-ante (feed-forward) şi ex-post (feed-
back). Printre activităţile de control curente se regăsesc: observarea, compararea,
aprobarea, raportarea, coordonarea, verificarea, analiza, autorizarea,
supervizarea, examinarea, separarea funcţiunilor şi monitorizarea. În afară
activităţilor de control integrate în linia de management, pot fi organizate
controale specializate, efectuate de componente structurate anume constituite
(comisii, compartimente de control etc), a căror activitate se desfăşoară în baza
unui plan conceput prin luarea în considerare a riscurilor.

1.5. Grupare standardelor de control si descrierea acestora.

Aşa cum de altfel sa mai arătat standardele de management - control

intern, sunt grupate pe cele cinci elemente cheie ale controlului managerial.27

1 - Mediul de control;
Standardul 1 - ETICA, INTEGRITATEA
Standardul 2 - ATRIBUŢII, FUNCŢII, SARCINI
Standardul 3 - COMPETENTA, PERFORMANTA
Standardul 4 - FUNCŢII SENSIBILE
Standardul 5 - DELEGAREA
Standardul 6 - STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

2 - Performanţe şi managementul riscului;

Standardul 7 - OBIECTIVE
Standardul 8 - PLANIFICAREA
Standardul 9 - COORDONAREA
Standardul 10 - MONITORIZAREA PERFORMANTELOR
Standardul 11 - MANAGEMENTUL RISCULUI

27
Ordin M.F.P. nr. 946/2005, Anexa 1 – Codul controlului intern, cuprinzând standardele de
management/control intern la entităţile publice, pct.2, M.Of. 675/2005

27
 Standardul 15 - IP0TEZE, REEVALUARI

3 - Informarea şi comunicarea;
Standardul 12 - INFORMAREA
Standardul 13 - COMUNICAREA
Standardul 14 - CORESPONDENTA
Standardul 16 - SEMNALAREA NEREGULARITĂŢILOR

4- Activităţi de contol;
Standardul 17 - PROCEDURI
Standardul 18 - SEPARAREA ATRIBUŢIILOR
Standardul 19 - SUPRAVEGHEREA
Standardul 20 - GESTIONAREA ABATERILOR
Standardul 21 - CONTINUITATEA ACTIVITĂŢII
Standardul 22 - STRATEGII DE CONTROL
Standardul 23 - ACCESUL LA RESURSE

5 - Auditarea şi evaluarea;
Standardul 24 - VERIFICAREA ŞI EVALUAREA CONTROLULUI
Standardul 25 - AUDITUL INTERN

1.5.1. Standardul 1- ETICA, INTEGRITATEA

a) Descrierea standardului
Entitatea publica asigura condiţiile necesare cunoaşterii, de către angajaţi,
a reglementărilor care guvernează comportamentul acestora, prevenirea şi
raportarea fraudelor precum şi neregulilor.
Frauda înseamnă orice acţiune sau omisiune intenţionată în legătură cu:
utilizarea sau prezentarea de declaraţii ori documente false, incorecte sau
incomplete, inclusiv faptele penale prevăzute în legea pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, 28 cu modificările ulterioare,
care au ca efect alocarea sau dobândirea, respectiv utilizarea nepotrivita sau
incorectă a fondurilor comunitare de la bugetul general al Comunităţii Europene
sau a sumelor de cofinantare aferente de la bugetul de stat, bugetele prevăzute 29
in Legea privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi ale fnantelor
publice locale; necomunicarea unei informaţii prin încălcarea unei obligaţii
specifice, având acelaşi efect la care s-a făcut referire anterior; deturnarea
acestor fonduri de la scopurile pentru care au fost acordate iniţial conform
reglementarilor din legislatia privind controlul şi recuperarea fondurilor

28
Legea nr. 78/2000 Cap. III, secţiunea 4^1 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie,
M.Of. 219 din 18 mai 2000
29
Legea nr. 500/2002 art. 1 alin. (2) lit. a) - f) şi l) privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, M.Of.
597/13.08.2002 şi O.U.G. nr. 45/2003 art. 1 alin. (2) lit. a) - d) privind finanţele locale, M.Of. 431/19.06.2003
aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/2004;

28
comunitare, precum şi a fondurilor de cofinantare aferente utilizate
necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare.30

b) Cerinţe generale

Managerul şi salariaţii trebuie sa aibă un nivel corespunzător de

integritate profesională şi personală şi sa fie constienti de importanta activităţii
pe care o desfăşoară;
Integritatea reprezinta: Caracter integru; sentiment al demnităţii, dreptatii
şi constiinciozitatii, care serveşte drept calauza în conduita omului; onestitate,
cinste, probitate.
Managerul, prin deciziile sale şi exemplul personal, sprijină şi
promovează valorile etice şi integritatea profesională şi personală a salariaţilor.
Valorile etice fac parte din cultura entitatii publice şi constituie un cod
nescris, pe baza căruia sunt evaluate comportamentele. Separat de acesta,
entitatea publica trebuie sa aibă un cod de conduita oficial, scris, care este un
mijloc de comunicare uniforma a valorilor etice a tuturor salariaţilor Codul etic
stabileşte care sunt obligaţiile rezultate din lege cărora trebuie sa li se supună
salariaţii, în plus peste cele rezultate ca urmare a raporturilor de munca:
depunerea declaraţiei de avere, a declaraţiei pentru prevenirea conflictului de
interese. Exista şi cazuri în care legea prevede incompatibilităţi pentru ocuparea
unor funcţii publice.
Codul de conduita a funcţionarilor publici este aprobat prin lege. La
nivelul fiecărei instituţi se elaboreaza un cod etic care se aproba de către
conducător.
Pentru a putea acţiona în conformitate cu valorile etice ale entitatii publice,
salariaţii au nevoie de sprijin şi de o comunicare deschisă, în special atunci când
este vorba despre ajutorul acordat pentru rezolvarea dilemelor şi a
incertitudinilor în materie de conduita adecvată. Salariaţii entitatilor publice sunt
liberi sa comunice preocuparile lor în materie de etica. Managementul entitatii
trebuie sa creeze un mediu adecvat acestui tip de comunicare.
Conducerea trebuie sa supravegheze comportamentul efectiv al
salariaţilor din subordine, referitor la standardul de etica şi integritate şi sa
trateze în mod adecvat orice abatere de la codul de conduita.
La aceasta contribuie deciziile şi exemplul personal care trebuie sa
reflecte:
- valorificarea transparenţei şi probităţii în activitate;
- valorificarea competentei profesionale;
- iniţiativa prin exemplu;
- conformitatea cu legile, regulamentele, regulile şi politicile specifice;
- respectarea confidenţialităţii informaţiilor;
- tratamentul echitabil şi respectarea indivizilor;

30
O.G. nr. 79/2003 art. 2 lit. b privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de
cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare.

29
 - relaţiile loiale cu colaboratorii;
- caracterul complet şi exact al operaţiilor şi documentaţiilor;
- modul profesional de abordare a informaţiilor financiare;
Salariaţii trebuie sa manifeste acel comportament şi dezvolta acele acţiuni
percepute ca etice în entitatea publica;
Managerul şi salariaţii de regula au o abordare pozitiva fata de controlul
financiar, a cărui funcţionare o sprijină.

c) Referinţe principale

Standardul 1- Etica ,Integritate pentru a fi aplicat in practica trebuie sa

aibă la baza o serie de prevederi legislative care se refera la :
- Statutul funcţionarilor publici, Codul de conduita a funcţionarilor
publici; - Legea privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu
gratuit cu prilejul unor acţiuni de protocol în exercitarea mandatului sau a
funcţiei;
- Legea privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnitatilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea coruptiei ;
- Legea privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor,
funcţionarilor publici şi unor persoane cu funcţii de conducere: - Codul de
conduita a personalului contractual din autorităţile şi entitatile publice;
- Legea pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, cu modificările şi completările ulterioare ;
- Statutul special al funcţionarului public denumit manager public;
- Codului etic al profesiei de controlor delegat;

31
- Codul privind conduita etica a auditorului intern. s.a.

31
- Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare;M.Of.
365/29.05.2007
- Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduita a funcţionarilor publici; M.Of.525/2.08.2007
- Legea nr. 251/2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor acţiuni
de protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei;M.Of. 561/24.06.2007
- Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitatilor publice, a
funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea coruptiei, cu modificările şi completările
ulterioare; M.Of. 279/21.04.2003
- Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi
unor persoane cu funcţii de conducere, cu modificările şi completările ulterioare: M.Of. 263/28.10.1996
- Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduita a personalului contractual din autorităţile şi entitatile publice;
M.Of. 1105/26.11.2004
- Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi
completările ulterioare; M.Of. 219/18.05.2000
- OUG nr. 14/2005 privind modificarea formularelor privind declaraţia de avere şi pentru declaraţia de interese;
M.Of. 200/9.03.2005
- OUG nr. 56/2003 privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit manager public, cu
modificările şi completările ulterioare; M.Of.457/27.06.2003
- Ordin MFP nr. 1190/2004 pentru aprobarea Codului etic al profesiei de controlor delegat; M.Of.701/4.08.2004
- Ordin MFP nr. 252/2004 al ministrului finanţelor publice, pentru aprobarea Codului privind conduita etica a
auditorului intern; M.Of. 128/12.02.2004

30
 1.5.2. Standard 2- ATRIBUŢII, FUNCŢII, SARCINI

a) Descrierea standardului

Entitatea publica transmite angajaţilor şi actualizează permanent:

- documentul privind misiunea entitatii publice;
- regulamentele interne;
- fişa postului (funcţiei).

b) Cerinţe generale

- Atribuţiile entitatii publice pot fi realizate numai dacă sunt cunoscute de

salariaţi şi aceştia acţionează concertat; - Fiecare salariat are un rol bine definit
în entitatea publica, stabilit prin fişa postului;
- Sarcinile sunt încredinţate şi rezultatele sunt comunicate numai în
raportul manager - salariat - manager (şef - subaltern - şef);
- Managerii trebuie sa identifice sarcinile în realizarea cărora salariaţii pot
fi expusi unor situaţii dificile şi care influenţează în mod negativ managementul
entitatii;
- Managerul trebuie sa susţină salariatul în îndeplinirea sarcinilor sale.
- Managementul entitatii publice va comunica tuturor angajaţilor care sunt
sarcinile entitatii, rezultate din actul normativ de organizare şi funcţionare.
Totodată, se va îngriji ca aceste sarcini sa se regaseasca în Regulamentul
de organizare şi funcţionare a entitatii publice, la care sa aibă acces toţi salariaţii.
Se vor întocmi şi se vor actualiza, ori de câte ori necesităţile o vor cere, fişele
postului pentru toţi functionarii publici şi personalul contractual din entitatea
publica. Aceasta este o obligaţie permanenta, a fiecărui nivel de management.

c) Referinte principale32

O serie de reglementari legale fac referire la modalitatile de

implementare a standardului Atributii,Functii, Sarcini; dintre acestea se pot
aminti:

32
- Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, modificată şi
completată prin Legea nr. 23/2004; M.OF.164/2.04.2001
- O.U.G. nr. 64/2003 privind stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau
funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului; M.OF. 464/29.06.2003
- O.U.G. nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale;
M.Of. 266/25.03.2004
- H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici; - Actul normativ de
organizare şi funcţionare a entitatii publice; M.Of. 757/29.10.2003
- H.G. nr. 2.288/2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigura ministerele,
celelalte organe. Regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii .M.Of. 9/4.01.2005

31
 - Legea privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a
ministerelor ;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind stabilirea unor măsuri
privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din
cadrul aparatului de lucru al Guvernului;
- Ordonanţa de Guvern privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în
cadrul administraţiei publice centrale;
- Hotărârea de Guvern privind organizarea şi dezvoltarea carierei
funcţionarilor publici;
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice;
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii
de sprijin pe care le asigura ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţii
neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenta.
Regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii se publica pe pagina
de Internet a entitatii publice.

1.5.3. Standard 3 -COMPETENTA, PERFORMANTA

a) Descrierea standardului

Managerul asigura ocuparea posturilor de către persoane competente,

cărora le încredinţează sarcini potrivit competentelor şi asigura condiţii pentru
dezvoltarea capacităţii profesionale a salariatului.

b) Cerinţe generale

- Managerul şi salariaţii au acele cunoştinţe, abilitaţi şi experienta care fac

posibila îndeplinirea eficienta şi efectivă a sarcinilor;
- Competenta angajaţilor şi sarcinile încredinţate trebuie sa se afle în
echilibru permanent stabil.
Acţiuni pentru asigurarea acestuia:
- definirea cunoştinţelor şi deprinderilor necesare pentru fiecare loc de
munca;
-conducerea interviurilor de recrutare, pe baza unui document de evaluare
definit;
- identificarea planului de pregătire de baza a noului angajat, încă din
timpul procesului de recrutare;
- revederea necesităţilor de pregătire, în contextul evaluării anuale a
angajaţilor şi urmărirea evoluţiei carierei;
-asigurarea faptului ca necesităţile de pregătire identificate sunt satisfacute;
-dezvoltarea capacităţii interne de pregătire, complementara formelor de
pregătire externe entitatii publice;
-definirea politicii de pregătire/mobilitate;
- Performanţele angajaţilor se evalueaza cel puţin o data pe an şi sunt
discutate cu aceştia de către realizatorul raportului;
32
 - Competenta şi performanta trebuiesc susţinute de instrumente adecvate,
care includ tehnica de calcul, software-urile, brevetele, metodele de lucru etc;
- Nivelul de competenta necesar este cel care constituie premisa
performantei.
Salariaţii entitatii publice trebuie sa aibă cunoştinţele profesionale,
competentele, atribuţiile şi Instrumentele necesare pentru a contribui la
realizarea obiectului de activitate al entitatii publice.
Este stabilit prin lege ca ocuparea posturilor unei entităţi publice se face
prin concurs. Acest lucru asigura premisele realizării sarcinilor entitatii de către
persoane capabile şi competente, precum şi atingerea obiectivelor de viitor ale
entitatii publice. Managementul entitatii publice evalueaza continuu nevoile şi
cerinţele acesteia, fapt care permite luarea unor decizii motivate în materie de
formare, supraveghere, atribuire a sarcinilor şi de reorganizare. Conducerea
poate recurge la servicii externe pentru a răspunde nevoilor care nu pot fi
satisfacute cu resursele entitatii publice.
Formarea profesională poate fi axata pe acele competente care favorizează
performanţele individuale şi pe abilitatile interpersonale care vizează luarea
deciziilor şi invatarea în grup.
c) Referinţe principale33
O serie de reglementari legale fac referire la modalitatile de
implementare a standardului „Competenta,Performanta „ dintre acestea se pot
aminti:
- Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare;

33
- Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare; M.Of. 72/5.02.2003
- H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici; M.Of. 757/29.10.2003
- H.G. nr. 432/2004 privind dosarul profesional al funcţionarilor publici; M.Of. 994/28.10.2004
- Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale; M.Of. 515/29.08.2001
- H.G. nr. 1021/2004 pentru aprobarea modelului comun european de curriculum vitae; M.Of. 633/13.07.2004
- O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici
pentru anul 2005; M.Of.1091/23.11.2004
- O.U.G. nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice; M.Of.975/22.10.2004
- Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor
pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica; M.Of. 266/16.07.1998
- Legea nr. 40/1991 cu privire la salarizarea Preşedintelui şi Guvernului României şi a personalului
Preşedinţiei, republicată; M.Of. 162/14.07.1993
- Hotărârile Guvernului pentru aprobarea planului de ocupare a funcţiilor publice
- O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor; M.Of. 311/5.07.2000
- H.G. nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei
Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor; M.Of. 346/2003
- Ordinul nr. 206/2005 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru aprobarea
metodologiei de evaluare a posturilor şi a criteriilor de evaluare a posturilor; M.Of. 342/22.04.2005
- O.U.G. nr. 15/2005 privind unele măsuri pentru ocuparea prin concurs a funcţiilor publice vacante din cadrul
autorităţilor şi entitatilor publice implicate în implementarea angajamentară; M.Of. 342/22.04.2005;
- Actele normative prin care au fost aprobate statutele specifice ale personalului din entitatile sistemului de
apărare şi ordine publica, precum şi statutele corpurilor profesionale;
- Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare M.Of.
1096/24.11.2007;
- H.G. nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care
gestionează fonduri comunitare. M.Of. 215/14.03.2005

33
 - Hotărârea de Guvern privind organizarea şi dezvoltarea carierei
funcţionarilor publici;
- Hotărârea de Guvern privind dosarul profesional al funcţionarilor
publici;
- Legea administraţiei publice locale;
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea modelului comun european de
curriculum vitae;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind reglementarea drepturilor
salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind unele măsuri în domeniul
funcţiei publice;
- Legea privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul
bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate
publica;
- Legea cu privire la salarizarea Preşedintelui şi Guvernului României şi a
personalului Preşedinţiei, republicată;
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea planului de ocupare a funcţiilor
publice;
- Ordonanţă de Guvern privind formarea profesională a adulţilor;
- Hotărâre de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor O.G privind formarea profesională a adulţilor;
- Ordin al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru
aprobarea metodologiei de evaluare a posturilor şi a criteriilor de evaluare a
posturilor;
- Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului privind unele măsuri pentru
ocuparea prin concurs a funcţiilor publice vacante din cadrul autorităţilor şi
entitatilor publice implicate în implementarea angajamentelor asumate prin
negocierile pentru aderarea României la Uniunea Europeană;
- Actele normative prin care au fost aprobate statutele specifice ale
personalului din entitatile sistemului de apărare şi ordine publica, precum şi
statutele corpurilor profesionale;
- Legea privind stimularea financiară a personalului care gestionează
fonduri comunitare;
- Hotărâre de Guvern pentru aplicarea Legii privind stimularea financiară
a personalului care gestionează fonduri comunitare.

1.5.4. Standard 4-FUNCŢII SENSIBILE

a) Descrierea standardului
Entitatea publica identifica funcţiile considerate ca fiind sensibile şi
stabileşte o politica adecvată de rotaţie a salariaţilor care ocupa astfel de funcţii.

b) Cerinţe generale
În entitatea publica se întocmesc:
- inventarul funcţiilor sensibile;
34
 - lista cu salariaţii care ocupa funcţii sensibile;
- planul pentru asigurarea rotatiei salariaţilor din funcţii sensibile, astfel
încât un salariat sa nu activeze într-o astfel de funcţie, de regula, mai mult de 5
ani;
În inventarul funcţiilor sensibile sunt reflectate, de regula, acele funcţii
care prezintă risc semnificativ în raport cu obiectivele;
Rotatia personalului se face cu efect minim asupra activităţii entitatii
publice şi a salariaţilor.
c) Referinte principale 34
- Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările
ulterioare;
- Alte reglementări în domeniul muncii.

1.5.5. Standardul 5- DELEGAREA

a) Descrierea standardului
Managerul stabileşte, în scris, limitele competentelor şi responsabilităţilor
pe care le delegă.

b) Cerinţe generale
- Delegarea de competenta se face ţinând cont de imparţialitatea deciziilor
ce urmează a fi luate de persoanele delegate şi de riscurile asociate acestor
decizii;
- Salariatul delegat trebuie sa aibă cunostinta, experienta şi capacitatea
necesară efectuării actului de autoritate încredinţat;
- Asumarea responsabilităţii, de către salariatul delegat, se confirma prin
semnatura;
- Subdelegarea este posibila cu acordul managerului;
- Delegarea de competenta nu exonereaza pe manager de responsabilitate.

c) Referinte principale35
- Legea privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, art. 20 alin.
(2): "Ordonatorii principali de credite pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de
34
- Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare; M.Of 72/5.02.2003;
- Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare M.Of.
365/29.05.2007;
- Alte reglementări în domeniul muncii.

35
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, art. 20 alin. (2), M.Of.
597/13.08.2002;
- O.U.G. nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, M.Of. 431/19.06.2003, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 108/2004;
- Regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii publice;
- Fişa postului;
- Manualul de control financiar preventiv, elaborat de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia generală de
control financiar preventiv, publicat pe ad

35
drept, secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin
actul de delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele şi
condiţiile delegarii.";
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice locale,
aprobată cu modificări şi completări prin Lege;
- Regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii publice;
- Fişa postului;
- Manualul de control financiar preventiv, elaborat de Ministerul
Finanţelor Publice, Direcţia generală de control financiar preventiv, publicat pe
adresa de Internet a ministerului (pag. 14, pct. 2.1.2. "Delegarea de competenta").

1.5.6. Standard 6 -STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a) Descrierea standardului

Entitatea publica defineşte propria structura organizatorică, competentele,

responsabilităţile, sarcinile şi obligaţia de a raporta pentru fiecare componenta
structurală, şi informează în scris salariaţii.

b) Cerinţe generale

- Competenta, responsabilitatea, sarcina şi obligaţia de a raporta sunt

atribute asociate postului; acestea trebuie sa fie clare, coerente şi sa reflecte
elementele avute în vedere pentru realizarea obiectivelor entitatii publice;
- Competenta constituie capacitatea de a lua decizii, în limite definite,
pentru realizarea activităţilor specifice postului;
- Responsabilitatea reprezintă obligaţia de a îndeplini sarcinile şi se
înscrie în limitele ariei de competenta;
- Raportarea reprezintă obligaţia de a informa asupra îndeplinirii
sarcinilor.
În temeiul actului normativ privind organizarea şi funcţionarea entitatii
publice, managerul aproba structura organizatorică: departamente, direcţii
generale, direcţii, servicii, birouri, posturi de lucru. Încadrarea cu personal de
conducere şi personal de execuţie a acestor structuri se regaseste în statul de
funcţii a entitatii. Scopul acestei acţiuni este realizarea în bune condiţii de
eficienta şi eficacitate a obiectivelor entitatii.

c) Referinte principale36

- Hotărârea de Guvern privind organizarea şi dezvoltarea carierei

funcţionarilor publici;

36
- H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, M.Of. 757/29.10.2003;
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice

36
 - Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice.

1.5.7. Standard 7-OBIECTIVE

a) Descrierea standardului

Entitatea publica trebuie sa definească obiectivele determinante, legate de

scopurile entitatii, precum şi cele complementare, legate de fiabilitatea
informaţiilor, conformitatea cu legile, regulamentele şi politicile interne şi sa
comunice obiectivele definite tuturor salariaţilor şi terţilor interesaţi
b) Cerinţe generale

- Obiectivele generale sunt concordante cu misiunea entitatii publice;

- Entitatea publica transpune obiectivele generale în obiective specifice şi
în rezultate asteptate pentru fiecare activitate şi le comunica personalului;
- Obiectivele trebuie astfel definite încât sa răspundă pachetului de cerinţe
"S.M.A.R.T.”
Semnificatia pachetului de cerinte „S.M.A.R.T. este urmatoarea:
S - Precise (în limba engleze: Specific);
M - Masurabile şi verificabile (în limba engleza: Measurable and
verifiable);
A - Necesare (în limba engleza: Appropriate);
R - Realiste (în limba engleza: Realistic);
T - Cu termen de realizare (în limba engleza: Time - dependent);
Obiectivele generale ale oricărei entităţi publice se referă la realizarea
unor servicii publice de buna calitate, în condiţii de eficienta şi eficacitate
maxima, astfel cum sunt prezentate aceste obiective în actul normativ care
reglementează organizarea şi funcţionarea entitatii publice.
- Fixarea obiectivelor reprezintă atributul managementului, iar
responsabilitatea realizării acestora revine atât managementului, cat şi
salariaţilor;
- Multitudinea şi complexitatea obiectivelor impune utilizarea unor criterii
diverse de grupare, cu scopul de a facilita concretizarea responsabilităţilor,
raspunderilor, de a asigura operativitate în cunoaşterea rezultatelor etc.

c) Referinte principale

Acest standard presupune ca, pentru toate obiectivele, sa fie alocate

resursele financiare, materiale şi umane necesare.
În acest sens, Legea, privind finanţele publice, cu modificările ulterioare,
prevede:
- art. 3 alin. (2): "Creditele bugetare aprobate se utilizează pentru
finanţarea funcţiilor administraţiei publice, programelor, acţiunilor, obiectivelor
şi sarcinilor prioritare, potrivit scopurilor prevăzute în legi şi alte reglementări
[...]";
37
 - art. 4 alin. (5): "Pentru acţiunile multianuale se înscriu în buget, distinct,
creditele de angajament şi creditele bugetare";
- art. 14 alin. (1): "Cheltuielile bugetare au destinaţie precisa şi limitată şi
sunt determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare
anuale";
- art. 15 alin. (1): "În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor
proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau
majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, iniţiatorii au obligaţia sa prevadă şi
mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau creşterea
cheltuielilor [...]";
- art. 22 alin. (1): "Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi a
utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate,
pentru cheltuielile strict legate de activitatea entitatilor publice respective şi cu
respectarea dispoziţiilor legale";
- art. 28 lit. f): referitor la estimarea anuala a performantelor fiecărui
program care trebuie sa precizeze: "acţiunile, costurile asociate, obiectivele
urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin
indicatori precisi, a căror alegere este justificată";
- art. 56 alin. (2): "Ordonatorii principali de credite au obligaţia sa
întocmească şi sa anexeze la situaţiile financiare anuale [...] obiectivele [...]";37
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice locale,
aprobată cu modificări şi completări
- Ordinul M.F.P. pentru aprobarea instrucţiunilor privind conţinutul,
forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali
de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni
- Legile bugetare anuale.

1.5.8. Standard 8- PLANIFICAREA

a) Descrierea standardului
Entitatea publica întocmeşte planuri prin care se pun în concordanta
activităţile necesare pentru atingerea obiectivelor cu resursele maxim posibil de
alocat astfel încât riscurile de a nu realiza obiectivele sa fie minime.

b) Cerinţe generale
- Planificarea este una din funcţiile esenţiale ale managementului;

37
Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, art. 3 alin. (2); art. 28 lit. f): M.Of.
597/13.08.2002
- O.U.G. nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, M.Of. 431/19.06.2003, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 108/2004
- Ordinul M.F.P. pentru aprobarea instrucţiunilor privind conţinutul, forma de prezentare şi structura
programelor elaborate de ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de
acţiuni;
- Legile bugetare anuale.

38
 - Planificarea se referă la repartizarea resurselor, pornind de la stabilirea
nevoilor pentru realizarea obiectivelor. Având în vedere caracterul limitat al
resurselor, repartizarea acestora necesita decizii cu privire la cel mai bun mod de
alocare;
- Planificarea este un proces continua, ceea ce imprima planului un
caracter dinamic. Schimbarea obiectivelor, resurselor sau altor elemente ale
procesului de fundamentare impune actualizarea planului;
- Gradul de structurare a procesului de planificare, de detaliere a
planurilor, variaza în funcţie de diversi factori, precum: mărimea entitatii
publice, structura decizionala a acesteia, necesitatea aprobării formale a unor
activităţi etc.
- După orizontul de timp la care se referă, în general, se elaborează:
- planuri anuale;
- planuri multianuale;
- Specific planificarii multianuale este stabilirea unei succesiuni de măsuri
ce trebuiesc luate pentru atingerea obiectivelor.
Controlul este un mecanism necesar în raport cu planificarea, în sensul
existenţei unui set clar de instrumente de măsurare care sa poată indica - pe de o
parte - care este progresul în realizarea obiectivelor şi - pe de alta parte -
acţiunile corective, atunci când este necesar.

c) Referinţe principale

- Legile bugetare anuale;

- Legea privind finanţele publice, cu modificările ulterioare;
Art. 4 alin. (1): "Legea bugetară anuala prevede şi autorizeaza, pentru
anul bugetar, veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice
exerciţiului bugetar";
Art. 4 alin. (5): "Pentru acţiunile multianuale se înscriu în buget distinct,
creditele de angajament şi creditele bugetare";
Art. 4 alin. (6): "În vederea realizării acţiunilor multianuale ordonatorii de
credite încheie angajamente legale, în limita creditelor de angajament aprobate
prin buget pentru anul bugetar respectiv";
Art. 22 alin. (2) lit. g): "Organizarea evidentei programelor, inclusiv a
indicatorilor aferenţi acestora.";
Art. 32: "Ministerul Finanţelor Publice va inainta Guvernului, pana la data
de 1 mai, obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar pentru care
se elaborează proiectul de buget şi următorii 3 ani împreună cu limitele de
cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite [...]";
Art. 34 alin. (1): "Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca pana la
data de 15 iulie a fiecărui an sa depună la Ministerul Finanţelor Publice
propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul bugetar
următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimarile pentru următorii 3
ani [...];

39
 Art. 39 alin. (1): "Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual
programul de investiţii publice, pe clasificatia funcţională";
Art. 39 alin. (2): "Ordonatorii principali de credite vor transmite pentru
fiecare obiectiv de investiţii inclus în programul de investiţii informaţii
financiare şi nefinanciare";
Art. 43, referitor la cuprinderea în buget a obiectivelor de investiţii;
Art. 53 alin. (1) - (3), referitor la planificarea plăţii salariilor;38
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea normelor de aplicare a
Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privind achiziţiile publice, cu modificările
şi completările ulterioare;
Art. 2 alin. (1): "Autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili
programul anual al achiziţiilor publice. Programul anual ai achiziţiilor publice
cuprinde totalitatea contractelor de furnizare, de lucrări şi de servicii, pe care
autoritatea contractantă intenţionează sa le atribuie în decursul anului bugetar
următor";39
- Ordinul M.F.P. pentru aprobarea Instrucţiunilor privind conţinutul,
forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali
de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice locale,
aprobată cu modificări şi completări:
- Hotărârea de Guvern pentru actualizarea normativelor privind spaţiile cu
destinaţia de birou sau pentru activităţi colective ori de deservire ce pot fi
utilizate de ministere;
- Ordonanţa de Guvern privind stabilirea unor normative de cheltuieli
pentru autorităţile administraţiei publice şi entitatile publice, cu modificările
ulterioare;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului cu privire la gestionarea fondurilor
nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, precum şi a
fondurilor de cofinantare aferente acestora, cu modificările şi completările
ulterioare.

1.5.9. Standard 9- COORDONAREA

a) Descrierea standardului

Pentru atingerea obiectivelor, deciziile şi acţiunile componentelor

structurale ale entitatii publice trebuiesc coordonate, în scopul asigurării
convergentei şi coerentei acestora.

38
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare. M.Of. 597/13.08.2002
39
- H.G. nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice,
cu modificările şi completările ulterioare; M.Of. 268/24.05.2001
- O.U.G. nr.34 /2005 privind achiziţiile publice. M.Of. 389/9.05.2005

40
 b) Cerinţe generale
- Managementul asigura coordonarea deciziilor şi acţiunilor
compartimentelor structurale ale entitatii publice;
- Atunci când necesităţile o impun, se pot organiza structuri specializate,
care sa sprijine managementul în activitatea de coordonare;
- Coordonarea influenţează decisiv rezultatele interactiunii dintre salariaţi
în cadrul raporturilor profesionale;
- Salariaţii trebuie sa ţină cont de consecinţele deciziilor lor şi ale
acţiunilor lor asupra întregii entitati publice;
- Coordonarea eficienta presupune consultări prealabile, atât în cadrul
structurilor unei entităţi publice, cat şi între structurile respective.

c) Referinte principale

- Legea contabilităţii, republicată;

- Legea privind finanţele publice, cu modificările ulterioare:
"Art. 22. - (1) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza
creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru
cheltuieli strict legate de activitatea entitatilor publice respective şi cu
respectarea dispoziţiilor legale.
(2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor
bugetare repartizate aprobate potrivit prevederilor art. 21;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni
financiare;
d) integritatea bunurilor încredinţate entitatii pe care o conduc;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a
situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi
execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii
publice şi a programului de lucrări de investiţii publice;
g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi
acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform
prevederilor legale.40
40
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, M.Of. 597/13.08.2002:
"Art. 22. - (1) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita
prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea entitatilor publice respective şi
cu respectarea dispoziţiilor legale.
(2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate aprobate potrivit
prevederilor art. 21;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredinţate entitatii pe care o conduc;

41
 - Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind controlul intern şi controlul
financiar preventiv, republicată, art. 4 alin. (1): "Conducătorii entitatii publice
trebuie sa asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor
organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor şi criteriilor de
evaluare, pentru a satisface cerinţele generale şi specifice de control intern";41
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice locale,
aprobată cu modificări şi completări prin Lege
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea normelor de aplicare a
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind achiziţiile publice, cu modificările
şi completările ulterioare, art. 2 alin. (1), referitor la programul anual al
achiziţiilor publice.

1.5.10. Standard 10-MONITORIZAREA PERFORMANTELOR

a) Descrierea standardului
Entitatea publica asigura, pentru fiecare politica şi activitate,
monitorizarea performantelor, utilizând indicatori cantitativi şi calitativi
relevanti, inclusiv cu privire la economicitate, eficienta şi eficacitate.

b) Cerinţe generale
- Managementul trebuie sa primească sistematic raportari asupra
desfăşurării activităţii entitatii publice;
- Managementul evalueaza performanţele, constatând eventualele abateri
de la obiective, în scopul luării măsurilor corective ce se impun;
- Sistemul de monitorizare a performantei este influentat de mărimea şi
natura entitatii publice, de modificarea/schimbarea obiectivelor sau/şi a
indicatorilor, de modul de acces al salariaţilor la informaţii.

c) Referinte principale

Legea privind finanţele publice, cu modificările ulterioare:

- art. 22 alin. (2) lit. c): "angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza
bunei gestiuni financiare.";
- art. 22 alin. (2) lit f): "organizarea sistemului de monitorizare a
programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări şi investiţii publice.";

e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei

patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de
investiţii publice;
g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.
41
- O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, art. 4 alin. (1):
"Conducătorii entitatii publice trebuie sa asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor
organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor şi criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerinţele
generale şi specifice de control intern" ;Legea contabilitatii nr 82? 1991 republicata;

42
 - art. 56 alin. (2): "Ordonatorii principali de credite au obligaţia sa
întocmească şi sa anexeze la situaţiile financiare anuale rapoarte anuale de
performanta, în care sa se prezinte, pe fiecare program, obiectivele, rezultatele
preconizate şi cele obţinute, indicatorii şi costurile asociate, precum şi situaţii
privind angajamentele legale.";42
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice, aprobată
cu modificări şi completări prin Lege;
- Hotărârea de Guvern privind reorganizarea Consiliului Guvernamental
pentru Monitorizarea Reformei Administraţiei Publice;
- Ordinul M.F.P pentru aprobarea instrucţiunilor privind conţinutul, forma
de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali de
credite în scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni.

1.5.11. Standard 11 - MANAGEMENTUL RISCULUI

a) Descrierea standardului

Entitatea publica analizează sistematic, cel puţin o data pe an, riscurile

legate de desfăşurarea activităţilor sale, elaborează planuri corespunzătoare, în
direcţia limitării posibilelor consecinţe ale acestor riscuri, şi numeşte salariaţii
responsabili în aplicarea planurilor respective.

b) Cerinţe generale

Managementul riscului - metodologie care vizează asigurarea unui

control global al riscului, ce permite menţinerea unui nivel acceptabil al
expunerii la risc pentru entitatea publica, cu costuri minime.
Managementul riscului cuprinde o gama larga de activităţi riguros definite
şi organizate, plecând de la condiţiile de existenta şi obiectivele fundamentale
ale entităţii publice, precum şi analiza factorilor de risc într-o concepţie de
funcţionare optima şi eficienta.
Orice acţiune sau inacţiune prezintă un risc de nerealizare a obiectivelor;
Riscurile sunt acceptabile, dacă măsurile care vizează evitarea acestora nu
se justifica în plan financiar;
Riscurile semnificative apar şi se dezvolta în special ca urmare a:

42
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, M.Of. 597/13.08.2002
- O.U.G nr 45/2003 privind finantele publice locale, M.Of. 431/19.06.2003
- H.G.nr.925/2003 privind reorganizarea Consiliului Guvernamental pt. Monitorizarea Reformei Administraţiei
Publice.
- Ordinul M.F.P nr.1159/2004 pentru aprobarea instrucţiunilor privind conţinutul, forma de prezentare şi
structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu
de acţiuni.

43
 - managementului inadecvat al raporturilor dintre entitatea publica şi
mediile în care aceasta acţionează;
- unor sisteme de conducere centralizate excesiv;
Un sistem de control intern eficient presupune implementarea în entitatea
publica a managementului riscurilor;
Managerul are obligaţia creării şi menţinerii unui sistem de control intern
sanatos, în principal, prin:
- identificarea riscurilor majore care pot afecta eficacitatea şi eficienta
operaţiunilor, respectarea regulilor şi regulamentelor, încrederea în informaţiile
financiare şi de management intern şi extern, protejarea bunurilor, prevenirea şi
descoperirea fraudelor;
- definirea nivelului acceptabil de expunere la aceste riscuri;
- evaluarea probabilitatii ca riscul sa se materializeze şi a mărimii
impactului acestuia;
- monitorizarea şi evaluarea riscurilor şi a gradului de adecvare a
controalelor interne la gestionarea riscurilor;
- verificarea raportarii execuţiei bugetului, inclusiv a celui pe programe.

c) Referinte principale

Legea privind finanţele publice, cu modificările ulterioare:

- art. 21 alin. (4): "Ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit
alin. (1), creditele bugetare, după reţinerea a 10% din prevederile aprobate
acestora, pentru asigurarea unei execuţii bugetare prudente, cu excepţia
cheltuielilor de personal şi a celor care decurg din obligaţii internaţionale, care
vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% se
face în semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a execuţiei
bugetare pe primul semestru.";43
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea repartizării funcţiilor pe care le
asigura ministerele şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea
situaţiilor de urgenta;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice locale,
aprobată cu modificări şi completări prin Lege;
- Manualul de control financiar preventiv, elaborat de Ministerul
Finanţelor Publice, Direcţia generală de control financiar preventiv, publicat pe
adresa de Internet a Ministerului Finanţelor Publice - (pagina 82, pct. 4.4.
"Controlul preventiv al unor operaţiuni cu risc ridicat.
43
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, M.Of. 597/13.08.2002:
- H.G nr.2288/2004. pentru aprobarea repartizării funcţiilor pe care le asigura ministerele şi organizaţiile
neguvernamentale privind prevenirea situaţiilor de urgenta, M.Of. 9/4.01.2005;
- O.U.G nr.45/2003privind finanţele publice locale, aprobată cu modificări şi completări, M.Of.
431/19.06.2003 ;
- Manualul de control financiar preventiv, elaborat de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia generală de
control financiar preventiv, publicat pe adresa de Internet a Ministerului Finanţelor Publice;

44
 1.5.12. Standard 12 - INFORMAREA

a) Descrierea standardului
Entitatea publica stabileşte tipurile de informaţii, conţinutul, calitatea,
frecventa, sursele şi destinatarii acestora, astfel încât managerii şi salariaţii, prin
primirea şi transmiterea informaţiilor, sa-şi poată îndeplini sarcinile.

b) Cerinţe generale
- Informaţia este indispensabila unui management sanatos, unei
monitorizari eficace, identificarii situaţiilor de risc în faze anterioare ale
manifestării acestora;
- Cultura entitatii publice are o incidenta majoră asupra cantităţii, naturii
şi fiabilitatii informaţiilor, ca şi în ceea ce priveşte lărgirea gamei acestora în
domeniul valorilor etice, politicii, puterii, responsabilităţilor şi obligaţiilor de
raportare, obiectivelor entitatii publice, planurilor etc.;
Cultura entitatii publice - forma de cultura organizationala, ce reprezintă
armonizarea valorilor individuale. În vederea orientarii lor convergente spre
realizarea obiectivelor fundamentale ale entitatii publice. Cultura reflecta
atitudinea pe care o are entitatea publica fata de schimbare.
Într-o entitate publica cultura se transmite prin reguli scrise, reguli nescrise şi
prin standarde de etica socială şi de comportare. Acestea sunt relativ stabile în
timp.
În entitatile publice exista, în general, o cultura de tip normativ, în care
accentul se pune pe urmărirea corecta a procedurilor, care sunt mai importante
decât rezultatele. De asemenea, în acest tip de cultura organizationala,
standardele profesionale, morale etc. sunt ridicate.
- Informaţia trebuie sa fie corecta, credibila, clara, completa, oportuna,
utila, uşor de înţeles şi receptat;
- Managerul şi salariaţii trebuie sa primească şi sa transmită informaţiile
necesare pentru îndeplinirea sarcinilor;
- Informaţia trebuie sa beneficieze de o circulaţie rapida, în toate sensurile,
inclusiv în şi din exterior.

c) Referinte principale;44
- Legea privind transparenta decizionala în administraţia publica;
- Legea privind ajutorul de stat cu modificările şi completările ulterioare;

44
- Legea nr.52/2003 privind transparenta decizionala în administraţia publica;M.Of. 70/3.02.2003
- Legea nr.143/1999 privind ajutorul de stat cu modificările şi completările ulterioare; M.Of. 370/3.08.1999
- O.U.Gnr.27/2003.privind procedura aprobării tacite, aprobată prin Lege, M.Of. 291/25.04.2003
- Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public; M.Of. 663/23.10.2001
- H.G nr.123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul
acces la informaţii de interes public; M.Of. 167/8.03.2002
- Legile bugetare anuale;
- Bugetul aprobat al fiecărei instituţii publice;
- Analize periodice asupra execuţiei bugetar

45
 - Ordonanţa de Guvern privind procedura aprobării tacite, aprobată prin
Lege
- Legea privind liberul acces la informaţii de interes public;
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a legii privind liberul acces la informaţii de interes public;
- Legile bugetare anuale;
- Bugetul aprobat al fiecărei instituţii publice;
- Analize periodice asupra execuţiei bugetare;
- Analize periodice asupra documentelor a căror viza a fost refuzată de
controlul financiar preventiv, precum şi asupra operaţiunilor efectuate pe propria
răspundere a ordonatorului de credite;
- Ordine/decizii ale conducatorului entitatii publice.

1.5.13. Standard 13- COMUNICAREA

a) Descrierea standardului

Entitatea publica trebuie sa dezvolte un sistem eficient de comunicare

interna şi externa, care sa asigure o difuzare rapida, fluenta şi precisa a
informaţiilor, astfel încât acestea, sa ajungă complete şi la timp la utilizatori.
b) Cerinţe generale

- Managerul asigura funcţionarea unui sistem eficient de comunicare;

- Prin componentele sale, sistemul de comunicare serveşte scopurilor
utilizatorilor;
- Sistemul de comunicare trebuie sa fie flexibil şi rapid, atât în interiorul
entitatii publice, cat şi între aceasta şi mediul extern;
- Procesul de comunicare trebuie sa fie adaptat la capacitatea utilizatorilor,
în ceea ce priveşte prelucrarea informaţiilor şi achitarea de responsabilităţi în
materie de comunicare.

c) Referinţe principale

- Legea privind liberul acces la informaţiile de interes public;

- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 544/2001;
- Adresa pe Internet a entitatii publice;
- Ordonanţa de Guvern privind controlul intern şi controlul financiar
preventiv, republicată;
- Legea a contabilităţii, republicată;
- Hotărârea de Guvern privind transparenta relaţiilor financiare dintre
autorităţile publice şi întreprinderile publice, precum şi transparenta financiară
în cadrul anumitor întreprinderi;
- Hotărârea de Guvern pentru aplicarea unor proceduri ale Legii
referitoare la implementarea Sistemului Electronic Naţional;
46
 - Hotărârea de Guvern privind aprobarea Programului de măsuri pentru
combaterea birocraţiei în activitatea de relaţii cu publicul45

1.5.14 Standard 14 - CORESPONDENTA ŞI ARHIVAREA

a) Descrierea standardului
Fiecare entitate publica organizează primirea/expedierea, înregistrarea şi
arhivarea corespondentei astfel încât sistemul sa fie accesibil managerului,
angajaţilor şi terţilor interesaţi cu abilitare în domeniu.

b) Cerinţe generale

Corespondenta trebuie sa fie purtatoarea unor informaţii utile în interiorul

şi în exteriorul entitatii publice;
Corespondenta utilizează purtători diferiţi ai informatiei (hârtie, benzi
magnetice, floppy, CD etc.) şi se realizează prin mijloace diferite (curierul, posta,
posta electronica, fax etc);
Ponderea în care entitatea publica utilizează unul sau altul dintre purtători
şi apelează la unul sau altul dintre mijloacele de realizare a corespondentei este
determinata de o serie de factori, cum ar fi: gradul de dotare interna şi/sau al
terţilor, nivelul de pregătire al salariaţilor, urgenta, distanta, costul, siguranta,
restricţiile din reglementări etc;
În funcţie de tipul de purtător şi mijlocul de realizare utilizat cu privire la
corespondenta, operaţiunile de intrare, ieşire, înregistrare şi stocare trebuiesc
adaptate corespunzător, pe baza unor planuri elaborate în acest sens, astfel încât,
pentru fiecare caz, sa poată fi reflectate cerinţele majore privind;
- asigurarea primirii, respectiv expedierii corespondentei;
- confirmarea primirii, respectiv expedierii corespondentei;
- stocarea (arhivarea) corespondentei;
- accesul la corespondenta realizată.

45
- Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public;
- H.G nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001;
- Adresa pe Internet a entitatii publice;
- O.G 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată;
- Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, republicată;
- H.G nr. 26/2003 privind transparenta relaţiilor financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderile publice,
precum şi transparenta financiară în cadrul anumitor întreprinderi;
- H.G nr. 1085/2003 pentru aplicarea unor proceduri ale Legii nr. 161/2003 referitoare la implementarea
Sistemului Electronic Naţional;
- H.G nr. 1723/2004 privind aprobarea Programului de măsuri pentru combaterea birocratiei în activitatea de
relaţii cu publicul45

47
 c) Referinte principale

- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind

informatizarea administraţiei publice;
- Legea privind semnatura electronica;
- Hotărârea de Guvern privind aprobarea Normelor tehnice şi
metodologice pentru aplicarea Legii privind semnatura electronica;
- Legea Arhivelor Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare;
- Hotărârea de Guvern privind procedura de predare-primire a
documentelor creatorilor şi/sau deţinătorilor de documente, persoane juridice,
care s-au desfiinţat;
- Ordonanţa de Guvern privind reglementarea activităţii de soluţionare a
petitiilor;
- Hotărârea de Guvern privind colectarea, transportul, distribuirea şi
protecţia, pe teritoriul României, a corespondentei clasificate.46

1.5.15. Standard 15- IPOTEZE, REEVALUARI

a) Descrierea standardului

Fixarea obiectivelor ia în considerare ipoteze acceptate constient, prin

consens. Modificarea ipotezelor, ca urmare a transformarii mediului, impune
reevaluarea obiectivelor.

b) Cerinţe generale

- Ipotezele se formulează în legatura cu obiectivele ce urmează a fi

realizate şi stau la baza fixării acestora;
- Salariaţii implicaţi în realizarea unui obiectiv trebuie sa fie constienti de
ipotezele formulate şi acceptate în legatura cu obiectivul în cauza;
- Ipotezele de care salariaţii nu sunt constienti reprezintă un obstacol în
capacitatea de adaptare;
- Reevaluari ale nevoilor de informare - concretizate în schimbări în ceea
ce priveşte informaţiile necesar a fi colectate, în modul de colectare, în
conţinutul rapoartelor sau sistemelor de informaţii conexe - trebuiesc efectuate
dacă se modifica ipotezele ce au stat la baza obiectivelor.

46
- H.G nr. 1007/2001 pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind informatizarea administraţiei publice;
- Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica;
- H.G. nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice şi metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001
privind semnatura electronica;
- Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1998, cu modificările şi completările ulterioare;
- H.Gnr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor şi/sau deţinătorilor de
documente, persoane juridice, care s-au desfiinţat;
- O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petitiilor;
- H.G nr. 1349/2002 privind colectarea, transportul, distribuirea şi protecţia, pe teritoriul României, a
corespondentei clasificate.46

48
 c) Referinte principale

- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare;

- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele
publice locale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/2004;
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice.47

1.5.16. Standard 16- SEMNALAREA NEREGULARITĂŢILOR

a) Descrierea standardului

Salariaţii, deosebit de comunicările pe care le realizează în legatura cu

atingerea obiectivelor fata de care sunt responsabili, au şi posibilitatea ca, pe
baza unor proceduri distincte, sa semnaleze neregularităţi, fără ca astfel de
semnalari sa atragă un tratament inechitabil sau discriminatoriu fata de salariatul
care se conformează unor astfel de proceduri.
Realizarea acestui standard este un demers managerial extrem de dificil,
în contextul aplicării valorilor culturii încrederii şi al asigurării unul mediu de
moralitate în cadrul entitatii publice, dat fiind riscul de percepere a standardului
ca fiind la interfata cu delatiunea. Pentru ca acest risc sa fie limitat, trebuie
cultivat un sistem de valori bazat pe intetegerea faptului ca, în cadrul entitatii
publice, toţi salariaţii exercita diverse nivele de management şi ca au, în mod
esenţial, aceleaşi obiective:
- de a realiza servicii publice de buna calitate, cu costuri minime,
trebuincioase contribuabilului;
- de a-şi păstra locurile de munca.
Într-un astfel de mediu se creează anticorpii necesari reechilibrarii
sistemului, în cazul producerii unor agresiuni din interiorul sau din exteriorul
entitatii publice. Dacă nu se creează astfel de anticorpi, managementul trebuie sa
asigure descoperirea şi înlăturarea neregularitalilor, prin dialog liber cu membrii
entitatii publice. Angajaţilor le revine sarcina ca, în cazul identificarii unor
dovezi în ceea ce priveşte existenta unor posibile fraude, corupţie sau orice alta
activitate ce poate afecta în sens negativ interesele majore ale entitatii publice,
care depăşesc nivelul de competenta al managementului propriu, sau în cazul în
care sunt implicate nivele ale acestuia, sa aducă respectivele dovezi la cunostinta
organelor abilitate ale statului. În nici un caz un salariat care descoperă dovezi
de acest gen şi acţionează pentru scoaterea lor la lumina nu trebuie sancţionat, şi
nici recompensat. Acţiunea sa trebuie privită ca exercitarea unei îndatoriri
profesionale.

47
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare;
- O.U.G nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
108/2004;
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice.47

49
 Realizarea în practica a acestui standard se face şi cu ajutorul fisei
postului.

b) Cerinţe generale

- Managerii trebuie sa stabilească şi sa comunice salariaţilor procedurile

corespunzătoare, aplicabile în cazul semnalarii unor neregularităţi;
- Managerii au obligaţia sa întreprindă cercetările adecvate, în scopul
elucidarii celor semnalate şi, dacă este cazul, sa ia măsurile ce se impun;
- Salariaţii care semnaleaza, conform procedurilor, neregularităţi, de care,
direct sau indirect, au cunostinta, vor fi protejati impotriva oricăror discriminări;
- Semnalarea neregularităţilor trebuie sa aibă un caracter transparent
pentru eliminarea suspiciunii de delatiune;
- Managerul trebuie sa promoveze respectul fata de lege şi spiritul de
încredere.

c) Referinte generale

- Legea privind protecţia personalului din autorităţile publice, entitatile

publice şi din alte unităţi care semnaleaza încălcări ale legii;
- Legea pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie;
- Ordonanţa Guvernului privind controlul intern şi controlul financiar
preventiv, republicată;
- Legea privind, auditul public intern, cu modificările şi completările
ulterioare.48

1.5.17. Standard 17- PROCEDURI

a) Descrierea standardului

Pentru activităţile din cadrul entitatii publice şi, în special, pentru

operaţiunile economice, aceasta elaborează proceduri scrise, care se comunica
tuturor salariaţilor implicaţi.
Exista doua acceptiuni cu privire la proceduri:
- aceea a procedurilor gen norme metodologice, precizări şi instrucţiuni,
elaborate de către entitatea publica pentru organizarea aplicării unor
reglementări de rang superior, aprobate de către conducătorul entitatii publice

48
- Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, entitatile publice şi din alte
unităţi care semnaleaza încălcări ale legii;
- Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;
- O.G nr. 119/1999, privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată;
- Legea nr. 672/2002 privind, auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare.48

50
sau chiar de către Guvern (a se vedea, ca exemplu, art. 19 lit. d) din Legea nr.
500/2002);
- aceea a metodelor de lucru şi a procedurilor scrise, formalizate - care
constituie obiectul acestui standard - specifice pentru fiecare entitate publica,
referitoare la activităţile acesteia.
Aceste proceduri trebuie sa fie:
- scrise, respectiv formalizate. Cunoştinţele individuale şi colective
trebuie stocate şi puse în ordinea care corespunde scopurilor entitatii publice;
- simple şi specifice. Procedurile scrise se constituie în instrument de
lucru, pentru ca executantii sa cunoască normele legale ce trebuie respectate,
pentru fiecare domeniu al entitatii publice;
- actualizate în mod permanent, în funcţie de evoluţia reglementărilor în
materie;
- aduse la cunostinta executantilor.

b) Cerinţe generale

- Entitatea publica trebuie sa se asigure ca, pentru orice acţiune şi/sau

eveniment semnificativ, exista o documentaţie adecvată şi ca operaţiunile sunt
consemnate în documente;
- Documentaţia trebuie sa fie completa, precisa şi sa corespundă
structurilor şi politicilor entitatii publice;
- Documentaţia cuprinde, politici administrative, manuale, instrucţiuni
operationale, check-lists-uri sau alte forme de prezentare a procedurilor;
- Documentaţia trebuie sa fie actualizată, utila, precisa, uşor de examinat,
disponibilă şi accesibila managerului, salariaţilor, precum şi terţilor, dacă este
cazul;
- Documentaţia asigura continuitatea activităţii, în pofida fluctuatiei de
personal;
- Lipsa documentaţiei, caracterul incomplet sau/şi neactualizarea acesteia
constituie riscuri în realizarea obiectivelor;
- Întocmirea şi urmărirea executării graficului de circulaţie a
documentelor la fiecare nivel de responsabilitate din entitatea publica.

c) Referinte principale

- Legea privind finantele publice, cu modificările ulterioare;

- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind finanţele publice locale,
aprobată cu modificări şi completări prin ;
- Ordonanţa Guvernului privind controlul şi recuperarea fondurilor
comunitare, precum şi a fondurilor de cofinantare aferente utilizate
necorespunzător;
- Ordonanţa Guvernului privind controlul intern şi controlul financiar
preventiv, republicată:

51
 art. 4 alin. (1): "Conducătorul entitatii publice trebuie sa asigure
elaborarea, aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor organizatorice,
reglementărilor metodologice, procedurilor*) şi criteriilor de evaluare, pentru a
satisface cerinţele generale şi specifice de control intern,";
- Ordinul M.F.P pentru modificarea şi completarea Normelor
metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv,
aprobate prin Ordinul M.F.P, cu modificările ulterioare;
- Ordinul M.F.P pentru aprobarea Normelor metodologice privind
angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor entitatilor publice,
precum şi organizarea, evidenta şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale;
- Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurentei pentru punerea în aplicare
a instrucţiunilor privind vânzările de terenuri şi/sau clădiri de către autorităţile
publice.49

1.5.18. Standard 18 -SEPARAREA ATRIBUŢIILOR

a) Descrierea standardului

Elementele operationale, şi financiare ale fiecărei acţiuni sunt efectuate de

persoane independente una fata de cealaltă, respectiv funcţiile de iniţiere şi
verificare trebuie sa fie separate.

b) Cerinţe generale

- Separarea atribuţiilor şi -responsabilităţilor este una dintre modalităţile

prin care se reduce riscul de eroare, frauda, încălcare a legislaţiei, precum şi
riscul de a nu putea detecta aceste probleme;
- Prin separarea atribuţiilor se creează condiţiile ca nici o persoana sau
compartiment sa nu poată controla toate etapele importante ale unei operaţiuni
sau ale unui eveniment;
- Separarea atribuţiilor şi responsabilităţilor între mai multe persoane
creează premisele unui echilibru eficace al puterilor;
- Managerii entitatilor publice în care, datorită numărului mic de salariaţi,
se limitează posibilitatea de aplicare a separarii atribuţiilor şi responsabilităţilor,

49
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare;
- O.U. G nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
108/2004;
- O G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de
cofinantare aferente utilizate necorespunzător;
- O.G nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată:
- Ordinul M.F.P nr. 912/2004 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice generale referitoare
la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul M.F.P nr. 522/2003, cu modificările
ulterioare;
- Ordinul M.F.P. nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea,
ordonanţarea şi plata cheltuielilor entitatilor publice, precum şi organizarea, evidenta şi raportarea
angajamentelor bugetare şi legale;
- Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 136/2003 pentru punerea în aplicare a instrucţiunilor
privind vânzările de terenuri şi/sau clădiri de către autorităţile publice

52
trebuie sa fie constienti de riscuri şi sa compenseze aceasta limitare prin alte
măsuri.

c) Referinte principale

- Legea privind finanţele publice, cu modificările ulterioare:

art. 24 alin. (1): "Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din
fonduri publice se aproba de către ordonatorul de credite, iar plata acestora se
efectuează de către contabil.";50
- Ordonanţa Guvernului privind controlul intern şi controlul financiar
preventiv, republicată:
art. 11: "Separarea atribuţiilor": "Persoana care exercita controlul financiar
preventiv propriu nu trebuie sa fie implicata, prin sarcinile de serviciu, în
efectuarea operaţiunii supuse controlului financiar preventiv propriu".;
- Manualul de control financiar preventiv, elaborat de Ministerul
Finanţelor Publice, Direcţia generală de control financiar preventiv, publicat pe
adresa de Internet a Ministerului Finanţelor Publice - Cap. 2 - "Actorii financiari.
Principiul separarii funcţiunilor [...]";51
- Ordonanţa Guvernului privind finanţele publice locale, aprobată cu
modificări şi completări prin Lege.

1.5.19. Standard 19- SUPRAVEGHEREA

a) Descrierea standardului

Entitatea publica asigura măsuri de supraveghere adecvate a operaţiunilor,

pe baza unor proceduri prestabilite, inclusiv prin control ex-post, în scopul
realizării în mod eficace a acestora.

b) Cerinţe generale

Managementul entitatilor publice are datoria de a stabili, pentru fiecare

nivel de organizare, atribuţiile ce îi revin pe linia supravegherii curente a
activităţii, condiţie de exercitare a acesteia şi răspunderile şi, de asemenea, sa
initieze, sa aplice şi sa dezvolte forme de control (supraveghere) flexibile şi
eficiente, bazate cu deosebire pe autocontrolul, controlul mutual şi controlul
ierarhic al salariaţilor.
50
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare:
art. 24 alin. (1): "Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de către
ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de către contabil.";50
51
- O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată:
art. 11: "Separarea atribuţiilor": "Persoana care exercita controlul financiar preventiv propriu nu trebuie sa fie
implicata, prin sarcinile de serviciu, în efectuarea operaţiunii supuse controlului financiar preventiv propriu".;
- Manualul de control financiar preventiv, elaborat de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia generală de
control financiar preventiv, publicat pe adresa de Internet a Ministerului Finanţelor Publice - Cap. 2 - "Actorii
financiari. Principiul separarii funcţiunilor [...]";51

53
 Managerul trebuie sa monitorizeze efectuarea controalelor de
supraveghere, pentru a se asigura ca procedurile sunt respectate de către salariaţi
în mod efectiv şi continuu;
Controalele de supraveghere implica revizuiri în ceea ce priveşte munca
depusa de salariaţi, rapoarte despre excepţii, testări prin sondaje sau orice alte
modalităţi care confirma respectarea procedurilor;
Managerul verifica şi aproba munca salariaţilor, da instrucţiunile necesare
pentru a minimiza erorile, a elimina frauda, a respecta legislaţia şi pentru a
veghea asupra înţelegerii şi aplicării instrucţiunilor;
Supravegherea activităţilor este adecvată, în măsura în care:
- fiecărui salariat i se comunica atribuţiile, responsabilităţile şi limitele de
competenta atribuite;
- se evalueaza sistematic munca fiecărui salariat;
- se aproba rezultatele muncii obţinute în diverse etape ale realizării
operaţiunii.

c) Referinte principale

- Ordonanţa Guvernului privind controlul intern şi controlul financiar

preventiv, republicată:
art. 4: "Obligaţiile conducatorului entitatii publice în domeniul controlului
intern; cerinţele controlului intern." [alin. (1) şi alin. (2)];
art. 22: "Măsuri operative." alin. (1) - (9) cu privire la inspecţii;52
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice;
- Regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii publice.

1.5.20. Standard 20- GESTIONAREA ABATERILOR

a) Descrierea standardului

Entitatea publica se asigura ca, pentru toate situaţiile în care, datorită unor
circumstanţe deosebite, apar abateri fata de politicile sau procedurile stabilite, se
întocmesc documente adecvate, aprobate la un nivel corespunzător, înainte de
efectuarea operaţiunilor.

b) Cerinţe generale

- În derularea acţiunilor pot aparea circumstanţe deosebite, care nu au

putut fi anticipate şi care induc abateri ce nu permit derularea tranzacţiilor prin
procedurile existente;

52
- O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată:
art. 4: "Obligaţiile conducatorului entitatii publice în domeniul controlului intern; cerinţele controlului
intern." [alin. (1) şi alin. (2)];
art. 22: "Măsuri operative." alin. (1) - (9) cu privire la inspecţii;52

54
 - Abaterile de la procedurile existente trebuie sa fie documentate şi
justificate, în vederea prezentării spre aprobare;
- Este necesară analiza periodică a circumstanţelor şi a modului cum au
fost gestionate acţiunile, în vederea desprinderii unor concluzii de buna practica
pentru viitor, ce urmează a fi formalizate.

c) Referinte principale53
- Ordonanţa de Guvern privind controlul intern şi controlul financiar
preventiv, republicată:
art. 20: "Regimul refuzului de viza";
art. 21: "Autorizarea efectuării unor operaţiuni pentru care se refuza viza
de control financiar preventiv";
art. 22: "Măsuri operative" (referitor la efectuarea de inspecţii de către
Ministerul Finanţelor Publice, în cazurile în care exista indicii ale unor abateri
de la legalitate sau regularitate în efectuarea de operaţiuni, în cazul în care este
sesizat de către un contabil-şef în legatura cu efectuarea de operaţiuni pe propria
răspundere a ordonatorului de credite, fără viza de control financiar preventiv
etc.)

1.5.21. Standard 21- CONTINUITATEA ACTIVITĂŢII

a) Descrierea standardului

Entitatea publica asigura măsurile corespunzătoare pentru ca activitatea

acesteia sa poată continua în orice moment, în toate împrejurările şi în toate
planurile, cu deosebire în cel economico-financiar.

b) Cerinţe generale

- Entitatea publica este o organizaţie a carei activitate trebuie sa se

deruleze continuu, prin structurile componente. Eventuala întrerupere a
activităţii acesteia afectează atingerea obiectivelor propuse;
- Situaţii diferite, care afectează continuitatea activităţii: mobilitatea
salariaţilor; defectiuni ale echipamentelor din dotare; disfuncţionalităţi produse
de unii prestatori de servicii; schimbări de proceduri etc.;
Pentru fiecare din situaţiile care apar, entitatea publica trebuie sa
acţioneze în vederea asigurării continuităţii, prin diverse măsuri, de exemplu:
- angajarea de personal în locul celor pensionaţi sau plecaţi din entitatea
publica din alte considerente;
- delegarea, în cazul absentei temporare (concedii, plecari în misiune etc.);
- contracte de service pentru întreţinerea echipamentelor din dotare;
- contracte de achiziţii pentru înlocuirea unor echipamente din dotare;

53
- O.G.nr.119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată:

55
 Existenta inventarului situaţiilor care pot conduce la discontinuitati în
activitate şi a măsurilor care sa prevină apariţia lor.

c) Referinte principale

- Legea - Codul muncii, cu modificările ulterioare;

- Hotărârea de Guvern privind organizarea şi dezvoltarea carierei
funcţionarilor publici;
- Hotărârea de Guvern privind dosarul profesional al funcţionarilor
publici;
- Hotărârea de Guvern pentru aprobarea modelului comun european de
curriculum vitae;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind unele măsuri în domeniul
funcţiei publice;
- Legea privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu
modificările ulterioare.54

1.5.22. Standard 22- STRATEGII DE CONTROL

a) Descrierea standardului

Entitatea publica construieşte politici adecvate strategiilor de control şi

programelor concepute pentru atingerea obiectivelor şi menţinerea în echilibru a
acestor strategii.

b) Cerinţe generale

- Exista un raport de interdependenta între strategiile, politicile şi

programele elaborate pentru atingerea obiectivelor şi strategiile de control. Fără
o strategie de control adecvată, creste riscul de manifestare a abaterilor de la
strategia, politica şi programele entitatii publice şi, deci, al nerealizarii
obiectivelor la nivelul exigenţelor preconizate;

54
- Legea nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare;
- H.G nr.1209/2003 - privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici;
- H.G nr.432/2004- privind dosarul profesional al funcţionarilor publici;
- H.G nr.1021/2004.- pentru aprobarea modelului comun european de curriculum vitae;
- O.U.G nr.82/2004- privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice;
- Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi
completările ulterioare;
- Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare.54

56
 - Strategiile de control sunt cu atât mai complexe şi mai laborioase cu cat
fundamentarea şi realizarea obiectivelor entitatii publice sunt mai complexe şi
mai dificile;
- Strategiile de control se supun conceptului de strategie, în general,
acestea necesitand studii, în vederea stabilirii obiectivelor de control, a
resurselor necesare, a pregătirii personalului de control, a îmbunătăţirii
metodelor şi procedurilor de control, a modului de evaluare a controalelor etc.;
- Strategiile de control se referă şi la tipurile de control aplicabile situaţiei.
În paleta larga a modalităţilor de control şi a criteriilor de clasificare a acestora,
regasim:
-activităţi de control: observatia; compararea; aprobarea; comunicarea
rapoartelor; coordonarea; verificarea; analiza; autorizarea; supervizarea;
examinarea; monitorizarea etc.;
- clasificarea controlului în funcţie de modul de cuprindere a obiectivelor:
control total; control selectiv (prin sondaj);
-clasificarea controlului în funcţie de scopul urmărit: control de
conformitate; control de perfecţionare; control de adaptare etc;
-clasificarea controlului în funcţie de apartenenţa organelor de control:
control propriu; control exterior;
-clasificarea controlului în funcţie de executanti: autocontrol; control
mutual; control ierarhic; control de specialitate;
-clasificarea controlului în funcţie de modul de execuţie: control direct;
control indirect; control incrucisat;
-clasificarea controlului în funcţie de baza normativa: control normativ;
control practic; control teoretic;
-clasificarea controlului în funcţie de interesul entitatii: control pentru sine;
control pentru alţii;
-clasificarea controlului în funcţie de orientarea sa: control tematic;
control nedirijat;
- clasificarea controlului în funcţie de momentul efectuării acestuia:
control ex-ante; control concomitent; control ex-post; etc.

c) Referinte principale55

- Ordonanţa de Guvern privind controlul intern şi controlul financiar

preventiv, republicată;
- Legea privind auditul public intern, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Strategia dezvoltării controlului financiar public intern în România;

55
- O.G. .nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată;
- Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare;
- Strategia dezvoltării controlului financiar public intern în România;
- Ordinul M.F.P. nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea
controlului financiar preventiv, cu modificările şi completările ulterioare

57
 - Ordinul M.F.P. pentru aprobarea Normelor metodologice generale
referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, cu modificările şi
completările ulterioare.

1.5.23. Standard 23- ACCESUL LA RESURSE

a) Descrierea standardului

Managerul stabileşte, prin emiterea de documente de autorizare,

persoanele care au acces la resursele materiale, financiare şi informationale ale
entitatii publice şi numeşte persoanele responsabile pentru protejarea şi folosirea
corecta a acestor resurse.
b) Cerinţe generale

- Restrangerea accesului, la resurse reduce riscul utilizării inadecvate a

acestora;
- Severitatea restrictiei depinde de vulnerabilitatea tipului de resursa şi de
riscul pierderilor potenţiale, care trebuie apreciate periodic. La determinarea
vulnerabilitatii bunurilor şi valorilor se au în vedere costul, riscul potenţial de
pierdere sau utilizare inadecvata;
- Între resurse şi sumele înregistrate în evidente se fac comparatii
periodice (inventare). Vulnerabilitatea bunurilor şi valorilor determina frecventa
acestor verificări;

c) Referinte principale

- Legea privind finanţele publicei cu modificările ulterioare;

- Legea a contabilităţii, republicată;
- Ordinul pentru aprobarea Precizărilor privind inventarierea bunurilor din
domeniul public al statului;
- Ordinul M.F.P pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi
efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind formarea şi utilizarea
resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată cu modificări prin Lege, cu
modificările ulterioare;
- Legea privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia;
- Legea privind ajutorul de stat cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul M.F.P. pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul
de încasare şi utilizare a fondurilor băneşti primite sub forma donaţiilor şi
sponsorizarilor de către entitatile publice;
- Legile bugetare anuale;
- Legea privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale, republicată;

58
 - Hotărârea de Guvern privind procedurile de transmitere fără plata şi de
valorificare a bunurilor aparţinând entitatilor publice, cu modificările şi
completările ulterioara;
- Legea privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi
răspunderea în legatura cu gestionarea bunurilor, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Decretul pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de casa;
- Legea privind protecţia informaţiilor clasificate;
- Hotărârea de Guvern privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu;
- Ordinul M.F.P. pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privind formarea şi utilizarea
resurselor derulate prin trezoreria statului, cu modificările şi completările
ulterioare.56

1.5.24.Standard 24-VERIFICAREA ŞI EVALUAREA

CONTROLULUI

a) Descrierea standardului

Entitatea publica instituie o funcţie de evaluare a controlului intern şi

elaborează politici, planuri şi programe de derulare a acestor acţiuni.

b) Cerinţe generale

- Managerul trebuie sa asigure verificarea şi evaluarea în mod continuu a

functionarii sistemului de control intern şi a elementelor sale.
Disfunctionalitatile sau alte probleme identificate trebuiesc rezolvate operativ,
prin măsuri corective;

56
- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publicei cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, republicată;
- Ordinul nr. 618/2002 pentru aprobarea Precizărilor privind inventarierea bunurilor din domeniul public al
statului;
- Ordinul M.F.P. nr. 1.753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii
elementelor de activ şi de pasiv;
- O.U.G nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 201/2003, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia;
- Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul M.F.P. nr. 1.661 bis/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de încasare şi
utilizare a fondurilor băneşti primite sub forma donatiilor şi sponsorizarilor de către entitatile publice;
- Legile bugetare anuale;
- Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată;
- H.G nr. 841/1995 privind procedurile de transmitere fără plata şi de valorificare a bunurilor aparţinând
entitatilor publice, cu modificările şi completările ulterioara;
- Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legatura cu
gestionarea bunurilor, cu modificările şi completările ulterioare;
- Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de casa;
- Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate;
- H.G. nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu;

59
 - Verificarea operaţiunilor garantează contribuţia controalelor interne la
realizarea obiectivelor;
- Evaluarea eficacitatii controlului se poate referi, în funcţie de cerinţe
specifice sau conjuncturale, fie la ansamblul obiectivelor entitatii publice, fie la
unele dintre acestea, opţiune care revine managerului;
- Managerul stabileşte modul de realizare a evaluării eficacitatii
controlului.

c) Referinte principale

- Legea privind auditul public intern, cu modificările şi completările

ulterioare;
- Ordonanţa Guvernului privind controlul intern şi controlul financiar
preventiv, republicată;
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice;
- Regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii publice.57

1.5.25. Standard 25-AUDITUL INTERN

a) Descrierea standardului

Entitatea publica înfiinţează sau are acces la o capacitate de audit, care are în
structura sa auditori competenţi, a căror activitate se desfăşoară, de regula,
conform unor programe bazate pe evaluarea riscului.

b) Cerinţe generale

- Auditul intern asigura evaluarea independenta şi obiectivă a sistemului

de control intern al entitatii publice;
- Auditorul intern finalizează acţiunile sale prin rapoarte de audit, în care
enunta punctele slabe identificate în sistem şi formulează recomandări pentru
eliminarea acestora;
- Managerul dispune măsurile necesare, având în vedere recomandările
din rapoartele de audit intern, în scopul eliminării punctelor slabe constatate de
misiunile de auditare.

c) Referinte principale
- Legea privind auditul public intern, cu modificările şi completările
ulterioare;

57
- Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare;
- O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată;
- Actul normativ de organizare şi funcţionare a entitatii publice;
- Regulamentul de organizare şi funcţionare a entitatii publice.57

60
 - Ordinul M.F.P pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea
activităţii de audit public intern, cu modificările ulterioare;
- Actul intern de aprobare a Normelor metodologice de organizare şi
exercitare a auditului public intern în cadrul entităţilor publice.58

58
- Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul M.F.P. nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public
intern, cu modificările ulterioare;
- Actul intern de aprobare a Normelor metodologice de organizare şi exercitare a auditului public intern în
cadrul entitatilor publice.58

61
 CAPITOLUL II - AUDITUL INTERN ÎN ROMÂNIA

2.1. Audit Public Intern. Noţiuni introductive

In România problematica auditului intern a fost abordata începând cu

anul 2000, aceasta ca urmare a implementării cu responsabilitate a acquis-ului
comunitar in domeniului controlului intern care este alcătuit, in mare măsură, de
principii generale de buna practica acceptate pe plan internaţional şi naţional în
Uniunea Europeana. Modalitate in care aceste principii se transpun in sistemele
de management si control intern este specifica fiecărei ţări ţinând cont de
condiţiile constituţionale, administrative, legislative, culturale,etc.
Funcţia de Audit Intern este una relativ recenta deoarece apariţia ei (sau
reapariţia ei, după unii) se situează în perioada crizei economice din 1929 din
Statele Unite. Auditul intern este o funcţie universala. Acest calificativ trebuie
înţeles din doua puncte de vedere: este o funcţie universală deoarece se aplică
tuturor organizaţiilor, dar este o funcţie universală şi pentru că se aplică tuturor
Funcţiilor acolo unde aceasta se exercită.59
Auditul, reprezintă examinarea de către o persoană independentă şi
competentă a fidelităţii reprezentărilor contabile şi financiare, a constituit şi
constituie cheia de boltă pentru probitatea şi credibilitatea tranzacţiilor
economice. Termenul de audit reprezintă o examinare profesională a unei
informaţii,în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente,prin
raportarea la un criteriu sau standard de calitate.
Auditul public intern este definit ca ”activitatea funcţional, independentă
şi obiectivă care dă asigurări şi consiliere pentru buna administrare a veniturilor
şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice” 60 . Potrivit
ariei de definire a auditului public intern, se poate spune că este activitatea care
are legături, interferenţe, condiţionări majore cu toate laturile activităţii unei
entităţi economico-sociale, ceea ce-i conferă auditului intern,caracterul de
activitate atotcuprinzătoare, ”de acoperire” a tuturor activităţilor desfăşurate de
entitate economico-socială.
Pornind pe de altă parte de la faptul ca termenii de “audit”, ”auditing” şi
“auditor” care au corespondent in limba engleză şi înseamnă “a revizui”, ”a
verifica” sau “a controla” putem afirma ca auditul public intern este în cadrul
organizaţiei o funcţie exercitată într-o manieră independentă şi cu mandat de
evaluare a controlului intern61.

59
I. Renard –Teoria si practica auditului intern. Proiect finantat prin Phare- Uniunea Europeana –Editia a -4-a
Ministerul Finantelor publice.
60
O.M.F.P. nr. 38/2003 pt. aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern,
M.Of. nr. 130 bis./27.02.2003.
61
A. Munteanu-Auditul sistemelor informaţionale contabile-Cadrul general-cap.5,pag.104-105.,Ed.Polirom 2001

62
 Auditul public intern este activitatea care ajută entitatea publică să-şi
îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică. Este
activitatea prin care se evaluează şi se îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea
sistemului de conducere legat de gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor
de administrare.
Auditul public intern înseamnă o activitate de evaluare în cadrul unei
entităţi,care este reprezentat de un serviciu efectuat în favoare ei. Fiind o
activitate de control din cadrul entităţii, auditul intern are ca funcţii: examinarea,
evaluarea, monitorizarea gradului de adecvare şi eficienţă a sistemelor de
contabilitate şi de control intern 62 . Putem trage concluzia că auditul intern
veghează din interiorul entităţii economico-sociale, măsura în care sunt
respectate reglementările naţionale şi internaţionale. Auditul intern trebuie să
vadă dacă la toate nivelurile entităţii sunt urmate cu stricteţe regulile interne63.
Auditul public intern are o importanţă deosebită deoarece definiţia
termenului de audit public intern arată că este o “modalitate de examinare
obiectivă a ansamblului activităţii entităţii economice”, înseamnă că de
fapt,această activitate,se desfăşoară şi acoperă:
• toate laturile şi procesele activităţilor economice, financiare, speciale şi de
oricare altă natură,în funcţie de specificul activităţii entităţii economice
respective.
• pentru a asigura caracterul obiectiv al examinării proceselor activităţii de
ansamblu a entităţii, auditul intern trebuie să fie organizat corespunzător
acestei cerinţe,adică să aibă un grad ridicat de independenţă faţă de
structurile şi formaţiunile organizatorice din entitate.
Problematica privitoare la auditul intern se pare că este mai diversificată
decât cea cu privire la auditul financiar,întrucât reglementările,dispoziţiile
normative în domeniul auditului intern se pot considera a fi în primul rând unele
cu caracter general,iar în al doilea rând,reglementări sectoriale de domeniu,sunt
adresate pentru unele categorii de entităţi economico-sociale ordonate după
forma de proprietate precum şi după modul de organizare al acestora.
Auditul public intern este definit atât în legislaţia naţională cât şi în cea
internaţională. Conform legislaţiei româneşti termenul de audit intern este
definit ca:
a) Activitate de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor entităţii
economice în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului
riscului,controlului şi proceselor de conducere a acestuia”64.
b) ”Este activitatea care se exercită în cadrul entităţii de către persoane din
interiorul sau exteriorul acesteia. Practicile de audit intern se diferenţiază în

62
Standardul Internaţional de Audit financiar-contabil 610
63
S. Crăciun-Auditul financiar şi audit intern-Control financiar şi expertiză contabilă - Partea a II-a, pag.237,
Ed.Economică 2004
64
O.G. nr. 75/1999 republicată, aprobată prin Legea nr.135/5.04.2002 şi modificată prin O.G. nr.67/31.08.2002,
M. Of. nr.649/31.08.2002, referitoare la activitatea de audit financiar.

63
funcţie de scopul,mărimea,structura şi domeniile de activitate ale entităţii
economice”65
Cele doua definiţii ale termenului de audit sunt şi fac parte din dispoziţii
cu caracter general. Din acestea putem spune că auditul public intern se exercită
pentru a satisface cerinţele managementului. O sarcină particulară a auditului
intern este aceea de a monitoriza sistemele manageriale de control, de a raporta
managementului superior despre punctele slabe şi de a da recomandări de
îmbunătăţire a acestuia.
De asemenea in dispoziţiile legale se prevăd următoarele :
a) ”Auditul intern reprezintă activitatea organizată independent în
structura unei instituţii publice şi în directa subordine a conducătorului
acesteia,care constă în verificări,inspecţii şi analize ale sistemului propriu de
control intern,în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta asigură
îndeplinirea obiectivelor instituţiei publice şi utilizează resursele în mod
economic,eficace şi eficient şi pentru a raporta conducerii constatările
făcute,slăbiciunile identificate şi măsurile propuse de corectare a deficienţelor
sistemului de control intern”66
b) ”Auditul public intern-activitatea funcţional-independentă şi obiectivă
care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor
şi cheltuielilor publice,perfecţionând activităţile entităţii publice,ajută entitatea
publică să-şi îndeplinească obiectivul printr-o abordare sistematică şi
metodică,care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de
conducere bazat pe gestiunea riscului,a controlului şi a proceselor de
administrare”67
Auditul public intern este în legătură directă cu toate formele de control
intern,pe care le evaluează şi dă recomandări în sensul îmbunătăţirii acestora.
Controlul intern este definit ca ansamblul formelor de control exercitate
la nivelul entităţii publice,inclusiv auditul intern,stabilite de conducere în
concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale,în vederea
asigurării administrării fondurilor publice în mod economic, eficient si eficace,
acesta include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele si
procedurile .68
Auditul public intern face parte din mediul de control intern al entităţii,
dar acesta nu trebuie confundat cu controlul intern.
Definiţia termenului, arată că auditul intern este o funcţie independentă
de evaluare organizată în cadrul entităţii publice. Independenţa activităţii de
audit înseamnă că trebuie să se facă fără constrângeri,influenţe interne şi externe
pentru ca opinia de audit să fie corectă.

65
Ordinul ministrului finanţelor publice nr.38/2003 pentru aprobarea Normelor generale exercitarea activităţii de
audit public intern, M. Of. nr.130 si nr. 130 Bis din 27.02.2003
66
O.G. nr. 119/1999, privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,republicată,M.Of. nr.779 din
12.10.2003
67
Legea nr. 672 din 19 dec.2002 –privind auditul public intern- M.Of. nr.953/24.12.2002
68
Legea nr .84/2003 privind modificare si completarea O.G. nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul
financiar preventiv. M.Of. nr195/2003

64
 Auditul public intern ajută,aduce un plus de valoare la buna şi efectiva
gestiune a fondurilor publice pe care entitatea publică le are în administrare.
Entitatea publică este reprezentată de autoritatea publică, instituţia publică,
companie/societate naţională, regie autonomă, societate comercială la care statul
sau o unitate administrativ teritorială este acţionar majoritar, cu personalitate
juridică, care utilizează/administrează fonduri publice şi/sau patrimoniu public.
Instituţia publică reprezintă “denumirea generica“ ce include
Parlamentul, Administraţia Prezidenţiala, ministerele, celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţii publice
autonome, precum si instituţiile din subordinea acestora,indiferent de forma de
finanţare a acestora.69 În lucrarea ”Teoria şi practica auditului intern”70
scrisă de Jacques Renard auditul intern este definit ca:
1. Auditul intern este un dispozitiv intern din cadrul întreprinderii care are
ca scop:
• aprecierea exactităţii şi a sincerităţii informaţiilor,în special a celor
contabile;
• asigurarea securităţii fizice şi contabile a operaţiunilor;
• garantarea integrităţii patrimoniale;
• emiterea de judecăţi asupra eficacităţii sistemelor de informare;
2. După teoria clasică,auditul intern îşi asumă prin mandat o parte din
responsabilitatea de control a Direcţiei.
3. Auditul public intern este realizat de un serviciu al întreprinderii,care
verifică dacă regulile fixate de întreprindere însăşi sunt respectate.
4. O altă definiţie este cea elaborată de I.I.A(The Institute of Internal
Auditors)-“auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei
organizaţii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control deţinut asupra
operaţiunilor,o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile şi contribuie la
adăugarea unui plus de valoare. El ajută această organizaţie să-şi atingă
obiectivele evaluând printr-o abordare sistematică şi metodică procesele sale de
management al riscurilor,de control şi de conducere a întreprinderii şi făcând
propuneri pentru a le consolida eficacitatea”.71
Potrivit dispoziţiilor legale, în esenţă auditul intern este o parte
componentă a activităţilor din entitatea economică,dar pentru a evidenţia
pregnant rolul şi locul auditului intern,putem spune că auditul intern este o
funcţie a entităţii economice aşa cum este definit în mai multe lucrări de
specialitate.
Auditul intern se aplica tuturor întreprinderilor, indiferent de mărimea şi de
natura acestora şi care în esenţă are următoarea definiţie:
Auditul intern este în cadrul unei organizaţii o funcţie - exercitată într-o
manieră independenta si cu mandat – de evaluare a Controlului intern. Acest

69
Legea finanţelor publice nr. 500/2002 M. Of. nr. 597/2002
70
J. Renard,”Theorie et practique de l’audit interne”, Edition d’Organisation,Paris tradusă în România sub
coordonarea Ministerului Finanţelor Publice.pag.59
71
J. Renard. Op.Cit. pag.60.

65
demers specific concurează cu bunul control asupra riscurilor de catre
responsabili. “ 72 sau:
Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă,care dă unei
organizaţii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control deţinut asupra
operaţiunilor,o îndrumare pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile şi contribuie la
adăugarea unui plus de valoare.”

2.2. Funcţiile, obiectivele şi sfera auditului public intern.

Rolul, locul şi importanţa auditului intern este dat de funcţiile,

obiectivele şi sfera de aplicabilitate a acestuia. Înainte de toate trebuie să
spunem că funcţiile obiectivele şi sfera auditului intern variază considerabil şi
depind de dimensiunea şi structura entităţii şi cerinţele conducerii acesteia.
Auditul intern:
- este activitatea funcţional independentă şi obiectivă care dă asigurări şi
consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor
publice, perfecţionând activităţile entităţii publice.
- ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o
abordare sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăţesc
eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere legat de gestiunea riscului, a
controlului şi a proceselor de administrare;
- se exercită pentru a satisface cerinţele managementului. O sarcină
particulară a auditului intern este aceea de a monitoriza sistemele manageriale
de control, de a raporta managementului superior despre punctele slabe şi de
a propune îmbunătăţiri;
- este o funcţie independentă de evaluare stabilită în cadrul unei
entităţi publice;
- are rolul de a contribui la buna şi efectiva gestiune a fondurilor
publice.
Auditul public intern nu trebuie să fie confundat cu controlul intern, care
este definit şi ca ansamblul măsurilor luate de către conducere în scopul
îmbunătăţirii gestiunii riscului şi creşterii probabilităţii ca scopurile şi
obiectivele stabilite să fie atinse.73

2.2.1. Funcţiile auditului intern.

Din cele prezentate mai sus se desprind funcţiile auditului :

- Funcţia de consiliere ;
- Funcţia de asigurare;

72
J. Renard. Op .Cit. pag.62
73
M.Boulescu. C.Barnea.O.Ispir – Op.Cit.

66
 Funcţia de consiliere
Consilierea reprezintă activitatea desfăşurata de auditorii interni, menită
să aducă plusvaloare şi să îmbunătăţească administrarea entităţii publice,
gestiunea riscului şi a controlului intern, fără ca auditorul să îşi asume
responsabilităţi manageriale; Activitatea de consiliere desfăşurată de auditorii
intern, cuprind următoarele tipuri de consiliere:
- consultanta - ajuta sa se găsească soluţia; dă soluţia.
- facilitarea înţelegerii uşurează înţelegerea activităţilor, fenomenelor şi
procedurilor;
- formare şi perfecţionare profesională.
Pentru realizarea misiunii de consiliere, auditorii interni trebuie sa dea
dovada de un înalt standard profesional, acţionând în vederea:
- Respectării Cartei auditului intern şi a prevederilor legale privind
activitatea de consiliere;
Realizarea misiunilor de consiliere si comunicare rezultatelor acestora, la
termenele stabilite;
Stabilirea sferei activităţilor necesare atingerii obiectivelor misiunii de
consiliere;
Comunicare si raportarea rezultatelor misiunilor de consiliere.

Funcţia de asigurare
Potrivit legii româneşti, auditul intern ajuta entitatea să îşi îndeplinească
obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica care evaluează şi
îmbunătăţeşte eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe
gestiunea riscului, a controlului si a procesului de administrare.
Controlul intern reprezintă ansamblul formelor de control exercitate la
nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern stabilite de conducere in
concordanţă cu obiectivele acestuia şi cu reglementările legale.

2.2.2. Obiectivele auditului intern.

Auditul public intern are ca obiective74:

a) asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăţească
sistemele şi activităţile entităţii publice;
b) sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o abordare
sistematica şi metodica,
c) evaluarea managementului riscurilor şi evaluarea sistemelor de control.
d) sprijină conducătorul entităţii publice în identificarea şi evaluarea
riscurilor semnificative şi contribuie la îmbunătăţirea sistemelor de

74
Legea nr.672/2002-privind auditul intern-publicată în M.Of. nr.953/ 2002

67
management al riscurilor, sisteme a căror eficacitate o supraveghează şi
evaluează.
e) ajută entitatea publică să menţină un sistem de control adecvat prin
evaluarea eficacităţii şi eficienţei acestuia, contribuind la îmbunătăţirea lui
continuă. Evaluarea pertinenţei şi eficacităţii sistemului de control intern se face
pe baza rezultatelor evaluării riscurilor.
Atât evaluarea riscurilor, cât şi evaluarea sistemului de control intern
vizează operaţiile şi sistemele informatice ale entităţii publice din următoarele
puncte de vedere:
- fiabilitatea şi integritatea informaţiilor financiare şi operaţionale;
- eficacitatea şi eficienţa operaţiilor
- protejarea patrimoniului;
- respectarea legilor, reglementărilor şi procedurilor.
Se identifică riscurile semnificative, precum şi deficienţele semnificative
ale procedurilor de control intern în acord cu obiectivele misiunii de audit. Se
analizează operaţiile şi activităţile şi se determină măsura în care rezultatele
corespund obiectivelor stabilite şi dacă operaţiile sau activităţile sunt realizate
conform prevederilor.
Pentru evaluarea sistemului de control se utilizează criterii adecvate. Prin
audit se determină măsura în care conducătorul entităţii publice a definit criterii
adecvate de apreciere şi dacă obiectivele au fost realizate. Dacă aceste criterii
sunt adecvate, pot fi utilizate şi de audit în evaluarea sistemului de control
intern. în cazul în care criteriile sunt neadecvate, auditul, împreună cu
conducerea entităţii publice, elaborează în mod corespunzător criterii adecvate de
apreciere a sistemului de control.75

2.2.3. Sfera auditului intern cuprinde:

a) activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de
entitatea publica din momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea
fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din
asistenta externa;
b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea
titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;
c) administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea,
concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori
al unităţilor administrativ-teritoriale;
d) sistemele de management financiar şi control, inclusiv contabilitatea şi
sistemele informatice aferente.
Ministerul Finanţelor Publice şi Camera Auditorilor Financiari din
România au obligaţia de a elabora Cadrul comun cuprinzând obiectivele
specifice auditului intern la entităţile economice din domeniul public.
Auditul public intern îl sprijină pe managerul entităţii publice în
identificarea şi evaluarea riscurilor semnificative şi reducerea impactul acestora

75
M.Boulescu şi colectiv. Op.Cit.

68
asupra entităţii. Auditul are ca obiectiv să aducă la cunoştinţă managerului toate
riscurile interne sau externe ale entităţii.
Activitatea de audit intern contribuie la menţinerea unui sistem de
control adecvat prin evaluarea eficacităţii şi eficienţei acestuia,contribuind la
îmbunătăţirea lui continuă.
Auditul intern analizează măsura în care rezultatele corespund
obiectivelor stabilite şi dacă operaţiile sau activităţile se efectuează conform
prevederilor.
În sfera de acţiune a auditului intră atât operaţiunile şi tranzacţiile
efectuate de entitate cât şi a unităţilor subordonate.
Auditul intern urmăreşte la entităţile publice în special cum se formează
şi se utilizează fondurile publice. De aceea a apărut activitatea de audit intern
fiindcă statul,cel care realizează bugetul de stat,locale şi alte tipuri,are în
permanenţă nevoie să vadă cum sunt utilizate acestea. În atribuţiile auditului
intern intră şi verificarea patrimoniul public dacă este administrat în condiţii de
eficienţă,eficacitate şi economicitate. Patrimoniul public reprezintă totalitatea
drepturilor şi obligaţiilor statului,unităţilor administrativ-teritoriale,entităţilor
publice,dobândite sau asumate cu orice titlu. Drepturile şi obligaţiile statului şi
ale unităţilor administrativ teritoriale se referă atât la bunurile din domeniul
public,cât şi la cele din domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-
teritoriale76.
Auditul intern acţionează pentru îndeplinirea obiectivelor specifice la
toate nivelurile entităţii publice cu imparţialitate,fără compromisuri.Ca urmare a
atingerii obiectivelor auditul intern reduce riscul, favorizează schimbarea,
dezvoltarea, face să progreseze controlul intern,generează economii şi
oportunităţi şi evită pierderile.
Auditul intern este :
- un element de siguranţă,de transparenţă a informaţiei ;
- ajută la eficientizarea strategiilor.
Cu ajutorul acestor instrumente auditul intern ajută managementul
superior să obţină rezultate reale,să depisteze frauda şi să crească oportunităţile.
Auditul intern alături de celelalte funcţii ale entităţii,şi prin aportul de
cunoştinţe contribuie la progres. În esenţa auditul intern este o funcţie de contra
verificare realizată de o persoană independentă, a operaţiunilor efectuate de
conducere, conducând la un mai bun control al activităţii.
Auditul intern are obiectiv verificarea responsabilităţilor personalului,şi
modul în care acesta şi le respectă,dând recomandări în acest sens. Toate
recomandările date de auditorul intern nu devin obligatorii,el rămânând la
poziţia de consilier intern. De remarcat un obiectiv deosebit de important,cel de
consiliere a managementului în limitele sferei de aplicabilitate a auditului. Pe
lângă caracteristica de “audit-consiliere”, el este şi un instrument de control la
toate nivelurile organizaţionale.
Auditul intern are caracter represiv sau preventiv.

76
Legea 672 din 19 dec.2002 –privind auditul public intern- M.Of. nr.953/24.12.2002

69
 În cazul îndeplinirii caracterului represiv, auditul intern scoate la iveală
erorile, fraudele, deturnările de fonduri.
În celălalt caz al caracterului preventiv auditul public intern pune accent
pe recomandări care permit managerilor să progreseze,cu ajutorul unui sistem de
control intern mai bun asupra activităţilor şi a responsabilităţii. Cele două
aspecte sunt divergente şi duc la implementarea unor tehnici de audit aparte şi la
stabilirea de concluzii de natură diferită.
În concluzie după ce am enumerat obiectivele auditului intern putem
spune că auditul intern este o activitate foarte complexă care prin mijloacele sale
aduce un plus de valoare, conduce la o mai bună administrare a fondurilor
publice, cunoaşterea reală a performanţelor, transparenţă în realizarea
operaţiunilor şi a tranzacţiilor.

2.2.4 . Clasificarea auditului intern

Din literatura de specialitate, cât şi din legislaţia româneasca auditul

intern poate fi clasificat în77:
a) Audit de regularitate sau de conformitate.
b) Audit de eficacitate sau audit al performanţei.
c) Audit de sistem.
2.2.4.1. Auditul de regularitate - sau de conformitate, constă în
examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice
sau a patrimoniului public,sub aspectul respectării ansamblului de principii şi
reguli procedurale şi metodologice,conform normelor legale78.Acest tip de audit
compară regula şi realitatea,ceea ce ar trebui să fie cu ceea ce este,pe baza unui
sistem de referinţă,care este reprezentat de reglementările în vigoare aferente
domeniului.
Regularitatea se observă în raport cu regulile interne ale entităţii,elaborate
de compartimentele de specialitate,iar conformitatea se stabileste în raport cu
dispoziţiile legale şi reglementate. În sfera de cuprindere a auditului de
regularitate intră operaţiunile şi tranzacţiile efectuate de entitate. În acest caz se
verifică dacă acestea au fost realizate potrivit cadrului legal.
Auditul de regularitate parcurge următoarele etape:
• informarea cu privire la ceea ce trebuie să fie;
• semnalarea dezechilibrelor,
• a aplicaţiilor care nu s-au efectuat(evitabil sau inevitabil),a interpretărilor
greşite ale dispoziţiilor stabilite;
• analiza cauzelor şi consecinţelor;
• recomandarea a ceea ce trebuie făcut pentru ca pe viitor să fie aplicate
regulile;
• raportarea rezultatelor celui auditat;
77
V.Greceanu-Cocoş - Contabilitatea Instituţiilor Publice comentată şi actiunalizată- Vol.III-partea II,pag.175-
176, Ed.Lucman-2004
78
O.M.F.P. .nr.38/2003 pt. aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern.
M.Of. nr. 38 /2003 lit.A.pct.2

70
 Auditul de regularitate –cuprinde de asemenea atestarea
responsabilităţilor financiare a entităţii presupunând examinarea şi evaluarea
înregistrărilor financiare şi exprimarea opiniilor asupra situaţiilor financiare.
Auditul de regularitate presupune şi auditul controlului intern şi a funcţiilor
acestuia,a onestităţii şi a caraterului adecvat a deciziilor administrative luate în
cadrul firmei auditate, (deciziile în cadrul entităţii publice se i-au conform
normelor interne şi a celor emise de niveluri ierarhice).În grija auditului de
regularitate intră şi raportarea oricăror altor chestiuni decurgând din audit sau în
legătură cu auditul.
2.2.4.2. Auditul performanţei: examinează corectitudinea criteriilor
stabilite pentru implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităţii
publice,evaluează rezultatele şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu
obiectivele. Evaluează performanţa managerială şi operaţională
(economicitate,eficienţa,eficacitate) a entităţilor publice care au la dispoziţie
resurse financiare, de personal sau de altă natura în vederea administrării lor.
Auditul de eficacitate înglobează eficacitatea şi eficienţa, şi pentru acest
considerent se numeşte auditul performanţei. Auditul performantei este
activitatea conceputa să aducă un plus de valoare, cu scopul evaluării
rezultatelor obţinute, condiţii de economicitate eficienta si eficacitate.
Eficacitatea constă în atingerea obiectivelor fixate. Criteriul eficienţei este acela
de a face cât mai bine posibil (cunoaşterea), priceperea (know-
how),comportamentul (a şti cum să te comporţi) şi comunicarea (a şti să
informezi). In practică auditul performanţei se mai întâlneşte si sub denumirile :
- auditul rezultatelor;
- auditul managementului;
- auditul managementului sănătos; auditul celor „3 E”.
Auditul eficacităţii, auditează realizările în raport cu atingerea
obiectivelor entităţii auditate şi auditul impactului real al activităţilor comparativ
cu impactul dorit79.
Auditul eficacităţii se referă la îndeplinirea obiectivelor entităţii auditate
şi auditul impactului efectiv al activităţii entităţii în comparaţie cu impactul
planificat al acesteia80.
În cazul acestui tip de audit nu mai există un sistem de referinţă clar şi
precis(ca în cazul auditului de regularitate),ci un sistem de referinţă care rezultă
în urma aprecierii auditului intern cu privire la ceea ce consideră el că este cea
mai bună soluţie posibilă,cea mai eficace,cea mai productivă,cea mai sigură.
Auditul de eficacitate constă în:
• diagnosticul, aprecierea metodelor, procedurilor, analizelor de cost,
organizării activităţii;
• emiterea unei opinii nu numai cu privire la buna aplicare a regulilor
privitor la calitatea lor.

79
Curtea de Conturi a Romaniei-Auditul performanţei – Ghid. Bucureşti 2003,pag.12
80
O.G nr. 119/1999-privind controlul intern şi controlul financiar preventiv-M. Of.nr.430/1999

71
 Auditul economicităţii arată dacă activităţile administrative sunt în
concordantă cu principiile, practicile sănătoase şi cu politicile manageriale.
Economicitatea reprezintă minimizarea costului resurselor utilizate pentru
atingerea rezultatelor estimate ale unei activităţi, cu menţinerea calităţii
corespunzătoare a acestor rezultate.
Auditul eficienţei se referă la eficienţă. Eficienţa conform normelor în
vigoare este: maximizarea rezultatelor unei activităţi în raport cu resursele
utilizate. 81 Eficienţa reflectă relaţia dintre intrări,resursele pe care le avem la
dispoziţie şi ieşirile care constau în bunuri si servicii.
2.2.4.3. Auditul de sistem reprezintă o evaluare de profunzime a
sistemelor de conducere şi control intern,cu scopul de a stabili dacă acestea
funcţionează în condiţii de economicitate, eficacitate şi eficienţa. Auditul de
sistem are rolul de a identifica deficienţele şi să formuleze recomandări pentru
îndreptarea acestora. Sub aspect financiar, auditul include examinarea şi
raportarea declaraţiilor financiare, precum si examinarea sistemelor de control
pe care aceste declaraţii se bazează. Auditul de sistem include atât auditul de
regularitate cat si pe cel al performantei. Regula de baza la desfăşurarea unei
misiuni de audit de sistem este existenta modelului agregat .
Tehnica de verificare utilizată în practică în derularea unei misiuni de
audit de sistem este comparaţia.
Sistemul reprezintă o mulţime de elemente si o serie de evenimente care
se combină pentru a realiza un obiectiv comun. Toate activităţile organizaţiei fac
parte dintr-un sistem. Toate organizaţiile există pentru a realiza un set de
obiective. Fiecare parte componenta a organizaţiei trebuie sa contribuie la
atingerea acestor obiective prestabilite. Aşa că organizaţia va putea fi perceputa
ca un singur sistem care lucrează pentru atingerea obiectivelor, iar fiecare
parte componenta a acestuia va putea fi privita ca un sub-sistem, care
contribuie la rândul ei la realizarea întregului.
Auditul intern are responsabilitatea de a furniza asigurarea privind
organizaţia în ansamblu (întreaga sfera de activitate a auditului intern.) Acest
lucru nu poate fi realizat in practica derulând o singura misiune de audit de
mare amploare. Auditul va oferi asigurare privind sistemul de ansamblu
analizând elementele componente (sub-sistemele) in cadrul misiunii specifice.
Acestea sunt derulate pe o perioada care conform legislaţiei romaneşti este
limitata la 3 ani, iar rezultatele sunt coroborate astfel încât să se contureze
asigurarea ce poate fi dată la nivel de ansamblu. Fiecare sistem trebuie sa aibă
un scop sau un obiectiv bine stabilit clar. Acesta trebuie să fie specific măsurabil
(cantitate, calitate, cost, timp), realizabil, realist si fixat in timp.
Sistemul trebuie să aibă atât intrările potrivite, dar si procesele sau
procedurile adecvate pentru a-si atinge obiectivele. Ele trebuie sa se alinieze
bunelor practici pentru acesta activitate, altfel fie obiectivul nu va fi atins deloc,
fie nu va fi atins in cel mai economic, eficient si echitabil mod.

81
Legea nr.84/2003 pentru modificarea O.G. nr 119/1999 .M.Of. nr. 195/2003

72
 Este responsabilitate conducerii să conceapă, să pună în aplicare şi să
controleze sistemele. Auditul intern furnizează o asigurare independentă în
privinţa economicităţii, eficacităţii şi eficienţei sistemelor concepute, puse în
aplicare şi controlate de conducere, adică în ce măsură acestea se aliniază
bunelor practici şi sunt puşi în aplicare corect si permanent.
Auditorii cu prilejul derulării unei misiuni de audit de sistem trebuie sa
urmărească următoarele:
- atingerea obiectivelor, scopurilor, ţintelor respectând standardele de
calitate şi performanţa prestabilite;
- conformitatea cu politicile, planurile, regulamentele, procedurile,
acordurile interne, pe de o parte, dar şi cu legile, reglementările şi
obligaţiile externe , pe de alta parte;
- fiabilitatea, claritatea, completitudinea, oportunitatea si utilitatea
informaţiilor de natură financiară, operaţională şi de conducere, a
rapoartelor, precum şi integritatea evidentelor şi documentelor
justificative;
- regularitatea tranzacţiilor şi etica comportamentală;
- economicitatea achiziţiilor, utilizării resurselor şi eficienţei
operaţiunilor;
- protejarea activelor şi a intereselor împotriva pierderii, risipei şi a
fraudelor de orice fel.

73
 CAPITOLUL III – ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN LA NIVEL
NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL

3.1. Organizarea auditului intern în România

În România problematica auditului intern a fost abordata începând cu

anul 2000, aceasta ca urmare a implementării cu responsabilitate a acquis-ului
comunitar in domeniului controlului intern care este alcătuit, în mare măsură, de
principii generale de bună practică acceptate pe plan internaţional şi naţional în
Uniunea Europeana.
Pentru implementarea, organizarea, funcţionare, exercitarea şi evaluarea
auditului intern s-au înfiinţat o serie de organisme care răspund de această
activitate.
Auditul public intern este organizat astfel:
• Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul public intern(UCAAPI);
• Comitetul pentru audit public intern(CAPI);
• Compartimentele de Audit public intern;
Pentru a înţelege mai bine cum este organizat auditul public intern la nivel
naţional trebuie să vedem cu ce se ocupă aceste trei organisme.

3.1.1. Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern

(UCAAPI).82

Este o structura constituit în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, fiind

constituită din compartimente de specialitate, în subordinea directă a Ministrului
Finanţelor Publice având atribuţii de coordonare, evaluare, sinteza în domeniul
activităţii de audit public intern la nivel naţional, care efectuează şi misiuni de
audit public intern de interes naţional cu implicaţii multisectoriale .Structurile
teritoriale cuprind auditorii interni din cadrul birourilor teritoriale de audit ale
Ministerului Finanţelor Publice,care exercită competenţe delegate de UCAAPI.
UCAAPI este condusă de un director general numit de ministrul
finanţelor publice,cu avizul favorabil al CAPI.
Conform legilor ce reglementează auditul public intern,pentru realizarea
obiectivelor sale UCAAPI are următoarele atribuţii principale:
a) elaborează,conduce şi aplică o strategie unitară în domeniul auditului
public intern şi monitorizează la nivel naţional această activitate;
b) dezvoltă cadrul normativ în domeniul auditului public intern;
c) dezvoltă şi implementează proceduri şi metodologii uniforme,bazate pe
standardele internaţionale,inclusiv manualele de audit intern;
d) dezvoltă metodologiile în domeniul riscului managerial;
e) elaborează Codul privind conduita etică a auditorului intern;

82
Ordin M.F.P. nr.38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public
intern, Anexa Partea I, pct.B, M.Of. 130/2003

74
 f) avizează normele metodologice specifice diferitelor sectoare de
activitate în domeniul auditului public intern;
g) dezvoltă sistemul de raportare a rezultatelor activităţii de audit public
intern şi elaborează raportul anual,precum şi sinteze,pe baza rapoartelor primite;
h) efectuează misiuni de audit public intern de interes naţional cu
implicaţii multisectoriale;
i) verifică respectarea normelor,instrucţiunilor,precum şi a Codului
privind conduita etică a auditorului intern de către compartimentele de audit
public intern şi poate iniţia măsurile corective necesare,în cooperare cu
conducătorul entităţii publice în cauză;
j) avizează numirea/destituirea şefilor compartimentelor de audit public
intern din entităţile publice;
k) cooperează,Curtea de Conturi şi cu alte instituţii şi autorităţi publice
din România;
l) cooperează cu autorităţile şi organizaţiile de control financiar public din
alte state, inclusiv din Comisia Europeană.
Directorul general al UCAAPI este funcţionar public,acesta trebuie să
aibă o înaltă calificare profesională în domeniul financiar-contabil şi/sau al
auditului,cu o competenţă profesională corespunzătoare.

3.1.2. Comitetul pentru Audit public intern

Comitetul pentru audit public intern este un organism cu caracter

consultativ care sprijină UCAAPI din Ministerul Finanţelor Publice pentru
definirea strategiei şi îmbunătăţirii activităţii de audit intern în sectorul public.
Comitetul pentru audit public intern cuprinde 11 membri, specialişti din afara
Ministerului Finanţelor Publice conduşi de un preşedinte.
Din componenţa Comitetului fac parte83:
- preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România.
- doi profesori universitari cu specialitate în domeniul auditului public
intern.
- trei specialişti cu înalta calificare în domeniul auditului public intern.
- doi experţi în contabilitate publică.
- un expert în domeniul juridic.
- un expert în sisteme informatice.
- directorul general al UCAAPI;
Membrii CAPI, cu excepţia directorului general al UCAAPI,nu pot face
parte din structurile Ministerului Finanţelor Publice,iar modul de nominalizare a
lor se va stabili prin norme aprobate prin hotărâre de Guvern.
CAPI este condus de un preşedinte ales cu majoritate simplă de voturi
dintre membrii comitetului,pentru o perioadă de 3 ani. În atribuţiile preşedintelui
CAPI intră şi convocarea întâlnirilor comitetului. Membrii CAPI cu excepţia

83
O.M.F.P. nr. 939/2004 - privind aprobarea membrilor comitetului pentru audit public intern,M.Of. nr.
234/31.12.2004.

75
preşedintelui Camerei Auditorilor Financiari din România şi a directorului
general al UCAAPI,se selectează în baza propunerilor formulate de ministere şi
instituţiile publice ca urmare a scrisorilor de intenţie adresate în acest scop de
către Ministerul Finanţelor Publice.
Persoanele desemnate depun la secretariatul tehnic al UCAAPI câte un
curriculum vitae detaliat,precum şi alte materiale reprezentative privind
activitatea lor. Ministerul Finanţelor Publice, pe baza analizei documentaţiei
prezentate şi a consultaţiilor directe cu personalul nominalizat, aprobă prin ordin
lista membrilor CAPI,care se publică în Monitorul Oficial al României.
Comitetul pentru audit public intern, în vederea îndeplinirii misiunii
pentru care a fost creat are următoarele atribuţii84:
1. dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public
intern şi emite o opinie asupra direcţiilor de dezvoltare a acestuia.
2. dezbate şi emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI
în domeniul auditului public intern.
3. dezbate şi avizează raportul anual privind activitatea de audit public
intern şi-l prezintă guvernului.
4. avizează planurile misiunilor de audit public intern de interes naţional
cu implicaţii multisectoriale.
5. dezbate şi emite o opinie asupra raporturilor de audit public intern de
interes naţional cu implicaţii multisectoriale.
6. analizează importanţa recomandărilor formulate de auditorii interni în
cazul divergentelor de opinii dintre conducătorul entităţii publice şi auditorii
interni, emiţând o opinie asupra consecinţelor neimplementării recomandărilor
formulate de aceştia.
7. analizează acordurile de colaborare între auditorul intern şi cel extern
referitoare la definirea conceptelor în domeniu,schimbul de rezultate din
activitatea de audit,precum şi pregătirea profesională comună a auditorilor.
8. avizează numirea şi revocarea directorului general al UCAAPI.
Calitatea de membri al comitetului poate înceta în următoarele situaţii:la
cerere,în cazul incapacităţii de a-şi exercita atribuţiile pe o perioadă mai mare de
6 luni,în cazul unei condamnări penale aplicate în baza unei hotărâri
judecătoreşti rămase definitive sau deces.
Pe lângă CAPI şi UCAAPI este organizat Departamentului de audit
85
intern , care face parte din aparatul executiv al Camerei Auditorilor Financiari
din România
Departamentul de audit intern are, în principal, următoarele atribuţii:
- asimilarea,actualizarea şi publicarea Standardelor Internaţionale de
Audit Intern, denumite Standarde de Audit Intern;

84
O.M.F.P. nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern
M.Of. nr .130/2003
85
Art. 26, alin. (1),lit.f) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din
România,aprobat prin H.G. nr. 983/2004, publicat în M.Of. nr. 634 din 13 iulie 2004

76
 - asimilarea,actualizarea şi publicarea Cadrului General al Standardelor
Internaţionale de Audit Intern,denumit Cadrul General al Standardelor de Audit
Intern;
- elaborarea şi publicarea Normelor Profesionale de Audit Intern;
- coordonarea şi monitorizarea activităţii de Audit Intern;
- colaborarea cu celelalte departamente ale Camerei Auditorilor Financiari
din România în ceea ce priveşte pregătirea profesională a auditorilor interni
membri ai CAFR, precum şi respectarea Standardelor şi Normelor Profesionale
de Audit Intern;
- asigurarea dezvoltării relaţiilor internaţionale şi consolidarea acestora în
domeniul Auditului Intern;
- colaborarea cu societăţile interne şi internaţionale de audit financiar şi
audit intern în vederea perfecţionării cadrului de lucru din domeniul Auditului
Intern;
- alte atribuţii stabilite de Consiliul şi Biroul Permanent ale Camerei
Auditorilor Financiari din România.

3.1.3. Organizarea auditului public intern la entităţile publice

Compartimentul de audit public intern

Noţiunea de compartiment este utilizată de lege în sens generic.

Structura funcţională de baza în domeniul auditului public intern se stabileşte
după parcurgerea următoarelor etape:
- identificarea tuturor activităţilor desfăşurate atât în cadrul entităţii publice
cât şi în structurile subordonate în care aceasta exercită în mod direct
misiuni de audit.
- identificarea riscurilor asociate activităţilor.
- identificarea formelor de control intern ataşate fiecărei activităţi.
- stabilirea riscurilor reziduale ca urmare a exercitării formelor de control.
- stabilirea fondului de timp necesar efectuării misiunilor de audit public
intern care să acopere activităţile la care se menţine un risc rezidual mare
sau mediu.
După determinarea volumului de activităţi de audit şi a numărului de
posturi necesare,se stabilesc,prin legătură cu cadrul legal care reglementează
organizarea instituţiilor publice,tipul concret şi structura de organizare.

Organizarea compartimentului de audit public intern86.

Compartimentul de audit intern se organizează de către conducătorul

instituţiei publice sau,în cazul altor entităţi publice,organul de conducere
colectiv,care are obligaţia instituirii cadrului organizatoric şi funcţional necesar

86
Ordin M.F.P. nr.38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public
intern, Cap.B,, Anexa pct. 3.1.1. M.Of. 130/2003

77
desfăşurării activităţii de audit intern. Un caz aparte de organizare este la
instituţiile publice mici care nu sunt subordonate altor entităţi,aici auditul public
intern se limitează la auditul de regularitate şi se efectuează de către
compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finanţelor Publice. La
entităţile subordonate, respective aflate sub autoritatea altei entităţi publice,
conducătorul, stabileşte şi menţine un compartiment funcţional de audit
intern,cu acordul entităţii publice superioare. Dacă acest acord nu se dă,auditul
entităţii respective se efectuează de către compartimentul de audit public intern
care a decis aceasta. Putem spune că organizarea activităţii de audit la entităţile
publice depinde de modul de organizare,mărime şi cadrul de reglementare al
acesteia.
Compartimentul de audit intern se organizează obligatoriu la nivelul
fiecărei entităţi publice,prin decizia persoanelor responsabile. Persoanele
responsabile sunt fie conducătorul instituţiei publice ori conducătorul entităţii
publice subordonate. Fac excepţie instituţiile publice mici,cele care derulează un
buget anual de până la echivalentul în lei de 100.000 de Euro pe o perioadă de
trei ani consecutivi. Mai fac excepţie şi acele entităţi publice subordonate pentru
care conducerea de la nivelul ierarhic imediat superior a emis decizia de
neînfiinţare a compartimentelor de audit public intern. Sarcina urmăririi
condiţiilor de instituţie publică mică se face de către conducătorul instituţiei în
cauză,care are obligaţia să înştiinţeze compartimentul de audit public intern din
cadrul direcţiei generale a finanţelor publice teritoriale.
Conform reglementărilor,compartimentul de audit public intern se
constituie şi funcţionează în subordinea directă a conducerii entităţii publice, şi
exercită o funcţie distinctă şi independentă de activităţile entităţii publice. Prin
atribuţiile sale compartimentul de audit public intern nu trebuie să fie implicat în
elaborarea procedurilor de control intern şi în desfăşurarea activităţilor supuse
auditului public intern. Activitatea de audit public intern nu trebuie să fie supusă
ingerinţelor externe începând de la stabilirea obiectivelor auditabile, realizarea
efectivă a lucrărilor şi până la comunicarea rezultatelor.
Compartimentul de audit public intern trebuie să aibă la dispoziţie
metodologii şi sisteme moderne de tehnologie a informaţiei, metode de
analiză,eşantionare statistică şi instrumente de control al sistemelor informatice.
În scopul auditării unor proceduri specifice pot fi contractate servicii de
expertiză sau consultantă din afara entităţii publice. Competenţa şi capacitatea
acestor servicii se verifică,şi lucrările se supervizează de către structura audit
public intern solicitantă(compartimentul de audit public contractant).

Obiectivele şi misiunea compartimentelor de audit public intern.

Aportul compartimentului de audit public intern constă în promovarea

unei culturi privind realizarea managementului eficient în cadrul entităţii
publice.

78
 Compartimentul de audit public intern are ca obiectiv să ajute entitatea
publică în ansamblu şi structurile sale prin intermediul opiniilor şi
recomandărilor:
- să gestioneze mai bine riscurile;
- să asigure o mai bună administrare şi păstrare a patrimoniului;
- să asigure o mai bună monitorizare a conformităţii cu regulile şi
procedurile existente;
- să asigure o evidenţă contabilă şi un management informatic fiabile şi
corect;
- să îmbunătăţească calitatea managementului, a controlului şi auditului
intern;
- să îmbunătăţească eficienţa şi eficacitatea operaţiilor;
Misiunea compartimentului de audit public intern este aceea de a audita
sistemele de control din cadrul entităţii publice în scopul de a evalua eficacitatea
şi performanţa structurilor funcţionale în implementarea politicilor,programelor
şi acţiunilor în vederea îmbunătăţirii continue a acestora. Misiunea de audit
public intern are ca obiective principale asigurarea conformităţii procedurilor şi
operaţiunilor cu normele juridice ceea ce reprezintă auditul de regularitate sau
evaluarea rezultatelor privind obiectivele urmărite şi examinarea impactului
efectiv-auditul de performanţă. Prin obiective ale misiunii de audit se înţeleg
enunţuri generale elaborate de către auditorii interni prin care definesc ceea ce
este prevăzut a se realiza în timpul misiunii.

Atribuţiile compartimentului de audit public intern

Atribuţiile compartimentului de audit sunt:87

1. certificarea trimestrială şi anuală,însoţită de raport de audit,a bilanţului
contabil şi contului de execuţie bugetară la instituţiile publice.
2. examinarea legalităţii, regularităţii şi conformităţii operaţiunilor,
identificarea erorilor, risipei gestiunii defectuoase şi fraudelor, precum şi
propunerea de măsuri şi soluţii de remediere.
3. supravegherea regularităţii sistemelor de funcţionare a deciziilor,
planificare, programarea, organizarea, coordonarea, urmărirea şi controlul
îndeplinirii deciziilor.
4. evaluarea economicităţii,eficacităţii şi eficienţei utilizării resurselor
financiare umane şi materiale.
5. identificarea slăbiciunilor sistemelor de conducere şi de control,precum
şi a resurselor asociate.
Alături de aceste atribuţii,compartimentul de audit public intern,pentru a-
şi atinge obiectivele trebuie să elaboreze şi norme metodologic specifice entităţii
publice în care îşi desfăşoară activitatea,cu avizul UCAAPI,iar în cazul
entităţilor subordonate,respectiv aflate în coordonarea sau sub autoritatea altei

87
O.M.F.P. nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern
M.Of. nr .130/2003.Cap.B.art4 -6

79
entităţi,cu avizul acesteia. Normele metodologice proprii se elaborează în
conformitate cu Normele metodologice generale referitoare la exercitarea
auditului public intern.
Organul ierarhic superior poate decide elaborarea de norme proprii
pentru fiecare unitate subordonată,dacă specificul activităţii acesteia o impune.
Entităţile publice subordonate transmit normele proprii spre avizare la
organul ierarhic superior care a decis obligativitatea elaborării acestora.
Există cazuri în care entităţile publice nu elaborează norme proprii şi
anume:
- Instituţiile publice mici care nu sunt subordonate altor entităţi publice.
În această situaţie misiunile de audit public intern efectuate la nivelul acestora se
efectuează în conformitate cu normele proprii Ministerului Finanţelor Publice.
- Entităţile publice subordonate pentru care entitatea publică de la nivelul
ierarhic imediat superior a decis că organizarea compartimentului de audit
public intern fără obligaţia elaborării de norme proprii.
- În cazul în care la entităţile subordonate s-a hotărât neînfiinţarea
compartimentului de audit public intern. Misiunile de audit public intern
desfăşurate la nivelul entităţilor publice se efectuează în conformitate cu
normele proprii Ministerului Finanţelor Publice.
O altă atribuţie importantă a compartimentului de audit public intern din
cadrul entităţilor publice este elaborarea proiectul planului de audit public
intern. Planificarea sau programarea controalelor şi auditurilor înseamnă
definirea obiectivelor,stabilirea politicilor,a naturii acestora,a calendarului de
proceduri şi testări destinate să îndeplinească obiectivele controlului sau a
misiunilor de audit.
Planificarea activităţii de audit public intern bazată pe analiza riscurilor
are în vedere,elaborarea planului de audit public intern,referatul de
justificare,structura planului de audit public intern şi actualizarea planului de
audit public intern. Proiectarea planului de audit public intern se întocmeşte de
către compartimentul de audit public intern până la data da 30 noiembrie a
anului precedent anului pentru care se elaborează. Selectarea misiunilor de
public intern se face în funcţie de următoarele elemente de fundamentale:
- evaluarea riscului asociat diferitelor structuri,activităţi,programe,proiecte
sau operaţiuni;
- criteriile-semnal sau sugestiile conducătorului entităţii publice respective;
- temele defalcate din planul anual al UCAAPI;Conducătorul entităţii are
obligaţia să ia toate măsurile organizatorice pentru ca tematicile ordonate de
UCAAPI să fie introduse în planul anual de audit public intern al entităţilor
publice,realizate în bune condiţii şi raportate în termenul fixat.
- numărul entităţilor publice subordonate;
- respectarea periodicităţii în auditare,cel puţin odată la trei ani;
- tipurile de audit convenabile pentru fiecare unitate subordonată;
- recomandările Curţii de Conturi.
Compartimentul de audit public intern are sarcină să efectueze activităţi
de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar şi
80
control al entităţii publice sunt transparente şi sunt conforme cu normele de
legalitate,regularitate,economicitate,eficienţa şi eficacitate.
Compartimentul de audit public intern auditează cel puţin odată la trei
ani,toate activităţile desfăşurate de entitatea publică,inclusiv din entităţile
subordonate,cu privire la formarea şi utilizarea fondurilor publice precum şi la
administrarea patrimoniului public. Potrivit legii privind auditul public intern
compartimentul de audit auditează cel puţin odată la trei ani,fără a se limita la
acestea,următoarele:88
a) angajamentele bugetare şi legale din care derivă,direct sau
indirect,obligaţii de plată,inclusiv din fondurile comunitare.
b) plăţile asumate prin angajamente bugetare şi legale,inclusiv din
fondurile comunitare.
c) vânzarea,gajarea,concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul
privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale.
d). concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului
sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
e) constituirea veniturilor,respectiv modul de autorizare şi de stabilire a
titlurilor de creanţă,precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora.
f) alocarea creditelor bugetare.
g) sistemul contabil,fiabilitatea acestuia şi sistemul de luare a deciziilor.
h) sistemele de conducere şi control,precum şi riscurile asociate unor
astfel de sisteme şi sistemele informatice.

Compartimentul de audit public intern raportează asupra constatărilor,

concluziilor şi recomandărilor rezultate din activitatea de audit. Compartimentul
de audit transmite la Unitate Centrală privind armonizarea auditului
intern,structurile teritoriale ale acesteia sau organul ierarhic imediat superior,la
cererea acestora,rapoarte periodice privind constatările,concluziile şi
recomandările rezultate din activităţile lor de audit. Tot în sarcina
compartimentului cade şi elaborarea raportului anual al activităţii de audit intern.
Rapoartele anuale de audit cuprind principalele constatări,concluzii şi
recomandări rezultate din activitatea de audit,progresele înregistrate prin
implementarea recomandărilor,eventualele iregularităţi sau prejudicii constatate
în timpul misiunilor de audit public intern,precum şi informaţii referitoare la
pregătirea profesională.
Compartimentele de audit au atribuţia ca în cazul în care identifică
iregularităţi semnificative sau posibile prejudicii,anunţă imediat conducătorul
entităţii publice şi unităţilor de control intern abilitate.
Structura de audit din cadrul entităţii publice are în vedere verificarea
respectării normelor,instrucţiunilor,precum şi a Codului privind conduita etică şi
profesională din cadrul compartimentului de audit din entităţile

88
O.M.F.P nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern,
Cap. B art.4.pct .c, M.Of. nr.130/2003

81
subordonate,aflate în coordonare sau sub autoritate. Totodată acesta poate iniţia
măsuri corective necesare,în cooperare cu conducătorul entităţii publice în cauză.

Conducătorul compartimentului de audit.

Conducătorul compartimentului de audit public intern este responsabil
pentru auditul intern,respectiv ocupă postul de nivelul cel mai înalt în cadrul
unei entităţi. În cazul în care activităţile de audit intern sunt încredinţate unor
prestatori de servicii externe,responsabilul cu auditul intern şi persoana
însărcinată cu supravegherea executării contractului de servicii şi de asigurare a
calităţii ansamblului acestor activităţi răspund de auditul intern şi de urmărirea
rezultatelor misiunii.
Conducătorul compartimentului de audit public intern este numit sau
destituit de conducătorul entităţii publice,cu avizul UCAAPI. Pentru entităţile
publice subordonate,respectiv aflate în coordonare sau sub autoritatea altei
entităţi,numirea sau destituirea se face cu avizul entităţii publice superioare.
Entitatea publică subordonată solicită avizul de la organul ierarhic
superior. Pentru a obţine calitatea de conducător al compartimentului de audit
intern89 candidaţii pentru funcţia de şef al compartimentului de audit depun la
compartimentul de audit intern următoarele documente:curriculum vitae, minim
două scrisori de recomandare de la persoane calificate,prin care li se atestă
calităţile profesionale,manageriale şi morale,lucrare de concepţie privind
organizarea şi exercitarea auditului intern într-o entitate publică din domeniul
căreia îi aparţine entitatea unde concurează,o declaraţie privind respectarea
prevederilor legale referitoare la incompatibilităţile auditorilor interni.
În situaţia destituirii, conducătorul entităţii publice subordonate notifică
conducătorului de la organul ierarhic superior intenţia de destituire,precum şi
motivele destituirii. Conducătorul de la nivelul ierarhic superior analizează
motivele,efectuează investigaţii,are consultări directe cu şeful compartimentului
de audit public intern care este propus pentru destituire şi,în termen de zece
zile,prezintă în scris avizul favorabil sau nefavorabil privind destituire .
Conducătorul compartimentului de audit este responsabil pentru organizarea şi
desfăşurarea activităţilor de audit public intern şi pentru supervizarea tuturor
etapelor de desfăşurare a misiunii de audit public intern. El asigură resursele
necesare îndeplinirii planului de audit public intern în mod eficient.
Tot în responsabilitatea conducătorului compartimentului cade şi
elaborarea Cartei auditorului intern,care defineşte obiectivele,drepturile şi
obligaţiile auditorului intern,informează despre obiectivele şi metodele de audit
,clarifica misiunea de audit, fixează regulile de lucru între auditor şi audit şi
promovează regulile de conduită.90
Şeful compartimentului de audit intern elaborează un program de
asigurare şi îmbunătăţire a calităţii sub toate aspectele activităţii de audit public

89
O.M.F.P. nr.769 din 13/06/2003 pentru aprobarea procedurii de avizare a numirii/destituirii şefilor
compartimentelor de audit public intern.M.Of. 380/2.06.2003
90
O.M.F.P..nr.38/2003 pt. aprobarea Normelor generale de exercitare a activităţii de audit public intern, Cap.c.
pct.5.1.1, M.Of. 130/2003

82
intern. Programul asigură respectarea de către auditorii interni a
normelor,instrucţiunilor şi codului etic. Conducătorul compartimentului de audit
intern desemnează,pentru fiecare misiune de audit intern,auditori care posedă
cunostinţele, aptitudinile şi competenţele necesare pentru desfăşurarea corectă a
misiunii.
Conducătorul compartimentului de audit intern comunică şi trimite
conducătorului entităţii raportul de audit finalizat,pentru analiză şi
avizare,împreună cu rezultatele consilierii şi punctul de vedere al structurii de
audit intern. După avizare,recomandările cuprinse în raport se comunică
structurii auditate.

3.2. Organizarea internaţională a auditului intern.

Exponentul pe plan internaţional al auditorilor interni şi al structurilor

organizatorice şi funcţionale ale auditului intern este Institutul Auditorilor
Interni,care,aşa cum se autointitulează,este o organizaţie internaţională
dinamică,ce vine în întâmpinarea cerinţelor şi nevoilor unui astfel de
organism,la nivel mondial,al auditorilor interni,apreciindu-se totodată ca istoria
auditului intern este sinonimă cu cea a Institutului Auditorilor Interni,care are
drept deviză:”progres prin împărtăşirea cunoştinţelor”.
Institutul Auditorilor Interni,care-şi are sediul în Statele Unite ale
Americii,a fost înfiinţat în anul 1941 şi are aproximativ 85000 de membri din
mai mult de 120 de ţări şi teritorii.
Principalele direcţii de acţiune ale Institutului Auditorilor Interni se
cuvin a fi sintetizate astfel91:
a) lider mondial în certificare,învăţământ,cercetare şi îndrumare
tehnologică a profesiei;
b) serveşte pe membrii săi în auditul intern,conducere şi control,auditul
sistemelor informatice, învăţământ şi securitate;
c) serveşte ca apărător al intereselor membrilor săi;
d) organizează conferinţe şi seminarii pentru dezvoltarea profesională şi
realizarea de produse la vârf în domeniul educaţional;
e) certificarea profesioniştilor în audit care au îndeplinit condiţiile cerute;
f) efectuarea de verificări asupra calităţii de audit intern;
g) realizarea de proiecte de cercetare în domeniu prin Fundaţia de
Cercetare a Institutului Auditorilor Interni;
h) elaborează standardele de audit intern,îndrumări şi informaţii
referitoare la cele mai bune practici în domeniul auditului intern pentru
practicienii în audit,managementul executiv,consiliile de administraţie,precum şi
comitetelor de audit intern;
Afilierea la Institutul Auditorilor Interni se realizează prin organizarea de
filiale în ţări care solicită înscrierea în Institutul de Audit Intern, prin

91
M. Ghiţă-Auditul Intern-Capitolul 6-Standardizarea auditului intern,pag.101Bucureşti 2004,Ed.Economică
2004-pag.121.

83
organizarea de institute naţionale sau prin înscrierea individuală directă ca
membru al institutului de către auditorii interni. Filialele afiliate la institut
organizează întruniri,reuniuni,conferinţe regionale şi districtuale,îi încurajează
pe membrii săi să-i cunoască ceilalţi membri,să dezvolte contacte profesionale şi
să fie la curent cu problemele şi practicile curente.
Calitatea de membru poate fi membru individual,obişnuit,formator
educator sau membru pe viaţă.
Scopul iniţial al Institutului Auditorilor Interni-IIA a fost acela de
standardizare a activităţii de audit intern,plecând de la definirea
conceptelor,stabilirea obiectivelor şi continuând cu organizarea şi exercitarea
acestuia.
Începând din 1950, Institutul a emis norme proprii de audit
intern,diferite de cele ale auditului extern. În timp acestea s-au generalizat şi din
1970 au devenit standarde de audit intern,care sunt într-o permanentă
transformare datorită evoluţiei societăţii ce se confruntă cu noi provocări.
Institutul Auditorilor Interni elaborează Standardele internaţionale de audit
intern care fac parte din Cadrul general pentru practica profesional. Acest cadru
a fost propus pentru prima data în 1993 de către Grupul de Lucru pentru
Îndrumări şi aprobat de consiliul director al Institutului Auditorilor Interni.
Standardele internaţionale de audit intern sunt elaborate de Institutul Auditorilor
Interni,care a fost înfiinţat în Statele Unite ale Americii,în anul 1941 şi are
aproximativ 8500 de membri,cu filiale în toată lumea. Institutul are drept
obiective să ajute membrii săi pentru a îndeplini şi realiza un audit intern la cel
mai înalt nivel al calităţii. În sarcina acestui institut intră şi
certificarea,învăţământ şi cercetare a profesiei de audit intern.
Cea mai importantă sarcină a Institutului Auditorilor Interni a fost să
elaboreze Cadrul General pentru practica profesională. Acest Cadru a fost
propus pentru prima dată în iunie 1993 de către Grupul de Lucru pentru
Îndrumări şi aprobate de consiliul director al Institutului Auditorilor Interni.
Un alt aspect al Cadrului general este prezentarea Standardelor
Internaţionale de audit intern. Scopul acestor standardelor internaţionale de audit
intern este:
- de a delimita principiile de bază care reprezintă practica de audit intern;
- de a oferi un cadru general pentru realizarea şi promovarea unei game
largi - de activităţi de audit intern care contribuie la dezvoltarea entităţii;
- de a stabili bazele pentru evaluarea exercitării auditului intern;
- de a asigura realizarea unor operaţii şi procese operaţionale îmbunătăţite.
Standardele internaţionale de audit intern sunt structurate astfel:
- standarde de atribuţii(seria 1000);
- standardele de performanţă(seria 2000);
- standardele de implementare;
Standardele de atribuţii abordează caracteristicile organizaţiilor şi
persoanelor care desfăşoară activităţi de audit intern.

84
 Acest cadru general cuprinde92:
a) definiţia auditului intern;
b) CODUL DE ETICĂ;
c) STANDARDELE şi alte îndrumări.

92
S. Crăciun, Op. Cit. – Cap. 5, pag.156

85
 CAPITOLUL IV – PROFESIA DE AUDITOR INTERN

4.1. Profesia de auditor intern

După ce am tratat modul de organizare al auditului intern la nivel

naţional şi internaţional trebuie să vedem cine realizează efectiv această profesie
şi cerinţele care trebuie urmate de auditorii interni pentru a elabora o opinie de
audit la cele mai înalte standarde.
Profesia de auditor intern ca orice profesie este caracterizată prin câteva
elemente, inclusiv:
- Deţinerea unor abilităţi intelectuale specifice,dobândite prin pregătire şi
educaţie;
- Aderarea membrilor săi la un cod comun de valori şi conduită,cod
elaborat de organismul reprezentativ specific,care să includă şi menţinerea unei
imagini în mod esenţial obiective;
- Acceptarea unei datorii faţă de societate în ansamblul său (de obicei în
schimbul unor restricţii în utilizarea unui titlu sau în acordarea unei calificări).
Uneori,datoria membrilor faţă de profesia lor şi faţă de societate poate
părea în conflict cu interesul lor imediat sau cu obligaţia lor de loialitate faţă de
angajator.
Pe baza acestui cadru,este de datoria organismelor membre să elaboreze
cerinţe etice pentru membrii lor în scopul de a asigura cel mai înalt nivel de
calitate a activităţii şi să menţină încrederea publicului în profesia de auditor
intern.
Caracteristica esenţială a unei profesii o constituie acceptarea
responsabilităţilor acesteia faţă de public. Publicul profesiei de audit financiar în
comparaţie cu auditului intern, îl reprezintă clienţii, creditorii, guvernele,
angajatorii, investitorii, precum şi oricine se bazează pe obiectivitatea şi
integritatea auditorilor în menţinerea unei funcţionări organizate. Acest fapt
impune o responsabilitate a profesiunii de auditor financiar faţă de interesul
public. Interesul public este definit ca binele comunităţii de indivizi şi instituţii
pe care îi deserveşte un auditor.
Standardele de audit intern şi audit financiar sunt determinate într-o mare
măsură de interesul public,de exemplu93:
- auditorii independenţi contribuie la menţinerea integrităţii şi bunei
organizări a situaţiilor financiare prezentate instituţiilor financiare ca sprijin
parţial pentru obţinerea de împrumuturi şi acţionarilor pentru obţinerea de
capital;

93
H.G. nr. 30 din 26.08.2004 pentru adoptarea Codului privind conduita etica si profesionala in domeniul
auditului financiar, elaborat de Federatia Internationala a Contabililor (IFAC), editia 2003, M.Of. nr. 966 din
21/10/2004

86
 - directorii financiari îşi desfăşoară activitatea la diverse niveluri în cadrul
unei organizaţii şi contribuie la utilizarea eficientă şi eficace a resurselor
organizaţiei;
- auditorii interni furnizează o asigurare cu privire la existenţa unui
sistem solid de control intern, care sporeşte încrederea în informaţiile financiare
externe ale angajatorului;
- experţii fiscali contribuie la stabilirea încrederii şi eficienţei în sistemul
fiscal şi în aplicarea corectă a acestuia.
- consultanţii în management au o responsabilitate faţă de interesul public
prin susţinerea luării unor decizii solide de management.
Scopul Codului este de a crea cadrul etic necesar desfăşurării profesiei de
auditor intern, astfel încât acesta să îşi îndeplinească cu profesionalism, loialitate,
corectitudine şi în mod conştiincios îndatorările de serviciu şi să se abţină de la
orice faptă care ar putea să aducă prejudicii instituţiei sau autorităţii publice în
care îşi desfăşoară activitatea.
Auditorii interni sunt persoanele care îndeplinesc funcţiile de audit intern
în cadrul compartimentelor din entităţile publice sau în celelalte organe şi
organisme menţionate în legea privind organizarea auditului public intern94.
Auditorii interni pot fi funcţionari publici,ale căror drepturi,obligaţii şi
incompatibilităţi sunt prevăzute în statutul funcţionarilor publici. O alta parte a
auditorilor interni nu sunt funcţionari publici, selectarea şi stabilirea drepturilor
şi obligaţiilor se face în concordanţă cu reglementările proprii de funcţionare a
entităţii publice,precum şi cu prevederile legii din domeniu.
Persoanele care deţin funcţia de auditor intern trebuie să respecte
prevederile Codului de conduită etică a auditorilor interni,în acest sens legislaţia
în vigoare prevede cu claritate care sunt situaţiile concrete în care auditorii sunt
incompatibili cu această situaţie. Legea prevede că persoanele auditori interni
sunt numite de conducătorul entităţii publice,respectiv de organul colectiv de
conducere.
Conducătorul entităţii şi a compartimentului de audit intern pot da aviz
favorabil sau nefavorabil cu privire la numirea în funcţia de auditor intern. Acest
lucru se face pe baza analizei de către seful compartimentului de audit public
intern a dosarelor de înscriere depuse de candidaţii pentru ocuparea postului.
Şeful compartimentului are consultaţii cu aceştia 5-10 zile înainte de data
susţinerii examenului.
Dosarul de concurs cuprinde în mod obligatoriu95:
- declaraţia candidatului privind respectarea prevederilor legale referitoare
la incompatibilităţile auditorilor interni,conform cărora persoanele care sunt
soţi,rude sau afini până la gradul al IV-lea inclusiv cu conducătorul entităţii
publice nu pot fi auditori interni în cadrul aceleiaşi entităţi publice;
- scrisoare de recomandare.

94
Legea 672/2002,privind auditul intern,M.Of. nr.953 din 24 decembrie 2002,art.18.
95
M.Boulescu şi colectiv, Op.Cit. pag127-129

87
 În cazul obţinerii unui aviz favorabil,numirea în funcţie se face de către
conducătorul entităţii publice sau de organul colectiv de conducere,în
conformitate cu prevederile legale referitoare la organizarea şi desfăşurarea
concursurilor sau examenelor pentru ocuparea funcţiei de auditor intern. După
obţinerea funcţiei de auditor intern,acesta trebuie să respecte reglementările în
vigoare în vederea îndeplinirii funcţiei de audit intern. Auditorii interni numiţi
au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcţii în cadrul
sistemului de salarizare a funcţionarilor publici. Totodată auditorii interni
beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25%,aplicat salariului de
baza brut lunar.
Scopul auditorului intern este de a emite o opinie independentă asupra
situaţiei entităţii publice. Pentru obţinerea acesteia auditorul intern trebuie sa
aibă acces la toate datele necesare. În cadrul misiunii de audit ei respectă
secretul profesional a informaţiilor colectate.
Adică auditorul intern pentru a elabora un punct de vedere asupra
legalităţii,eficienţei, eficacităţii şi economicităţii tranzacţiilor şi operaţiunilor
entităţii publice auditorul trebuie să ţină cont de toate documentele care îi sunt
date pentru a fi auditate. Auditorul intern exercită o funcţie independentă de
evaluare care are finalitate elaborarea unor recomandări. În cazul apariţiei şi
detectării unor fraude de orice tip şi nereguli grave,care fac,obiectul auditului
intern acesta trebuie să înştiinţeze imediat pe cale ierarhica ,managementul
superior. Odată cu numirea în funcţie auditorul trebuie să ştie că rezultatele
muncii sale, adică constatările şi recomandările,sunt comunicate conducătorului
compartimentului de audit intern din cadrul entităţii. Deasemenea auditorii
interni nu vor divulga nici un fel de date,fapte sau situaţii pe care le-au constatat
în cursul ori în legătură cu îndeplinirea misiunilor de audit public intern.
Auditorii interni,în intervalul de timp alocat misiunii de audit public intern sunt
responsabili de protecţia documentelor referitoare la auditul intern desfăşurat la
entitatea publică.
Persoanele care au calitatea de auditor intern trebuie:
a) să aibă o atitudine imparţială;
b) să nu aibă prejudecăţi;
c) să evite conflictele de interese,respectiv relaţiile care nu sunt sau care
nu par a fi compatibile cu interesele entităţii. Un conflict de interese poate să
afecteze capacitatea unei persoane de a-şi asuma obiectiv obligaţiile şi
responsabilităţile sale.
d) trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile în mod obiectiv şi independent cu
profesionalism şi integritate,potrivit normelor şi procedurilor specifice activităţii
de audit intern.
Responsabilitatea principală de care trebuie să ţină seama auditorul
intern este să respecte Codul privind conduita etică şi profesională. Scopul
codului este de a crea cadrul etic necesar desfăşurării profesiei de auditor
intern,astfel încât să-şi îndeplinească cu profesionalism, loialitate,corectitudine
şi în mod conştiincios îndatorările de serviciu şi Să se abţină de la orice faptă

88
care ar putea să aducă prejudicii instituţiei sau autorităţii publice în care
desfăşoară activitatea.

4.2. Codul de conduită etică şi profesională a auditorilor interni

Codul etic reprezintă un ansamblu de principii şi reguli de conduită care

guvernează activitatea auditorilor interni. 96 Codul deontologic reprezintă o
declaraţie asupra valorilor şi principiilor care trebuie să urmeze activitatea şi
practica cotidiană a auditorilor interni. El este singura componentă în care se
enunţă principiile şi modul de aplicare pe care auditorul intern are obligaţia să le
respecte, pentru a nu se îndepărta de prevederile standardelor în realizarea
misiunilor de audit intern.
Scopului Codului privind conduită etică a auditorului intern este de
creare a cadrului etic necesar desfăşurării profesiei de auditor intern, astfel încât
acesta sa îşi îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod
conştiincios îndatoririle de serviciu şi sa se abţină de la orice fapta care ar putea
sa aducă prejudicii instituţiei sau autorităţii publice în care îşi desfăşoară
activitatea .Aceasta presupune îndeplinirea următoarelor obiective ale profesiei
de auditor intern:
1. performanţa: desfăşurarea unei activităţi la cei mai înalţi parametri,în
scopul îndeplinirii cerinţelor interesului public, în condiţii de economicitate,
eficienţă şi eficacitate.
2. profesionalism: existenţa unor capacităţi intelectuale şi a experienţei
dobândite prin pregătire şi educaţie şi printr-un cod de valori şi conduită comun
tuturor auditorilor interni. Clienţii,angajatorii şi alte părţi interesate au nevoie de
persoane care să poată fi identificate cu exactitate drept profesionişti în cadrul
domeniului audit intern.
3. calitatea serviciilor: realizarea sarcinilor cu obiectivelor,
responsabilitate, siguranţă şi onestitate. Este necesară asigurarea că toate
serviciile obţinute de la un auditor intern sunt efectuate la cel mai înalt standard
de performanţă.
4. încrederea: auditorii interni în îndeplinirea sarcinilor de serviciu
trebuie sa promoveze cooperarea şi bunele relaţii cu ceilalţi auditori interni şi în
cadrul profesiunii, iar sprijinul şi cooperarea profesională, echilibrul şi
corectitudinea sunt elemente esenţiale ale profesiei de auditor intern, deoarece
încrederea publica şi respectul de care se bucura un auditor intern reprezintă
rezultatul realizărilor cumulative ale tuturor auditorilor interni;
Utilizatorii serviciilor furnizate de auditorii interni trebuie să poată avea
încredere că există un cadru general al conduitei etice şi profesionale care
guvernează desfăşurarea acestora.
5. conduita: auditorii interni trebuie să aibă o conduită ireproşabilă pe
plan profesional şi personal. Un auditor intern trebuie să acţioneze într-o
manieră corespunzătoare reputaţiei profesiei şi trebuie să evite orice

96
O.M.F.P.nr.880/2002 pt. aprobarea Codului privind conduita etica a auditorului intern. M.Of. nr.595/2002

89
comportament care ar putea discredita profesia. Obligaţia de a evita orice
comportament care ar putea discredita profesia impune organismului membru să
ia în considerare,în momentul în care elaborează cerinţe etice, responsabilităţile
auditorilor interni faţă de clienţi,terţe părţi,alţi membri ai profesiei de auditori
interni,personal,angajatori şi public în sens larg
6. credibilitatea:informaţiile furnizate de rapoartele şi opiniile auditului
intern trebuie să fie fidele realităţii şi de încredere.
Codul de conduită etică şi profesională are două componente majore:
- principii fundamentale pentru profesia şi practica de audit public intern.
- reguli de conduită:care impun normele de comportament pentru auditorii
interni şi reprezintă un ajutor pentru interpretarea şi aplicarea lor în practica
având rolul să-i îndrume din punct de vedere etic pe auditorii interni.
În desfăşurarea activităţii auditorii interni sunt obligaţi să respecte
următoarele principii fundamentale:
o INTEGRITATEA.
o INDEPENDENŢA ŞI OBIECTIVITATE.
o CONFIDENŢIALITATE.
o COMPETENŢA PROFESIONALĂ.
o NEUTRALITATE POLITICĂ.
Principiile deontologice prezentate mai sus au la bază 12 reguli de
conduită,care pot fi rezumate astfel97:
- a îndeplini într-un mod corect misiunile;
- a respecta legea;
- a nu participa la activităţi ilegale;
- a respecta etica;
- a fi imparţial;
- a nu accepta nimic care poate să compromită sau să influenţeze deciziile;
- a evidenţia faptele semnificative;
- a proteja informaţiile;
- a nu urmări beneficiile personale;
- a nu face decât ceea ce se poate face;
- a urmări îmbunătăţirea competenţelor;
- a respecta standardele în domeniu;
Regulile de conduită impun normele de comportament pentru auditorii
interni şi reprezintă un ajutor pentru interpretarea principiilor fundamentale şi
aplicarea lor în practică,având rolul să-i îndrume din punct de vedere etic pe
auditorii interni.
Pentru a înţelege mai bine ce presupun principiile fundamentale trebuie
să vedem pe rând cum pot fi interpretate fiecare.

97
J. Renard - Teoria şi practica auditului intern, lucrare editată de Ministerul Finanţelor Publice,Bucureşti 2002,
pag.39-40

90
 4.2.1. Integritatea

Integritatea – Auditorul intern trebuie să fie corect, onest şi incoruptibil,

integritatea fiind suportul încrederii şi credibilităţii acordate raţionamentului
auditorului intern. Integritatea implică nu doar onestitatea,ci şi desfăşurarea
corectă a activităţilor şi sinceritatea. Principiul onestităţii impune tuturor
auditorilor interni obligaţia de a fi corecţi,oneşti din punct de vedere intelectual
şi neimplicaţi în conflicte de interese.
Integritatea auditorilor interni asigură încrederea în raţionamentul
profesional al acestora. Fiecare principiu fundamental are reguli de conduită
care trebuie urmate pentru a da asigurări asupra activităţii efectuate de auditorul
intern în cadrul entităţii publice.
Integritatea presupune:
ƒ exercitarea profesiei cu onestitate, bună credinţă şi responsabilitate.
ƒ respectarea legii şi acţionarea în conformitate cu cerinţele profesiei.
ƒ respectarea şi contribuţia la obiectivele etice legitime ale entităţii.
ƒ se interzice auditorilor interni să ia parte cu bună-ştiinţă la activităţi
ilegale şi angajamente care discreditează profesia de auditor intern sau
entitatea publică din care face parte.
Integritatea în esenţă constituie calitatea din care derivă încrederea
publică şi este criteriul fundamental pe care un auditor îl utilizează în judecarea
deciziilor sale. De asemenea,integritatea se referi la abilitatea unei persoane de a
rezista presiunilor şi de a fi capabil să-şi păstreze independenţa şi obiectivitatea.

4.2.2. Independenţa şi obiectivitatea.

Profesia de auditor intern cere ca aceştia să fie independenţi faţă de

entitatea publică auditată şi faţă de oricare grupuri de interese. Cum am mai
arătat, auditul intern este independent de subiectele auditate dar nu şi de
management. Deoarece conducătorul entităţii sau organul de conducere superior
împreună cu conducătorul compartimentului de audit intern numesc auditorii
interni.
Relaţia dintre aceştia este de la conducător la subaltern,ceea ce afectează
independenţa faţă de conducere.
Totodată auditorii interni trebuie să depună eforturi pentru a fi
independenţi în tratarea problemelor aflate în analiză. Ei trebuie să fie
independenţi atât în practica cât şi în teorie. Auditorii interni trebuie să nu fie
implicaţi în acele atributii în care au un interes legitim sau intemeiat.
Independenţa auditorilor interni,atunci când auditează o entitate publică
nu trebuie să fie afectată de interese personale sau exterioare.

91
 Independenţa presupune98:
a) Independenţa în gândire:
Gândirea care permite exprimarea unei opinii fără a fi afectată de
influenţe care pot compromite raţionamentul profesional îngăduind unui individ
să acţioneze cu integritate şi să îşi exercite obiectivitatea şi scepticismul
profesional.
b) Independenţa în aparenţă:
Evitarea evenimentelor şi circumstanţelor care sunt atât de
semnificative încât o terţă parte raţională şi informată, cunoscând toate
informaţiile relevante, inclusiv metodele de siguranţă aplicate, ar putea
concluziona că integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional al unui
auditor sau al unui membru al unei echipe de audit au fost compromise.
Prin el însuşi termenul poate permite observatorilor presupunerea că o
persoană care exercită raţionamentul profesional trebuie să nu fie implicată în
nici o relaţie economică,financiară sau de altă natură. Acest lucru este imposibil
pentru că orice membru al echipei de audit are relaţii cu ceilalţi membri. Astfel
importanţa relaţiilor economice,financiare sau de altă natură trebuie să fie
evaluată din punct de vedere al unei terţe părţi,care fiind informată în legătură cu
toate informaţiile relevante poate considera relaţiile respective ca fiind
inacceptabile.
Multe situaţii diferite sau combinări de situaţii pot fi relevante şi astfel
este imposibil să definim fiecare situaţie care creează ameninţări asupra
independenţei şi să specificăm acţiunile potrivite care trebuie întreprinse pentru
a reduce aceste ameninţări. Mai mult,natura angajamentelor de asigurare poate fi
diferită şi în consecinţă pot exista diferite ameninţări care solicită aplicarea a
diferite metode de siguranţă. Un cadru general care solicită auditorilor şi
membrilor echipelor de audit să identifice,să evalueze şi să răspundă ameninţării
asupra independenţei nu doar să se conformeze cu un set de reguli care pot fi
arbitrare şi de aceea este în interesul public. Natura tuturor ameninţărilor la
adresa independenţei şi măsurile de siguranţă necesare pentru a elimina toate
riscurile sau de a le reduce la un nivel acceptabil,diferă depinzând de
caracteristicile fiecărui angajament: indiferent dacă angajamentul de audit este:
angajament de audit sau alt tip, şi în cazul unui angajament de audit care nu
este un angajament de audit, există un scop, un subiect în cauză şi utilizatori ai
raportului. Un auditor trebuie de aceea să evalueze atât circumstanţele
relevante,natura angajamentelor şi ameninţările la independenţă atunci când ia o
decizie să accepte sau să continue o misiune,cât şi măsurile de siguranţă
necesare şi dacă o persoană anume poate face parte din echipa de audit.
Standardele internaţionale de audit intern prezintă câteva aspecte
importante când vine vorba de exercitarea profesiei de audit intern:

98
H.G. nr. 30 din 26.08.2004 pentru adoptarea Codului privind conduita etica si profesionala in domeniul
auditului financiar, elaborat de Federatia Internationala a Contabililor (IFAC), editia 2003, M.Of. nr. 966 din
21/10/2004

92
 1. Auditorii interni trebuie să beneficieze de sprijinul conducerii şi al
Consiliului pentru a obţine cooperarea clienţilor de audit şi pentru a-şi exercita
activitatea fără intervenţii
2. Responsabilul auditului intern trebuie să răspundă ierarhic unei
persoane din cadrul organizaţiei cu competenţă suficientă în promovarea
independenţei,în asigurarea unui domeniu cât mai larg al activităţii de audit,
unei desfăşurări adecvate a comunicărilor din cadrul misiunilor de consultanţă
care să aibă suficientă autoritate pentru independenţa comunicărilor în cadrul
misiunilor şi acţiunilor corespunzătoare care decurg din recomandările emise.
3. În mod ideal, responsabilul auditului intern trebuie să raporteze, pe
plan funcţional, Directorului General al organizaţiei.
4. Responsabilul auditului intern trebuie să poată comunica direct cu
Consiliul. O comunicare regulată cu Consiliul contribuie la asigurarea
independenţei sale şi va constitui un mijloc pentru consiliu şi pentru
responsabilul auditului intern de a se informa reciproc asupra problemelor de
interes comun.
5. Comunicarea directă este atunci când responsabilul auditului intern
asistă şi participă în mod regulat la adunările Consiliului, cu privire la
responsabilităţile lor de supervizare privind auditul,raportarea
financiară,conducerea şi controlul. Prezenţa şi participarea activă a
responsabilului auditului intern la aceste reuniuni permit un schimb de
informaţii în ceea ce priveşte planificarea şi activităţile auditului intern.
Responsabilul auditului intern trebuie să se întâlnească în particular cu Consiliul,
cu comitetul de audit sau cu orice alt organ competent cu drept de deliberare, cel
puţin o dată pe an.
6. Independenţa este favorizată atunci când consiliul intervine în numirea
şi înlocuirea responsabilului auditului intern.

4.2.3. Obiectivitatea: este capacitatea auditorilor interni de a manifesta

obiectivitate şi imparţialitate în redactarea precisă şi obiectivă a rapoartelor de
audit. De asemenea au datoria să formuleze în rapoarte concluzii şi opinii bazate
exclusiv pe documentele obţinute şi analizate conform standardelor de audit.
Auditorii interni manifestă un înalt nivel profesional de obiectivitate în
culegerea,evaluarea şi comunicarea informaţiilor despre activitatea şi procesele
supuse examinării. Ei trebuie să facă o evaluare echilibrată a tuturor
circumstanţelor relevante şi nu trebuie sa fie influenţaţi de propriile lor interese
sau de alte persoane în exercitarea raţionamentului profesional.
Regulile de conduită:
- nu vor fi implicaţi în nici o activitate sau relaţie care să afecteze o
evaluare obiectivă.
- nu vor accepta nici un fel de avantaje care ar putea afecta raţionamentul
lor profesional
- vor dezvălui orice document sau fapt cunoscut de ei,care,dacă nu este
dezvăluit, poate denatura rezultatul activităţii pe care o verfică.

93
 - le este interzis să asigure unei entităţi auditate alte servicii decât cele de
audit şi consultanţă.
Auditorii interni sunt obligaţi să prezinte în rapoartele lor orice
documente sau fapte cunoscute de ei,în caz contrar,ar afecta activitatea structurii
auditate.Ei trebuie să folosească toate informaţiile utile primite de la entitatea
auditată şi din alte surse. De aceste informaţii trebuie să se ţină seamă în
exprimarea în mod imparţial a opiniilor.
Responsabilii cu activitatea de audit intern sunt însărcinaţi să analizeze
punctele de vedere exprimate de entitatea auditată şi,în funcţie de pertinenţa
acestora,să formuleze opiniile şi recomandările proprii. Au ca obiectiv să facă o
evaluare echitabilă a tuturor circumstanţelor relevante şi să nu fie influenţaţi de
propriile interese sau de interesele altora în formarea propriei opinii.
Standardele internaţionale de audit spun că “Auditorii interni trebuie să
aibă o atitudine imparţială şi lipsită de prejudecăţi şi să evite conflictele de
interese”99.
Standardele de atribuţii tratează obiectivitatea ca fiind:
1. obiectivitatea este o atitudine mentală de independenţă pe care
auditorii trebuie să o menţină în realizarea misiunilor lor. Auditorii interni nu
trebuie să-şi subordoneze propria judecată, în ceea ce priveşte auditul, judecăţii
altor persoane.
Vom completa această definiţie a obiectivităţii menţionând faptul că este
imperios necesar să se folosească abordări şi metode riguroase.
2. obiectivitate cere ca auditorii interni să-şi realizeze misiunile astfel
încât aceştia să aibă într-adevăr încredere în rezultatul muncii lor şi să nu
existe nici un compromis semnificativ privind calitatea. Auditorii interni nu
trebuie să fie constrânşi în situaţii în care s-ar simţi incapabili să emită judecăţi
profesionale obiective.
3. numirile în cadrul echipei trebuie efectuate astfel încât să se evite orice
conflict de interese sau lipsă de imparţialitate potenţiale sau reale.
Responsabilul auditului intern trebuie să fie informat cu privire la eventualele
conflicte de interese sau influenţă care ar putea afecta independenţa auditorilor.
Se recomandă o rotaţie regulată a auditorilor interni în cadrul echipei.
4. rezultatele aferente activităţilor de audit trebuie să fie examinate
înainte de comunicarea concluziilor auditului,pentru a oferi asigurarea că
activitatea a fost efectuată cu obiectivitate.
5. acceptarea de către auditorul intern a unei sume de bani sau a unui
cadou din partea unui angajat, client, furnizor sau asociat este contrară eticii.
Acest tip de comportament poate lăsa să se înţeleagă că obiectivitatea
auditorului a fost afectată, fie că este vorba de misiuni în desfăşurare, fie de
misiuni viitoare a auditorului. Natura misiunii nu poate sub nici o formă să
justifice acceptarea de sume de bani sau de cadouri. Acceptarea de articole
publicitare (precum stilouri, calendare sau eşantioane) puse la dispoziţia
publicului şi angajaţilor şi de o valoare minimă nu ar trebui să afecteze judecata

99
Standarde de atribuţii: Norma de calificare 1120 ”Obiectivitate individuala”.Sursă: www.cafr.ro

94
profesională a auditorilor interni. Aceştia din urmă trebuie să raporteze fără
întârziere superiorului lor ierarhic orice situaţie în care li s-au oferit sume de
bani sau cadouri importante.
6. activitatea de audit intern trebuie să adopte o politică de angajament
prin evitarea conflictelor de interese sau a oricăror activităţi care ar putea
rezulta într-un posibil conflict de interese.
Există multe situaţii când independenţa auditorului este pusă în pericol.
Independenţa şi obiectivitatea auditorului intern riscă să fie afectate atunci când
auditul intern sau un auditor intern îşi asumă o funcţie pe care ar putea să o
auditeze sau pe care conducerea intenţionează să le-o atribuie. Pentru a aprecia
impactul asupra independenţei şi obiectivităţii sale, auditorul intern trebuie să
ţină cont de următorii factori:
- principiile enunţate de Codul Deontologic şi de Normele pentru Practica
Profesională a auditului intern;
- estimările părţilor implicate în organizaţie, în special estimările
acţionarilor săi, ale Consiliului, ale comitetului de audit, ale conducerii, ale
legiuitorului, ale instanţelor publice şi ale celor de reglementare şi ale asociaţilor
de interes general;
- dispoziţiile şi /sau restricţiile prevăzute de carta auditului intern;
- informaţiile a căror comunicare este obligatorie conform Normelor;
- îndeplinirea ulterioară, în cadrul programului de audit, a funcţiilor sau
responsabilităţilor acceptate de către auditorul intern.
În concluzie un auditor intern trebuie sa fie corect şi nu trebuie să
îngăduie ca obiectivitatea să fie afectate de prejudecăţi,conflicte de interese sau
influenţe externe. Respectarea independenţei elimină relaţiile care pot afecta
obiectivitatea unui auditor în îndeplinirea responsabilităţilor sale profesionale.
Auditorii trebuie să-şi menţină obiectivitatea deoarece ”clienţii, precum şi
ceilalţi utilizatori se bazează pe informaţii furnizate de auditori,tocmai pentru că
ei cred că auditorii prezintă integritate profesională ,independentă şi
obiectivivă”100.

4.2.4. Confidenţialitatea

Auditorii interni sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea în legătură cu

faptele, informaţiile sau documentele despre care iau cunoştinţă în exercitarea
atribuţiilor lor. Auditorii interni respectă valoarea informaţiilor pe care le
primesc şi nu dezvăluie informaţii fără autorizarea celor în drept,cu excepţia
care reprezintă o obligaţie profesională sau legală.
Auditorii interni au obligaţia de a respecta confidenţialitatea
informaţiilor despre afacerile clientului sau angajatorului dobândite dea lungul
prestării serviciilor profesionale. Obligativitatea confidenţialităţii continuă chiar
şi după încetarea relaţiilor între auditorul intern şi client sau angajator.

100
Standarde de atribuţii: Norma de calificare 1120 ”Obiectivitate individuală”. Sursă: www.cafr.ro

95
 Un alt aspect spune:confidenţialitatea trebuie respectată de auditorul
interni,mai puţin în cazul în care există o anumită autorizare în ceea ce priveşte
prezentarea informaţiilor sau există o obligaţie legală sau profesională de a fi
prezentate.
Auditorii interni cât şi cei financiari au obligaţia să se asigure că
personalul din subordine şi persoanele de la care s-a obţinut consultanţă sau
asistenţă respectă principiul confidenţialităţii,adică întreaga echipă însărcinată să
efectueze auditul intern la entităţile publice trebuie să respecte acest principiu.
Echipa de audit public intern este definita ca:“toţi auditorii interni care
participă la angajamentul de audit”101 . Din acest punct de vedere toţi ceilalţi
angajaţi ai auditorului pot influenţa în mod direct rezultatul unui angajament de
audit,fie cei care propun remunerarea, sau care supraveghează în mod direct, sau
oferă consultanţă managerială partenerului unui angajament de audit, în legătură
cu performanţele angajamentului de asigurare. În ceea ce priveşte un angajament
de audit,aici sunt incluşi toţi angajaţii de la nivelele superioare de conducere,
aflaţi ierarhic deasupra partenerului principal al angajamentului, până la
directorul general al entităţii auditate. Pe de alta parte rezultatul activităţii de
audit poate fi influenţat de cei care oferă consultanţă cu privire la tranzacţiile,
evenimentele sau problemele specifice de audit legate de angajamentul de audit
şi acela persoane care asigura asigură controlul calităţii pentru angajamentul de
audit.
Trebuie să ţinem cont de faptul că în ceea ce priveşte un angajament de
audit, toţi angajaţii unei entităţi publice auditate, pot influenţa direct rezultatul
angajamentului de asigurare.
Confidenţialitatea nu este numai o problemă de prezentare a
informaţiilor. Se cere ca un auditor intern, ce a obţinut informaţii în timpul
prestării serviciilor profesionale să nu folosească şi nici să nu pară că foloseşte
informaţia cu scopul de a obţine avantaje personale sau în avantajul unei terţe
părţi.
Calitatea de auditor intern dă dreptul acestuia să aibă acces la mai multe
informaţii confidenţiale despre client sau afacerea angajatorului ce nu sunt,în
mod normal, prezentate publicului. De aceea,auditorul intern trebuie să se
asigure că nu va face prezentări neautorizate altor persoane. Acest lucru nu se
aplică unei prezentări a unor astfel de informaţii făcute în scopul de a înlătura
responsabilitatea auditorului intern în concordanţă cu standardele profesiei.
Următoarele situaţii sau cazuri în care ar trebui luate în considerare în a
determina dacă informaţia confidenţială trebuie luată în considerare:
a) Atunci când prezentarea este autorizată. Atunci când autorizarea
prezentării informaţiilor este dată de client sau de entitatea autorizata, interesul
tuturor părţilor incluzând pe cel al terţilor al căror interese pot fi afectate trebuie
luate în considerare .

101
H.G. nr. 30 din 26.08.2004 pentru adoptarea Codului privind conduita etica si profesionala in domeniul
auditului financiar, elaborat de Federatia Internationala a Contabililor (IFAC), editia 2003, M.Of. nr. 966 din
21/10/2004

96
 b) Atunci când prezentarea este cerută de lege. Exemple de cazuri când
auditorul financiar îi este cerut prin lege să prezinte informaţii confidenţiale in
situaţiile în care acesta este obligat să producă documente sau să ofere probe în
cazul unor proceduri legale; sau să prezinte autorităţii publice în măsură,
nerespectarea prevederilor legale care sunt descoperite. Exista si alte posibilităţi
in care informaţia confidenţiala poate fi prezentata atunci când există o obligaţie
sau drept profesional de a prezenta informaţiile si anume:
- de a respecta standardele tehnice sau cerinţele etice; o astfel de
prezentare nu este contrară cu această secţiune;
- pentru a proteja interesele profesiei de auditor intern în cazul
procedurilor legale;
- pentru a fi în concordanţă cu revizuirea calităţii sau revizuirea colegială
a organismului membru sau a organismului profesional;
- pentru a răspunde unei cereri sau investigaţii făcută de organismul
membru sau organismul profesional.
Regulile de conduită etică şi profesională a principiului confidenţialităţii
arată astfel. Prima regulă spune că:auditorii interni trebuie să fie prudenţi în
folosirea şi protejarea informaţiilor acumulate în cursul activităţii. A doua regulă
spune “ nu vor folosi informaţiile pentru nici un scop personal sau într-o
manieră care poate fi contrar legii sau în detrimentul obiectivelor legitime şi
etice ale entităţii publice”102.
În concluzie un auditor intern trebuie să respecte confidenţialitatea
informaţiilor dobândite pe parcursul derulării serviciilor profesionale şi nu
trebuie să dezvăluie nici o altfel de informaţie fără autorizare corespunzătoare şi
specifică.

4.2.4. Competenţa profesională

Competenţa profesională necesită aplicarea tuturor cunoştinţelor,

aptitudinilor şi experienţa necesare în exercitarea serviciilor de audit intern.
Reglementările în vigoare impun auditorilor interni să îndeplinească atribuţiile
de serviciu cu imparţialitate şi profesionalism, competenţa şi standardele
internaţionale103.
Standardele internaţionale elaborate în domeniul auditului intern
definesc” competenţa profesională reprezintă responsabilitatea şefului auditului
intern şi a fiecărui auditor intern. Responsabilul auditului intern trebuie să se
asigure că pentru fiecare misiune echipa de auditori desemnaţi deţin în mod
colectiv cunoştinţele, priceperea şi competenţele necesare pentru a realiza corect
misiunea” 104 .Auditorii interni trebuie să respecte normele de conduită
profesională. Auditul intern trebuie să deţină sau să dobândească în mod colectiv

102
Ş.Crăciun - Op.Cit. pag.301-302.
103
O.M.F.P. nr. 252 din 3.02.2004 pentru aprobarea Codului privind conduita etică a auditorului intern, M.Of.
nr.128/12.02.2008
104
Standardele internationale de atribuţii-Norma de calificare 1210 „Competenţa” .Sursă: www.cafr.ro

97
cunoştinţele,priceperea şi celelalte competenţe necesare exercitării
responsabilităţilor sale”105.
Orice auditor intern trebuie să deţină anumite cunoştinţe,pricepere şi
competenţe precise în domeniile următoare:
- competenţa în ceea ce priveşte aplicarea normelor, procedurilor şi
tehnicilor de audit este necesară pentru realizarea misiunilor. Competenţa este
capacitatea de utilizare a cunoştinţelor în diversele situaţii care ar putea apărea şi
de a le face faţă fără a recurge în mod excesiv la investigaţii şi asistenţă tehnică;
- competenţa în ceea ce priveşte principiile şi tehnicile contabile este
indispensabilă auditorilor care lucrează mult cu documente şi rapoarte financiare;
- înţelegerea principiilor de management este necesară în vederea
identificării devierilor semnificative în principal de la bunele practici în afaceri .
Înţelegerea implică o capacitate de aplicare a cunoştinţelor generale la situaţiile
care ar putea apărea în cursul desfăşurărilor activităţilor de audit, de identificare
a devierilor semnificative şi de efectuare a cercetărilor necesare pentru a ajunge
la soluţii rezonabile;
- este,de altfel,necesar să fie cunoscute principiile de bază în contabilitate,
economie, drept comercial, fiscalitate,finanţe metode cantitative şi tehnologii ale
informaţiei. Aceste cunoştinţe generale trebuie să permită recunoaşterea
existenţei sau a eventualităţii apariţiei unor probleme şi să determine în acest caz
cercetările suplimentare care trebuie întreprinse sau asistenţa care trebuie
obţinută.
Auditorii interni trebuie să dispună de bune calităţi relaţionale şi de
comunicare eficiente. Auditorii interni trebuie să cunoască bine relaţiile umane
şi să ştie să menţină relaţii bune cu clienţii misiunii. Aceştia trebuie să fie
capabili să comunice oral şi în scris pentru a putea expune clar şi eficace
obiectivele, aprecierile, concluziile şi recomandările misiunii.
Pregătirea şi experienţa auditorilor interni constituie un element esenţial
în atingerea eficacităţii activităţii de audit.
Auditorii interni trebuie să posede cunoştinţe, îndemânare şi alte
competenţe necesare pentru a-şi exercita responsabilităţile individuale,mai ales:
- competenţă în vederea aplicării normelor,procedurilor şi tehnicilor de
audit;
- competenţă în ceea ce priveşte principiile şi tehnicile contabile;
- cunoaşterea principiilor de baza în economie,în domeniul juridic şi în
domeniul tehnologiilor informatice;
- cunoştinţe suficiente pentru a identifica elementele de iregularitate şi
fraudă,nefiind în sarcina auditorilor interni investigarea acestora;
- capacitatea de a comunica oral şi în scris,de a putea expune clar şi
eficient obiectivele,constatările şi recomandările fiecărei misiuni de audit public

105
Standarde de atribuţii-Norma de calificare 1210 „Metode practice de aplicare 1210A”. Sursă: www.cafr.ro.

98
 4.2.4.1. Conştiinţa profesionala

Conştiinţa profesională se referă la conştiinciozitatea şi priceperea pe

care ar trebui să le deţină un auditor intern suficient de prudent şi competent.
Conştiinţă profesională trebuie să ţină cont de complexitatea misiunii realizate.
Acţionând cu conştiinciozitate profesională corespunzătoare,auditorii interni vor
ţine cont de riscurile de a exista greşeli intenţionate, erori sau omisiuni,
ineficienţă , risipă şi conflicte de interese. Va trebui ca auditorii să fie deosebit
de atenţi în ceea ce priveşte situaţiile şi activităţile în care există o probabilitate
mai mare de producere a unor iregularităţi. Deasemenea, ei trebuie să detecteze
existenţă unor controale ineficiente şi să facă recomandări cu privire la
promovarea respectării procedurilor şi a practicilor acceptabile.
Conştiinţa profesională implică conştiinciozitatea şi priceperea
rezonabile necesare pentru executarea misiunii şi nu infailibilitatea sau
performanţele excepţionale. Acest lucru înseamnă că auditorul efectuează
verificări şi controale suficient de aprofundate şi nu examinare detaliată şi a
tuturor operaţiunilor. În consecinţă, auditorul intern nu poate oferi asigurarea
absolută că nu există nici o anomalie sau iregularitate. Totuşi,posibilitatea unor
iregularităţi sau neconformităţi importante trebuie avută în permanenţă în
vedere atunci când auditorul intern întreprinde o misiune de audit.
Conştiinţa profesionala presupune ca auditorii interni să depună toate
eforturile în decursul exercitării funcţiei sale şi să ia în considerare urmatoarele
elemente:
1. perioada de lucru necesară atingerii obiectivelor misiunii de audit;
2. complexitatea şi importanţa domeniilor auditate;
3. pertinenţa şi eficacitatea procesului de gestiune a riscurilor şi de control;
4. probabilitatea existenţei erorilor,iregularităţilor şi a unor disfunctionalităţi
semnificative;
5. costurile implementării unor controale suplimentare în raport cu
avantajale preconizate.
Fiind conştient de faptul ca procedurile de audit public intern nu pot
garanta că toate riscurile semnificative au fost identificate,auditorul intern
trebuie să dea dovadă de o vigilenţa sporită în ceea ce priveşte riscurile
semnificative susceptibile să afecteze obiectivele,activităţile şi resursele entităţii
publice.

4.2.4.2. Formarea profesională continuă

Formarea profesională continuă a auditorilor interni arată

responsabilitatea acestora de a-şi actualiza cunoştinţele. Ei trebuie să se
informeze cu privire la progresele făcute şi la evoluţiile actuale în domeniul
normelor, procedurilor şi tehnicilor de audit. Formarea continuă poate fi
dobândită prin aderarea şi participare la asociaţiile profesionale, prin asistarea la
conferinţe,seminarii,sesiuni de studii şi prin participarea la acţiuni interne de
formare, precum şi din participarea la proiecte de cercetare. Este indicat ca
99
 auditorii interni să obţină o certificare care să le ateste competenţa, cum ar fi
titlul de auditor intern Autorizat(CIA, Certified internal auditor),sau orice alt
titlu eliberat de IFACI în numele IIA.
Un alt aspect al formării profesionale continue îi obligă pe auditorii
interni certificaţi să urmeze o formare profesională continuă adecvată pentru a
putea îndeplini condiţiile pe care le implică certificările obţinute .

4.2.5. Neutralitatea politica

Auditorii interni trebuie sa fie neutri din punct de vedere politic, în scopul
îndeplinirii în mod impartial a activităţilor; în acest sens ei trebuie sa îşi menţină
independenta fata de orice influente politice. Pentru aceasta auditorii interni au
obligaţia ca în exercitarea atribuţiilor ce le revin sa se abţină de la exprimarea
sau manifestarea convingerilor lor politice.
Prezentare schematica a principiilor fundamentale si a regulilor de
conduita aplicabile in cadrul misiunilor de audit intern.106

În desfăşurarea activităţii auditorii Reguli de conduită

interni sunt obligaţi să respecte
următoarele principii fundamentale:

A. Integritatea:
- auditorul intern trebuie să fie
corect, onest şi incoruptibil, integritatea
fiind suportul încrederii şi credibilităţii
acordate raţionamentului auditorului
intern.
A. Integritatea:
- exercitarea profesiei cu
onestitate, bună-credinţă şi
responsabilitate;
- respectarea legii şi acţionarea în
conformitate cu cerinţele profesiei; -
respectarea şi contribuţia la obiectivele
etice legitime ale entităţii; - se interzice
auditorilor interni să ia parte cu bună-
ştiinţă la activităţi ilegale şi
angajamente care discreditează profesia
de auditor intern sau entitatea publică
din care face parte.

B. Independenţa şi obiectivitatea B. Independenţa şi obiectivitatea

1. Independenţa:
a) independenţa faţă de entitatea a) Se interzice auditorilor interni:
auditată şi oricare alte grupuri de - să se implice în activităţi sau în
interese este indispensabilă; relaţii care ar putea să fie în conflict cu

106
M.Boulescu si colectiv.Op.Cit.Pag.130.

100
 b) auditorii interni au obligaţia: - să interesele entităţii publice şi care ar
depună toate eforturile pentru a fi putea afecta o evaluare obiectivă;
independenţi în tratarea problemelor - să asigure unei entităţi auditate
aflate în analiză; - să fie independenţi şi alte servicii decât cele de audit şi
imparţiali în teorie şi în practică; - să nu consultanţă;
se implice în acele atribuţii în care au - să primească, în timpul misiunii
un interes legitim sau întemeiat; lor, din partea celui auditat avantaje de
c) în toate probleme legate de natură materială sau personală care
munca de audit independenţa ar putea să afecteze obiectivitatea
auditorilor interni să nu fie afectată de evaluării lor.
interese personale sau exterioare. b) Auditorii interni sunt obligaţi să
2. obiectivitatea: prezinte în rapoartele lor orice
În activitatea lor auditorii interni au documente sau fapte cunoscute de ei
obligaţia: care, în caz contrar, ar afecta activitatea
- să manifeste obiectivitate şi structurii auditate.
imparţialitate în redactarea precisă şi
obiectivă a rapoartelor;
- să formuleze în rapoarte concluzii
şi opinii bazate exclusiv pe
documentele obţinute şi analizate
conform standardelor de audit;
- să folosească toate informaţiile
utile primite de la entitatea auditată şi
din alte surse. De aceste informaţii
trebuie să se ţină seama în exprimarea
în mod imparţial a opiniilor;
- să analizeze punctele de vedere
exprimate de entitatea auditată şi, în
funcţie de pertinenţa acestora, să
formuleze opiniile şi recomandările
proprii;
- să facă o evaluare echitabilă a
tuturor circumstanţelor relevante şi să
nu fie influenţaţi de propriile interese
sau de interesele altora în formarea
propriei opinii.

C. Confidenţialitatea C. Confidenţialitatea
a) auditorii interni sunt obligaţi să - se interzice folosirea de către
păstreze confidenţialitatea în legătură auditorii interni a informaţiilor obţinute
cu faptele, informaţiile sau în cursul activităţii lor în scop personal
documentele despre care iau cunoştinţă sau într-o manieră care poate fi contrară
în exercitarea atribuţiilor lor. legii, în detrimentul obiectivelor
b) este interzis ca auditorii interni să legitime şi etice ale entităţii auditate.
utilizeze în interes personal sau în
101
beneficiul unui terţ informaţiile
dobândite în exercitarea atribuţiilor de
serviciu.
c) în cazuri excepţionale auditorii
interni pot furniza aceste informaţii
numai în condiţiile expres prevăzute în
normele legale în vigoare.

D. Competenţa profesională D. Competenţa profesională

Auditorii interni sunt obligaţi să-şi a) auditorii interni au obligaţia:
îndeplinească atribuţiile de serviciu - să se comporte într-o manieră
cu profesionalism, competenţă, profesională, în toate activităţile pe care
imparţialitate şi la standarde le desfăşoară, să aplice standarde şi
internaţionale, aplicând cunoştinţele, norme profesionale şi să manifeste
aptitudinile şi experienţa dobândită. imparţiabilitate în îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu;
- să se angajeze numai în acele
misiuni în care au cunoştinţele,
aptitudinile şi experienţa necesare;
- să utilizeze metode şi practici de
cea mai bună calitate în activităţile pe
care le realizează. în desfăşurarea
auditului şi în elaborarea rapoartelor
auditorii interni au datoria de a adera la
postulatele de bază şi la standardele de
audit general acceptate;
- să-şi îmbunătăţească în mod
continuu cunoştinţele, eficienţa şi
calitatea activităţii lor; - să aibă un nivel
corespunzător de studii de specialitate,
pregătire şi experienţă profesională
elocventă; - să cunoască legislaţia de
specialitate şi să se preocupe în mod
continuu de creşterea nivelului de
pregătire, conform standardelor
internaţionale.
b) se interzice auditorilor
interni să-şi depăşească atribuţiile de
serviciu.

E. neutralitatea politică
Auditorii interni:
- trebuie să fie neutri din punct de
vedere politic, în scopul îndeplinirii
în mod imparţial a activităţilor. în
102
acest sens ei trebuie să-şi menţină
independenţa faţă de orice influenţe
politice;
- au obligaţia ca în exercitarea
atribuţiilor ce le revin să se abţină de
la exprimarea sau manifestarea
convingerilor lor politice.

103
 CAPITOLUL V – PROCEDURA DE DESFASURARE A
MISIUNILOR DE AUDIT

Legiuitorul din România a elaborat in vederea implementării activităţii

de audit norme generale metodologice privind exercitarea acestui tip de
activitate. Normele in cauza au fost structurate astfel încât cuprind modul de
organizare a activităţii de audit intern; procedurile si metodele standard utilizate
in derularea misiunilor de audit intern precum si modul de implementare a
rezultatelor acestei activităţi.
In capitolele anterioare s-a prezentat organizarea si funcţionarea auditului
intern din tara noastră. Se va prezenta in continuare metodologia de derulare a
unei misiuni de audit intern la entităţile publice. Pentru aceasta vor fi descrise
procedurile si modelele standard ale documentelor utilizate. Pentru derularea
unei misiunii de audit public intern se utilizează procedurile şi modelele
standard ale documentelor ce sunt prezentate in continuare :

5.1. Etapele derulării unei misiunii de audit intern.

Se parcurg următoarele etape :

E1-Pregatirea misiunii de audit;
E2- Intervenţia la fata locului;
E3- Raportul de audit intern;
E4- urmărirea recomandărilor.

Schema generala privind derularea unei misiuni de audit; etapele si

documentele utilizate sunt prezentate in continuare:107

107
Ordin M.F.P. nr. 38/2003 Partea a II-a Norme metodologice privind misiunea de audit public intern, pct.7,
M.Of. 130/2003

104
Etape Proceduri Documente
┌────────────────────────┐
│Ordinul de serviciu A-01│
┌──────────────────────────┐ │Declaraţia de │
┌─────>│Iniţierea auditului │ ──>│independenta A-02│
│ │P01, P02, P03 │ │Notificarea privind │
│ └──────────────────────────┘ │declanşarea misiunii │
│ ┌──────────────────────────┐ │de audir public │
├─────>│Colectarea şi prelucrarea │ │intern B-01│
│ │informaţiilor P04 │ └────────────────────────┘
│ └──────────────────────────┘
┌────────────┐ │ ┌──────────────────────────┐ ┌────────────────────────┐
│Pregătirea ├─┼────> │ Analiza riscurilor P05 │ ──>│Tabelul <<puncte tari şi│
│misiunii de │ │ │ │ │puncte slabe>> C-01 │
│ audit │ │ └──────────────────────────┘ └────────────────────────┘
└────┬───────┘ │ ┌──────────────────────────┐ ┌────────────────────────┐
│ │ │Elaborare programului de │ ──>│Programul de audit A03 │
│ │ │audit public intern P06 │ │Programul preliminar al │
│ │ └──────────────────────────┘ │interventiilor la fata │
│ │ │locului A03-1 │
│ │ └────────────────────────┘
│ │ ┌──────────────────────────┐ ┌────────────────────────┐
│ └────> │Deschiderea şedinţei P07 │ ──>│Minuta şedinţei de │
│ └──────────────────────────┘ │deschidere B-02 │
│ └────────────────────────┘
│ ┌──────────────────────────┐ ┌────────────────────────┐
│ ┌────> │Colectarea deovezilor P08 │ ──>│Teste A-04│
│ │ └──────────────────────────┘ │Formularele constata- │
│ │ │rilor de audit A-05│
│ │ └────────────────────────┘
│ │ ┌──────────────────────────┐ ┌────────────────────────┐
V ├────> │Constatarea şi raportarea │ │Formular de constatare │
┌───────────┐ │ │iregularitatilor P09 │ ──>│şi raportare a iregula- │
│Intervenţia│ │ └──────────────────────────┘ │ritatilor A-06│
│la fata ├──┤ └────────────────────────┘
│locului │ │
└───┬───────┘ │ ┌──────────────────────────┐ ┌────────────────────────┐
│ ├────> │Revizuirea documentelor de│ ──>│Nota centralizatoare a │
│ │ │lucru P10 │ │documentelor de lucru │
│ │ └──────────────────────────┘ │ C-02│
│ │ └────────────────────────┘
│ │ ┌──────────────────────────┐ ┌────────────────────────┐
│ └────> │Închiderea sediului P11 │ ──>│Minuta şedinţei de │
│ └──────────────────────────┘ │închidere B-03 │
│ └────────────────────────┘
│ ┌──────────────────────────┐ ┌────────────────────────┐
V ┌────> │Elaborarea proiectului de │ ──>│Proiect de raport A 07-1│
┌───────────┐ │ │raport de audit P12 │ │ │
│Raportul de│ │ └──────────────────────────┘ └────────────────────────┘
│audit ├──┤
│public │ │ ┌──────────────────────────┐
│intern │ ├────> │Transmiterea proiectului │
└───┬───────┘ │ │de Raport P13 │
│ │ └──────────────────────────┘
│ │ ┌──────────────────────────┐ ┌────────────────────────┐
│ ├────> │Reuniunea de conciliere │ ──>│Minuta Reuniunii de │
│ │ │P14 │ │conciliere B-04 │
│ │ └──────────────────────────┘ └────────────────────────┘
│ │ ┌──────────────────────────┐ ┌────────────────────────┐
│ ├────> │Raportul final P15 │ ──>│Raportul final A07-2 │
│ │ └──────────────────────────┘ └────────────────────────┘
│ │ ┌──────────────────────────┐
│ ├────> │Supervizarea P16 │
│ │ └──────────────────────────┘
│ │ ┌──────────────────────────┐
│ └────> │Difuzarea Raportului de │
│ │audit public intern P17 │
│ └──────────────────────────┘
│
V
┌───────────┐ ┌──────────────────────────┐ ┌────────────────────────┐
│ Urmărirea │ │Urmărirea recomandărilor │ ──>│Fişa de urmarie a │
│recomanda- ├────── > │P18 │ │Recomandărilor A-08 │
│rilor │ └──────────────────────────┘ └────────────────────────┘
│ │
└───────────┘

105
 5.1.1. Etapa „Pregătire misiunii de audit public intern”108
A.01. Ordinul de serviciu
Ordinul de serviciu se întocmeşte de şeful compartimentului de audit
public intern, pe baza planului anual de audit public intern aprobat de
conducătorul entitatii publice. Ordinul de serviciu reprezintă mandatul de
intervenţie dat de către compartimentul de audit public intern.
Ordinul de serviciu repartizează sarcinile de serviciu auditorilor interni,
astfel încât aceştia sa poată demara misiunea de audit.
A.02. Declaraţia de independenta
Independenta auditorilor interni selectaţi pentru realizarea unei misiuni de
audit public intern, trebuie declarata. În acest sens fiecare auditor intern trebuie
sa întocmească o declaraţie de independenta.
B.01. Notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern
Compartimentul de audit public intern notifica entitatea/structura auditata
cu 15 zile înainte de declanşarea misiunii de audit public intern, despre scopul,
principalele obiective, durata acesteia, precum şi despre faptul ca pe parcursul
misiunii vor avea loc intervenţii la fata locului al căror program va fi stabilit
ulterior, de comun acord.
P.04. Colectarea şi prelucrarea informaţiilor
P.o4.1. Colectarea informaţiilor
În aceasta etapa auditorii interni solicita şi colectează informaţii cu
caracter general despre entitatea si structura auditata. Aceste informaţii trebuie
sa fie pertinente şi utile pentru a atinge următoarele scopuri:
a) identificarea principalelor elemente ale contextului instituţional şi
socio-economic în care entitatea/structura auditata îşi desfăşoară activitatea;
b) cunoaşterea organizării entităţii/structurii auditate, a tehnicilor sale de
lucru şi a diferitelor nivele de administrare, conform organigramei;
c) identificarea punctelor cheie ale funcţionarii entităţii/structurii auditate
şi ale sistemelor sale de control, pentru o evaluare prealabilă a punctelor tari şi
slabe;
d) identificarea şi evaluarea riscurilor cu incidenta semnificativă;
e) identificarea informaţiilor probante necesare pentru atingerea
obiectivelor controlului şi selecţionării tehnicilor de investigare adecvate.
P.04.2. Prelucrarea informaţiilor
Prelucrarea informaţiilor consta în:
a) analiza structurii si entităţii auditate şi activităţii sale (organigrama,
regulamente de funcţionare, fise ale posturilor, circuitul documentelor);
b) analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea entităţii si
structurii auditate;
c) analiza factorilor susceptibili de a împiedică buna desfăşurare a
misiunii de audit public intern;
d) analiza rezultatelor controalelor precedente;

108
Ordin M.F.P. nr. 38/2003, Norme metodologice privind misiunea de audit public intern, pct.8, M.Of.
130/2003

106
 e) analiza informaţiilor externe referitoare la entitatea si structura auditata.
P.05. Identificarea obiectelor auditabile
P.05.1 Obiectul auditabil
Obiectul auditabil reprezintă activitatea elementara a domeniului auditat,
ale cărei caracteristici pot fi definite teoretic şi comparate cu realitatea practica.
P.05.2. Etapele identificării obiectelor audiabile
Identificarea obiectelor audiabile se realizează în 3 etape:
a) detalierea fiecărei activităţi în operaţii succesive descriind procesul de
la realizarea acestei activităţi pana la înregistrarea ei (circuitul auditului);
b) definirea pentru fiecare operaţiune în parte a condiţiilor pe care trebuie
sa le îndeplinească din punct de vedere al controalelor specifice şi al riscurilor
aferente (ce trebuie sa fie evitate);
c) determinarea modalităţilor de funcţionare necesare pentru ca entitatea
sa atingă obiectivul şi sa elimine riscul.
P.05.3. Lista centralizatoare a obiectelor auditabile
Lista centralizatoare a obiectelor auditabile, definite sub aspectele
caracteristicilor specifice şi ale riscurilor asociate, constituie suportul analizei
riscurilor.
P.05. Analiza riscurilor
P.05.1. Definirea riscului
Riscul reprezintă orice eveniment, acţiune, situaţie sau comportament cu
impact nefavorabil asupra capacităţii entităţii publice de a realiza obiectivele.
P.05.2. Categorii de riscuri
Categorii de riscuri:
a) Riscuri de organizare (neformalizarea procedurilor): lipsa unor
responsabilităţi precise; insuficienta organizare a resurselor umane;
documentaţia insuficienta, neactualizata;
b) Riscuri operaţionale: neînregistrarea în evidentele contabile; arhivare
necorespunzătoare a documentelor justificative; lipsa unui control asupra
operaţiilor cu risc ridicat;
c) Riscuri financiare: plati nesecurizate, nedetectarea operaţiilor cu risc
financiar;
d) Riscuri generate de schimbările legislative, structurale, manageriale etc.
P.05.3. Componentele riscului
Componentele riscului sunt:
- probabilitatea de apariţie;
- nivelul impactului, respectiv gravitatea consecinţelor şi durata acestora.
P.05.4. Scopul analizei riscurilor
Analiza riscului reprezintă o etapa majoră în procesul de audit public
intern, care are drept scopuri:
a) sa identifice pericolele din entitatea si structura auditata;
b) sa identifice dacă controalele interne sau procedurile entităţii si
structurii auditate pot preveni, elimina sau minimiza pericolele;
c) sa evalueze structura si evoluţia controlului intern al entităţii si
structurii auditate.
107
 P.05.5. Fazele analizei riscurilor
Fazele analizei riscurilor sunt următoarele:
a) analiza activităţii entităţii/structurii auditate;
b) identificarea şi evaluarea riscurilor inerente, respectiv a riscurilor, de
eroare semnificativă a activităţilor entităţii/structurii auditate, cu incidenta
asupra operaţiilor financiare;
c) verificarea existenţei controalelor interne, a procedurilor de control
intern, precum şi evaluarea acestora;
d) evaluarea punctelor slabe, cuantificarea şi împărţirea lor pe clase de
risc.
Auditorii interni trebuie sa integreze în procesul de identificare şi
evaluare a riscurilor semnificative şi pe cele depistate în cursul altor misiuni.
P.05.6. Măsurarea riscurilor
Măsurarea riscurilor depinde de probabilitatea de apariţie a riscului şi de
gravitatea consecinţelor evenimentului. Pentru realizarea măsurării riscurilor se
utilizează drept instrumente de măsurare, criteriile de apreciere.
P.05.6.1. Măsurarea probabilităţii
Criteriile utilizate pentru măsurarea probabilităţii de apariţie a riscului
sunt:
a) aprecierea vulnerabilităţii entităţii;
b) aprecierea controlului intern.
Probabilitatea de apariţie a riscului variază de la imposibilitate la
certitudine şi este exprimată pe o scara de valori pe trei nivele:
- probabilitate mica;
- probabilitate medie;
- probabilitate mare.
a) Aprecierea vulnerabilităţii entităţii
Pentru a efectua aprecierea, auditorul va examina toţi factorii cu incidenta
asupra vulnerabilităţii domeniului auditabil, cum ar fi:
- resursele umane;
- complexitatea prelucrării operaţiilor;
- mijloacele tehnice existente.
Vulnerabilitatea se exprima pe trei nivele:
- vulnerabilitate redusă;
- vulnerabilitate medie;
- vulnerabilitate mare.
b) Aprecierea controlului intern
Aprecierea controlului intern se face pe baza unei analize a calităţii
controlului intern al entităţii, pe trei nivele:
- control intern corespunzător;
- control intern insuficient;
- control intern cu lipsuri grave.
P.05.6.2. Măsurarea gravitaţii consecinţelor evenimentului (nivelul
impactului)

108
 Nivelul impactului reprezintă efectele riscului în cazul producerii sale şi
se poate exprima pe o scara valorică pe trei nivele:
- impact scăzut;
- impact moderat;
- impact ridicat.

Probabilitate
^ ┌──────────┐ ┌──────────┐ ┌──────────┐
mare │ │ │ │ │ │ │
│ └──────────┘ └──────────┘ └──────────┘
│ ┌──────────┐ ┌──────────┐ ┌──────────┐
medie │ │ │ │ │ │ │
│ └──────────┘ └──────────┘ └──────────┘
│ ┌──────────┐ ┌──────────┐ ┌──────────┐
mica │ │ │ │ │ │ │
│ └──────────┘ └──────────┘ └──────────┘
└──────────────────────────────────────────────────────>
Impact
scăzut moderat ridicat

P.05.6.3. Metoda - model de analiza a riscurilor

Prezentele norme metodologice exemplifica efectuarea analizei riscurilor
prin parcurgerea următorilor paşi:
a) identificarea (listarea) operaţiilor/activităţilor auditabile, respectiv a
obiectelor auditabile. În aceasta faza se analizează şi se identifica
activităţile/operaţiile precum şi a interdependentele existente între acestea,
fixându-se perimetrul de analiza;
b) identificarea ameninţărilor, riscurilor inerente posibile, asociate acestor
operaţiuni/activităţi, prin determinarea impactului financiar al acestora;
c) stabilirea criteriilor de analiza a riscului. Recomandam utilizarea
criteriilor: aprecierea controlului intern, aprecierea cantitativă şi aprecierea
calitativă;
d) stabilirea nivelului riscului pentru fiecare criteriu, prin utilizarea unei
scări de valori pe trei nivele, astfel:
d1) pentru aprecierea controlului intern: control intern corespunzător -
nivel 1; control intern insuficient - nivel 2; control intern cu lipsuri grave - nivel
3;
d2) pentru aprecierea cantitativă: impact financiar slab - nivel 1; impact
financiar mediu - nivel 2; impact financiar important - nivel 3;
d3) pentru aprecierea calitativă: vulnerabilitate redusă - nivel 1;
vulnerabilitate medie - nivel 2; vulnerabilitate mare - nivel 3.
c) stabilirea punctajului total al criteriului utilizat (T). Se atribuie un factor
de greutate şi un nivel de risc fiecărui criteriu. Produsul acestor doi factori da
punctajul pentru criteriul respectiv iar suma punctajelor pentru o anumită
operaţie/activitate auditabila conduce la determinarea punctajului total al riscului
operaţiei/activităţii respective. Punctajul total al riscului se obţine utilizând
formulele:

n
T = Σ P(i) x N(i)
109
 i= 1

Unde:
P(i) = ponderea riscului pentru fiecare criteriu;
N(i) = nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat;
sau

T = N1 x N2 x....x Ni, unde

N = nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat.

f) clasarea riscurilor, pe baza punctajelor totale obţinute anterior, în: risc

mic, risc mediu, risc mare;
g) ierarhizarea/operaţiunilor activităţilor ce urmează a fi auditate,
respectiv elaborarea tabelului puncte tari şi puncte slabe. Tabelul punctelor tari
şi punctelor slabe prezintă sintetic rezultatul evaluării fiecărei
activităţi/operaţiuni/teme analizate şi permite ierarhizarea riscurilor în scopul
orientării activităţii de audit public intern, respectiv stabilirea tematicii în detaliu.
Tabelul prezintă în partea stanga rezultatele analizei riscurilor
(domeniile/obiectele auditabile, obiectivele specifice, riscuri, indicatori şi indici),
iar în partea dreapta opinia şi comentariile auditorului intern.
┌───────┬─────────┬───────┬──────────────────────────┬───────────────┐
│Domeniu│Obiective│Riscuri│ Opinie │ Comentariu │
├───────┼─────────┼───────┼─────┬──────────┬─────────┼───────────────┤
│ │ │ │ F/f │Consecinţe│Gradul de│ │
│ │ │ │ │ │încredere│ │
├───────┼─────────┼───────┼─────┼──────────┼─────────┼───────────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │
└───────┴─────────┴───────┴─────┴──────────┴─────────┴───────────────┘

P.06. Elaborarea tematicii în detaliu a misiunii de audit public intern

Tematica în detaliu cuprinde totalitatea domeniilor/obiectelor de auditat
selectate (obiectivele de îndeplinit), este semnată de şeful compartimentului de
audit public intern şi adusă la cunostinta principalilor responsabili ai
entitatii/structurii auditate în cadrul şedinţei de deschidere.
A.03. Programul de audit public intern
Programul de audit public intern este un document intern de lucru al
compartimentului de audit public intern, care se întocmeşte în baza tematicii
detaliate. Cuprinde pe fiecare obiectiv din tematica detaliată acţiunile concrete
de efectuat necesare atingerii obiectivului, precum şi repartizarea acestora pe
fiecare auditor intern.
Programul de audit public intern are drept scopuri:
a) asigura şeful compartimentului de audit public intern ca au fost luate în
considerare toate aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit public
intern;
b) asigura repartizarea sarcinilor şi planificarea activităţilor, de către
supervizor.

110
 A.03.1 Programul preliminar al interventiilor la fata locului109
Programul preliminar al interventiilor la fata locului se întocmeşte în baza
programului de audit public intern şi prezintă în mod detaliat lucrările pe care
auditorii interni isi propun sa le efectueze, respectiv studiile, cuantificarile,
testele, validarea acestora cu materiale probante şi perioadele în care se
realizează aceste verificări la fata locului.
P07. Deschiderea intervenţiei la fata locului
P.07.1. Şedinţa de deschidere
Şedinţa de deschidere a intervenţiei la fata locului se derulează la unitatea
auditata, cu participarea auditoriilor interni şi a personalului entităţii şi structurii
auditate.
Ordinea de zi a şedinţei de deschidere trebuie sa cuprindă:
a) prezentarea auditorilor interni;
b) prezentarea obiectivelor misiunii de audit public intern;
c) stabilirea termenelor de raportare a stadiului verificărilor;
d) prezentarea tematicii în detaliu;
e) acceptarea calendarului întâlnirilor;
f) asigurarea condiţiilor materiale necesare derulării misiunii de audit
public intern.
Entitatea auditata poate solicita amânarea misiunii de audit, în cazuri
justificate (interese speciale, lipsa de timp, alte circumstanţe). Amânarea trebuie
discutata cu compartimentul de audit public intern şi notificată la conducătorul
entităţii publice.
B.02. Minuta şedinţei de deschidere
Data şedinţei de deschidere, participanţii, aspectele importante discutate
trebuie consemnate în minuta şedinţei de deschidere.
P.08. Notificarea privind realizarea intervenţiilor la fata locului
Compartimentul de audit public intern trebuie sa notifice
entitatea/structura auditata despre programul verificărilor la fata locului, inclusiv
perioadele de desfăşurare. Odată cu aceasta notificare trebuie sa se transmită şi
Carta auditului intern.

5.1.2- Etapa „Intervenţia la fata locului (munca de teren)”.110

P.08.2. Definire şi etape

Intervenţia la fata locului consta în colectarea documentelor, analiza şi
evaluarea acestora.
Intervenţia la fata locului cuprinde următoarele etape:
a) cunoaşterea activităţii/sistemului/procesului supus verificării şi
studierea procedurilor aferente;
b) intervievarea personalului auditat;

109
Ordin M.F.P. nr. 38/2003, Norme metodologice privind misiunea de audit public intern, pct.8.8.2, M.Of.
130/2003
110
Ordin M.F.P. nr. 38/2003, Norme metodologice privind misiunea de audit public intern, pct.9, M.Of.
130/2003

111
 c) verificarea înregistrărilor contabile;
d) analiza datelor şi informaţiilor;
e) evaluarea eficientei şi eficacităţii controalelor interne;
f) realizarea de testări;
g) verificarea modului de realizare a corectării acţiunilor menţionate în
auditările precedente (verificarea realizării corectării )
P.08.2. Tehnici şi instrumente de audit intern
P.08.2.1. Principalele tehnici de audit intern
P.08.2.1.1. Verificarea - asigura validarea, confirmarea, acurateţea
înregistrărilor, documentelor, declaraţiilor, concordanta cu legile şi
regulamentele, precum şi eficacitatea controalelor interne.
Tehnicile de verificare sunt:
a) Comparaţia: confirma identitatea unei informaţii după obţinerea
acesteia din doua sau mai multe surse diferite;
b) Examinarea: presupune urmărirea în special a detectării erorilor sau a
iregularităţilor;
c) Recalcularea: verificarea calculelor matematice;
d) Confirmarea: solicitarea informaţiei din doua sau mai multe surse
independente (a treia parte) în scopul de a validării acesteia;
e) Punerea de acord: procesul de potrivire a doua categorii diferite de
înregistrări;
f) Garantarea: verificarea realităţii tranzacţiilor înregistrate prin
examinarea documentelor, de la articolul înregistrat spre documentele
justificative;
g) Urmărirea: reprezintă verificarea procedurilor de la documentele
justificative spre articolul înregistrat. Scopul urmăririi este de a verifica dacă
toate tranzacţiile reale au fost înregistrate.
P.08.2.12. Observarea fizica reprezintă modul prin care auditorii interni
îşi formează o părere proprie.
P.08.2.1.3 Interviul se realizează de către auditorii interni prin
intervievarea persoanelor auditate/implicate/interesate. Informaţiile primite
trebuie confirmate cu documente.
P.08.2.1.4. Analiza consta în descompunerea unei entităţi în elemente,
care pot fi izolate, identificate, cuantificate şi măsurate distinct.
P.08.3. Principalele instrumente de audit intern
P.9.08.3.1. Chestionarul cuprinde întrebările pe care le formulează
auditorii interni. Tipurile de chestionare sunt:
a) chestionarul de luare la cunoştinţă (CLC) - cuprinde întrebări
referitoare la contextul socio-economic, organizarea interna, funcţionarea
entităţii/structurii auditate;
b) chestionarul de control intern (CCI) - ghidează auditorii interni în
activitatea de identificare obiectivă a disfuncţiilor şi cauzelor reale ale acestor
disfuncţii;
c) chestionarul-lista de verificare (CLV) - este utilizat pentru stabilirea
condiţiilor pe care trebuie sa le îndeplinească fiecare domeniu auditabil.
112
Cuprinde un set de întrebări standard privind obiectivele definite,
responsabilităţile şi metodele mijloacele financiare, tehnice şi de informare,
resursele umane existente.
P.08.3.2. Tabloul de prezentare a circuitului auditului (pista de audit),
care permite:
- stabilirea fluxurilor informaţiilor, atribuţiilor şi responsabilităţilor
referitoare la acestea;
- stabilirea documentaţiei justificative complete;
- reconstituirea operaţiunilor de la suma totală pana la detalii individuale
şi invers.
P.08.3.3. Formularele constatărilor de audit public intern - se
utilizează pentru prezentarea fundamentată a constatărilor auditului public intern.
a) Fişa de identificare şi analiza problemelor (FIAP) - se întocmeşte
pentru fiecare disfuncţionalitate constatată. Prezintă rezumatul acesteia, cauzele
şi consecinţele, precum şi recomandările pentru rezolvare. FIAP trebuie sa fie
aprobată de către coordonatorul misiunii, confirmată de reprezentanţii
entităţii/structurii auditate şi supervizata de şeful compartimentului de audit (sau
de către înlocuitorul acestuia).
b) Formularul de constatare şi raportare a iregularităţilor - se întocmeşte
în cazul în care auditorii interni constata existenta sau posibilitatea producerii
unor iregularităţi. Se transmite imediat şefului compartimentului de audit public
intern, care va informa în termen de 3 zile conducătorul entităţii publice şi
structura de control abilitata pentru continuarea verificărilor.
P.08.4. Dosarele de audit public intern
Dosarele de audit public intern - prin informaţiile conţinute asigura
legatura între sarcina de audit, intervenţia la fata locului şi raportul de audit
public intern. Dosarele stau la baza formulării concluziilor auditorilor interni.
Tipuri de dosare de audit public intern:
a) Dosarul permanent cuprinde următoarele secţiuni:
Secţiunea A - Raportul de audit public intern şi anexele acestuia:
- ordinul de serviciu;
- declaraţia de independenta;
- rapoarte (intermediar, final, sinteza recomandărilor);
- fişele de identificare şi analiza problemelor (FIAP);
- formularele de constatare a iregularitatilor;
- programul de audit.
Secţiunea B - Administrativă:
- notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern;
- minuta şedinţei de deschidere;
- minuta reuniunii de conciliere;
- minuta şedinţei de închidere;
- corespondenta cu entitatea/structura auditata.
Secţiunea C - Documentaţia misiunii de audit public intern:
- strategii interne;
- reguli, regulamente şi legi aplicabile;
113
 - proceduri de lucru;
- materiale despre entitatea/structura auditata (îndatoriri, responsabilităţi,
număr de angajaţi, fişele posturilor, graficul organizaţiei, natura şi locaţia
înregistrărilor contabile);
- informaţii financiare;
- rapoarte de audit public intern anterioare şi externe;
- informaţii privind posturile cheie/fluxuri de operaţii;
- documentaţia analizei riscului.
Secţiunea D - Supervizarea şi revizuirea desfăşurării misiunii de audit
public intern şi a rezultatelor acesteia:111
- revizuirea raportului de audit public intern;
- răspunsurile auditorilor interni la revizuirea raportului de audit public
intern.
b) Dosarul documentelor de lucru - cuprinde copii xerox a documentelor
justificative, extrase din acestea, care trebuie sa confirme şi sa sprijine
concluziile auditorilor interni. Dosarul este indexat prin atribuirea de litere şi
cifre (E,F,G,...) pentru fiecare secţiune/obiectiv de audit din cadrul Programului
de audit. Indexarea trebuie sa fie simpla şi uşor de urmărit.
P.08.5. Revizuirea
Revizuirea se efectuează de către auditorii interni, înainte de întocmirea
proiectului Raportului de audit public intern, pentru a se asigura ca documentele
de lucru sunt pregătite în mod corespunzător.
P.08.6. Păstrarea şi arhivarea dosarelor de audit public intern
Dosarele de audit public intern sunt proprietatea entităţii publice şi sunt
confidenţiale. Ele trebuie păstrate pana la îndeplinirea recomandărilor din
raportul de audit public intern, după care se arhivează în concordanta cu
reglementările legale privind arhivarea.
P11. Şedinţa de închidere a intervenţiei la fata locului are drept scop
prezentarea opiniei auditorilor interni, a recomandărilor finale din proiectul
Raportului de audit public intern şi a calendarului de implementare a
recomandărilor. Se întocmeşte o minuta a şedinţei de închidere.

5.1.3 . Etapa “ Raportul de audit public intern ‘ P12 .

P12. Elaborarea proiectului de Raport de audit public intern (raport

intermediar)112
În elaborarea proiectului Raportului de audit public intern trebuie sa fie
respectate următoarele cerinţe:
a) constatările trebuie sa aparţină domeniului/obiectivelor misiunii de
audit public intern şi sa fie susţinute prin documente justificative
corespunzătoare;

111
Ordin M.F.P. nr. 38/2003, Norme metodologice privind misiunea de audit public intern, pct.9.3, M.Of.
130/2003
112
Ordin M.F.P. nr. 38/2003, Norme metodologice privind misiunea de audit public intern, pct.10, M.Of.
130/2003

114
 b) recomandările trebuie sa fie în concordanta cu constatările şi sa
determine reducerea riscurilor potenţiale;
c) raportul trebuie sa exprime opinia auditorului intern, bazată pe
constatările efectuate;
d) se întocmeşte pe baza FIAP-urilor.
În redactarea proiectului Raportului de audit public intern, trebuie sa fie
respectate următoarele principii:
a) constatările trebuie sa fie prezentate într-o maniera pertinenta şi
incontestabila;
b) evitarea utilizării expresiilor imprecise (se pare, în general, uneori,
evident), a stilului eliptic de exprimare, limbajului abstract;
c) promovarea unui limbaj cat mai uzual şi a unui stil de exprimare
concret;
d) evitarea tonului polemic, jignitor, tendenţios;
e) ierarhizarea constatărilor (numai cele importante vor fi prezentate în
sinteza sau la concluzii);
f) evidenţierea aspectelor pozitive şi a îmbunătăţirilor constatate de la
ultima misiune de audit public intern.
A 07-1. Structura proiectului de Raport de audit public intern
Proiectul Raportului de audit public intern trebuie sa cuprindă cel puţin
următoarele elemente:
a) scopul şi obiectivele misiunii de audit public intern;
b) date de identificare a misiunii de audit public intern (baza legală,
ordinul de serviciu, echipa de auditare, unitatea/structura organizatorică auditata,
durata acţiunii de auditare, perioada auditata);
c) modul de desfăşurare a acţiunii de audit intern (sondaj/exhaustiv,
documentare; proceduri, metode şi tehnici utilizate; documente/materiale
examinate; materiale întocmite în cursul acţiunii de audit public intern);
d) constatări efectuate;
e) concluzii şi recomandări;
f) documentaţia-anexa (notele explicative; note de relaţii; situaţii, acte,
documente şi orice alt material probant sau justificativ).
P13. Transmiterea proiectului de Raport de audit public intern
Proiectul de Raport de audit public intern se transmite la structura auditata,
iar aceasta poate trimite în maxim 15 zile de la primire punctele sale de vedere.
Punctele de vedere primite trebuie analizate de către auditorii interni.
P 14. Reuniunea de conciliere
În termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere, auditorii interni
organizează reuniunea de conciliere cu structura auditata în cadrul căreia se
analizează constatările şi concluziile în vederea acceptării recomandărilor
formulate. Se întocmeşte o minuta privind desfăşurarea reuniunii de conciliere.
P 15. Elaborarea Raportului de audit public intern
Raportul de audit public intern trebuie sa includă modificările discutate şi
convenite din cadrul reuniunii de conciliere. Raportul de audit public va fi
însoţit de o sinteza a principalelor constatări şi recomandări.Şeful
115
compartimentului de audit public intern trebuie sa informeze UCAAPI sau
organul ierarhic imediat superior despre recomandările care nu au fost avizate de
conducătorul entităţii publice. Aceste recomandări vor fi însoţite de
documentaţia de susţinere.
P 17. Difuzarea Raportului de audit public intern
Şeful compartimentului de audit public intern trimite Raportul de audit
public intern, finalizat, împreună cu rezultatele concilierii şi punctul de vedere al
entităţii/structurii auditate conducătorului entităţii publice care a aprobat
misiunea, pentru analiza şi avizare.Pentru instituţia publica mica, Raportul de
audit public intern este transmis spre avizare conducătorului acesteia. După
avizarea recomandărilor cuprinse în Raportul de audit public intern, acestea vor
fi comunicate structurii auditate.Curtea de Conturi are acces la Raportul de audit
public intern în timpul verificărilor pe care le efectuează.
5.1.4. Urmărirea recomandărilor”.P18.113
Obiectivul acestei etape este asigurarea ca recomandările menţionate în
Raportul de audit public intern sunt aplicate întocmai, în termenele stabilite, în
mod eficace şi ca, conducerea a evaluat riscul de neaplicare a acestor
recomandări. Structura auditată trebuie sa informeze compartimentul de audit
public intern asupra modului de implementare a recomandărilor.
Responsabilitatea structurii auditate
Responsabilitatea structurii auditate în aplicarea recomandărilor consta în:
- elaborarea unui plan de acţiune, însoţit de un calendar privind
îndeplinirea acestuia;
- stabilirea responsabililor pentru fiecare recomandare;
- punerea în practica a recomandărilor;
- comunicarea periodică a stadiului progresului acţiunilor;
- evaluarea rezultatelor obţinute.
Responsabilitatea compartimentului de audit public intern
Compartimentul de audit public intern verifica şi raportează la UCAAPI
sau la organul ierarhic imediat superior, după caz, asupra progreselor înregistrate
în implementarea recomandărilor.
Compartimentul de audit public intern va comunica conducătorului
entităţii publice stadiul implementării recomandărilor.
P 16. Supervizarea misiunii de audit public intern
Şeful compartimentului de audit public intern este responsabil cu
supervizarea tuturor etapelor de desfăşurare a misiunii de audit public intern.
Scopul acţiunii de supervizare este de a asigura ca obiectivele misiunii de
audit public intern au fost atinse în condiţii de calitate, astfel:
a) oferă instrucţiunile necesare (adecvate) derulării misiunii de audit;
b) verifica executarea corecta a programului misiunii de audit;
c) verifica existenta elementelor probante;

113
Ordin M.F.P. nr. 38/2003, Norme metodologice privind misiunea de audit public intern, pct.11, M.Of.
130/2003

116
 d) verifica dacă redactarea raportului de audit public intern, atât cel
intermediar cat şi cel final, este exactă, clara, concisă şi se efectuează în
termenele fixate.
În cazul în care şeful compartimentului de audit public intern este implicat
în misiunea de audit, supervizarea este asigurata de un auditor intern desemnat
de acesta.

5.2.Tipul si modelul documentelor elaborate in cadrul unei misiuni de

audit.

Documentele elaborate cu prilejul derulării unei misiuni de audit intern

au fost standardizate in normele de procedura in care scop s-a elaborate un ghid
procedural.114 Se vor prezenta in continuare acest tip si model de documente:

5.2.1. Procedura – P.01 ordinul de serviciu

Scopul:
De a repartiza sarcinile de serviciu pe auditori interni, astfel încât aceştia
sa poată demara misiunea de audit public intern.

Premise:
Ordinul de serviciu reprezintă mandatul de intervenţie dat de către
compartimentul de audit public intern şi se întocmeşte de către şeful acestui
compartiment, pe baza planului anual de audit public intern.
Procedura:
Şeful Compartimentului de audit public intern
1. Repartizează sarcinile de serviciu pe fiecare auditor în parte;
2. Întocmeşte Ordinul de serviciu pe baza planului anual de audit public
intern.
Personalul de secretariat
3. Aloca un număr Ordinului de serviciu;
4. Asigura copii ale Ordinului de serviciu fiecărui membru al echipei de
audit.
Auditorii
5. Iau la cunostinta de Ordinul de serviciu şi de sarcinile repartizate.
Exemplu:

114
Ordin M.F.P. nr. 38/2003, Norme metodologice privind misiunea de audit public intern, Partea a III-a Ghid
procedural, M.Of. 130/2003

117
 Model A-01
Entitatea publica
Nr. ..... Data ......
ORDIN DE SERVICIU

În conformitate cu prevederile ....... şi cu Planul anual de audit public

intern, se va efectua o misiune de audit public intern la ......... în
perioada ........ ………….
Scopul misiunii de audit este ......... iar obiectivele acesteia
sunt......................
Menţionăm ca se va efectua un audit
de ...........................................................
Echipa de audit public intern este formată din următorii
auditori.....................

Conducătorul Compartimentului de audit public intern

4.2.2. Procedura P.02 declararea independentei

Scopul:
De a demonstra independenta auditorilor fata de entitatea/structura
auditata.
Premise:
În vederea desemnării auditorilor interni pentru efectuarea misiunii de
audit public intern vor fi verificate incompatibilităţile personale ale acestora.
Astfel, un auditor nu va fi desemnat acolo unde exista incompatibilităţi
personale, doar dacă repartizarea lui este imperios necesară, fiind furnizată în
acest sens o justificare din partea conducătorului Compartimentului de audit
public intern. Dacă în timpul efectuării misiunii de audit apare o
incompatibilitate, reală sau presupusa, auditorii sunt obligaţi sa informeze de
urgenta conducerea.
Procedura:
Auditorii
1. Completează Declaraţia de Independenta - Model A02;
Şeful de serviciu
2. Verifica Declaraţia de Independenta;
3. Identifica incompatibilitate semnalata de către auditori şi stabileşte
modalitatea în care aceasta poate fi atenuata;
4. Aproba Declaraţiile de Independenta;
Auditorii
5. Îndosariază Declaraţia de independenta în dosarul de audit;
6. Dacă în timpul misiunii apare o incompatibilitate reală sau presupusa,
informează de urgenta conducerea.
Declaraţia de Independenţă - Model A02

118
 Entitatea publica.............
A fi completat de către auditori, inclusiv consultanţii:
Numele............................ Data .............
Misiunea de audit public intern .........................
Incompatibilităţi
În legătura cu entitatea/structura auditată. ....... Da Nu
Aţi avut/aveţi vreo relaţie oficială, financiară sau personală cu cineva care ar putea
sa va limiteze măsura în care puteţi sa va interesaţi, sa descoperiţi sau să constataţi
slăbiciuni de audit în orice fel?
Aveţi idei preconcepute fata de persoane, grupuri, organizaţii sau obiective care ar
putea sa va influenţeze în misiunea de audit?
Aţi avut/aveţi funcţii sau aţi fost/sunteţi implicat(a) în ultimii 3 ani într-un alt mod
în activitatea entităţii/structurii ce va fi auditată?
Aveţi responsabilităţi în derularea programelor şi proiectelor finanţate integral sau
parţial de Uniunea Europeană?
Aţi fost implicat în elaborarea şi implementarea sistemelor de control ale
entităţii/structurii ce urmează a fi auditată?
Sunteţi soţ/şotie, ruda sau afin pana la gradul al patrulea inclusiv cu conducătorul
entităţii/structurii ce va fi auditată sau cu membrii organului de conducere
colectivă?
Aveţi vreo legătura politica, socială care ar rezulta dintr-o fosta angajare sau
primirea de redevenţe de la vreun grup anume, sau organizaţie sau nivel
guvernamental?
Aţi aprobat înainte facturi, ordine de plata, şi alte instrumente de plata pentru
entitatea/structura ce va fi auditata?
Aţi ţinut anterior contabilitatea la entitatea/structura ce va fi auditată?
Aveţi vreun interes direct sau unul de fond financiar indirect la entitatea/structura
ce va fi auditată?
Dacă în timpul misiunii de audit, apare orice incompatibilitate personală, externa
sau organizaţionala care ar putea sa va afecteze abilitatea dvs. de a lucra şi a face
rapoartele de audit imparţiale, notificaţi şeful Compartimentului de audit public
intern de urgenta?

Auditor, Conducător Compartiment de audit public intern,

Model A-02
Entitatea publica
Se completează de către Şeful de serviciu
1. Incompatibilităţi personale (a se trece din pagina anterioară)
2. Pot fi negociate/diminuate incompatibilităţile?
Dacă da, explicaţi cum anume

Data şi semnătura__________

119
 5.2.3. Procedura P.03 notificarea privind declanşarea misiunii de
audit intern

Scopul:
Sa informeze entitatea/structura auditată de declanşarea misiunii de audit
public intern.
Premise:
Se intenţionează ca prin notificarea entităţii/structurii auditate sa se
asigure desfăşurarea corespunzătoare a procedurilor de audit.
Procedura:
Auditorii
1. Pregătesc adresa de notificare către părţile interesate în vederea
transmiterii acesteia cu 15 zile înainte de declanşarea misiunii de audit public
intern;

Conducătorul Compartimentului de audit

2. Verifica adresa de notificare;
3. Semnează adresa de notificare;
Personalul de secretariat
4. Aloca un număr adresei de notificare şi o transmite entităţii/structurii
auditate;
Auditorii
5. Includ domeniile de interes (dacă se comunica) în programul de audit;
6. Îndosariază copia adresei de notificare în dosarul permanent.

Model B-01
Entitatea publică_________
Data___________________

NOTIFICAREA PRIVIND DECLANŞAREA MISIUNII DE AUDIT PUBLIC

INTERN
Către: Părţile interesate
De la: Conducătorul Compartimentului de audit public intern
Ref.: Denumirea misiunii de audit public intern
Stimate(a)..........................
În conformitate cu Planul anual de audit public intern, urmează ca în
perioada de ........... sa efectuam o misiune de audit public intern cu tema ...... la
(numele entităţii/structurii auditate).
Auditul va examina responsabilităţile asumate de către (numele
entităţii/structurii auditate) şi va determina dacă aceasta îşi îndeplineşte
obligaţiile sale într-un mod eficient şi efectiv.
120
 Va vom contacta ulterior pentru a stabili de comun acord o şedinţa de
deschidere în vederea discutării diverselor aspecte ale misiunii de audit,
cuprinzând:
- prezentarea auditorilor;
- prezentarea principalelor obiective ale misiunii de audit public intern;
- programul intervenţiei la fata locului;
- scopul misiunii de audit public intern;
- alte aspecte.
Pentru o mai buna înţelegere a activităţii dumneavoastră, va rugăm sa ne
puneţi la dispoziţie următoarea documentaţie necesară: ....................
Dacă aveţi unele întrebări privind aceasta acţiune, va rog sa contactaţi pe
(numele auditorului) sau pe mine.
Cu stima Data
_____________ ___________

Conducătorul Compartimentului de audit public intern

5.2.4. Procedura P-04 colectarea şi prelucrarea informaţiilor

Scopul:
Cunoaşterea domeniului auditabil îl ajuta pe auditor sa se familiarizeze cu
entitatea/structura auditată. Colectarea informaţiilor facilitează procedurile de
analiza de risc şi cele de verificare.

Premise:
Colectarea este, în fapt, pregătirea informaţiilor în vederea efectuării
analizei de risc şi pentru identificarea informaţiilor necesare, fiabile, pertinente
şi utile pentru a atinge obiectivele misiunii de audit public intern.
Colectarea informaţiilor presupune:
- identificarea principalelor elemente ale contextului instituţional şi socio-
economic în care entitatea/structura auditată îşi desfăşoară activitatea;
- analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea entităţii/structurii
auditate;
- analiza entităţii/structurii auditate şi activităţile sale (organigrama,
regulamente de funcţionare, fise ale posturilor, procedurile scrise);
- analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfăşurare a misiunii
de audit public intern;
- identificarea punctelor cheie ale funcţionarii entităţii/structurii auditate şi
ale sistemelor sale de control, pentru o evaluare prealabilă a punctelor tari şi
slabe;
- sa identifice constatările semnificative şi recomandările din rapoartele de
audit precedente care ar putea sa afecteze stabilirea obiectivelor misiunii de
audit public intern;
- identificarea şi evaluarea riscurilor cu incidenta semnificativă;

121
 - sa identifice surse potenţiale de informaţii care ar putea fi folosite ca
dovezi ale auditului şi sa considere validitatea şi credibilitatea acestor informaţii.
Procedura:
Auditorii
1. Identifica legile şi regulamentele aplicabile entităţii/structurii auditate;
2. Obţin organigrama, regulamentele de funcţionare, fise ale posturilor,
proceduri scrise ale entităţii/structurii auditate;
3. Identifica personalul responsabil;
4. Identifica circuitul documentelor;
5. Obţin exemplare ale rapoartelor de audit anterioare;
6. Aduna date statistice asupra performantei pentru a-i sprijini în faza de
analiza a riscului;
7. Se familiarizează cu activitatea entităţii/structurii auditate;
Conducătorul Compartimentului de audit public intern
8. Revede documentaţia;
9. Organizează o şedinţa pentru identificarea obiectivelor auditabile şi a
criteriilor de analiza de risc. Reevaluează stabilirea obiectivelor, a scopului
auditului şi a metodologiei, după caz.

5.2.5. Procedura P.05 analiza riscurilor

Scopul:
Analiza riscului reprezintă o etapa majoră în procesul de audit public
intern, care are drept scopuri: identificarea pericolelor din entitatea/structura
auditată, dacă controalele interne sau procedurile entităţii/structurii auditate pot
preveni, elimina sau minimiza pericolele, evaluarea structurii/evoluţiei
controlului intern al entităţii/structurii auditate
Premise:
Reprezintă un punct de pornire în elaborarea tabelului "puncte tari şi
puncte slabe".
Aprecierea unui risc are la baza doua estimări:
- gradul de gravitate al pierderii care poate sa rezulte ca urmare a riscului
(sau al consecinţelor directe şi indirecte);
- probabilitatea ca riscul sa revină (noţiune cuantificata formal).
Riscurile potenţiale se pot concretiza în recomandări de audit, acestea
depinzând de rezultatele de la controalele, testările şi verificările anterioare.
Punctele forte şi punctele slabe se exprima calitativ şi cantitativ în funcţie
de rezultatele aşteptate şi de condiţiile de obţinere a acestora.
Un punct forte sau un punct slab trebuie sa fie exprimat în funcţie de un
obiectiv de control intern sau de o caracteristica urmărită, pentru a asigura buna
funcţionare a entităţii/structurii auditate sau atingerea unui rezultat scontat.
Procedura:
Auditorii
1. Din activitatea desfăşurata în timpul colectării şi prelucrării
informaţiilor, pregătesc o lista centralizatoare a obiectelor auditabile;
122
 2. Identifica ameninţările (riscurile) asociate acestor operaţiuni/activităţi;
3. Stabilesc criteriile de analiza a riscurilor;
4. Stabilesc ponderea fiecărui criteriu al riscului;
5. Stabilesc nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat;
6. Stabilesc punctajul total al criteriului utilizat;
7. Clasează riscurile pe baza punctajelor totale obţinute;
8. Ierarhizează operaţiunile activităţilor ce urmează a fi auditate, respectiv
elaborează Tabelul puncte tari şi puncte slabe;
9. Transmit Tabelul puncte tari şi puncte slabe şi constatările făcute către
conducătorul Compartimentului de audit public intern;
Conducătorul Compartimentului de audit public intern
10. Organizează o şedinţa pentru identificarea obiectivelor de audit şi a
criteriilor de analiza de risc. Reevaluează stabilirea obiectivelor, a scopului
auditului şi a metodologiei, după caz;
11. Avizează Tabelul puncte tari şi puncte slabe şi Fişele de Constatare şi
Analiza a Problemelor iniţiate pentru fiecare control potenţial.

Auditorii
12. Îndosariază Tabelul puncte tari şi puncte slabe în dosarul permanent,
secţiunea C.

Exemplu
Entitatea publica
Model C-01 Tabelul "PUNCTE TARI ŞI PUNCTE SLABE"

Denumirea misiunii de audit .... Perioada supusă auditului

Întocmit de ......... Data .....
Aprobat de .......... Data .....
┌────────┬─────────┬───────┬──────────────────────────────────┬──────────┐
│Domeniul│Obiective│Riscuri│ Opinie │ │
│ │ │ ├───┬──────────┬───────────────────┤ │
│ │ │ │F/f│Consecinţe│Gradul de încredere│Comentariu│
│ │ │ │ │ │ │ │
├────────┼─────────┼───────┼───┼──────────┼───────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │
└────────┴─────────┴───────┴───┴──────────┴───────────────────┴──────────┘

Ghidul de Evaluare al controlului intern

Controlul intern este
Dacă
SLAB
- conducerea şi/sau personalul demonstrează o atitudine necooperanta şi
nepăsătoare cu privire la conformitate, păstrarea dosarelor, sau reviziile externe.
- auditurile anterioare sau studiile preliminare au descoperit probleme
deosebite.
- analiza dezvăluie ca nu sunt în funcţiune tehnici de control adecvate şi
suficiente.
123
 - procedurile de control intern lipsesc sau sunt puţin utilizate.
POTRIVIT
- conducerea şi personalul demonstrează o atitudine cooperanta cu privire
la conformitate, păstrarea dosarelor şi reviziilor externe.
- Auditurile anterioare sau studiile preliminare au descoperit anumite
probleme, dar conducerea a luat măsuri de remediere şi a răspuns satisfăcător la
recomandările auditului.
- analiza arata ca sunt în funcţiune tehnici de control adecvate şi suficiente.
PUTERNIC
- conducerea şi personalul demonstrează o atitudine constructivă, existând
preocuparea de a anticipa şi înlătura problemele.
- auditurile anterioare şi studiile preliminare nu au descoperit nici un fel
de probleme.
- analiza arata ca sunt în funcţiune numeroase şi eficiente tehnici de
control intern.
- procedurile sunt bine susţinute de documente.

5.2.6. Procedura P.06 elaborarea programului de audit

Scopul:
Asigura conducătorul Compartimentului de audit public intern ca au fost
luate în considerare toate aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit
public intern şi asigura repartizarea sarcinilor şi planificarea activităţilor, de
către supervizor.
Premise:
Programul de audit este un document intern de lucru al Compartimentului
de audit public intern, care se întocmeşte în baza tematicii detaliate. Cuprinde pe
fiecare obiectiv din tematica detaliată acţiunile concrete de efectuat necesare
atingerii obiectivului, precum şi repartizarea acestora pe fiecare auditor intern.
Programul preliminar al intervenţiilor la fata locului se întocmeşte în baza
Programului de audit public intern şi prezintă detaliat lucrările pe care auditorii
interni îşi propun sa le efectueze, respectiv studiile, cuantificările, testele,
validarea acestora cu materiale probante şi perioadele în care se realizează aceste
verificări la fata locului.
Procedura:
Auditorii
1. Pregătesc programul de audit, incluzând următoarele elemente:
- obiectivele auditului;
- testările care se vor efectua;
- alte proceduri de audit şi teste, după caz.
2. Pregătesc o Nota cu următoarele anexe:
- colectarea şi prelucrarea datelor;
- tabelul "Puncte tari şi puncte slabe";
- programul preliminar al intervenţiilor la fata locului.

124
Conducătorul Compartimentului de audit
3. Organizează şedinţa de analiza.
4. Verifica Nota şi anexele acesteia.
5. Analizează şi modifica după caz documentele prezentate.
6. Aproba Nota şi anexele.

Auditorii
7. Indosariaza programul de audit - Model A-03.
8. Utilizează programul de audit în efectuarea misiunii.

Exemplu
Model A-03
Entitatea publica

PROGRAMUL DE AUDIT

Denumirea misiunii de audit ..... Perioada

supusă auditului ....
Întocmit de ..... Data ....
Aprobat de ...... Data ....
┌────────────────┬────────────────────┬───────┬─────────────┬──────────────────┐
│OBIECTIVE │ Activităţi │Durata │Persoanele │ Locul │
│ │ │ │implicate │ desfăşurării │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│Tema generală │ │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ ........ │ │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│Obiective: │ │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│A. Enunţarea │ │ │ │ │
│obiectivului (A)│ │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│B. Enunţarea │ │ │ │ │
│obiectivului (B)│ │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │1. Ordinul de │ │Conducătorul │Entitatea publica │
│ │serviciu │ │Compartimen- │ │
│ │ │ │tului de │ │
│ │ │ │audit public │ │
│ │ │ │intern │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │2. Declaraţia de │ │Auditorii │ Entitatea publica│
│ │independenta │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │3. Notificarea │ │Auditorii │ Entitatea publica│
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│Obiectivul A │ │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │Colectarea şi │ │Auditorii │Entitatea publica/│
│ │prelucrarea │ │ │Entitatea auditata│
│ │informaţiilor │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │- testul 1 │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │- testul 2 │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │ .......... │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │Prelucrarea testelor│ │Auditorii │Entitatea publica/│
│ │ │ │ │Entitatea auditata│
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │Elaborarea │ │ │ │
│ │FIAP-urilor │ │ │ │

125
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │adunarea dovezilor │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │Constatarea şi │ │Auditorii │Entitatea publica │
│ │raportarea │ │ │ │
│ │iregularitatilor │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │Întocmirea │ │ │ │
│ │Formularului de │ │ │ │
│ │constatare şi │ │ │ │
│ │raportare a │ │ │ │
│ │iregularitatilor │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │Revizuirea │ │Auditorii │Entitatea publica │
│ │documentelor │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │Indosarierea │ │Auditorii │Entitatea publica │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│Obiectivul B │Colectarea şi │ │Auditorii │Entitatea publica/│
│ │prelucrarea │ │ │Entitatea auditata│
│ │informaţiilor │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │- testul 1 │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │- testul 2 │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │ ........... │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │Prelucrarea testelor│ │Auditorii │Entitatea publica/│
│ │ │ │ │Entitatea auditata│
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │elaborarea │ │ │ │
│ │FIAP-urilor │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │adunarea dovezilor │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │Constatarea şi │ │Auditorii │Entitatea publica │
│ │raportarea │ │ │ │
│ │iregularitatilor │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │Întocmirea │ │ │ │
│ │Formularului de │ │ │ │
│ │constatare şi │ │ │ │
│ │raportare a │ │ │ │
│ │iregularitatilor │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │Revizuirea │ │Auditorii │Entitatea publica │
│ │documentelor │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │Indosarierea │ │Auditorii │Entitatea publica │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │4. Şedinţa de │ │Auditorii │Entitatea publica/│
│ │ închidere │ │ │Entitatea auditata│
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │5. Elaborarea │ │Auditorii │Entitatea publica │
│ │ Proiectului de │ │ │ │
│ │ raport │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │6. Transmiterea │ │Conducătorul │Entitatea publica │
│ │ Proiectului de │ │Compartimen- │ │
│ │ raport │ │tului de │ │
│ │ │ │audit public │ │
│ │ │ │intern │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │7. Reuniunea de │ │Auditorii │Entitatea publica/│
│ │ conciliere │ │ │Entitatea auditata│
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │8. Raportul de │ │Auditorii │Entitatea publica │
│ │ audit final │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │9. Difuzarea │ │Auditorii │Entitatea publica │
│ │Raportului de audit │ │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │10. Urmărirea │ │Auditorii │Entitatea publica │
│ │ recomandărilor │ │ │ │
└────────────────┴────────────────────┴───────┴─────────────┴──────────────────┘

126
 Model A03-1
B. PROGRAMUL INTERVENŢIEI LA FATA LOCULUI

Denumirea misiunii de audit ..... Perioada

supusă auditului ....
Întocmit de ..... Data ....
Aprobat de ...... Data ....

┌───────────┬───────────────┬──────────────┬───────────────┬─────────┐
│Obiectivele│Tipul │Locul testarii│Durata testarii│Auditorii│
│ │verificării │ │ │ │
├───────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼─────────┤
│ │ │ │ │ │
├───────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼─────────┤
│ │ │ │ │ │
└───────────┴───────────────┴──────────────┴───────────────┴─────────┘

5.2.7. Procedura P.07 şedinţa de deschidere

Scopul:
Sa efectueze o şedinţa de deschidere cu reprezentanţii (denumirea
entităţii/structurii auditate) pentru a discuta scopul auditului, obiectivele
urmărite şi modalităţile de lucru privind auditul.
Premise:
Şedinţa de deschidere serveşte ca întâlnire de început a misiunii de audit.
Ordinea de zi a şedinţei de deschidere va cuprinde:
- prezentarea auditorilor;
- prezentarea obiectivelor misiunii de audit;
- stabilirea termenelor de raportare a stadiului verificărilor;
- prezentarea în detaliu tematicii;
- acceptarea calendarului întâlnirilor;
- analiza şi acceptul cartei auditorului;
- asigurarea condiţiilor materiale necesare derulării misiunii.
Procedura:
Auditorii
1. Contactează telefonic entitatea/structura auditată pentru a stabili data
întâlnirii.
Conducătorul Compartimentului de audit public intern
Auditorii
Reprezentanţii entităţii/structurii auditate
2. Participa la desfăşurarea şedinţei de deschidere.
Auditorii
3. Întocmesc Minuta şedinţei de deschidere (Model B-02) cu următoarea
structura:
A. Menţiuni generale
- tema misiunii de audit public intern;
- perioada auditată;
- numele celor care întocmesc Minuta şedinţei de deschidere;

127
 - numele persoanei însărcinate cu verificarea întocmirii Minutei şedinţei
de deschidere conform prezentei proceduri;
- lista participanţilor la şedinţa de deschidere cu menţionarea numelui,
funcţiei, direcţiei şi a numărului de telefon.
B. Stenograma Şedinţei de deschidere:
- cuprinde redactarea în detaliu a dezbaterilor Şedinţei de deschidere.
4. Îndosariază Minuta Şedinţei de deschidere în dosarul permanent -
Model B-02

Exemplu:

MINUTA ŞEDINŢEI DE DESCHIDERE

┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
┐
│ Model B-02
│
│ Entitatea publica
│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
┤
│ A. Menţiuni generale
│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
┤
│ Tema misiunii de audit: Auditul .......... Perioada auditata .....
│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
┤
│ Întocmit de .......... Data ..........
│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
┤
│ Verificat de ......... Data ..........
│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
┤
│
│
│
│ Lista participanţilor:
│
│
│
│
│
│ Numele Funcţia Direcţia/Serviciul Nr. telefon
│
│
│
│
│
│ B. Stenograma Şedinţei de deschidere
│
│
│
│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
┘

128
 5.2.8. Procedura P.08 colectarea informaţiilor

Scopul:
Informaţiile colectate asigura o evidenta suficienta, competenta şi
relevanta şi oferă o baza rezonabila pentru constatările şi concluziile auditorilor.

Premise:
În timpul fazei de colectare şi prelucrare a informaţiilor, auditorii
efectuează testări în concordanta cu Programul de Audit aprobat. Munca în
cadrul acestei faze produce dovezi de audit în baza cărora auditorii formulează
constatări, concluzii şi recomandări.

Procedura:

Auditorii
1. Efectuează testările şi procedurile stabilite în programul de audit;
2. Apreciază dacă dovezile obţinute sunt suficiente, relevante, competente
şi folositoare;
3. Colectează documente pentru toată misiunea de audit;
4. Etichetează şi numerotează toate documentele;
5. Pregătesc Fişele de Identificare şi Analiza Problemelor;
6. La sfârşitul fazei de colectare a informaţiilor, finalizează Fişele de
Identificare şi Analiza Problemelor;
7. Transmit Fişele de Identificare şi Analiza Problemelor şefului
compartimentului de audit public intern;
8. Indosariaza documentele utilizate în cadrul misiunii de audit.

Conducătorul Compartimentului de audit

9. Analizează şi aproba testele - Model A-04;
10. Revede şi aproba Fişele de Identificare şi Analiza Problemelor -
Model A-05;

Auditorii
11. Etichetează, numerotează şi îndosariaza testele - Model A-04 şi Fişele
de Identificare şi Analiza Problemelor - Model A-05 - în dosarul permanent;

129
 Exemplu
Model A-04
Entitatea publica

CHESTIONARUL - LISTA DE VERIFICARE

Denumirea misiunii de audit ..... Perioada
supusă auditului ....
Întocmit de ..... Data ....
Aprobat de ...... Data ....

┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │
│ Obiectivul 1 │
│ │
│ Sa evalueze eficienta şi eficacitatea controalelor interne asupra │
│ operaţiunilor entitatii/structurii auditate în următorul ciclu de │
│ operaţiuni: │
│ - plati │
│ - contabilitate │
│ │

┌──────────────────────────────────────────────────────┬────┬────┬──────────┐
│ ACTIVITATEA DE AUDIT │ DA │ NU │ Auditori │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ PLATI │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 1. verificaţi dacă exista proceduri scrise │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 2. verificaţi dacă atribuirea responsabilităţilor │ │ │ │
│ şi delegarea competentelor sunt declarate în │ │ │ │
│ proceduri │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 3. controlati dacă angajaţii sunt informati despre │ │ │ │
│ procedurile care se aplica │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 4. verificaţi dacă procedurile asigura │ │ │ │
│ separarea sarcinilor │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 5. verificaţi dacă procedurile sunt aprobate │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 6. verificaţi dacă procedurile sunt actualizate │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 7. verificaţi dacă operaţiile de control sunt │ │ │ │
│ însoţite de liste de verificare (check-list) │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 8. apreciati calitatea listelor de verificare │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 9. verificaţi dacă controalele efectuate au fost │ │ │ │
│ formalizate (data, semnatura) │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 10. controlati conformitatea plăţii cu procedurile │ │ │ │
│ privind cursul de schimb │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 11. urmăriţi plăţile cu extrasele de cont │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 12. urmăriţi plăţile în cartea mare asigurându-va │ │ │ │
│ ca sunt transcrie corect │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 13. revizuiti procedurile referitoare la plăţile │ │ │ │
│ care nu sunt efectuate │ │ │ │

130
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│
14. verificaţi dacă este stabilită atribuirea │ │ │ │
│ responsabilităţilor │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 15. verificaţi dacă procedurile asigura separarea │ │ │ │
│ responsabilităţilor │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 16. verificaţi dacă contabilul principal are o │ │ │ │
│ autoritate adecvată asupra angajaţilor din │ │ │ │
│ compartimentul contabil │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 17. verificaţi dacă procedurile sunt aprobate │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 18. verificaţi dacă procedurile sunt actualizate │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 19. verificaţi dacă procedurile stabilesc şi │ │ │ │
│ explica politica contabila şi procedurile │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 20. verificaţi dacă numai persoanele autorizate │ │ │ │
│ pot sa modifice sau sa stabilească noi politici │ │ │ │
│ sau proceduri │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 21. controlati ca procedurile de declaraţii │ │ │ │
│ sa includă: │ │ │ │
│ a) planul de conturi însoţit de explicaţii │ │ │ │
│ ale operaţiunilor; │ │ │ │
│ b) identificarea şi descrierea principalelor │ │ │ │
│ înregistrări contabile, intrările periodice; │ │ │ │
│ c) identificarea posturilor care au autoritatea │ │ │ │
│ sa aprobe ca intrările sunt efectuate; │ │ │ │
│ d) explicaţii pentru documentele şi necesităţile │ │ │ │
│ de aprobare pentru diversele tipuri de │ │ │ │
│ tranzacţii periodice şi neperiodice şi │ │ │ │
│ intrările în jurnal; │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 22. verificaţi pregătirea şi aprobarea funcţiilor │ │ │ │
│ pentru intrările în jurnal pentru a controla │ │ │ │
│ ca ele sunt separate │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 23. verificaţi ca toate intrările în jurnal sunt │ │ │ │
│ revazute şi aprobate de către persoanele │ │ │ │
│ competente la nivelurile adecvate │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 24. toate intrările în jurnal sunt explicate │ │ │ │
│ corespunzător şi justificate │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 25. controalele efectuate sunt formalizate │ │ │ │
│ (data şi semnatura) │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 26. rapoartele financiare sunt pregătite pentru │ │ │ │
│ perioadele contabile solicitate │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 27. revedeti procedurile privind corectarea │ │ │ │
│ rapoartelor │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 28. revizuiti procedurile de închidere │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 29. verificaţi dacă fiecare cont bancar │ │ │ │
│ corespunde unui cont în registre │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 30. revizuiti cartea mare pentru a verifica dacă │ │ │ │
│ tranzacţiile sunt trecute în contul corect │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 31. verificaţi sumele defalcate pe creditori │ │ │ │
│ şi debitori │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼──────────┤
│ 32. verificaţi dacă cecurile din jurnal sunt │ │ │ │
│ trecute în ordine numerică şi dacă cele │ │ │ │
│ care lipsesc sunt semnalate │ │ │ │
└──────────────────────────────────────────────────────┴────┴────┴──────────┘

131
 Model A-05
Entitatea publică:……………………………………
Tema misiunii de audit public intern: ………………
Numele auditorului:
Data realizării:
FIŞA DE IDENTIFICARE ŞI ANALIZĂ A PROBLEMEI
Nr………….

1. Problema……………………………...............

2. Constatări……………………………………..

3. Cauze………………………………………….

4. Consecinţe…………………………………….

5. Recomandări şi soluţii propuse……………….

Întocmit de Supervizat Pentru conformitate:

Entitatea auditată
5.2.9. Procedura P.09 constatarea şi raportarea iregularităţilor

Scopul:
De a furniza un ghid în cazurile de descoperire de iregularităţi
Premise:
Când auditorii ajung la concluzia, bazată pe FIAP-uri, ca s-a comis o
iregularitate, ei vor trebui sa raporteze, cel mai târziu a doua zi, conducătorului
Compartimentului de audit public intern prin transmiterea Formularului de
constatare şi raportare a iregularităţilor.
Procedura:
Auditorii
1. Raportează, cel mai târziu a doua zi, conducătorului Compartimentului
de audit public intern orice iregularitate constatată prin transmiterea
Formularului de constatare şi raportare a iregularităţilor.
Conducătorul Compartimentului de audit public intern
2. Informează în termen de 3 zile conducătorul entităţii publice şi
structura de control abilitata pentru continuarea verificărilor.

132
 Model A-06
Entitatea publică

FORMULAR DE CONSTATARE ŞI RAPORTARE

A IREGULARITATILOR

Către: conducătorul Compartimentului de audit public intern

În urma misiunii de audit public intern ............................ efectuată
la ............................................................ s-au constatat următoarele:
a) constatarea (abaterea);
b) actul sau actele normative încălcate;
c) recomandări;
d) anexe.

Auditor ............

Data .../.../...

5.2.10. Procedura P.10 revizuirea documentelor de lucru

Scopul:
Sa asigure ca documentele sunt pregătite în mod corespunzător şi ca
acestea furnizează un sprijin adecvat pentru munca efectuată şi pentru dovezile
adunate în timpul misiunii de audit public intern.
Premise:
Auditorii revăd FIAP-urile şi documentele de lucru din punct de vedere al
formatului şi al conţinutului, asigurându-se ca dovezile de audit prezentate în
actele dosarului pot trece testul de evidenta. Pentru a trece testul, evidenta
trebuie sa fie suficienta, concludenta şi relevanta.
Procedura:
Auditorii
1. Pe măsura ce auditul progresează, etichetează şi numerotează toate
documentele.
2. Apreciază dacă FIAP-urile şi documentele de lucru asigura un sprijin
corespunzător pentru misiunea de audit public intern.
3. Revizuiesc lucrările din punctul de vedere al conţinutului şi al formei şi
apreciază dacă FIAP-urile şi documentele de lucru pot trece testul de evidenta.
4. Efectuează modificările necesare la documente.
5. Întocmesc Nota centralizatoare a documentelor de lucru - Model C-02

133
Model C-02
Entitatea publica
Entitatea auditată

NOTA CENTRALIZATOARE A DOCUMENTELOR DE LUCRU

Denumirea misiunii de audit.

Perioada auditata .............
Întocmit de ...... Data .......
┌──────────────┬───────────────┬──────┬────────┐
│Constatarea │Documentul │Exista│Auditori│
│ │justificativ ├──┬───┤ │
│ │ │Da│Nu │ │
├──────────────┼───────────────┼──┼───┼────────┤
│Secţiunea E │ │ │ │ │
├──────────────┼───────────────┼──┼───┼────────┤
│ ........ │ │ │ │ │
├──────────────┼───────────────┼──┼───┼────────┤
│ │ │ │ │ │
├──────────────┼───────────────┼──┼───┼────────┤
│Secţiunea F │ │ │ │ │
├──────────────┼───────────────┼──┼───┼────────┤
│ ........ │ │ │ │ │
├──────────────┼───────────────┼──┼───┼────────┤
│ │ │ │ │ │
└──────────────┴───────────────┴──┴───┴────────┘

Auditori,

5.2.11. Procedura P.11 şedinţa de închidere

Scopul:
Permite prezentarea către entitatea/structura auditată a opiniei auditorilor
interni, a recomandărilor finale din Proiectul raportului de audit public intern.
Premise:
Sa se asigure ca Raportul de Audit este clar, obiectiv, fundamentat,
relevant, respectiv:
- Clar: sa fie uşor de înţeles, evident, sa nu permită interpretări;
- Obiectiv: sa nu fie părtinitor;
- Fundamentat: fiecare constatare sa aibă la baza documente doveditoare
şi sa facă trimiteri la textul legal incident;
- Relevant: aspectele semnalate sa ajute conducerea entităţii/structurii
auditate în luarea unor decizii manageriale pentru eliminarea deficienţelor
constatate.
Procedura:
Secretariatul
1. Planifica şedinţa de închidere
Conducătorul Compartimentului de audit public intern
Auditorii
Conducătorii entităţii/structurii auditate

134
 2. Participa la desfăşurarea şedinţei de închidere. Conducătorii
entităţii/structurii auditate îşi declara părerile lor în privinţa constatărilor
auditorilor, ale concluziilor şi recomandărilor, precum şi a corecţiilor de efectuat.
Auditorii
3. Fac rezumatul discuţiilor într-o Minuta a şedinţei de închidere.
Conducătorul Compartimentului de audit public intern
Auditorii
4. Cad de acord asupra modificărilor raportului de audit, dacă este nevoie.
Auditorii
5. Pregătesc acte suplimentare necesare pentru a justifica modificările la
raportul de audit.
6. Indosariaza toate modificările aprobate la raportul de audit, Minuta
şedinţei de închidere - Model B-03 şi revăd Proiectul de raport de audit.

Exemplu

MINUTA ŞEDINŢEI DE ÎNCHIDERE

┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Model B-03 │
│ Entitatea publica │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ A. Menţiuni generale │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Tema misiunii de audit: Auditul .......... Perioada auditata ..... │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Întocmit de .......... Data .......... │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Verificat de ......... Data .......... │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │
│ │
│ Lista participanţilor: │
│ │
│ │
│ Numele Funcţia Direcţia/Serviciul Nr. telefon │
│ │
│ │
│ │
│ │
│ B. Concluzii: │
│ │
│ │
│ │
│ │
│ │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

5.2.12. Procedura P.12 elaborarea proiectului de raport de audit

Scopul:
Prezintă cadrul general, obiectivele, constatările, concluziile şi
recomandările auditorilor publici interni.
Premise:
În elaborarea Raportului de audit public intern, auditorul foloseşte
dovezile de audit raportate în Fişele de Identificare şi Analiza a Problemelor şi
în Formularul de constatare şi raportare a iregularităţilor.
135
 Procedura:
Auditorii
1. Redactează Proiectul raportului de audit utilizând formatul prezentat
mai jos;
2. Indica pentru fiecare constatare din Proiectul raportului de audit dovada
corespunzătoare;
3. Transmite conducătorului Compartimentului de audit public intern
Proiectul raportului de audit, împreună cu dovezile constatărilor;
Conducătorul Compartimentului de audit public intern
4. Analizează Proiectul raportului de audit;
5. Stabileşte dacă proiectul în întregime sau doar părţi din el, trebuie sa fie
transmise la compartimentul juridic pentru revizuirea lui din punct de vedere
juridic;
Auditorii
6. Efectuează schimbările propuse de către conducătorul
Compartimentului de audit public intern;
7. Indosariaza proiectul de raport de audit - Model A-07, incluzând
corecţiile aprobate de către conducătorul Compartimentului de audit public
intern.

Model A-07-1
Entitatea publică
Pagina de titlu şi cuprinsul
Reprezintă pagina în care se menţionează denumirea misiunii de audit
public intern. Rapoartele vor conţine un cuprins al lucrărilor şi documentelor.
Semnătura
Raportul de audit este semnat de către fiecare membru al echipei de
auditori, pe fiecare pagina a acestuia. Ultima pagina a raportului este semnată şi
de către şeful Compartimentului de audit public intern.
Introducere
Descrie tipul de audit şi baza legală a misiunii (planul anual de audit,
solicitări speciale).
Prezintă datele de identificare a misiunii de audit public intern (ordinul de
serviciu, echipa de auditori, entitatea/structura auditata, durata acţiunii de
auditare, perioada auditata).
Identifica activitatea ce este auditata şi prezintă informaţii sintetice cu
privire la misiunea de audit public intern
Prezintă modul de desfăşurare a misiunii de audit public intern (caracterul
misiunii de audit public intern: sondaj/exhaustiv, documentare; proceduri,
metode, tehnici utilizate; documente materiale examinate în cursul misiunii de
audit public intern; materiale întocmite în cursul misiunii de audit public intern).
Face referire la recomandările misiunilor de audit public intern anterioare
care, pana la momentul prezentei misiuni de audit public intren, nu au fost
implementate.

136
 Stabilirea obiectivelor
Obiectivele de audit prezentate în Raportul de audit public intern coincid
cu cele înscrise în programul de audit.
Stabilirea metodologiei
Explica tehnicile şi instrumentele de audit public intern folosite pentru a
îndeplini obiectivele misiunii de audit public intern.
Constatările şi recomandările auditului
Auditorul trebuie sa se pronunţe asupra obiectivelor de audit în ordinea în
care au fost stabilite în Programul de audit.
Constatările efectuate trebuie prezentate sintetic, cu trimitere explicita la
anexele la Raportul de audit intern. Sunt prezentate distinct constatările cu
caracter pozitiv de constatările cu caracter negativ, în scopul generalizării
aspectelor pozitive, pe de o parte, şi al identificării căilor de eliminare a
deficienţelor stabilite, pe de alta parte.
Concluziile echipei de audit sunt elaborate pe baza constatărilor făcute,
având un caracter fundamentat. Trebuie sa fie pertinente şi sa nu fie
disproporţionate în raport cu constatările pe care se bazează.
Recomandările din Raportul de audit trebuie sa fie fezabile şi economice
şi sa aibă un grad de semnificaţie important în ceea ce priveşte efectul previzibil
asupra entităţii/structurii auditate. Trebuie sa aibă un caracter de anticipare şi, pe
aceasta baza, de prevenire a eventualelor disfuncţionalităţi sau tendinţe negative
la nivelul entităţii/structurii auditate. De asemenea, trebuie sa contribuie la
crearea unor sisteme de dezvoltare a activităţii entităţii/structurii auditate şi de
creştere a performantei de management.
Fiecare recomandare trebuie sa fie elaborata după următoarea structura:
1) Faptele;
2) Criteriile, cauzele, efectele;
3) Recomandările.
Vor fi redactate clar, concis pentru fiecare deficienta constatată.
Recomandările vor fi prezentate în funcţie de nivelul de prioritate stabilit în Fişa
de Identificare şi Analiza Problemelor: majore, medii şi minore.
5.2.13. Procedura P.13 transmiterea proiectului de raport de audit
intern
Scopul:
Să-i asigure entităţii/structurii auditate posibilitatea de a analiza Proiectul
raportului de audit şi de a formula un punct de vedere la constatările şi
recomandările auditului.
Premise:
Proiectul de raport de audit transmis la entitatea/structura auditata trebuie
sa fie complet, cu toate dovezile asupra faptelor, opiniilor şi concluziilor la care
se face referire.
Procedura:
Conducătorul Compartimentului de audit public intern
1. Transmite Proiectul de raport de audit la entitatea/structura auditata.
Entitatea/structura auditata
137
 2. Analizează Proiectul de raport de audit.
3. Solicita, dacă este cazul o Reuniune de conciliere.
4. Transmite punctul de vedere la Proiectul raportului de audit în termen
de 15 zile de la primirea Proiectului de raport de audit.
Auditorii
Conducătorul Compartimentului de audit public intern
5. Revăd răspunsurile de la entitatea/structura auditată.
6. Discuta, dacă este cazul, pregătirea unei Reuniuni de conciliere.
Auditorii
7. Precizează în Raportul de audit aspectele reţinute din punctul de vedere
al entităţii/structurii auditate, dacă este cazul.
8. Indosariaza punctul de vedere al entităţii/structurii auditate

5.2.14. Procedura P.14 reuniunea de conciliere

Scopul:
Acceptarea constatărilor şi recomandărilor formulate de către auditori în
Proiectul raportului de audit public intern şi prezentarea calendarului de
implementare a recomandărilor.
Premise:
Auditorii pregătesc Reuniunea de conciliere.
Procedura:
Auditorii
1. Pregătesc, în termen de 10 zile de la primirea punctului de vedere de la
entitatea/structura auditată, Reuniunea de conciliere.
2. Informarea entităţii/structurii auditate asupra locului şi datei Reuniunii
de conciliere
3. Întocmesc o Minuta a Reuniunii de conciliere.
Auditorii
Entitatea/structura auditată
4. Analizează constatările şi concluziile din Proiectul raportului de audit
în vederea acceptării recomandărilor formulate

Exemplu
MINUTA REUNIUNII DE CONCILIERE
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───
Model B-04
Entitatea publica
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───
A. Menţiuni generale
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───
Tema misiunii de audit: Auditul......... Perioada auditata.........
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───
Întocmit de .......... Data ............

138
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───
Verificat de ......... Data ............
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───
Lista participanţilor:

Numele Funcţia Direcţia/Serviciul Nr. telefon

B. Rezultatele concilierii:
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───

5.2.15. Procedura P.15 raportul de audit public intern115

Scopul:
Sa prelucreze raportul de audit pentru redactarea finala şi pentru tipărire.
Sa constate ca raportul de audit este complet, incluzând şi punctul de
vedere al entităţii/structurii auditate.
Premise:
Auditorii sunt responsabili pentru asigurarea unei prezentări de înalta
calitate a Raportului de audit şi întocmirea unei liste corecte şi complete de
difuzare.
Procedura:
Auditorii
1. Constata ca toate modificările aprobate la Proiectul de raport sunt
efectuate;
2. Finalizează raportul;
3. Constata dacă lista de difuzare este completa şi corecta.

Model A07-2
Entitatea publica
Pagina de titlu şi cuprinsul
Reprezintă pagina în care se menţionează denumirea misiunii de audit
public intern. Rapoartele vor conţine un cuprins al lucrărilor şi documentelor.

Semnătura
Raportul de audit este semnat de către fiecare membru al echipei de
auditori, pe fiecare pagina a acestuia. Ultima pagina a raportului este semnată şi
de către şeful Compartimentului de audit public intern.
Introducere
Descrie tipul de audit şi baza legală a misiunii de audit (planul anual de
audit, solicitări speciale).

115
Ordin M.F.P. nr. 38/2003, Norme metodologice privind misiunea de audit public intern, pct.27, M.Of.
130/2003

139
 Prezintă datele de identificare a misiunii de audit public intern (ordinul de
serviciu, echipa de auditori, entitatea/structura auditată, durata acţiunii de
auditare, perioada auditată).
Identifica activitatea ce este auditată şi prezintă informaţii sintetice cu
privire la misiunea de audit public intern.
Prezintă modul de desfăşurare a misiunii de audit public intern (caracterul
misiunii de audit public intern: sondaj/exhaustiv, documentare; proceduri,
metode, tehnici utilizate; documente materiale examinate în cursul misiunii de
audit public intern; materiale întocmite în cursul misiunii de audit public intern).
Face referire la recomandările misiunilor de audit public intern anterioare
care, pana la momentul prezentei misiuni de audit public intren, nu au fost
implementate.
Stabilirea obiectivelor
Obiectivele de audit prezentate în Raportul de audit public intern coincid
cu cele înscrise în programul de audit;
Stabilirea metodologiei
Explica tehnicile şi instrumentele de audit public intern folosite pentru a
îndeplini obiectivele misiunii de audit public intern.
Constatările şi recomandările auditului
Eventualele modificări stabilite la Reuniunea de conciliere, precum şi cele
propuse de către conducătorul Compartimentului de audit public intern vor fi
cuprinse în Raportul de audit public intern final. Auditorul trebuie sa se
pronunţe asupra obiectivelor de audit în ordinea în care au fost stabilite în
Programul de audit. Constatările efectuate sunt prezentate sintetic, cu trimitere
explicita la anexele la Raportul de audit intern. Sunt prezentate distinct
constatările cu caracter pozitiv de constatările cu caracter negativ, în scopul
generalizării aspectelor pozitive, pe de o parte, şi al identificării căilor de
eliminare a deficienţelor stabilite, pe de alta parte.
Concluziile echipei de audit sunt elaborate pe baza constatărilor făcute,
având un caracter fundamentat. Trebuie sa fie pertinente şi sa nu fie
disproporţionate în raport cu constatările pe care se bazează.
Recomandările din Raportul de audit trebuie sa fie fezabile şi economice
şi sa aibă un grad de semnificaţie important în ceea ce priveşte efectul previzibil
asupra entităţii/structurii auditate. Trebuie sa aibă un caracter de anticipare şi, pe
aceasta baza, unul de prevenire a eventualelor disfuncţionalităţi sau tendinţe
negative la nivelul entităţii/structurii auditate. De asemenea, trebuie sa
contribuie la crearea unor sisteme de dezvoltare a activităţii entităţii/structurii
auditate şi de creştere a performantei de management.
Fiecare recomandare trebuie sa fie elaborata după următoarea structura:
1) Faptele;
2) Criteriile, cauzele, efectele;
3) Recomandările.
Vor fi redactate clar, concis pentru fiecare deficienta constatată.
Recomandările vor fi prezentate în funcţie de nivelul de prioritate stabilit în Fişa
de Identificare şi Analiza Problemelor: majore, medii şi minore.
140
 5.2.16. Procedura P.16 supervizarea116

Scopul:
De a asigura ca obiectivele misiunii de audit public intern au fost atinse în
condiţii de calitate.
Premise:
Conducătorul Compartimentului de audit public intern este responsabil cu
supervizarea misiunii de audit public intern.
Procedura:
Auditorii
l. Prezintă conducătorului Compartimentului de audit public intern
documentele din dosarul permanent al misiunii de audit public intern.
Conducătorul Compartimentului de audit public intern
2. Oferă instrucţiunile necesare (adecvate) derulării misiunii de audit
public intern;
3. Verifica executarea corecta a Programului de audit public intern;
4. Verifica existenta elementelor probante;
5. Supervizeaza FIAP-urile;
6. Verifica dacă redactarea Raportului de audit public intern este exactă,
clara, concisă;
7. Verifica dacă Raportul de audit public intern este elaborat la termenul
fixat.

5.2.17. Procedura P.17 difuzarea raportului de audit public intern117

Scopul:
Analizarea şi avizarea recomandărilor din Raportul de audit.
Premise:
Raportul de audit final trebuie sa conţină şi o sinteza a constatărilor şi
recomandărilor. Pentru instituţia publica mica, Raportul de audit public intern
este transmis spre avizare conducătorului acesteia.
Proceduri:
Auditorii
1. Transmit Raportul de audit public intern, rezultatele concilierii şi
punctul de vedere al entităţii/structurii auditate la conducătorul
Compartimentului de audit care a aprobat misiunea de audit public intern.
2. Pentru instituţia publica mica Raportul de audit public intern se
transmite conducătorului acesteia spre avizare.
Conducătorul Compartimentului de audit public intern care a aprobat
misiunea de audit

116
Ordin M.F.P. nr. 38/2003, Norme metodologice privind misiunea de audit public intern, Partea a III-a pct.28,
M.Of. 130/2003
117
Ordin M.F.P. nr. 38/2003, Norme metodologice privind misiunea de audit public intern, Partea a III-a pct.29,
M.Of. 130/2003

141
 3. Semnează şi transmite Raportul de audit public intern conducătorului
entităţii/structurii auditate.
Conducătorul entităţii/structurii auditate
4. Analizează şi avizează Raportul de audit public intern.
Auditorii
5.Transmit entităţii/structurii auditate recomandările aprobate.
6. Transmit la UCAAPI sau la organul ierarhic superior o informare
despre recomandările care nu au fost avizate însoţită de documentaţia de
susţinere.

5.2.18. Procedura P.18 urmărirea recomandărilor118

Scopul:
Este de a urmări dacă scopul şi obiectivele misiunii de audit public intern
au fost corect formulate.
Premise:
Urmărirea recomandărilor de către auditorii interni este un proces prin
care se constata caracterul adecvat, eficacitatea şi oportunitatea acţiunilor
întreprinse de către conducerea entităţii/structurii auditate pe baza
recomandărilor din Raportul de audit public intern.
Procedura:
Auditorii
1. Întocmesc Fişa de urmărire a recomandărilor;
2. Verifica implementarea recomandărilor la termenele stabilite;
Entitatea/structura auditată
3. Transmite auditorilor, la termenele stabilite, o Nota de informare cu
privire la stadiul implementării recomandărilor din Raportul de audit public
intern;
Conducătorul Compartimentului de audit public intern
4. Transmite, la UCAAPI sau la organul ierarhic superior, stadiul
progreselor înregistrate în implementarea recomandărilor;
5. Dacă nu sunt respectate termenele de implementare, informează
conducătorul entităţii publice.

118
Ordin M.F.P. nr. 38/2003, Norme metodologice privind misiunea de audit public intern, Partea a III-a pct.30,
M.Of. 130/2003

142
Exemplu Entitatea publica

Model A-08

FIŞA DE URMĂRIRE A RECOMANDĂRILOR

┌──────────────────────────────┬────────────────────────────────┬─────────────┐
│ Entitatea publica │ Direcţia/Serviciul │ Sfîrşit de │
│ │ │ luna │
├──────────────────────────────┼────────────────────────────────┼─────────────┤
│ Entitatea/structura auditata │Misiunea de audit public intern │ Raport de │
│ │ │ Audit nr. │
├──────┬───────────────────────┼────────┬──────────┬────────────┼─────────────┤
│ Rec │ Recomandarea │Imple- │ Parţial │ Neinple- │ Data │
│ Nr. │ │mentat │ Imple- │ mentat │ planificata/│
│ │ │ │ mentat │ │ Data │
│ │ │ │ │ │ implemen- │
│ │ │ │ │ │ tarii │
├──────┼───────────────────────┼────────┼──────────┼────────────┼─────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │
└──────┴───────────────────────┴────────┴──────────┴────────────┴─────────────┘

┌────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────┐
│ Instrucţiuni │ │
│ 1. Introduceti recomandările de audit după │ Entitatea/structura auditata: │
│ cum sunt prezentate în Raportul de audit. │ │
│ 2. Verificaţi coloana corespunzătoare: │Data şi semnatura conducatorului│
│ implementat, parţial implementat, │ │
│ neimplementat │ │
│ 3. Introduceti data planificata pentru │ Auditor: │
│ implementare în Raportul de audit şi data │ │
│ implementarii │ Data şi semnatura │
└────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────┘

143
 BIBLIOGRAFIE

A. Munteanu-Auditul sistemelor informaţionale contabile - Cadrul general-

cap.5,pag.104-105., Ed. Polirom 2001

C.Afanase - Control economic,financiar de gestiune si fiscal. Ed. Didactica si

pedagogica Bucureşti, 2004

I. Bogdan – Strategii de control, Ed. Nemira, Bucureşti, 1995

J. Renard –Teoria si practica auditului intern. Proiect finantat prin Phare-

Uniunea Europeana –Editia a -4-a Ministerul Finantelor Publice.

M. Boulescu, C. Barnea, O. Ispir - Control financiar intern si audit intern la

entităţile publice, Ed. Economica 2004

M.Boulescu, M.Ghita,V.Mares – Fundamentele auditului. Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 2001.

M. Ghiţă - Auditul Intern, Bucureşti 2004, Ed.Economică 2004

M.Ghiţă, M.Popescu – Auditul intern al instituţiilor publice: teorie şi practică.

Ed. CECCAR, Bucureşti, 2006

P. Popeangă, C.M. Popia – „Controlul financiar-contabil, organizare şi

exercitare”. Editura Fundaţia România de Mâine, 2002

S. Crăciun - Auditul financiar şi audit intern-Control financiar şi expertiză

contabilă - Partea a II-a, Ed.Economică 2004

V.Greceanu-Cocoş – Contabilitatea Instituţiilor Publice comentată şi

actiunalizată - Vol.III-partea II, Ed.Lucman-2004

Legea nr.500 /11.07.2002 privind finanţele publice, republicată şi actualizată

Legea nr.30/1991 privind organizarea si funcţionarea controlului financiar si a

Gărzii Financiare, M.Of. nr.64/1991

Legea nr. 84/2003 privind modificare si completarea O.G. nr. 119/1999 privind
auditul intern si controlul financiar preventiv. M.Of. nr.195/2003

Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, M.Of nr. 953/2002

144
Ordin M.F.P. nr. 946 din 4 iulie 2005 (*actualizat*) pentru aprobarea Codului
controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la
entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial,
actualizat

Ordin MFP nr. 252/2004 al ministrului finanţelor publice, pentru aprobarea

Codului privind conduita etica a auditorului intern; M.Of. 128/2004

Ordinul M.F.P nr. 912/2004 pentru modificarea şi completarea Normelor

metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv,
aprobate prin Ordinul M.F.P nr. 522/2003, cu modificările ulterioare, M.Of.
627/2004;

Ordinul M.F.P. nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind

angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor entităţilor publice,
precum şi organizarea, evidenta şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale,
M.Of. 37/2003;

Ordinul M.F.P. nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale

referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, cu modificările şi
completările ulterioare, M.Of. 320/2003;

Ordin M.F.P. nr. 38/2003 pt. aprobarea Normelor generale privind exercitarea
activităţii de audit public intern, M.Of. nr. 130 bis./2003.

O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,

republicată M.Of. nr.430/1999

O.G. nr. 75/1999 republicată, aprobată prin Legea nr.135/5.04.2002 şi

actualizată prin Legea nr. 26/2010, referitoare la activitatea de audit financiar

Revista de Audit Financiar – Nr. 1/1999, Editor Curtea de Conturi a României

Curtea de Conturi a României - Standarde de audit. Proiect finanţat de Uniunea

Europeana. Bucuresti 2005

Curtea de Conturi a României – Auditul performanţei – Ghid. Bucureşti 2003

Manualul de control financiar preventiv, elaborat de Ministerul Finanţelor

Publice, Direcţia generală de control financiar preventiv, publicat pe adresa de
Internet a Ministerului Finanţelor Publice;

Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din

România,aprobat prin H.G. nr. 983/2004, publicat în M.Of. nr. 634 din 13 iulie
2004
145
Federaţia Internaţională a Contabililor – Codul Etic al profesioniştilor contabili,
ediţia 2010, Ed. IRECSON, 2010

www.cafr.ro

146