Virusul HIV

Virusul HIV ataca anumite tipuri de globule albe care fac parte din
sistemul imunitar. Pe masura ce sistemul imunitar incepe sa slabeasca, globulele
albe devin incapabile sa opuna rezistenta impotriva bolilor si de a lupta impotriva
germenilor. Germenii care in mod normal ar fi rapid neutralizati, raman in
organism si se inmultesc. 
Virusul Imunodeficientei Umane (HIV) este un virus care ataca sistemul
imun, si ingreuneaza lupta organismului cu infectiile si cu bolile. HIV este virusul
care produce Sindromul Imunodeficientei Dobandite (SIDA). Totusi a fi infectat
cu virusul HIV nu inseamna a avea SIDA. SIDA este ultimul si cel mai sever
stadiu al infectiei cu virusul HIV. Unii oameni traiesc cu infectia cu virusul HIV
multi ani, chiar zeci de ani pana la a avea SIDA. 

Cauze
Infectia este cauzata de virusul imunodeficientei umane (HIV).Odata ajuns
in organism, HIV ataca si distrugelimfocitele CD4+, celule componente
ale sistemului imunitar. Prin distrugerea acestor celule de catre virus, este
favorizata aparitia unor boli precum pneumonia sau cancerul, boli care se dezvolta
mai usor intr-un organism al carui sistem imunitar este slabit. Aceste stari
patologice sunt semne ca infectia cu virusul HIV evolueaza inspre SIDA.
Virusul HIV se transmite atunci cand sangele, sperma sau secretia vaginala a unei
persoane infectate intra in organismul altei persoane, de obicei prin contact sexual
sau prin folosirea aceluiasi ac la injectarea drogurilor. Mai rar, HIV se poate
transmite prin transfuzii.
Simptome
-febra mai mare de 39.4 grade;
- febra mai mare de 38.3 grade timp de 24 h; 
- respiratie dificila;
- tuse productiva, cu expectoratie mucoasa (un fluid gros produs in
plamani si in caile aeriene pulmonare);
- modificari de echilibru sau tulburari ale simturilor (amorteli,
insensibilitate, tiuituri in urechi, dureri) recent aparute;
- diaree permanenta;
- sangerari neobisnuite din nas sau din gingii, sange in urina sau in scaun;
- dureri de cap permanente;
- tulburari de vedere;
- pierdere in greutate rapida si inexplicabila;
- transpiratii nocturne;
- fatigabilitate (oboseala);
- marire in volum a ganglionilor de la gat, din axila sau cei abdominali;
- rani (ulceratii) neobisnuite pe piele sau in gura;
- amorteli sau durere in maini sau picioare;
- tulburari de personalitate sau declin a facultatilor mentale, cum ar
fi confuzie,dezorientare;
- rani, umflaturi, eruptii cutanate, pustule (basici), verucozitati (negi)
aparute la nivel genital sau in zona anala. 

Mod de transmitere
In comparatie cu alte virusuri, HIV se transmite relativ dificil. El nu poate
supravietui in afara organismului, departe de caldura si lichide si, prin urmare, nu
se gaseste in aer. Aceasta inseamna ca oamenii nu se pot infecta inspirandu-l. In
conditii normale HIV nu poate fi contactat prin tuse, stranut, insecte, ca muste si
tantari sau prin folosirea colectiva a prosoapelor, tacamurilor sau a altor obiecte. 

HIV se poate transmite prin trei cai principale, fiecare implicand schimbul de
sange sau de lichide din organism. Oamenii pot contacta virusul atunci cand
sangele sau un lichid (de exemplu sperma) din corpul unei persoane infectate intra
in contact cu propriul lor sange sau lichide in interiorul organismelor lor. 

O cale de transmitere a virusului HIV este prin contact sexual. Acesta include atat
relatiile heterosexuale cat si pe cele homosexuale. Virusul este transmis de la un
partener la celalalt prin interme lichidelor din corp.

A doua cale prin care se transmite HIV este cea transplacentara de la mama

infectata la copilul aflat inca in uter. Virusul poate patrunde in sangele copilului
inainte ca acesta sa se nasca, cand se dezvolta in uter sau in timpul nasterii.

A treia cale de contactare a virusului este prin sange sau prin lichidele corpului,

de obicei prin injectare. Inainte ca sangele sa fie testat pentru HIV, unele persoane
au donat sange. Unii dintre ce care au primit sangele contaminat au fost infectati.
In prezent, sangele donat este examinat cu atentie, in scopul prevenirii raspandirii
virusului HIV printransfuzii. Virusul poate fi transmis si prin refolosirea unui ac
hipodermic nesterilizat sau a unei seringi nesterile, deja folosita de o persoana
infectata.
Mausri de protectie

Folosirea corectă a prezervativului de fiecare dată când ai un contact sexual este

singura cale de te proteja împotriva infecţiei cu HIV.
Pilula contraceptivă este bună pentru prevenirea sarcinii, dar nu protejează
împotriva transmiterii virusului. Steriletul protejează la rândul sau doar împotriva
sarcinilor nedorite, dar nu şi împotriva infecţiilor cu transmitere sexuală.
Faptul că îţi cunoşti bine partenerul/partenera nu îţi asigură protecţie
împotriva HIV. După ce întâlneşti o persoană de câteva ori, s-ar putea
să ţi se pară că o cunoşti destul de bine. Însă nu poţi şti dacă
persoana respectivă este infectată doar uitându-te la ea. Uneori ţi se
poate părea dificil să-i spui partenerului/partenerei că vrei să
foloseşti prezervativul. Acest lucru pare şi mai dificil în cazul
cuplurilor căsătorite în care fiecare dintre parteneri este îngrijorat de
faptul că el/ea va interpreta dorinţa de a purta prezervativ ca pe o
lipsă de încredere.

Trebuie să te gândeşti însă că prezervativul vă ajută, pe tine şi pe

partener/parteneră, să fiţi în siguranţă. Simţindu-vă în siguranţă, veţi
fi relaxaţi şi vă veţi putea bucura şi mai mult de experienţa sexuală.

Folosirea prezervativului în timpul actului sexual vă protejează şi de

contractarea altor infecţii decât cea cu HIV. Aşa cum am mai spus,
infecţiile cu transmitere sexuală (ITS) - cele mai frecvente dintre ele
fiind gonoreea, sifilisul, hepatita (B, C) - nu afectează corpul doar la
nivelul organelor genitale. Nedescoperite sau netratate la timp, ele
pot avea efecte extrem de grave asupra stării voastre generale de
sănătate. Ele pot produce infertilitate, impotenţă şi pot cauza chiar
moartea dacă nu sunt tratate corespunzător.

Poţi renunţa la prezervativ doar în momentul în care, în urma unor

analize, te-ai asigurat că atât tu cât şi partenerul/a sunteţi sănătoşi.
Testul HIV este singura modalitate prin care poţi afla dacă eşti
infectat cu HIV. În cazul în care rezultatele sunt negative (fapt care
arată că nu eşti infectat), poţi decide împreună cu partenerul/a să
renunţaţi la prezervativ.

Trebuie însă să ţii cont de faptul că pe parcursul unei relaţii pot

apărea situaţii în care unul dintre parteneri (sau ambii) s-a expus
riscului infectării: intervenţii chirurgicale sau stomatologice, relaţii
sexuale neprotejate în afara cuplului, consum de droguri injectabile
etc. De aceea, este recomandat ca testul HIV să fie repetat de două
ori pe an, ca verificare de rutină, iar prezervativul să nu fie considerat
o piedică în calea plăcerilor, ci singura metodă de protecţie.

Infectii provocate de virusul SIDA

Categoria A reprezintă infecţia simptomatică cu HIV. Categoria B cuprinde

afecţiuni care nu definesc SIDA, care par a fi dependente de un deficit imun.

 angiomatoză bacilară

 inflamaţii de bazin, mai ales anexite repetate

 herpes zoster repetate sau larg răspândite

 purpură trombocitopenică

 temperatură ( hipertermie ) şi diaree de lungă durată, peste o lună

 listerioză

 candidoză bucală, cea vaginală cronică sau greu de tratat

 displazie de col uterin

 carcinoame in situ

 neuropatii periferice.

Categoria C cuprinde acele afecţiuni care definesc SIDA. Sunt de regulă afecţiuni
oportuniste sau maligne care nu apar la organisme cu un sistem imun intact sau nu
apar cu o asemenea prezentare şi evoluţie.

Infecţii micotice

 candidoze a căilor respiratorii şi esofagului

 histoplasmoză cronică

 coccidoidomicoză extrapulmonară sau diseminată

 Criptococoz extrapulmonară
  pneumonie cu Pneumocistis carinii

Sarcom Kaposi cutanant la un bolnav de SIDA

 infecţie cu virus citomegalic (cu excepţia afectării ficatui, splinei şi ganglionilor

limfatici)

 retinită citomegalovirală

 encefalopatie determinată de HIV.

 herpes simplex cu ulceraţii cronice depăşind 1 lună, bronşite produse de virusul

Herpes simplex

 sarcom Kaposi

 encefalopatie multifocală progresivă virală

Infecţii bacteriene, protozoare

 esofagită

 criptosporidiază cronică intestinală

 pneumonie , pneumonii bacteriene recidivante (peste 1 an)

 salmoneloză septicemică recidivantă

 tuberculoză

 toxoplasmoza cerebrală

Tumori maligne

 limfoame blastice (imune), primar-cerebrale, limfom Burkitt

 carcinom invaziv de col uterin

 sindromul Wasting (scădere de greutate bruscă fără factor etiologic)