BAJKO BIANCA,ECTS,

ANUL 3,GRUPA 1

Etica in comert

Notiuni introductive:

 Etica = o reflectare conştientă a credinţelor noastre morale şi a propriilor atitudini,

prin intermediul unor norme sau principii morale; o ştiinţă (ramură a filosofiei) care
studiază problemele practice şi teoretice ale moralei; o ştiinţă a binelui şi a răului, cu
caracter teoretic dar şi normativ – fundamentează un sistem de norme, valori,
categorii morale.
 Etica afacerilor = un domeniu de studiu aplicativ al eticii, cu privire la determinarea
principiilor morale şi a codurilor de conduită ce reglementează relaţiile interumane
din cadrul organizaţiilor şi guvernează deciziile oamenilor de afaceri sau ale
managerilor.
 Valori = ceea ce alegem (noi, societatea) sau credem că ar merita valorat (ex:
autonomie, confidenţialitate, justiţie, toleranţă, a nu face rău, respect pentru ceilalţi,
adevăr, libertate etc.).
 Sistem de valori = modul în care ne organizăm sau ierarhizăm propriile valori şi care
ne ghidează în luarea deciziilor.
 Virtuţi = valori îndreptate spre acţiune.
 Reguli morale = un ghid al acţiunilor noastre; ceea ce justifică judecata morală şi
acţiunile noastre.
 Principii etice = parte a teoriei normative a eticii, care clarifică şi apără anumite
reguli şi/sau judecăţi morale.

Câteva principii morale:

• scopul nu scuză mijloacele (o intenţie bună nu justifică o acţiune neetică);
• mijloacele nu scuză scopul (o acţiune bună nu justifică o rea intenţie);
• nu există acţiuni neutre din punct de vedere moral;
• niciodată nu trebuie făcut rău în mod direct;
• nu trebuie dorit răul;
• trebuie evitat răul;
• se poate tolera un “rău mai mic”, atunci când alternativa este şi mai rea;
• trebuie căutat întotdeauna binele “cel mai mare” (care este bun pentru cei mai
mulţi oameni);
• imparţialitatea, deschiderea, raţionalitatea trebuie să ne ghideze în orice acţiune.
Istoric şi abordări ale eticii

Primele abordări ale eticii provin din antichitate, de acum mai bine de 2400 de
ani, etica fiind parte componentă a doctrinelor filosofice. Socrate, care a dezvoltat teoria
eticii prin încercarea de a fundamenta noţiunile de bază precum bine, datorie, onoare,
virtute, cinste, Platon, discipolul său şi continuatorul meditaţiei asupra problematicii
eticii, Aristotel, care a întemeiat o morală practică – sunt nume de rezonanţă în domeniul
filosofiei şi al ramurii sale, etica. O mare contribuţie în dezvoltarea eticii normative a
avut-o Immanuel Kant, la care etica este întemeiată pe raţiune, de fapt pe o raţiune
practică, ce ne impune anumite legi morale, cu caracter universal. Alte contribuţii
notabile în gândirea filosofică despre morală au avut Friedrich Hegel, Friedrich
Nietzsche, Bertrand Russell, Jean-Paul Sartre şi alţii.
Multe din conceptele şi metodele dezvoltate de filosofi de-a lungul timpului sunt
azi relevante pentru etica afacerilor. Toate deciziile sunt de fapt compromisuri între
responsabilitatea economică şi cea socială în cazul firmelor, sau între aspiraţii şi datorii în
cazul indivizilor.
Standardele morale de comportament diferă între grupuri în cadrul aceleiaşi
culturi, diferă între culturi sau de-a lungul timpului. Atunci se pune întrebarea dacă există
ceva comun între toate aceste diferenţe, dacă există anumite principii general valabile în
toate ţările, culturile sau pentru orice om. Iar răspunsul la această întrebare ar putea fi
următorul: singurul principiu comun tuturor timpurilor, culturilor, grupurilor ar fi
credinţa că fiecare membru al unui grup poartă o anume responsabilitate pentru
binele celorlalţi.

Etica in organizatie

Câteva idei de bază:

Întreprinderea acţionează întotdeauna în serviciul unor persoane (din raţiuni economice,

evident); binele comun al organizaţiei este un ansamblu de obiective pe care membrii săi încearcă
să le obţină.
Organizaţia are o dublă responsabilitate: economică şi socială. Din punct de vedere
economic, scopul principal poate fi obţinerea profitului, a unei cote de piaţă, ori alte obiective de
aceeaşi natură; responsabilitatea socială implică producerea de bunuri şi servicii de calitate,
căutarea eficienţei economice pe căi legale şi juste, implicarea salariaţilor şi dezvoltarea
resurselor umane, respectarea mediului înconjurător, plata obligaţiilor fiscale către stat şi
comunităţi locale etc. Cele două laturi ale responsabilităţii firmei nu se exclud, ci obiectivele
întreprinderii trebuie să aibă în vedere ambele aspecte.
Dimensiunile eticii în cadrul firmei sunt:
• etica personală
• etica persoanelor, ca membrii ai organizaţiei (vizează atingerea scopurilor
respectând regulile interne)
• etica în organizaţie (reguli, obiceiuri, norme în atingerea scopurilor)
• etica întreprinderii în relaţiile sale cu mediul extern.
Dimensiunile eticii în întreprindere au la bază 2 principii:
• supremaţia omului asupra organizaţiei
 • atingerea scopurilor sau binelui comun respectând principiile eticii.

De ce este necesară etica în organizatie?

- deoarece etica este o investiţie, mai ales pe termen mediu şi lung (este rentabilă)
- pentru atingerea scopurilor
- pentru o educaţie socială.

Ex. 1: Un şef de magazin îi sfătuieşte pe vânzătorii săi să mintă clienţii în legătură cu calitatea
unei perechi de pantofi; implicaţiile unei asemenea situaţii sunt:
- de natură economică (se poate obţine un bun rezultat pe termen scurt, dar pe termen lung
situaţia nu va mai fi la fel)
- de natură socio-politică (relaţia şef – subaltern va fi afectată; angajatul va aplica aceleaşi
“tactici” şi faţă de şeful său)
- de natură etică.
Ex. 2: Într-un mediu corupt, firma poate acţiona cu ambiguitate şi oportunism, făcând declaraţii
false, cedând presiunilor, acordând comisioane unor persoane etc. Sau, dimpotrivă, poate să-şi
stabilească o politică de transparenţă, cu reguli clare, control riguros şi marginalizare a acţiunilor
necinstite. Ceea ce diferenţiază cele două firme este mediul intern – care poate fi neetic sau etic.

♦ dificultăţile mediului nu sunt o scuză pentru un comportament neetic al firmei; dimpotrivă, ea

îşi poate converti calitatea morală într-o forţă strategică;
♦ etica nu se opune profitului, ci acelui profit injust, obţinut pe căi ilegale; etica este profitabilă;
♦ trebuie integrate valorile persoanelor cu cele ale organizaţiei;
♦ întreprinderea trebuie să contribuie la creşterea nivelului moral al membrilor săi, dar şi al
clienţilor şi furnizorilor săi. Întreprinderile etice nasc persoane etice.

Managerii pot fi puşi în faţa a numeroase dileme etice. Cel mai adesea sunt dezbătute
dilemele etice care apar în unele domenii ale marketingului (publicitate), în activitatea de
contractare-aprovizionare (care se referă mai ales la favorurile acceptate din parte furnizorilor), în
domeniul producţiei (ambalajul inutil, demodarea planificată, preţul diferenţiat etc.) sau în
domeniul resurselor umane. Un sondaj de opinie realizat în SUA, pe un eşanton de 300 companii,
a evidenţiat care sunt de fapt cele mai comune probleme de natură etică, cu care se confruntă
managerii acestor companii.

Procent de
Tipuri de probleme etice răspunsuri
afirmative
Conflicte de interese ale angajaţilor 91
Daruri incorecte pt. personalul de la nivel central 91
Hărţuirea sexuală 91
Plăţi neautorizate 85
Spaţiul privat al angajatului 84
Probleme de mediu 82
Urmărirea stării de sănătate a angajatului 79
Conflicte între etica firmei şi practica de afaceri 77
Securitatea evidenţelor contabile ale firmei 76
Securitatea muncii 76
Conţinutul reclamei 74
Închiderea de fabrici/secţii şi reduceri de personal 55
 Politica de preţuri 42
Salariile directorilor etc. 37
Figura nr. 2. Un sondaj privind problemele etice în management

Problemele etice sunt cu adevărat dileme manageriale, atunci când ele se referă la conflictul
dintre performanţele economice ale organizaţiei (măsurate prin venituri, costuri şi profit) şi cele
sociale (referitoare la obligaţiile faţă de persoanele din interiorul şi din exteriorul organizaţiei).

Etica personală (a managerului) este influenţată de o serie de factori incluzând: valori

personale, putere, autocontrol, stadiul de evoluţie morală, cultura organizaţională.
De exemplu, valorile personale pot fi următoarele:
• Valori “obiectiv” sau “finale” – o viaţă confortabilă, o viaţă activă, stimulatoare,
pace, o lume a naturii şi a artelor, egalitate, securitate familială, libertate, fericire,
mulţumire, armonie, dragoste, securitate naţională, plăcere, respect de sine,
recunoaştere socială, prietenie etc.;
• Valori “instrumentale” (sau dezirabile în comportament) – ambiţie, deschidere,
competenţă, bună dispoziţie, curaj, putere de iertare, curăţenie, ajutor, onestitate,
imaginaţie, creativitate, inteligenţă, logică, tandreţe, politeţe, responsabilitate,
autocontrol etc.
Orice manager are şi o responsabilitate morală; aceasta presupune:
- să dea dovadă de un înalt profesionalism;
- să urmărească obţinerea profitului, să conducă oamenii spre acţiune, spre
atingerea acestui scop;
- să contribuie la etica în cadrul firmei (scopuri, mijloace, cultură, reguli, obiceiuri,
practici etc.).
Dar iată care sunt cele mai frecvente teme cu care se confruntă un manager şi care
definesc moralitatea în procesul decizional, alături de câteva exemple de comportamente etice
asociate:
• comunicarea onestă: evaluarea obiectivă a subordonaţilor; onestitatea
publicităţii; comunicarea corectă către superiori;
• tratamentul corect: salarii echitabile; nefavorizarea furnizorilor cu relaţii;
drepturi egale angajaţilor; asumarea răspunderii;
• consideraţia specială, unde este cazul: unui vechi angajat, unei persoane cu
nevoi speciale, unui furnizor loial, aflat în impas etc.;
• competiţia onestă: a se evita mituirea sau înţelegerile la preţ cu competitorii;
• responsabilitatea faţă de organizaţie: trebuie urmărit binele întregii organizaţii,
nu doar cel personal; evitarea risipei şi a ineficienţei;
• responsabilitatea socială a companiei: evitarea poluării, a închiderii firmei,
preocupări pentru siguranţa şi sănătatea angajaţilor;
• respectarea legii: contabilitate corectă, plata obligaţiilor fiscale etc.

Etica organizaţiei. Este strâns legată de cultura organizaţiei, reprezentând un set de

presupuneri, credinţe, valori dezvoltate în cadrul firmei pentru a învinge mediul intern şi
extern şi pentru a ajuta noii membri să-şi ghideze acţiunile în acest mediu.
O organizaţie etică poate fi cea care:
- produce bunuri şi servicii de calitate;
- caută eficienţa economică;
- favorizează dezvoltarea resurselor umane;
- respectă mediul înconjurător;
 - respectă comunitatea, prin plata impozitelor etc.

În loc de concluzii :

Mai multe studii realizate în S.U.A. au evidenţiat următoarele situaţii în etica afacerilor:
1. Pentru majoritatea managerilor, cele mai importante valori sunt responsabilitatea,
cinstea, respectul (inclusiv respectul de sine), securitatea familială, libertatea.
2. Cei mai în vârstă sau managerii cu vechime mai mare tind să se comporte mai moral
decât ceilalţi.
3. Managementul de vârf stabileşte climatul etic în firmă prin exemplul personal şi prin
constrângeri.
4. Concepţiile privind natura etică a unor acţiuni anume variază de la un manager la
altul.
5. Răspunsul la o dilemă etică diferă în funcţie de tipul problemei etice cu care se
confruntă decidentul.
6. Un cod de etică relevant implementat serios în organizaţie va afecta pozitiv
comportamentul etic al decidenţilor.
7. Managerii cred că ei sunt mai morali decât subordonaţii lor.
8. Managerii cred că sunt mai morali sau cel puţin la fel de morali ca şi superiorii lor.
9. Printre obiectivele organizaţiei se numără tot mai des reputaţia şi moralitatea.
10. Una din cele mai importante aspecte etice se referă la “balanţa” dintre nevoile
organizaţiei şi cele ale clienţilor săi.
11. Managerii pot identifica în mod real comportamentul neetic, pe care îl consideră
reprobabil.

Sursa:

http://facultate.regielive.ro/cursuri/comert/curs_3_etica_in_comert_international-
31796.html

http://facultate.regielive.ro/cursuri/comert/curs_1_etica_in_comert_international-
31793.html