You are on page 1of 10

FUNCŢIUNILE ŞI FUNCŢIILE

MANAGERIALE
ALE ÎNTREPRINDERII

4.1 Funcţiunile - componente ale sistemului organizării


procesuale a întreprinderii

Iniţiatorul conceptului de funcţiune a fost Henry Fayol care a realizat o


compartimentare, o grupare raţională a tuturor activităţilor în şase funcţiuni:
tehnică, comercială, financiară, contabilă, de securitate, administrativă.
Evoluţia acestui concept a fost influenţată de doi factori:
¾ progresul tehnic;
¾ sistemul socio-economic.
Funcţiunea reprezintă ansamblul activităţilor orientate spre realizarea unor
obiective derivate, rezultate din obiectivele generale ale întreprinderii.
La proiectarea funcţiunilor întreprinderii se va lua în considerare o serie de
criterii, cum sunt:
- criteriul identităţii activităţilor grupate într-o funcţiune;
- criteriul de complementaritate - cere gruparea într-o funcţiune a acelor
activităţi între care se afla relaţii de completare reciproca sau auxiliaritate;
- criteriul convergentei cere gruparea într-o funcţiune a unor activităţi
diferite, orientate spre realizarea aceloraşi obiective.
Se pot defini cinci funcţiuni de bază:
‘ de cercetare-dezvoltare;
‘ comercială;
‘ de producţie;
‘ financiar-contabilă;
‘ de personal.
Funcţiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde activităţile prin care se stu-
diază, se concepe; se elaborează şi se realizează viitorul cadru tehnic, tehnologic şi
organizatoric al întreprinderii. Ea integrează activităţi ce pot fi grupate în:
• activităţi de concepţie, care vizează cercetarea şi proiectarea produselor,
a serviciilor, a lucrărilor noi şi a tehnologiilor de realizare a acestora;
• activităţi de organizare a conducerii, producţiei şi muncii.
Managementul întreprinderii

Funcţiunea comercială cuprinde ansamblul activităţilor vizând aprovi-


zionarea tehnico-materială, desfacerea produselor, comerţul exterior şi cooperarea
economică internaţională, ele fiind grupate în trei componente:
- marketing;
- aprovizionare;
- desfacere.
Activitatea de marketing cuprinde ansamblul acţiunilor de studiere a pieţei
interne şi externe, a necesităţilor şi comportamentului consumatorilor, cu scopul
stabilirii celor mai adecvate modalităţi de orientare a producţiei şi de creştere a
vânzărilor. Ea se concretizează într-o serie de funcţii, cum ar fi:
¾ funcţia de cercetare a pieţei şi a nevoilor de consum;
¾ funcţia de adaptare a întreprinderii la dinamica mediului;
¾ funcţia de creştere a eficienţei economice.
Activitatea de aprovizionare tehnico-materială presupune desfăşurarea unor
activităţi, cum ar fi:
• calculul necesarului de resurse materiale pentru fabricarea producţiei
contractate;
• încheierea contractelor de aprovizionare tehnico-materială;
• calculul necesarului de resurse materiale privind stocurile de producţie;
• determinarea normelor de consum specific de aprovizionare tehnico-
materială.
În domeniul desfacerii şi în cel al comerţului exterior trebuie să se
desfăşoare o serie de activităţi, cum ar fi:
ƒ prospectarea pieţei interne şi externe pentru stabilirea potenţialilor
clienţi ai întreprinderii;
ƒ încheierea contractelor de vânzare pentru produsele fabricate de
întreprindere;
ƒ calculul mărimii stocurilor de produse finite;
ƒ participarea la diferite târguri, expoziţii etc.

Funcţiunea de producţie cuprinde totalitatea activităţilor legate nemijlocit


de realizarea producţiei.
Sistemul de producţie poate fi schematizat aşa cum se arată în figura 4.1.

Flux de Transformarea Flux de


INPUT materiilor prime INPUT
materii prime produse finite

Figura 4.1
Funcţiunile şi funcţiile manageriale ale întreprinderii

Transformarea materiilor prime se realizează cu participarea factorilor


complementari: muncă, capital, stabilindu-se o anumită relaţie între cantitatea de
factori utilizaţi şi cantitatea de produse obţinute, potrivit funcţiei:

P = f(T x K),
P - producţia
T - munca
K - capitalul

Activităţile incluse în funcţiunea de producţie, din punct de vedere al


etapelor necesare fabricării produselor, se împart în:
- activităţi de pregătire a producţiei;
- activităţi legate de executarea propriu-zisa a produselor.
Volumul activităţilor de funcţiuni de producţie este influenţat de următorii
factori:
¾ profilul întreprinderii;
¾ înzestrarea tehnică;
¾ caracteristicile materiilor prime, ale materialelor;
¾ complexitatea produselor.
Costul de producţie se stabileşte după proiectarea produsului, stabilirea
tehnologiei, a utilajelor, a standardelor de calitate, a normelor de consum şi ţinând
seama de achiziţionarea utilajelor.

Funcţiunea financiar – contabilă cuprinde activităţi privind folosirea


mijloacelor financiare necesare în procesul economic şi de urmărire a rezultatelor
obţinute de întreprindere.

Funcţiunea financiar – contabilă cuprinde următoarele activităţi:


∗ evidenţa contabilă financiară – înregistrarea şi raportarea activelor,
pasivelor, veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii;
∗ evidenţa fiscală – activităţile de stabilire corectă a impozitelor în
concordanţa cu legile fiscale;
∗ organizarea internă a evidenţei contabile – asigurarea securităţii
activelor, asigurarea calităţii, fiabilităţii datelor contabile, asigurarea eficienţei
operaţionale, asigurarea aderenţei la politica managerială a întreprinderii;
∗ elaborarea schemei organizatorice a sistemului contabil – crearea unui
sistem de evidenţă fie mecanică, fie electronică;
∗ contabilitatea managerială – mijloacele de comunicare a datelor
financiare către managerii întreprinderii.

Funcţiunea de personal cuprinde următoarele activităţi specifice:


● determinarea necesarului de forţă de muncă;
● selectarea, testarea, încadrarea şi promovarea personalului;
● organizarea pregătirii profesionale a lucrătorilor;
Managementul întreprinderii

● stabilirea sistemului de salarizare, aplicarea acestuia şi calculul


drepturilor băneşti ale salariaţilor etc.
În organizarea acestei activităţi, este necesar ca managerul să asigure în
permanenţă un echilibru între interesele salariaţilor, obiectivele şi rezultatele
întreprinderii.
În practică, toate aceste funcţiuni formează sistemul organizării procesuale
a întreprinderii.

4.2 Funcţiile manageriale ale întreprinderii moderne

4.2.1 Definirea conceptului de funcţie; clasificare

În majoritatea cazurilor, procesul de conducere se realizează prin


exercitarea unui ansamblu de funcţii sau atribute.
Funcţiile sau atributele conducerii reprezintă anumite grupe omogene de
activităţi, ce trebuie efectuate de conducerea unităţii respective în scopul realizării
funcţiunilor de baza specifice fiecărei întreprinderi.
Henry Fayol precizează în lucrarea sa Administration industrielle et
generale ca funcţiile conducerii sunt următoarele: prevederea, organizarea,
comanda, coordonarea şi controlul.
Procesul de conducere determină existenţa unor caracteristici de bază
pentru atributele conducerii. Dintre acestea pot fi evidenţiate următoarele:
¾ atributele conducerii sunt specifice numai cadrelor de conducere;
¾ funcţiile conducerii au un caracter general pentru conducerea tuturor
unităţilor economice;
¾ funcţiile conducerii se regăsesc în mod diferit în raport cu nivelul
ierarhic al conducerii;
¾ funcţiile conducerii se concretizează prin conţinut şi forme de
manifestare diferite, ţinând cont de obiectivele, perioadele de referinţă, tehnicile
diferite etc.
În general, esenţa conducerii se poate defini prin următoarele funcţii:
1. a prevedea;
2. a organiza;
3. a coordona;
4. a comanda;
5. a controla.

1. Prevederea – ansamblul activităţilor prin care se stabilesc condiţiile


viitoare de acţiune, se fixează obiectivele ce trebuie urmărite, mijloacele materiale,
financiare şi umane ce trebuie folosite pentru realizarea obiectivelor propuse.
Funcţiunile şi funcţiile manageriale ale întreprinderii

Funcţia de prevedere se concretizează în practică prin intermediul


planificării, care reprezintă metoda principală de conducere a unităţilor economice.
Ea cuprinde următoarele activităţi:
- efectuarea de prognoze - se stabilesc pe termen lung şi indică diferite
alternative pentru dezvoltarea economico-socială a întreprinderii. Prevederile din
prognoze nu sunt obligatorii, ci formează sursa pentru luarea diferitelor decizii.
- elaborarea de planuri - prevederile cuprinse în planuri sunt obligatorii
pentru întreprinderea. Planurile se întocmesc în conformitate cu cerinţele pieţei.
- elaborarea de programe - se întocmesc pe perioade reduse de timp
(trimestru, lung, decadă, zi, schimb), detaliind planurile în funcţie de condiţiile
concrete din fiecare moment.

2. Organizarea – ansamblul activităţilor ce trebuie efectuate pentru


realizarea cadrului organizatoric optim pentru obţinerea eficienţei economico-
sociale maxime.
Organizarea cuprinde următoarele activităţi:
- organizarea conducerii - în cadrul ei trebuie să se rezolve în mod optim,
corespunzător cerinţelor fiecărei etape, o serie de probleme (elaborarea şi
perfecţionarea structurii organizatorice a unităţii, elaborarea si raţionalizarea
sistemului informaţional etc.).
- organizarea producţiei – trebuie să găsească soluţii optime pentru
desfăşurarea activităţii în secţiile de bază, auxiliare şi de servire, pregătirea
producţiei etc.
- organizarea muncii – rezolvă probleme privind organizarea ştiinţifică a
muncii în schimburi, organizarea procesului de muncă, organizarea lucrului la mai
multe maşini etc.
La nivelul unităţii trebuie să se rezolve următoarele cerinţe:
♦ abordarea sistemică a diferitelor elemente pe care le presupune
organizarea;
♦ luarea în consideraţie a existenţei unui dinamism continuu al conducerii,
pentru a permite flexibilitatea necesară în organizarea subsistemelor unităţii, în
raport cu cerinţele fiecărei etape.

3. Funcţia de coordonare cuprinde ansamblul procedeelor şi activităţilor


prin care conducerea unei întreprinderi declanşează acţiunile diferitelor verigi
funcţionale, de producţie şi concepţie, în vederea îndeplinirii la timp şi în condiţii
optime a obiectivelor stabilite de întreprinderea respectivă.
O cerinţă de bază a acestei funcţii o reprezintă caracterul programat al
activităţilor acesteia. Multitudinea problemelor pe care le ridică exercitarea funcţiei
de coordonare implica, ca o cerinţa de bază, delegarea de atribuţii şi competenţe
pentru diferitele niveluri ierarhice, astfel încât la fiecare treapta ierarhică să se
efectueze acele activităţi că pot fi îndeplinite în condiţii optime.
Managementul întreprinderii

4. Comanda (decizia de antrenare) cuprinde ansamblul deciziilor,


dispoziţiilor, hotărârilor, precum şi al altor măsuri luate de către organele de
conducere în vederea îndeplinirii de către organele subordonate a atribuţiilor ce le
revin pentru realizarea obiectivelor propuse de întreprindere.
Exercitarea funcţiei de comanda presupune stabilirea corespunzătoare a
sarcinilor ce le revin organelor şi persoanelor din subordine, precum şi asigurarea
motivării fiecărui salariat în îndeplinirea acestor sarcini.
Odată cu adoptarea unei decizii de conducere trebuie asigurată antrenarea
personalului în executarea ei.

5. Control presupune verificarea permanentă şi completă a modului în care


se desfăşoară diferitele activităţi în raport cu programele fixate, evidenţierea
abaterilor ce apar şi luarea de măsuri corective.
Pentru a se realiza îndeplinirea în condiţii optime a funcţiei de control
trebuie să se îndeplinească următoarele cerinţe:
¾ să existe un sistem informaţional care să fie capabil să asigure circulaţia
rapidă a informaţiilor la diferitele verigi de conducere;
¾ constituirea unui sistem de control în cadrul fiecărei unităţi economice
care să precizeze punctele de control, obiectivele ce se urmăresc la fiecare punct în
parte, competenţele pentru exercitarea controlului etc.;
¾ efectuarea controlului în mod continuu şi direct la locul unde se
îndeplinesc diferitele activităţi controlate;
¾ întărirea autocontrolului privind modul în care îşi desfăşoară activitatea
fiecare executant.
Controlul este necesar să aibă un caracter preventiv, analizând cauzele
abaterilor şi luarea măsurilor pentru evitarea apariţiei pe viitor a unor astfel de
abateri.
Eficienţa controlului depinde atât de asigurarea acestor condiţii tehnic-
organizatorice, cât şi de respectarea următoarelor etape în înfăptuirea propriu-zisă a
lui:
∗ precizarea normelor şi a altor obiective, cerinţe în raport cu care urmea-
ză a se efectua controlul ei;
∗ măsurarea rezultatelor din activitatea fiecărei unităţi controlate;
∗ determinarea abaterilor de la normele de referinţă stabilite;
∗ interdependenţa abaterilor respective, a efectelor directe şi indirecte ale
acestora, precum şi explicarea cauzelor, a factorilor care au favorizat aceste abateri;
∗ formarea de aprecieri şi stabilirea de măsuri în legătură cu personalul a
cărui activitate s-a controlat;
∗ precizarea măsurilor corective ce urmează a se lua de către întreprindere
pentru a se evita apariţia abaterilor constatate, măsuri ce vor forma obiectul
diferitelor activităţi presupuse de exercitarea celorlalte funcţii ale conducerii.
Funcţiunile şi funcţiile manageriale ale întreprinderii

CUVINTE-CHEIE:

A. Funcţiile conducerii
B. Elaborarea de programe
C. Costul de producţie
D. Funcţiunea financiar-contabilă
E. Efectuarea de prognoze
F. Activitatea de marketing
G. Funcţiunea de cercetare- dezvoltare
H. Prevederea
I. Funcţiunea comercială
J. Funcţiunea de producţie
K. Comanda
L. Funcţiunea

1. __________ reprezintă ansamblul activităţilor orientate spre


realizarea unor obiective derivate, rezultate din obiectivele
generale ale întreprinderii.
2. __________ cuprinde activităţile prin care se studiază, se concepe,
se elaborează şi se realizează viitorul cadru tehnic, tehnologic şi
organizatoric al întreprinderii.
3. __________ cuprinde ansamblul activităţilor vizând
aprovizionarea tehnico-materială, desfacerea produselor, comerţul
exterior şi cooperarea economică internaţională.
4. __________ cuprinde totalitatea activităţilor legate nemijlocit de
realizarea producţiei.
5. __________ cuprinde ansamblul acţiunilor de studiere a pieţei
interne şi externe, a necesităţilor şi comportamentului
consumatorilor, cu scopul stabilirii celor mai adecvate modalităţi
de orientare a producţiei şi de creştere a vânzărilor.
6. __________ se stabileşte după proiectarea produsului, stabilirea
tehnologiei, a utilajelor, a standerdelor de calitate, a normrlor de
consum şi ţinând seama de achiziţionarea utilajelor.
7. __________ cuprinde activităţi privind folosirea mijloacelor
financiare necesare în procesul economic şi de urmărire a
rezultatelor obţinute de întreprindere.
8. __________ cuprinde ansamblul deciziilor, dispoziţiilor,
hotărârilor, precum şi a altor măsuri luate de către organele de
conducere în vederea îndeplinirii de către organele subordonate a
atribuţiior ce le revin pentru realizarea obiectivelor propuse de
întreprindere.
9. __________ reprezintă anumite grupe omogene de activităţi, ce
trebuie efectuate de conducerea unităţii respective în scopul
realizării funcţiunilor de bază specifice fiecărei întreprinderi.
Managementul întreprinderii

10. __________ reprezintă ansamblul activităţilor prin care se stabilesc


condiţiile viitoare de acţiune, se fixează obiectivele ce trebuie
urmărite, mijloacele materiale, financiare şi umane ce trebuie
folosite pentru realizarea obiectivelor propuse.
11. __________ se stabilesc pe termen lung şi indică diferite
alternative pentru dezvolarea economico-socială a întreprinderii.
12. __________ se întocmesc pe perioade reduse de timp, detaliind
planurile în funcţie de condiţiile concrete din fiecare moment.

TEST GRILĂ:
1. Henry Fayol a realizat o grupare raţională a tuturor activităţilor în şase
funcţiuni:
a) economică, comercială, financiară, contabilă, de securitate şi
administrativă.
b) politică, comercială, financiară, contabilă, de securitate şi
administrativă.
c) tehnică, comercială, financiară, contabilă, de securitate şi
administrativă.
d) socială, comercială, financiară, contabilă, de securitate şi
administrativă.
e) administrativă, comercială, financiară, contabilă, economică şi umană.

2. Evoluţia conceptului de funcţionare a fost influenţată de următorii factori:


a. progresul tehnic şi sistemul socio-economic;
b. criteriul de complementaritate,
c. controlul inventarului;
d. analiza politicii de credit;
e. cifra de afaceri.

3. La proiectarea funcţiunilor întreprinderii se va lua în considerare o serie de


criterii, cum ar fi:
a. criteriul economic, criteriul de complementaritate, criteriul
convergenţei;
b. criteriul de complementaritate, criteriul convergenţei;
c. criteriul social, criteriul de negociere, criteriul continuităţii;
d. criteriul economico-administrativ;
e. criteriul identităţii, criteriul de complementaritate, criteriul
convergenţei.

4. Funcţiunile manageriale sunt:


a. de conducere, dezvoltare, personal, comercială, financiar-contabilă;
b. de dezvoltare, comercială, financiar-contabilă, de producţie, de
execuţie;
Funcţiunile şi funcţiile manageriale ale întreprinderii

c. de control-evaluare, comercială, financiar-contabilă, de producţie, de


personal
d. de cercetare-dezvoltare, comercială, financiar-contabilă, de producţie,
de personal
e. de cercetare, prevedere, comercială, financiar-contabilă, de producţie,
de personal

5. Marketingul, aprovizionarea şi desfacerea fac parte din următoarea


funcţiune:
a. de cercetare-dezvoltare;
b. comercială;
c. de producţie;
d. financiar-contabilă;
e. de resurse umane.

6. Activitatea de marketing se concretizeză prin următoarele funcţii:


A) funcţia de cercetare a pieţei şi a nevoilor de consum;
B) funcţia de adoptare a întreprinderii la dinamica mediului;
C) funcţia de creştere a eficienţei economice;
D) funcţia de repartizare a normelor de consum;
E) funcţia de conducere şi execuţie.

a) A, D, E. b) A, B, C. c) A, B, C, D, E. d) A, E. e) A, B, C, D.

7. Aprovizionarea tehnico-materială presupune:


A) calculul necesarului de resurse materiale pentru fabricarea producţiei
contractate;
B) calculul necesarului de resurse materiale privind stocurile de
producţie;
C) determinarea normelor de consum specifice de aprovizionare tehnico-
materială
D) întocmirea contracteleor de aprovizionare tehnico-materială
E) calculul mărimii stocurilor de producţie tehnico- materială.

a) A, B, C. b) A, C, D. c) A, B, C, D. d) toate variantele. e) niciuna.

8. Volumul activităţilor de funcţiuni de producţie este influenţat de următorii


factori:
A. profilul întreprinderii;
B. înzestrarea tehnică;
C. evidenţa financiar contabilă
D. caracteristicile materiilor prime, ale materialelor;
E. complexitatea produselor;
F. planificarea transportului.

a) A, B, C. b) D, E, F. c) A, B, D, E. d) A, C, E, F. e) C, D, E.
Managementul întreprinderii

9. Funcţiunea de personal cuprinde următoarele activităţi:


A. determinarea necesarului de forţă de muncă;
B. elaborarea schemei organizatorice a sistemului de selectare a
personalului;
C. selectarea, testarea, încordarea şi promovarea personalului;
D. stabilirea sistemului de salarizare;
E. stabilirea activităţii de producţie.

a) A, C, D. b) C, D, E. c) A, B, C, D, E. d) A, B, D, E. e) A, B, C, D.

10. Henry Fayol precizează că funcţiile conducerii sunt următoarele:


a. prevederea, organizarea, prognoza, coordonarea şi controlul;
b. prevederea, organizarea, comercializarea, coordonarea şi controlul;
c. prevederea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul;
d. prevederea, organizarea, fabricarea, coordonarea şi controlul;
e. prevederea, organizarea, specializarea, coordonarea şi controlul.

11. Prevederea cuprinde următoarele activităţi:


a. efectuarea de strategii economice, elaborarea de planuri, elaborarea de
programe;
b. efectuarea de prognoze, elaborarea de planuri, elaborarea de
programe;
c. efectuarea de prognoze şi elaborarea de planuri;
d. elaborarea de condiţii moderne de lucru şi elaborarea de programe
comerciale;
e. elaborarea de norme şi standarde moderne de muncă.

12. Organizarea cuprinde următoarele activităţi:


a) organizarea conducerii, organizarea producţiei şi organizarea muncii;
b) organizarea controlului, organizarea producţiei şi organizarea muncii;
c) organizarea producţiei şi a muncii;
d) organizarea activităţilor întreprinderii şi organizarea desfăşurării
proceselor de fabricaţie;
e) organizarea producţiei, organizarea muncii şi organizarea activităţilor
de desfacere.