Вы находитесь на странице: 1из 9

Центральная нервная система (ЦНС) – 

основная часть нервной системы


человека. Она состоит из двух отделов: головного мозга и спинного
мозга. Основные функции нервной системы –контролировать все жизненно
важные процессы в организме. Головной мозг отвечает за мышление, речь,
координацию.

Общая характеристика
Головной мозг – это главный орган нервной системы. Его исследованием медики
занимаются до сих пор. Головной мозг взрослого человека содержит 90-95 миллиардов
нейронов. Тела нейронов образуют серое вещество мозга, а нервные волокна (отростки
нейронов) – белое вещество.

Данный орган имеет следующие виды оболочек:

 мягкая или сосудистая;


 паутинная (между паутинной и мягкой оболочкой циркулирует спинномозговая
жидкость – ликвор, которая служит своеобразным амортизатором и защищает от
ударов, а также поддерживает трофические и обменные процессы между кровью и
мозгом);
 твёрдая.

Функции генератора и передачи импульсов выполняют нейроны. Внутри головного мозга


есть желудочки (полости), в которых образуется спинномозговая жидкость. От головного
мозга в разные отделы человеческого тела отходят черепно-мозговые парные нервы.
Всего в организме насчитывается 12 таких пар.
Строение
Главный орган нервной системы состоит из трёх частей:

 два полушария переднего мозга;


 ствол;
 мозжечок.

Так же он имеет пять отделов:

 конечный или передний, составляющий 80 % массы;


 промежуточный;
 средний;
 задний, включающий в себя мост и мозжечок;
 продолговатый.

Белое вещество больших полушарий переднего мозга представлено в виде нервных


волокон, которые могут быть трёх видов:

 ассоциационные – связывают корковые участки в одном полушарии;


 комиссуральные – соединяют два полушария;
 проекционные – связывают кору с нижерасположенными образованиями.

Серое вещество состоит из тел нейронов, в больших полушариях это вещество образует
кору и подкорковые ядра.
Отдел Особенности строения Функции

Правое полушарие отвечает за левую


сторону тела, а левое – за правую
сторону. Здесь расположены центры
Состоит из двух полушарий,
регуляции произвольных движений,
которые соединяются между
Конечный или центры условных рефлексов и
собой мозолистым телом.
передний психических функций. Височная доля
Поверхность полушарий имеет
коры головного мозга регулирует
множество борозд и извилин.
слух, вкус и обоняние, затылочная –
зрение, теменная – осязание; лобная –
произношение речи.
Таламус является посредником в
передаче раздражителей к
полушариям и помогает адекватно
приспособиться к изменениям в
окружающей среде.

Состоит из гипоталамуса и Гипоталамус регулирует работу


Промежуточный
таламуса. обменных процессов и эндокринных
желёз. Руководит работой
сердечнососудистой и
пищеварительной системы.
Регулирует сон и бодрствование,
управляет пищевыми и питьевыми
потребностями.
Состоит из мозжечка и моста,
который представлен в виде
белого толстого валика, Данный отдел обеспечивает функцию
расположенного над посредника при передаче импульсов в
Задний продолговатым расположенные выше отделы мозга.
отделом.Мозжечок расположен Мозжечок отвечает за координацию и
позади моста, имеет два точность движений.
полушария, нижнюю и верхнюю
поверхности и червя.
Отвечает за скрытое зрение, а также
Расположен от переднего края осуществление ориентировочных
Средний
моста до зрительных трактов. рефлексов, (поворот тела в
направлении звука).
Управляет равновесием, содержит
Является продолжением центры дыхания, глотания, чихания и
Продолговатый
спинного мозга. кашля, рвоты, сердечно-сосудистый и
пищеварительные.

Периферической называют ту часть нервной системы, которая не


входит в центральную нервную систему, то есть нервы за пределами
головного мозга и спинного мозга.
В периферическую нервную систему входят:

 Нервы, соединяющие голову, лицо, глаза, нос, мышцы и уши с


головным мозгом (черепные нервы).
 Нервы, соединяющие спинной мозг с остальным телом, — 31 пара
спинномозговых нервов.

 Более 100 миллиардов нервных клеток, пронизывающих весь


организм.

Как мозг управляет мышцами


Для совершения движений обычно требуется, чтобы мышца взаимодействовала с мозгом
происходит с помощью нервов. Импульс к движению мышцы может возникать в головном
когда человек сознательно решает двигать мышцами, например, чтобы взять книгу.

Либо причиной движения могут быть ощущения, получаемые от органов чувств. В коже, н
расположены специальные нервные окончания (сенсорные рецепторы), которые позволя
или изменение температуры. Нервы передают эти ощущения в мозг, а мозг может послат
который сообщит им, что нужно делать. Такой тип обмена информацией происходит за сч
нервных путей:

 Чувствительного нервного пути к головному мозгу

 Двигательного нервного пути к мышцам

1. Когда рецепторы чувствуют боль или


изменение температуры, они передают в
мозг соответствующий сигнал (импульс).

2. Этот импульс по сенсорному нерву


передается в спинной мозг.

3. Импульс проходит через синапс (место


контакта между двумя нервными клетками)
от сенсорной нервной клетки в нервную
клетку спинного мозга.

4. По этой нервной клетке спинного мозга


импульс переходит на противоположную
сторону спинного мозга.

5. Импульс передается вверх по спинному


мозгу через ствол головного мозга в
таламус. Таламус — это расположенный
глубоко в головном мозге центр,
обрабатывающий сенсорную информацию.

6. В таламусе импульс попадает через синапс


в нервные волокна, передающие этот
импульс в сенсорную зону коры головного
мозга, где происходит анализ полученной
сенсорной информации.

7. Сенсорная зона коры головного мозга


обрабатывает этот импульс. После этого
человек может решить, что нужно
совершить движение. В моторной зоне
коры (область мозга, планирующая и
контролирующая движения и подающая
сигнал на выполнение движений)
формируется импульс, направленный к
мышцам.

8. Нерв, по которому движется этот импульс,


переходит в основании головного мозга на
другую сторону.

9. Затем импульс движется вниз по спинному


мозгу.

10. Он проходит через расположенный в


спинном мозге синапс между нервными
волокнами спинного мозга и волокнами
двигательного нерва.

11. Дальше импульс движется из спинного


мозга по всей длине двигательного нерва.

12. Через нервно-мышечное соединение


(место соединения нервов с мышцами)
импульс поступает с двигательного нерва
на рецепторы, расположенные на
двигательной концевой пластинке мышцы,
где стимулирует сокращение мышцы.

Если ощущение возникает внезапно и является


интенсивным (например, если наступить на острый
камень или взять в руку чашку очень горячего кофе),
импульс может пройти в спинной мозг и сразу же обратно
к двигательному нерву, минуя мозг. Результатом
является быстрый мышечный ответ — немедленное
отстранение от любого вызывающего боль стимула.
Такая реакция называется спинномозговым рефлексом.
Sistemul nervos central (SNC) este partea principală a sistemului nervos uman. Este format din două
părți: creierul și măduva spinării. Principalele funcții ale sistemului nervos sunt controlul tuturor
proceselor vitale din organism. Creierul este responsabil de gândire, vorbire, coordonare.

caracteristici generale

Creierul este organul principal al sistemului nervos. Medicii încă fac cercetări în acest sens. Creierul
uman adult conține 90-95 de miliarde de neuroni. Corpurile neuronilor formează substanța cenușie a
creierului, iar fibrele nervoase (procesele neuronilor) formează substanța albă.

Acest corp are următoarele tipuri de scoici:

• moale sau vasculară;

• arahnoid (între arahnoid și învelișul moale circulă lichidul cefalorahidian - lichidul cefalorahidian, care
servește ca un fel de amortizor și protejează împotriva șocurilor și, de asemenea, susține procesele
trofice și metabolice dintre sânge și creier);

• solidă.

Funcțiile de generator și de transmitere a impulsurilor sunt îndeplinite de neuroni. În interiorul creierului


există ventriculi (cavități) în care se formează lichidul cefalorahidian. Nervii cranieni perechi pleacă din
creier către diferite părți ale corpului uman. În total, există 12 astfel de perechi în corp.

Structura

Organul principal al sistemului nervos este format din trei părți:

• două emisfere ale creierului anterior;

• trompă;

• cerebel.

De asemenea, are cinci departamente:

• finală sau frontală, constituind 80% din masă;

• intermediar;

• in medie;

• spatele, inclusiv puntea si cerebelul;

• alungit.

Substanța albă a emisferelor cerebrale ale creierului anterior se prezintă sub formă de fibre nervoase,
care pot fi de trei tipuri:

• asociativ - conectează zone corticale într-o emisferă;

• comisurală - leagă cele două emisfere;

• proiecție - conectează cortexul cu formațiunile subiacente.

Substanța cenușie este formată din corpuri de neuroni, în emisferele cerebrale această substanță
formează cortexul și nucleii subcorticali.
Departament Caracteristici structurale Funcții

Este format din două emisfere, care sunt Emisfera dreaptă controlează partea
interconectate de corpul calos. Suprafața stângă a corpului, în timp ce emisfera
Capăt sau
emisferelor are multe brazde și circumvoluții. stângă controlează partea dreaptă. Aici
față
sunt centrele de reglare a mișcărilor
voluntare, centrele reflexelor condiționate
și funcțiile mentale. Lobul temporal al
cortexului cerebral reglează auzul, gustul
mirosul, lobul occipital - vedere, parietal -
atingere; frontal - pronunția vorbirii.

Intermediar Constă din hipotalamus și talamus. Talamusul este un intermediar în


transmiterea stimulilor către emisfere și
ajută la adaptarea adecvată la schimbările
din mediu.

Hipotalamusul reglează activitatea


proceselor metabolice și a glandelor
endocrine. Gestionează activitatea
sistemului cardiovascular și digestiv.
Reglează somnul și starea de veghe,
gestionează nevoile de mâncare și
băutură.

Este format din cerebel și punte, care se prezintă Acest departament asigură funcția de
Spate sub forma unui rol alb gros situat deasupra intermediar în transmiterea impulsurilor
secțiunii alungite.Cerebelul este situat în spatele către părțile superioare ale creierului.
podului, are două emisfere, suprafețele inferioare Cerebelul este responsabil pentru
și superioare și un vierme. coordonarea și precizia mișcării.

In medie Situat de la marginea anterioară a podului până la Responsabil pentru vederea latentă,
căile optice. precum și implementarea reflexelor de
orientare, (întoarcerea corpului în direcția
sunetului).

Alungit Este o continuare a măduvei spinării. Guvernează echilibrul, conține centrii de


respirație, înghițire, strănut și tuse,
vărsături, cardiovasculare și digestive.

Periferic se referă la acea parte a sistemului nervos care nu face parte din sistemul nervos central, adică
nervii din afara creierului și măduvei spinării.

Sistemul nervos periferic include:


• Nervi care conectează capul, fața, ochii, nasul, mușchii și urechile de creier (nervii cranieni).

• Nervi care conectează măduva spinării cu restul corpului – 31 de perechi de nervi spinali.

• Peste 100 de miliarde de celule nervoase care pătrund în întregul corp.

Cum controlează creierul mușchii

De obicei, mișcarea necesită ca mușchiul să interacționeze cu creierul. Această interacțiune are loc cu
ajutorul nervilor. Impulsul de a mișca un mușchi poate avea originea în creier, de exemplu, atunci când o
persoană decide în mod conștient să miște mușchii, de exemplu, să ridice o carte.

Sau cauza mișcării poate fi senzațiile primite de la simțuri. În piele, de exemplu, există terminații
nervoase speciale (receptori senzoriali) care vă permit să simți durerea sau schimbările de temperatură.
Nervii transmit aceste senzații către creier, iar creierul poate trimite un semnal mușchilor care le spune
ce să facă. Acest tip de schimb de informații are loc prin două căi neuronale complexe:

• Calea nervoasă senzorială către creier

• Calea nervului motor către mușchi

1. Când receptorii simt durere sau o schimbare a temperaturii, ei transmit semnalul corespunzător
(impulsul) către creier.

2. Acest impuls este transmis de-a lungul nervului senzitiv către măduva spinării.

3. Impulsul trece prin sinapsă (punctul de contact dintre două celule nervoase) de la celula nervoasă
senzorială la celula nervoasă din măduva spinării.

4. Prin această celulă nervoasă a măduvei spinării, impulsul trece în partea opusă a măduvei spinării.

5. Impulsul este transmis prin măduva spinării prin trunchiul cerebral către talamus. Talamusul este un
centru adânc în creier care procesează informațiile senzoriale.

6. In talamus, impulsul patrunde prin sinapsa in fibrele nervoase care transmit acest impuls in zona
senzoriala a cortexului cerebral, unde are loc analiza informatiilor senzoriale primite.

7. Zona senzorială a cortexului cerebral procesează acest impuls. După aceea, persoana poate decide că
trebuie făcută o mutare. În cortexul motor (zona a creierului care planifică și controlează mișcările și dă
un semnal pentru a efectua mișcări), se formează un impuls direcționat către mușchi.

8. Nervul de-a lungul căruia se mișcă acest impuls trece de la baza creierului în cealaltă parte.

9. Impulsul se deplasează apoi în măduva spinării.

10. Trece prin sinapsa situată în măduva spinării între fibrele nervoase ale măduvei spinării și fibrele
nervului motor.

11. În plus, impulsul se deplasează din măduva spinării pe toată lungimea nervului motor.

12. Prin joncțiunea neuromusculară (joncțiunea nervilor cu mușchii), impulsul ajunge de la nervul motor
la receptorii aflați pe placa terminală motorie a mușchiului, unde stimulează contracția musculară.

Dacă senzația apare brusc și este intensă (de exemplu, dacă calci pe o piatră ascuțită sau iei o ceașcă de
cafea foarte fierbinte în mână), impulsul poate călători către măduva spinării și imediat înapoi la nervul
motor, ocolind creier. Rezultatul este un răspuns muscular rapid - retragerea imediată de la orice stimul
care produce durere. Această reacție se numește reflex spinal.

Вам также может понравиться