CALCULUL AMESTECULUI OPTIM DE AGREGAT

Prin amestec optim de agregate (A.O.A.) se înţelege amestecul care are volumul de goluri minim. Acesta va
impune utilizarea unei cantităţi minime de liant – ciment pentru obţinerea unui beton cu compactitate maximă în stare
proaspătă. A calcula amestecul optim de agregate înseamnă a stabili prin calcul procentul în care trebuie luat fiecare sort
de agregat pentru a obţine A.O.A.
A.O.A. este un amestec care conţine toate sorturile (de la cel mai mic la cel mai mare), deci el va prezenta o
granulaţie continuă. În practică, pentru fiecare tip de beton se impune o zonă în care trebuie să se înscrie curbă
granulometrică a agregatului. Rezultă că A.O.A. ar trebui să aibă curba granulometrică la mijlocul zonei respective. Se
defineşte CURBA GRANULOMETRICĂ IDEALĂ ca fiind curba granulometrică ce se obţine ca medie aritmetică a
trecerii minime şi maxime din tabel:
T − Tmin
TA.O.A. = max
2
Ori de câte ori va trebui să ne impunem noi A.O.A. vom alege sau curba granulometrică ideală sau orice altă
curbă ale cărei treceri se încadrează între limitele inferioare şi superioare ale zonei de granulozitate în discuţie. În funcţie
de posibilităţile existente pe teren calculul A.O.A. se poate face prin următoarele metode.

METODA APROXIMAŢIILOR SUCCESIVE

Se aplică atunci când pe şantier agregatele se găsesc în două sorturi, respectiv nisip şi pietriş şi dispunem de setul
de ciururi şi site cu care putem determina curbele granulometrice ale agregatelor. Metoda se bazează pe experienţa
îndelungată care indică cele mai frecvente combinaţii ale nisipului (N) cu pietrişul (P) pentru obţinerea A.O.A. Rezultă
aproximaţiile:
0,4 N + 0,6; 0,45 N + 0,55 P şi 0,5 N + 0,5 P;
Etapele calculului:
1) se determină curbele granulometrice ale nisipului şi pietrişului;
2) se amplifică trecerile din curba granulometrică a nisipului şi cu coeficientul 0,4;
3) se înmulţesc trecerile din curba granulometrică a pietrişului cu coeficientul 0,6;
4) se face suma celor două treceri pentru fiecare ciur sau sită – rezultatul obţinut fiind curba granulometrică a
A.O.A. calculat;
5) 6), 7) se repetă etapele 2, 3 şi 4 cu coeficienţii 0,45 pentru nisip şi 0,55 pentru pietriş;
8) 9), 10) se repetă etapele 2, 3 şi 4 cu coeficienţii 0,50 pentru nisip şi pietriş;
11) se compară curbele granulometrice obţinute la punctele 4, 7, şi 10 cu limitele de zonă din tabelul de mai
jos (corespunzător zonei în care se încadrează agregatul);

LIMITELE ZONELOR DE GRANULOZITATE PENTRU

AGREGATE 0 – 31 mm*
% treceri în masă prin sită sau ciur
Zona Limita
0,2 1 3 7 16 31
MAX 10 40 50 70 90 100
I
MIN 3 31 41 61 81 95
MAX 7 30 40 60 80 100
II
MIN 2 21 31 51 71 95
MAX 5 20 30 50 70 100
III
MIN 1 10 20 40 60 95

* pentru acest tip de agregat (pentru agregatele: 0 – 16; 0 –20; 0 – 40; 0 –70 sunt alte tabele); Se alege
combinaţia de A.O.A.a cărui curbă granulometrică se află cel mai la mijlocul zonei. Dacă nici una din combinaţii nu se
încadrează în zonă, se pot încerca şi alte aproximaţii succesive. În situaţia în care nu se poate obţine o curbă care să se
înscrie în zonă, agregatul se va completa cu sorturile deficitare. Toate calculele se conduc într-un tabel prezentat în
următorul exemplu de calcul.

Exemplu de calcul
La staţia de betoane avem două sorturi de agregate: nisip şi pietriş. Personalul laboratorului a determinat curbele
granulometrice ale agregatelor şi a obţinut:
 0,2 1 3 7 16 31
Nisip (N) 8 30 40 80 90 100
Pietriş (P) 0 0 5 10 40 100

Să se calculeze A.O.A. care să se încadreze în zona a – III – a de granulozitate.

Calculul se face în următorul tabel:
Aproximaţia % treceri în masă pe sita de ciur sau site Concluzii
succesivă 0,2 1 3 7 16 31
Nisip (N) 8 30 40 80 90 100
Pietriş (P) 0 0 5 10 40 100
0,4 N 8·0,4=3,20 30·0,4=12 40·0,4=16 80·0,4=32 90·0,4=36 100·0,4=40 Curba nu se
încadrează în
0,6 P 0·0,6=0 0·0,6=0 5·0,6=3 10·0,6=6 40·0,6=24 100·0,6=60 zona III începând
de la ciurul 3
NU ESTE
∑(0,4 N + 0,6 P) 3,2* 12* 19 38 60 100
BUNĂ
0,45 N 3,6 13,5 18,45 36 40,5 45 Curba se înc. în
zona III dar f.
0,55 P 0 0 2,75 5,5 22 55 aproape de limita
inferioară
∑(0,45 N + 0,55
3,6* 13,5* 21,20* 41,5* 62,5* 100* NU O ALEGEM
P)
0,5 N 4 15 20 40 45 50 Curba se înc. în
zona III aproape
de mijloc
0,5 P 0 0 2,5 5 20 50
(exceptând ciurul
de 3)
SE
∑(0,5 N + 0,5 P) 4* 15* 22,5* 45* 65* 100*
ÎNCADREAZĂ
* valorile prevăzute cu acest semn se încadrează în zona a – III – a de granulozitate.

METODA GRAFICĂ
Această metodă se aplică atunci când pe şantier (staţie de betoane) agregatele se află în două sorturi şi se dispune
de setul de ciururi pentru a determina curbele granulometrice a celor două sorturi, dorind a obţine direct combinaţia
optimă a A.O.A. (fără a face aproximaţii succesive).
Metoda implică următoarele etape de calcul:
1) se determină (calculează) curbele granulometrice ale celor 2 sorturi;
2) se calculează – impune curba granulometrică a A.O.A. care se doreşte a fi obţinută ca medie aritmetică a
limitelor min şi maxime a zonei în care trebuie să se încadreze curba A.O.A. pe care îl calculăm.
3) Se calculează sumele (SN, SP şi SA.O.A.) trecerilor procentuale corespunzătoare celor 3 curbe
granulometrice;
4) Se trasează un dreptunghi (la scară) care are pe latura orizontală procentele în masă ale agregatelor şi pe
verticală valorile 100, 200, 300, 400, 500, (corespunzătoare unor sume ipotetice) fig. Ag.8.
stânga dreapta
500

400 SN
300
SA.O.A.
200 SP
100
0

10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
xN yP
 5) În acest dreptunghi se trasează dreptele orizontale corespunzătoare sumelor obţinute la punctul 3, SN , SP
şi SAOA (întotdeauna SAOA trebuie să fie între cele două drepte corespunzătoare sumelor celor două
sorturi);
6) Se uneşte cu o dreaptă punctul din dreapta al sumei SN cu punctul din stânga al dreptei SP :
S NDR → S PST
7) Din punctul (M) în care dreapta S NDR S PST intersectează dreapta SAOA se coboară o perpendiculară şi se
obţine procentul din fiecare sort care trebuie luat pentru a obţine A.O.A. dorit xN + yP (x + y = 1);
8) Cu aceste proprietăţi se calculează aproximaţia xN + yP obţinându-se curba granulometrică efectivă a
A.O.A. calculat;
9) Se verifică dacă această curbă se încadrează în zona impusă (teoretic, dacă s-a lucrat corect ar trebui să se
încadreze, dacă nu - se verifică exactitatea calculelor);
Toate calculele se conduc într-un tabel prezentat în exemplul următor de calcul:

Exemplu de calcul
La staţia de betoane, agregatele se află în două sorturi, existând posibilitatea de a li se determina curbele
granulometrice. Să se calculeze A.O.A. care să se încadreze în zona a – II – a de granulozitate.
Personalul staţiei a obţinut curbele granulometrice următoare:

0,2 1 3 7 16 31
Nisip (N) 10 50 60 90 100 100
Pietriş (P) 0 0 10 20 50 100

Calculul A.O.A. în tabel:

Tipul de % treceri în masă prin seria de ciururi
agregat sau SUMA
0,2 1 3 7 16 31
aproximaţii
10+50+60+90
Nisip (N) 10 50 60 90 100 100 +100+
100 = 410
10+20+50+
Pietriş (P) 0 0 10 20 50 100
100 = 180
3,5+25,5+
(7+2)/2 (30+21)/2 (40+31)/2 (60+51)/2 (80+71)/2 (100+100)/2 35,5+
A.O.A.
= 3,5 = 25,5 = 35,5 = 55,5 = 75,5 = 100 55,5+75,5+100
= 295,5
0,48 N 4,8 24 28,8 43,2 48 48
0,52 P 0 0 5,2 10.4 26 52
∑(0,48 N +
4,8* 24* 34* 53,6* 74* 100*
0,52P)
* valorile prevăzute cu acest semn se înscriu în zona a – II – a de granulozitate.

600
500
400 SN = 410
300
SA.O.A = 295,5.
200 SP = 180
100
0

10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
48% N 52% P
 Comparând curba granulometrică obţinută cu limitele zonei a II-a de granulozitate, se observă că aceasta este
foarte apropiată de mijlocul zonei, deci este bună.

METODA EXPERIMENTALĂ
Este o metodă utilizată atunci când nu putem determina curba granulometrică a agregatelor existente pe şantier.
Metoda are la bază principiul volumului de goluri minim.

Volumul nisipului umple golurile din pietriş. Practic, nu se întâmplă aşa, granulele de nisip vor îndepărta
granulele de pietriş şi va exista totuşi volum de goluri neocupat de granulele de nisip. Aceste erori nu sunt însă
însemnate, metoda dând rezultate bune.

Etapele de calcul:
1) se calculează (determină) densitatea în grămadă a nisipului ρgN;
2) se calculează (determină) densitatea în grămadă a pietrişului ρgP;
3) se calculează (determină) volumul de goluri al pietrişului din % Vgol;
4) se scrie sistemul de ecuaţii

P+N=1
(
VN = Vp %Vgol
P
) în care se înlocuiesc:
N P
VN = ; VP = sistemul devine:
ρ gN ρ PN
P+N=1
ρ gN
N=
ρ gP
( P
P %Vgol )
N şi P reprezintă procentele în care se combină cele două agregate pentru a obţine A.O.A.
5) se rezolvă sistemul şi se obţine N şi P;

Exemplu de calcul:
Pe şantier avem nisip şi pietriş la care am determinat ρgN = 1600 kg/m3 ; ρgP = 1300 kg/m3 şi %Vgol
P
= 40%. Să se
calculeze proporţiile în care trebuie să amestecăm cele două agregate pentru a obţine un amestec optim de agregat.
1, 2, 3 - sunt date în enunţul problemei

4) N + P =1,0 N + P =1,0

1600
N= P ⋅ 0,4 ⇔ N = 1,12P ⋅ 0,4
1300
1
N + P =1,0 ⇒ N = 0,49 P ⇒ 0,49 P + P = 1 ⇒ P = = 0,67 ⇒ N = 1 – 0,67 = 0,33
1,49
Deci, amestecul optim se va realiza prin combinarea a 0,33 N cu 0,67 P.

METODA SORTURILOR
Metoda se utilizează când la staţia de beton avem agregate pe sorturi adică: 0 – 1; 1 – 3; 3 – 7; 7 –16; 16 – 31.
În practică se admite ca primele două sorturi 0 – 1 şi 1 – 3 să fie amestecate, formând sortul 0 – 3.
Etapele de calcul sunt:
1) se impune curba granulometrică a agregatului pe care dorim să o obţinem (de regulă aceasta este curba
granulometrică ideală obţinută ca medie aritmetică a limitelor minime şi maxime ale zonei de
granulozitate).

Tmax − Tmin
TAOA =
2
 2) se calculează procentele din fiecare sort după relaţiile:

%sort (0 – 1) = Ts1 – 0
%sort (1 – 3) = Ts3 – Ts1
%sort (3 – 7) = Ts7 – Ts3
%sort (7 – 16) = Ts16 – Ts7
%sort (16 – 31) = Ts31 – Ts16

Tsi = trecerea prin ciur (sită) 1, 3, 7, 16, 31;

3) se calculează cantităţile în kg din fiecare sort necesare preparării A.O.A. dorit, cu relaţia:
%sort (i - j)·M = mi – j
relaţie în care:
M – masa totală de A.O.A.
Mi – 1; j = masa sorturilor i - j

Exemplu de calcul:
Pentru prepararea a 10m3 de beton greu avem nevoie de 23000kg de A.O.A. care să se încadreze în zona I de
granulozitate.
Să se calculeze cantităţile de agregat din fiecare sort care trebuiesc comandate.
1) Curba granulometrică ideală pentru zona I este:

0,2 1 3 7 16 31
(10+3)/2=6,5 (40+31)/2=35,5 45,5 65,5 85,5 100

2) Procentele din fiecare sort vor fi:

(0 - 1)% = 35,5 – 0 = 35,5% = 0,355

(1 - 3)% = 45,5 –35,5 = 10% = 0,10
(3 - 7)% = 65,5 –45,5 = 20% = 0,20
(7 - 16)% = 85,5 –65,5 = 20% = 0,20
(16 - 31)% = 100 –85,5 = 14,5% = 0,145

3) Cantităţile de agregat ce trebuiesc comandate sunt:

m0 – 1 = 23000·0,355 = 8165 kg
m1 – 3 = 23000·0,10 = 2300 kg
m3 – 7 = 23000·0,20 = 4600 kg
m7 – 16 = 23000·0,20 = 4600 kg
m16 – 31 = 23000·0,145 = 3335 kg

TOTAL: 23000 kg