lcda.

Claudia Celtic
FIZIOTERAPUT
 Exercițiile lui Klapp

Metodă care se bazează pe descărcarea coloanei

vertebrale. Variaţiile poziţiei patrupedului permit plasarea
acţiunii corective la un nivel delimitat.

Pozițiile inițiale sunt asociate cu două tipuri de exerciții,

mersul pe jos și întinderea.
Pentru a face acest lucru, Klapp folosește șase poziții în care pot fi
adoptate
cifoza în lordoză.
1 .- POZIȚIE JOSĂ: centura de umăr se scufundă între
două antebrațe situate vertical, în timp ce în
regiunea lombară este puternic blocată în cifoză. The
coloana toracică superioară de la D1 la D4 poate fi
mobilizat electiv în lordoză. Şoldul este stabilizat şi
poartă mișcarea opusă curburii; capul este
plasați pe aceeași parte pentru a o inhiba.
 2 .- POZIȚIE SEMI-JOS : Brâul de umăr este plasat în
orizontal trecand prin brate. regiune de şedere
coloana lombară în cifoză, coloana toracică poate fi mobilizată în

lordoza mai selectiv D5-D7 .

 3 .- POZIȚIE ORIZONTALĂ: mușchi și membre
blaturile sunt verticale, coloana atârnă într-un hamac. The
mobilizarea maxima este in jur de D8-D10. Miscare laterala
coloana vertebrală și capul stabil pe linia mediană a corpului.
4 .- POZIȚIA SEMI-RICUT: Pacientul se sprijină pe
genunchii si pumnii mobilizarea in iordioza coboara catre
D10-D12-L1 spatele este drept în cifoză. Miscare laterala
a coloanei vertebrale este în sens opus scoliozei.
 5 .- POZIȚIA SUS: Pacientul se sprijină pe
extremitatile degetelor mobilizarea in lordoza scade
spre L1-L3, spatele poate fi drept sau în cifoză.
6 .- POZIȚIE INVERSATĂ: Pacientul nu se sprijină cu
mâinile. Membrele superioare sunt îndreptate puțin spre
spatele dupa ce spatele se mentine sau nu in cifoza. El
lordoza maximă este situată la L4-S1.
Din aceste poziții sau combinații în cursul
exercițiilor, mișcarea membrelor permite
mobilizarea selectivă a coloanei vertebrale
în toate planurile.
Pentru scolioză, înclinațiile laterale
asociate rotațiilor sunt cele mai
interesante.
Exerciții McKenzie
 METODA MC KENZIE

FENOMENUL DE CENTRALIZARE: durerea merge de la

periferie la rădăcină. Durerea merge la metamera

SINDROMUL POSTURAL
• La persoanele sub 30 de ani, cu durere intermitentă sau locală
• În evaluare pacientul spune că este fără cauză aparentă
(frecvent la persoanele sedentare)
• La schimbarea poziției, durerea scade.

SINDROMUL DE DISFUNCȚIE
• De obicei peste 30 de ani
• Durerea intermitentă și locală, se referă doar în prezența aderențelor
• Durerea se agravează la sfârșitul mișcării
• Durerea se amelioreaza cu miscarea care nu atinge maximul
• Nu schimbă intensitatea sau locația

SINDROMUL DE TULBURARE
• Între 25 și 55 de ani
• Se agravează AM și PM
• Îmbunătățire cu deplasarea în sens opus proeminenței
• Cifoza și scolioza lombară
• Schimbați intensitatea și locația
• Durere centrală sau orizontală (L4-L5)
• Nu există deformare și poate sau nu să ia gluteus
• Cronic
Durere centrală, simetrică
dacă există deformare
Mersul se realizează în cifoza lombară
Ascuțit
durere unilaterală
Cronic, cu sau fără durere fesieră
Există o deformare în scolioza lombară
Ascuțit
Unilateral
Unilateral
Cronic
Cu sau fără durere în fese și gambe
Deformarea scoliozei
Durerea ajunge la picior
Ascuțit
Chirurgical
proeminență anterolaterală
Durerea se accentuează în extensie Deformare în lordoza
lombară
Aceste exerciții se bazează pe flexia și extensia coloanei vertebrale.
vertebral.

1.- POZIȚIA PRONĂ : Pacientul adoptă poziția decubit cu brațele

lângă trunchi și capul îndreptat în lateral, în această poziție coloana
lombară se încadrează automat în câteva grade de lordoză.
2 .- POZIȚIA CU DECUT ÎN EXTENSIE: Pacientul adoptă o poziție culcat
plasând coatele sub umăr și ridicând cu atenție corpul de la sol prezentând
niște exerciții pentru mâini, încheieturi, antebraț și pelvis. In aceasta pozitie
lordoza lombara este crescuta autonom, accentul se face sa fie adaptat sub
spate si lordoza va creste.
3 .- POZIȚIA DE EXTENSIUNE: Pacientul adoptă poziția culcat așezând
mâinile cu palmele în jos, umerii închiși pentru prinderea tradițională în sus
care se realizează la efectuarea acestui exercițiu, această nouă presiune
care face corpul în sus pentru a îngusta brațele trecând în jos, pentru bazinul
aşezat în jos se permite menţinerea corpului în jos prezentând o scufundare
spre gravitaţie iar exerciţiul se repetă timp de 10 minute. Mișcările sunt
efectuate de 2 până la 3 ori.
4 .- POZIȚIE DE PRELUNGIE CU CUREA DE FIXARE: Pacientul în această
poziție, fixat și fixat pe segmentul de tratat. Siguranța este dată prin
utilizarea unei creșteri a extensiei, aceasta împiedicând ridicarea bazinului
și a coloanei lombare pentru a se întinde.
5 .- EXTENSIUNE ÎNTRERUPATĂ: Pacientul în poziția culcat, ridicând
capul cu 1 sau 2 inci timp de 5 până la 10 minute.Dacă se atinge gradul
maxim de extensie, acesta va fi menținut timp de 4 până la 10 minute, în
funcție de toleranța pacientului.
6.- EXTENSIUNEA PICIORULUI: Pacientul stă cu picioarele depărtate, mâinile
la spate aproape de linia mediană. Pacientul se va apleca pe spate cat mai
mult posibil, cu mainile mai pline, apoi se va intoarce in pozitia neutra.
Exercițiul se va repeta de 10 ori.

7 .- MOBILIZARE IN EXTENSIUNE: Pacientul in pozitie culcat. Terapeutul

care stă într-o parte a pacientului, își va încrucișa mâinile în partea inferioară
a segmentului lombar. Cu o presiune ușoară aplicată pe partea inferioară a
segmentului lombar, simetrică și îndepărtată, apoi apăsați imediat, dar
mâinile Nu trebuie sa pierde a lua legatura.
Trebuie repetat de 10 ori ritmic. Fiecare presiune este mai puternică decât
cealaltă, în funcție de toleranța pacientului și de gradul durerii .

8 .- MANIPULARE ÎN EXTENSIUNE: Pacientul în decubit pentru procedura

nr.1, terapeutul stă în picioare împreună cu pacientul, selectează zona
afectată și își pune mâinile încrucișate pe partea inferioară a segmentului
lombar, terapeutul freacă pe pacient cu degetele asupra pacientului cu
mâinile la dreapta unghiului spre coloana vertebrală și aplicați o forță ușoară
în jos până când coloana vertebrală este întinsă, apoi accelerați, împingeți de
la o amplitudine foarte mică și eliberați imediat.
9 .- MOBILIZAREA SI ROTIREA IN EXTENSIUNE: Pozitia pacientului si a
kinetoterapeutului este aceeasi ca in procedura nr.7, aici se aplica presiunea,
mai intai pentru procesul transversal, pe locul de tratat, obtinandu-se un efect
ferm.
Din când în când vertebra este rotită din loc până când se aplică presiune.
Tehnica trebuie repetată de aproximativ 10 ori în segmentul accidentat.
10 .- MANIPULARE ÎN ROTARE ÎN CADRUL EXTENSIEI: Pacientul în
poziția culcat, terapeutul își așează mâinile pe ambele părți ale coloanei
vertebrale pentru tehnica de rotație și mobilizare în
extensie. Procedură 9.
Terapeutul forțează cu o mână și cu cealaltă efectuează procesele de
manipulare adecvate .
11 .- ROTATIE SUSTINATA PENTRU MOBILIZARE IN FLEXIUNE: Pacientul in
decubit dorsal, iar terapeutul in picioare pe o parte a taliei.
Pacientului i se face un masaj strâns al mâinii, oferind stabilitate și respirație. Cu
cealaltă mână, terapeutul freacă gleznele și genunchii într-un unghi drept și se
rotește pentru a determina coloana lombară să se rotească.
Prin plasarea genunchilor departe de masa de terapie prin apăsarea și eliberarea
coloanei lombare în funcție de scopul pentru care este utilizată terapia, poziția
capătului rotativ este menținută pentru o perioadă mai scurtă .
12 .- MANIPULARE ROTATIVA ÎN FLEXIUNE: Se va urma secvența
procedurii 11 pentru a finaliza execuția necesară în cel dovada
premanipulare.
Dacă manipularea este indicată cu o împingere rapidă de mare viteză și
amplitudine mică, se execută prin deplasarea coloanei vertebrale în
interiorul părții extreme, îndoirea și rotirea picioarelor.
13 .- CULTINAT IN FLEXIUNE:
Pacientul flexat întins în decubit dorsal, cu genunchii și șoldurile flectate la
45 de grade și picioarele plate pe saltea, el va îndoi genunchii mai
aproape de piept, înfășurându-și ferm mâinile în jurul lor și aplicând o
presiune suplimentară pentru a obține tensiunea maximă. Genunchii vor fi
eliberați și picioarele revin în poziția de pornire pe covoraș.
Secvența se repetă de aproximativ 10 ori.
14 .- FLEXIUNE ÎN POZIȚIA STRET:
Pacientul care stă cu picioarele la distanță de 30 cm se aplecă înainte,
glisând mâinile în jos pe partea din față a picioarelor pentru sprijin și o
măsură a gradului de flexie totală.
Se parcurge pana ajunge la flexie maxima sau in alt mod se opreste din
cauza durerii, readucand pacientul in pozitie verticala. Secvența repetărilor
este de 10 numărări.
15 .- POZIȚIA PICIOȘULUI ÎN PAS:
Pacientul stă pe un picior în timp ce în tot acest timp celălalt picior se
sprijină pe o bancă cu șoldul și genunchiul în flexie de 90º, pacientul
trage spre sine flectând trunchiul apropiindu-se de genunchi, pacientul
revine în poziție verticală.
Repetați pentru 10 numărări.
16 .- CORECTAREA MISCĂRII LATERALE: Pacientul, ramanand cu picioarele la
aproximativ 30 cm distanta, este intrebat si sunt clar definite zonele in care apare senzatia
de durere.
Terapeutul va rămâne pe partea deviată a coloanei vertebrale a pacientului și aproape de
cotul pacientului într-un unghi corect față de acea parte.
Cotul va fi folosit pentru a crește presiunea laterală asupra coastelor. Brațele terapeutului
înconjoară trunchiul pacientului, închizând mâinile peste marginea pelvisului.
Terapeutul își apasă umerii împreună cu cotul pacientului împingând coastele pacientului
până la nivelul toracelui și al coloanei lombare superioare, în timp ce în același timp trage
pelvisul de aceeași parte.
In acest fel se reduce deformarea scoliozei .
17 .- AUTOCECTAREA SCHIMBĂRII LATERALE:
Terapeutul exercită presiune prin strângerea pacientului între mâini, asigurându-se
că umerii pacientului rămân paraleli cu podeaua.
Dupa corectarea sudo facuta de terapeut, mobilitatea trebuie mentinuta de catre
pacientul care a fost invatat, acesta trebuie sa ramana 1-2 min in pozitia de
corectare a deformarii laterale, trebuie restabilita extensia completa.
În poziția corectată, pacientul trebuie să execute 10 repetări în extensie susținută.