BOLILE GRULUI 8.1.1.

Viroze Mozaicul dungat al grului - Marmor virgatum Boala este cunoscuta de mult timp n SUA si Canada. In Europa a fost pentru prima data semnalata n tara noastra de I. Pop n 1961 si este destul de raspndita.A fost semnalata si n alte tari europene, dar atacul este n general redus. La noi n tara produce pagube care variaza ntre 50-80% din productie la Triticum vulgare si 87-100% la Triticum durum. In natura, n afara de gru virusul mai poate infecta orzul, ovazul, secara, porumbul precum si graminee spontane. Simptome. Primele simptome apar pe grul de toamna la 2-3 saptamni de la rasarire. Frunzele plantelor bolnave prezinta de-a lungul limbului dungi sau striuri de culoare verde deschis sau galbuie , discontinui, paralele cu nervurile.Intr-un stadiu mai avansat,ntreaga suprafata a limbului devine de culoare galbuie. Plantele bolnave se caracterizeaza printr-o crestere mai slaba si capacitate de nfratire redusa ,plantele sunt pitice, paiul se scurteaza cu 20-30%, spicele sunt mici si sterile n majoritatea cazurilor.Aceasta reducere este accentuata la plantele infectate toamna, comparativ cu cele infectate primavara. Temperaturile scazute din timpul toamnei mascheaza simptomele foliare.Ele reapar n primavara,dupa pornirea vegetatiei,sub forma de striuri care se maresc,se unesc si ocupa portiuni mari din limb.Deseori se observa si o necrozare a tesuturilor atacate.Intr-o faza mai avansata a bolii frunzele au culore galben aurie, doar unele portiuni de tesut ramn verzi.Cariopsele, cnd se formeaza au randament mic la macinare iar faina are absorbtia scazuta. Agentul patogen. Boala este produsa de Marmor virgatum Mc. Kinney. Este un virus filamentos , flexibil- rigid de 15-700m Temperatura de inactivare este 52-54 C iar dilutia limita este 1:1000 si 1: 1 500.Rezista n suc 4 zile la 20C si 20 de zile la 30C. In natura se transmite prin acarieni : Aceria tritici, A.tulipae. Ca surse permanente de infectie sunt buruienile gazda de ex. Lolium multiflorum. Insa n circuitul anual al virusului un rol important revine grului de toamna si samulastrei, deoarece acestea adapostesc vectorii bolii. Virusul nu se transmite prin sol sau prin samnta, ierneaza mpreuna cu vectorul n cerealele de toamna si n gramineele perene. Factorii de mediu pot influenta nmultirea si raspndirea virusului, ct si a vectorilor, care sunt sensibili la uscaciune. Rezistenta soiurilor de gru difera la 11111j916l infectiile cu Marmor virgatum. Soiurile de Triticum durum sunt foarte sensibile, ca si cele de Triticum aestivum ssp. vulgare.

Combatere. Principala masura de prevenire este respectarea perioadei de semanat deoarece sa observat ca infectia cu acest virus descreste odata cu ntrzierea semanatului. Se recomanda totusi semanarea grului de primavara de timpuriu pentru ca plantele sa se dezvolte pna n perioada de raspndire a bolii. Se impune distrugerea samulastrei si a buruienilor gazda, distrugerea vectorilor si cultivarea de soiuri mai putin afectate de acest virus.

8.1.2.Finarea grului - Erysiphe graminis syn. Blumeria graminis

Fainarea este una dintre cele mai raspndite boli la cerealele paioase, mai ales la gru si orz, dar poate sa apara si la gramineele din pasuni si fnete. n tara noastra apare an de an dar cu intensitati diferite, putnd produce pagube cuprinse ntre 3-4% ,pna la 20% din productie. Simptome. Boala ncepe sa se manifeste primavara de timpuriu din aprilie, mai sau chiar din luna martie, prin simptome caracteristice evidente pe toate organele plantei, dar mai ales pe tulpini si frunze. (Fig. 14) La nceput, la baza tulpinilor si pe tecile si limbul frunzelor inferioare apar pete galbene sau verde deschis acoperite cu pernite psloase, albe, prafoase, izolate sau confluente,sub care tesutul gazdei se necrozeaza. Aceste pernite sunt constituite din miceliul si conidioforii cu conidiile ciupercii. Uneori la plantele puternic atacate, miceliul se usuca si cade iar n locul lui se observa pe frunze pete alungite,brun violacee de tesut mort. Cnd conditiile climatice sunt favorabile, boala se extinde si pe frunzele superioare, si chiar pe spice. n psla miceliana, care devine cu timpul de culoare galben roscata, apar numeroase puncte brun-negricioase, vizibile si cu ochiul liber, care sunt periteciile ciupercii. Acestea rezista pe frunzele bolnave sau pe tulpini pna toamna sau primavara urmatoare.

Fig.14. Fainarea grului - Erysiphe graminis a-plante de gru atacate; b-conidiofori cu conidii; c-peritecii cu asce si ascospori.

Plantele bolnave sunt stnjenite n crestere, spicele sunt mici, cu boabele sistave deoarece frunzele puternic atacate se usuca de timpuriu. Plantele atacate sufera si modificari ale proceselor fiziologice: scaderea accentuata a cantitatii de clorofila n frunzele acoperite de miceliul ciupercii, marirea transpiratiei precum si scaderea intensitatii respiratiei n cazul atacurilor foarte puternice sau foarte slabe; intensitatea respiratiei este marita n cazul unui atac cu grad mediu. Cnd atacul este intens n faza nfratirii si a mpaierii,se constata o reducere nsemnata a recoltei. Ciuperca Erysiphe graminis poate sa produca infectii si toamna, pe grul de toamna si n acest caz plantele bolnave sunt mai sensibile la ger. Agentul patogen. Fainarea este produsa de Erysiphe graminis f.sp. tritici March, din familia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa Ascomycetes. Miceliul ciupercii este alcatuit din hife ramificate, pluricelulare,este ectoparazit si se fixeaza pe suprafata organelor atacate cu ajutorul apresorilor.Prin prelungirea acestora apar haustori voluminosi, digital ramificati, ce patrund n celulele epidermice ale plantei gazda. Pe miceliu se formeaza conidiofori cu conidii. Conidioforii sunt scurti, hialini, simpli, dispusi perpendicular pe miceliu, cu celula bazala aproape sferica.Conidiile sunt unicelulare, elipsoidale putin trunchiate la capete, hialine, de 18-36x11-17,cu membrana subtire si dispuse n lanturi scurte. Ele germineaza la o temperatura minima de 3C, cu optima ntre 1117C si n conditii de lumina. Conidiile si pastreaza viabilitatea un timp relativ scurt. Catre sfrsitul perioadei de vegetatie ciuperca formeaza peritecii (cleistotecii) globuloase usor turtite la baza de 115-236 diametru cu peridia brun negricioasa, pseudoparenchimatica prevazuta la exterior cu apendici (fulcre) scurti,simpli, de culoare bruna.n fiecare peritecie se gasesc numeroase asce ovoide, alungite, cu pedicel bazal, hialine, cu membrana dubla, n care se diferentiaza cte 8 ascospori unicelulari,elipsoidali si hialini. Ciclul evolutiv. Dupa recoltarea grului, ciuperca rezista pe resturile de plante bolnave (frunze cazute, tulpini), sub forma de peritecii,care devin mature toamna sau n primavara anului urmator. (Fig. 15) La majoritatea formelor specializate ale speciei Erysiphe graminis stadiul de peritecii are rol secundar n iernarea parazitului.n acest caz,periteciile ajung la maturitate nca din toamna si elibereaza ascosporii care produc infectiile primare pe culturile cerealelor de toamna. Acestia dau prin germinare filamente de infectie.

Fig. 15. Ciclul evolutiv al ciupercii Erysiphe graminis:

1 - germinarea ascosporilor si conidiilor; 2, 4 - conidiofori cu conidii; 3 - haustori;

5 - conidii; 6 - ascogon; 7 - anteridiu; 8 - formarea ascelor ; 9, 10- periteciu; 11- asca cu ascospori; 12 - ascospori.

Cnd apar conditii nefavorabile, patogenul si ntrerupe activitatea si ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta. Infectiile de toamna pot fi asigurate si de conidiile formate pe samulastra n timpul verii. Primavara ciuperca se dezvolta si formeaza mai multe generatii de conidii care produc n timpul perioadei de vegetatie infectii secundare.Catre sfrsitul perioadei de vegetatie a grului ciclul ciupercii se ncheie prin formarea de peritecii. Cnd conditiile climatice nu permit maturarea periteciilor toamna, atunci ciuperca ierneaza sub aceasta forma iar infectiile primare prin intermediul ascosporilor au loc primavara.

Deci n mod curent infectiile primare au loc toamna si rareori primavara,prin intermediul ascosporilor sau conidiilor,iar forma principala de rezistenta peste iarna o constituie miceliul de rezistenta.Acesta intra n activitate primavara cnd pe plantele atacate se formeaza conidiofori cu conidii. Ciuperca prezinta 11 forme specializate dintre care la cereale sunt cunoscute : Erysiphe graminis f. sp. tritici care ataca grul ; Erysiphe graminis f. sp. secalis - la secara ; Erysiphe graminis f.sp. hordei - pe orz ; Erysiphe graminis f.sp.avenae - la ovaz.n cadrul formelor specializate au fost descrise mai multe rase fizilogice, care se deosebesc prin virulenta lor. Boala este influentata de o serie de factori de mediu si agrofitotehnici: n anii secetosi se constata o mai mare intensitate a bolii ; temperatura optima este de 18-20C cnd incubatia are loc n 3 zile pe cnd la 5C incubatia are loc n 14 zile. Terenurile joase,umede, semanaturile dese cu aerisire slaba,timpul ploios si rece, roua, ceata,irigarea nerationala, fertilizarea cu doze mari de ngrasamnt azotos,toate acestea favorizeaza aparitia si evolutia bolii. Combatere. Pentru prevenirea si combaterea patogenului se recomanda respectarea unui complex de masuri agrofitotehnice : semanatul la epoca optima si la distanta stabilita de tehnologiile de cultura, aratura adnca, rotatia culturilor, aplicarea ngrasamintelor n doze echilibrate, drenarea excesului de umiditate din sol, distrugerea resturilor de plante bolnave, prin arderea miristii, cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante (de ex.: dintre soiurile de gru de toamna sunt rezistente soiul Montana, Silvana, Doina iar din soiurile de primavara : Hatri, Rubin; rezistenta mijlocie au soiurile Ileana, Lovrin 231, Turda 84.Dintre soiurile de orz de toamna rezistenta buna au soiurile Miraj si Victoria). Trebuie mentionat ca rezistenta soiurilor de gru la fainare este diferita : unele sunt rezistente n faza tnara altele numai n faza adulta.Exista soiuri rezistente la fainare n tara de origine iar dupa cultivare la noi, dupa ctiva ani au nceput sa-si diminueze aceasta nsusire.Chiar si conditiile de mediu precum si agrotehnica aplicata influenteaza rezistenta plantelor la fainare de ex. dupa o nutritie intensa cu fosfor plantele devin mai sensibile pe cnd potasiul mareste rezistenta acestora. Ierbicidele pe baza de uree maresc intensitatea atacului de fainare pe cnd cele pe baza de stimulatori de crestere nu-l influenteaza ci chiar par sa-l reduca. Bune rezultate dau si msurile de combatere chimic, cum ar fi: prfuiri cu sulf si stropiri cu sulf muiabil 0,6 - 0,8%; folosirea de fungicide sistemice : Etirimol-pulbere muiabil 0,6% 200l/ha sau Benomyl 0,4-0,6 hg/ha. Cele mai eficiente sunt nsa tratamentele la samnta folosind produsele: Sportak 45 EC; Mirage 45 EC; Granit 20 SC; Impact 125 SC; Titl 250. Patarea bruna a frunzelor sau septorioza - Septoria tritici si Septoria nodorum Grul poate fi parazitat de mai multe specii al genului Septoria, cele mai comune si pagubitoare fiind Septoria tritici si Septoria nodorum. (Fig. 16) I.Septoria tritici - cauzeaza patarea bruna, boala larg raspndita n diferite tari ale globului, din Europa si continentul american, Asia precum si n tara noastra unde n unii ani a produs pagube de 10-15% din productie. Simptome. Aceasta boala se ntlneste att primavara ct si toamna pe organele aeriene ale plantelor. Simptomul principal l constituie aparitia pe limbul foliar a unor pete ovale sau alungite, de ctiva mm, de culoare galbena sau bruna. Cu timpul aceste pete se maresc ca dimensiuni, mijlocul lor capata o nuanta cenusie albicioasa, ramnnd nconjurate de un chenar brun-deschis si fiind limitate lateral de nervuri. Cnd atacul este puternic petele conflueaza, tesuturile se necrozeaza si ca rezultat frunzele se usuca de timpuriu.

n dreptul petelor se observa puncte negre = picnidiile usor cufundate n tesut, dispuse n siruri paralele de-a lungul nervurilor. ntotdeauna atacul ncepe de la baza plantei, adeseori fiind chiar limitata la frunzele inferioare, dar n conditii de mediu favorabile, atacul se extinde si la frunzele superioare.

Fig. 16. Septorioza grului - simptome pe frunze a - Septoria tritici (stnga) si b - Septoria nodorum (dreapta); c - picnidie cu picnospori.

Mai rar se observa infectie pe tecile frunzelor,tulpini,pericarpul boabelor, si n acest caz petele sunt mai putin evidente si numarul de fructificatii este redus. Agentul patogen. Boala este produsa de Septoria tritici Rob.et Desm. din familia Shaeropsidaceae, ordinul Sphaeropsidales, clasa Deuteromycetes (fungi imperfecti). Miceliul ciupercii este alcatuit din hife pluricelulare, hialine, care se dezvolta n spatiile intercelulare ale tesuturilor atacate.Picnidiile formate sunt globuloase sau putin turtite, cu perete brun si cu cte un por de deschidere apical. n interiorul picnidiilor se formeaza picnospori filamentosi, rotunjiti la capete, cu 3-7 septe transversale. ei asigura raspndirea agentului patogen n timpul vegetatiei plantelor, iar prin germinare dau filamente de infectie care patrund prin cuticula n mezofilul frunzei. Temperatura optima pentru germinarea sporilor este de 22-26C, perioada de incubatie dureaza n medie 6-7 zile iar pna la aparitia picnosporilor sunt necesare 11-15 zile.n functie de conditiile climatice,ciuperca poate produce 7-9 generatii de picnospori n perioada de vegetatie a grului. De la un an la altul ciuperca se transmite prin resturile de plante bolnave unde ciuperca rezista prin miceliu si picnidii si prin seminte infectate unde se gaseste sub forma de miceliu n straturile superficiale ale tegumentului.Dupa germinarea boabelor sunt infectate si plantutele , deci infectia este germinala. Septoria tritici este adaptata la temperaturile scazute din timpul iernii.Ciuperca prezinta mai multe rase fiziologice, diferite ca virulenta. si soiurile de gru se diferentiaza n ceea ce priveste comportamentul fata de septorioze.n general soiurile care au frunzele culcate pe sol se infecteaza mai usor dect cele

cu frunze ridicate.Cerealele de primavara sunt de asemenea puternic atacate. Semanaturile amplasate pe soluri argiloase,cerealele atinse de frig sau n parte dezradacinate, sunt puternic atacate de Septoria, ceea ce nseamna ca aceasta se comporta ca un parazit de debilitate. II.Septoria nodorum - este o specie foarte pagubitoare care apare frecvent la noi n tara, n zonele cu umiditate ridicata. Simptome. Boala se manifesta pe toate organele aeriene n toate fazele de vegetatie. Simptomele sunt apropiate de cele produse de Septoria tritici, cu deosebirea ca acestea apar mai mult pe coleoptil, pe tulpini n dreptul nodurilor si pe spice. (Fig. 17) Petele au forma liniara, la mijloc sunt mai nchise la culoare, iar picnidiile apar dupa necrozarea tesuturilor, spre deosebire de S. tritici unde picnidiile apar naintea acestui proces. La spicele bolnave se observa o brunificare a paleelor n treimea sau jumatatea superioara, nsotita de aparitia picnidiilor ciupercii. n cazul unui atac puternic spicele ramn partial sterile sau formeaza boabe mici, sticloase, mai nchise la culoare,pe care se dezvolta, dupa germinare, picnidii negricioase, situate n special n dreptul santului ventral si la vrful cariopselor. Agentul patogen. Boala este produsa de Septoria nodorum Berk, cu forma perfecta Leptosphaeria nodorum Mller,familia Pseudosphaeriaceae, ordinul Pseudospaeriales, clasa Acomycetes.

Fig. 17. Septorioza - Septoria nodorum a - plantute infectate dupa germinare; b - simptome pe tulpina; c - simptome n zona nodurilor.

Miceliul ciupercii este hialin cnd este tnar si brun la maturitate, se dezvolta n spatiile intercelulare ale tesuturilor atacate. Picnidiile sunt globuloase sau piriforme, cu numerosi picnospori pluricelulari, hialini.Periteciile sunt globuloase, negre si contin asce cilindrice, hialine cu cte 8 ascospori fusiformi, tetracelulari, bruni.

Ciuperca se transmite de la un an la altul prin resturile de plante bolnave unde rezista sub forma de miceliu si de picnidii. si smanta infectata,n tegumentul careia este localizat miceliul ciupercii, constituie un mijloc important de transmitere a ei. Boala este favorizata de monocultura de gru,ploile frecvente, irigarea prea abundenta, semanatului grului de primavara la date trzii. Combatere. Se recomanda urmatoarele masuri preventive: respectarea unui asolament corespunzator; distrugerea resturilor de plante bolnave si a samulastrei prin araturi adnci; folosirea de samnta sanatoasa. Masuri chimice: n scopul obtinerii unei productii ridicate la cereale, n conditii climatice favorabile, este imposibil de a evita folosirea fungicidelor, chiar daca se respecta toate metodele alternative pentru prevenirea bolii produse de Septoria trtici. n tara noastra, pentru combaterea septoriozei frunzelor de gru, se recomanda urmatoarele fungicide: Tilt 250 EC (0,5 l), Folicur BT 225 EC (0,8 l/ha), Caramba 60 SL (1,0 l/ha), Alto Combi 420 (0,5 l/ha), Sportak 45 EC (1,0 l/ha), Bayleton 25 WP (0,5 kg/ha), Bumper 250 EC (0,5 l/ha), Impact 125 SC (0,5 l/ha), Mirage 45 EC (1,0 l/ha), Orius 25 EW (0,5 kg/ha, Sanazole 250 EC (0,5 l/ha), Shavit 25 EC (0,5 l/ha), Triadimefon CIG 25 PU (0,5 kg/ha), Brio (0,5 l/ha), Stratego 250 EC (1,0 l/ha), Allegro (0,75 l/ha), Bravo 75 WP (2 kg/ha, daca se aplica singur, 1 kg/ha asociat), Archer 425 (0,8 l/ha), Bavistin DF (0,6 kg/ha), Topsul FL (3,5 l/ha), Archer FL 3,5 l/ha, Artea 330 EC (0,4 l/ha), Bayfidan 250 EC (0,5 l/ha), Punch 40 EC (0,2-0,4 l/ha), Tango (0,5 l/ha), Tilt 250 CE si Tilt 250 CE RV (0,5 l/ha), Bumper Super 490 EC (0,8 l/ha). Fuzarioza tulpinilor si nrosirea spicelor - Gibberella zeae Fuzariozele reprezinta un grup de boli produse de Fusarium, raspndite pe toate continentele, fiind mai pagubitoare n tarile temperate, cu clima umeda cnd pierderile de productie pot ajunge n anii favorabili atacului, la 10-20%. La noi n tara aceasta fuzarioza este cunoscuta si sub numele de "nrosirea spicelor" si este una dintre cele mai raspndite si pagubitoare boli la cereale ,producnd anual pierderi de 1-3%.n unii ani pagubele au fost nsa foarte mari, ridicndu-se pna la 65-80%. Boala apare frecvent la gru, orz, secara, mai putin la ovaz si la diferite graminee spontane. La porumb produce putregaiul rosu al porumbului. Simptome. Simptomele sunt diferite n functie de faza de vegetatie a grului. (Fig.18) Din semintele de gru infectate si netratate apar plantute bolnave, care se ngalbenesc, se rasucesc si putrezesc iar ca urmare, culturile sunt rare, cu goluri multe si dau productie mai mica. n faza de nfratire plantele sunt infectate la radacina sau la colet, care se brunifica sau se nnegresc pe o zona de 10-12 cm. n acest caz ca sursa de infectie este miceliul sau organele de rezistenta ale ciupercii aflate n sol sau pe resturile de cereale din anul precedent. Plantele mbolnavite n aceasta perioada se dezvolta mai slab si formeaza spice mici, adeseori sterile. Cnd atacul apare mai trziu, dar tot la baza tulpinii, aceasta se nnegreste,de obicei la primul internod. si n acest caz spicele contin boabe putine, sistave. Cea mai grava forma de atac apare dupa faza de nspicare, n lunile mai iunie, pe spice, care ramn mai mici dect cele sanatoase si se albesc treptat. La nceput atacul este limitat la spiculete izolate dar n conditii favorabile, cuprinde tot spicul.

Fig. 18. nrosirea spicelor de gru - Giberella zeae a - spic atacat; b - conidii

Spiculetele bolnave se nmoaie, devin clorotice si se usuca. Cnd infectia se produce de timpuriu, spicele tinere se usuca nainte de vreme si ramn sterile. Pe timp umed si cald, toate componentele spicului se acopera cu un nvelis micelian de culoare alb-roz sau alb rubiniu, pe care se formeaza fructificatiile asexuate ale ciupercii (sporodochiile) sub forma unor pernite roz-portocalii. La spicele mature de gru, forme de nmultire sexuata se dezvolta pe palee, ariste si chiar pe boabe, si este reprezentata de peritecii, cu aspect de puncte negre, superficiale, aglomerate. Boabele provenite din spicele puternic atacate sunt mici,zbrcite, albicios-cenusii sau roz, mate, usoare cu facultatea germinativa si puterea de strabatere a solului foarte scazute. Greutatea boabelor atacate de Fusarium se reduce, n medie cu 36-51%. Prin contact, boabele sanatoase pot fi contaminate n timpul recoltarii de la cele infectate. La tulpini boala se localizeaza sub spic, la primul internod, care are culoare brun violacee si pe suprafata caruia, pe timp umed, se dezvolta miceliul albicios, aspect ce se observa si pe fata interna a tecilor frunzelor atacate. Pinea fabricata din faina cerealelor afectate de aceasta boala are proprietati narcotice, fiind toxica pentru om si animale. Agentul patogen. Fuzarioza cerealelor este produsa de Gibberella zeae (Schw.) Petch., (f.c.Fusarium roseum f. cerealis (Cke.) Snyder et Hansen,var.graminearum); Gibberella avenacea Cke., familia Hypocreaceae, ordinul Sphaeriales, clasa Ascomycetes. Se considera nsa ca fuzarioza cerealelor este produsa de trei specii ale genului Fusarium cuprinse ntr-un singur grup Fusarium roseum f. cerealis (Cke.) Snyder et Hansen, si anume: F.rosem f. cerealis var. graminearum, F.roseum f. cerealis var.culmorum si F. roseum f. cerealis var.avenaceum. Aceste varietati pot fi identificate dupa caracteristicile coloniilor si ale organelor de fructificare. n conditiile tarii noastre, cea mai frecventa este var. graminearum, urmata de var.culmorum si de var. avenaceum.

Fusarium roseum f. cerealis var. graminearum se caracterizeaza prin sporodochii de culoare roz portocalie,n care, pe conidiofori scurti se fromeaza macroconidii fusiforme, drepte sau usor curbate, cu 3-5 (rar 7) septe,cu capetele ascutite si putin ndoite.n anumite conditii, macroconidiile pot forma clamidospori capabili de a infecta plantele de gru. Sexuat, ciuperca se nmulteste prin asce cu ascospori care se gasesc n peritecii sferice sau ovale, de culoare neagra-violacee. Ascele sunt alungite, hialine, ngustate la baza, cu cte 8 ascospori fusiformi, hialini, prevazuti cu 1-2 septe. Aceasta varietate produce mai frecvent infectii pe spice. Fusarium roseum f. cerealis var.culmorum se nmulteste asexuat prin microconidii uni sau bicelulare, drepte sau usor ndoite precum si prin macroconidii septate, asemanatoare cu cele ale varietatii precedente cu deosebirea ca sunt mai scurte si mai groase si cu vrfurile rotunjite. Aceasta varitate produce infectii pe spice, dar mai frecvent pe radacini si la baza tulpinii. Fusarium roseum f. cerealis var.avenaceum formeaza sporodochii portocalii, cu macroconidii pluricelulare cu 3-6 septe hialine, cu capetele ascutite mult prelungite.Nu prezinta clamidospori.Se dezvolta mai mult pe spice. Agentii patogeni ai fuzariozelor se raspndesc prin miceliu, conidii si ascospori iar de la un an la altul se transmit prin seminte infectate, prin sol sau prin resturile de plante bolnave. Dinamica bolii este favorizata de conditiile climatice si factori agrofitotehnici. Temperatura si umiditatea aerului au rol preponderent.Atacul de fuzarioza la radacini si baza tulpinii este mai mare cnd umiditatea n sol este scazuta, excesul apei din sol nefavoriznd dezvoltarea speciilor de Fusarium. Pe spice, boala este favorizata de temperatura de peste 20C si umididtatea aerului de peste 90%. Solurile acide, desimea prea mare a plantelor, ngrasamintele minerale si organice cu azot aplicate n exces sau unilateral, contribuie la intensificarea atacului ciupercii. Combatere. Se recomanda urmatoarele masuri agrofitotehnice : distrugerea resturilor de plante si a buruienilor prin dezmiristire si aratura adnca, folosirea de samnta, evitarea terenurilor umede, irigarea rationala a culturilor, fertilizarea cu doze echilibrate de ngrasaminte. Masura cea mai eficienta pentru evitarea pierderilor produse de aceasta boala este crearea si cultivarea soiurilor rezistente.n tara noastra au rezistenta buna, dintre soiurile de gru de toamna : Sava (Triticum aestivum); dintre soiurile de porumb: hibrizi timpurii HD 101 - Fundulea, HS 105 - Turda , hibrizi tardivi HS 400 - Lovrin ; HS 410 Fundulea, etc. Bune rezultate dau si tratamentele cu fungicide sistemice, de ex. Bavistin 50 DF, Bravo 75 WP, Grant 20 SC, Caramba 60 SL, Orius 25 EV, Alto-combi 420 SC, Tango, etc. Taciunele zburator al grului - Ustilago tritici Taciunele zburator al grului este cunoscut de foarte mult timp, fiind raspndit n toata zona de cultura a grului producnd pagube ce variaza de la o regiune la alta si de la un an la altul. n tara noastra pagubele sunt evaluate n medie la 1-5% din productie, rareori ajungnd la 20-30%. Simptome. Boala este evidenta n cmp n timpul nspicarii plantelor. Principalul simptom l reprezinta distrugerea tuturor componentelor spicului, cu exceptia rahisului si nlocuirea acestora cu o masa de clamidospori prafoasa, brun negricioasa. (Fig. 19) La nceput aceasta este acoperita cu o membrana argintie fina, de natura fungica iar prin ruperea acesteia clamidosporii sunt mprastiati de vnt sau de insecte sau sunt spalati de ploi astfel nct rahisul ramne gol, cu urme de atac n dreptul calcielor.

Exista si cazuri de atac partial al spicului, de obicei n partea inferioara a acestuia, precum si atac partial la planta adica la aceeasi planta apar att spice sanatoase ct si spice taciunate. Daca conditiile sunt nefavorabile si cresterea plantelor este ntrziata, miceliul ciupercii se dezvolta intens invadnd si frunzele pe suprafata carora apar striuri negre,pline cu clamidospori. naltimea tulpinii, lungimea spicului si a frunzelor plantelor bolnave sunt mai mici dect ale celor sanatoase. Agentul patogen. Taciunele zburator al grului este produs de Ustilago tritici (Pers.)Jens. din familia Ustilaginaceae, ordinul Ustilaginales, clasa Basidiomycetes. Ciuperca prezinta clamidospori sferici sau ovoizi de 5-9, cu episporul brun prevazut cu verocozitati fine. Ciclul evolutiv. Infectia cu Ustilago tritici se face n timpul nfloritului plantelor. Clamidosporii ciupercii, diseminati de vnt ajung pe plantele din acelasi lan sau din lanurile ndepartate. Ei ajung n interiorul florilor, germineaza si produc un promiceliu (epibasidie) cilindric, hialin, format din 4 celule, diferite ca sex,n dreptul carora apare cte un filament. Prin copularea (plasmogamia) acestor filamente sau a celulelor promiceliului rezulta filamente secundare, dicariotice de infectie. Aceste filamente de infectie perforeaza pericarpul si patrund n ovarele tinere.

Fig. 19. Taciunele zburator - Ustilago tritici a - spic atacat; b - clamidospori; c - clamidospori germinati.

La locul de contact cu pericarpul, filamentul de infectie formeaza un apresor si apoi o punte de patrundere care strabate pericarpul si nvelisul seminal. Miceliul ciupercii se dezvolta intercelular ajungnd n embrion dupa 4 saptamni de la germinarea clamidosporului.Infectia are loc din momentul fecundarii oosferei si pna cnd bobul atinge 2/3 din marimea lui normala.Ciuperca trece n stare de repaus si ramne cuibarita n bobul de gru sub forma de miceliu de rezistenta. La exterior, bobul infectat nu se deosebeste de cel sanatos. Dupa semanat, odata cu germinarea boabelor, devine activ si miceliul, care se dezvolta intra si intercelular, n interiorul tulpinii invadnd nodurile, frunzele (mai rar) si localizndu-se n primordiile spicelor. Spiculetele sunt distruse nainte de nspicare iar n locul boabelor se formeaza, prin fragmentarea miceliului, clamidosporii ciupercii. n boabele infectate ciuperca poate rezista 3-5 ani, si chiar mai mult. Infectia cu Ustilago tritici este florala iar ciclul evolutiv al ciupercii dureaza 2 ani : n primul an, la plantele mama patogenul se localizeaza n embrionul semintelor iar n al doilea an, la plantele fiice se manifesta simptomele bolii si apare o noua generatie de clamidospori. Boala este favorizata de temperatura si umiditate.Temperatura optima pentru germinarea clamidosporilor este 20-26C.Solurile calde sunt mai favorabile dezvoltarii taciunelui si de asemenea conditiile ecologice din perioada cresterii plantelor influenteaza gradul de atac cu taciune de exemplu n conditii de seceta miceliul se dezvolta prea ncet si nu reuseste sa patrunda n ovar n perioada susceptibilitatii acestuia la infectii. Ustilago tritici prezinta grupe de rase fiziologice din care n tara noastra au fost identificate 22. si soiurile de gru reactioneaza diferit la atacurile cu taciune.Exista soiuri cu particularitati anatomo-morfologice care sunt infectate mai putin, de exemplu soiurile cu perioade de nflorire "deschisa" mai lunga sunt mai sensibile la atac iar soiurile cu dimensiuni mai mari ale paleilor si stamine scurte (cu nflorire "nchisa") sunt mai rezistente la atacul cu Ustilago tritici. De mentionat nsa ca si aceasta particularitate a nfloritului difera n functie de conditiile climatice, fapt ce explica si atacul puternic la soiurilor asa zis rezistente n anumiti ani. Combatere. Cel mai eficace mijloc pentru combaterea taciunelui zburator la gru este dezinfectarea hidrotermica a semintelor dupa procedeul bifazic sau monofazic. Procedeul bifazic consta n scufundarea semintelor 4-5 ore n apa la temperatura de 28-30C (pentru saturarea miceliului cu apa) si apoi n apa fierbinte (10 minute la 50C sau 7 minute la 53C). Dupa tratarea cu apa fierbinte semintele sunt supuse imediat racirii cu ajutorul unui curent de apa (pentru a se evita actiunea prelungita a temperaturilor ridicate asupra embrionului) si apoi a uscarii (pentru a se evita mucegairea). Procedeul monofazic consta n tratarea semintelor n apa la 45-48C timp de 3-3 1/2 ore si are avantajul ca nu pericliteaza facultatea germinativa a semintelor. Alta metoda de combatere este tratarea termica uscata si semiuscata a semintelor de gru procedeu prin care semintele de gru umezite la 25-26 % se trateaza apoi cu aer ncalzit la 50C timp de 6 ore sau la 60C timp de 1 1/2 ore. Taciunele se poate combate si pe cale chimica, de ex. s-au folosit sarurile de rodan precum si unele fungicide sistemice dintre care amintim Vitavax 200 FF. Doza recomandata este de 150-200g/100kg samnta (daca produsul are 75% substanta activa). Vitavaxul se poate aplica si n amestec cu un fungicid organo-mercuric pentru combaterea concomitenta a taciunelui, malurii si altor boli a caror agenti patogeni se transmit prin samnta sau se gasesc n sol. De asemenea eficacitate foarte buna n combaterea acestui patogen au manifestat-o produsele: Sumi 8 Gold, Prelude, Maxim Star 3,5, Rovral TS, Beret MLX 360, Vitalin 85. Rugina bruna a grului - Puccinia recondita Rugina bruna sau rugina limbului este raspndita n toate tarile unde se cultiva gru. La noi n tara este cea mai frecventa dintre rugini, producnd pagube estimate pna la 5% din

recolta si aparnd fara exceptie n toti anii, cu intensitati diferite n functie de factorii care o conditioneaza. Simptome. Rugina bruna a grului apare primavara de timpuriu pe frunze. (Fig. 20)

Fig. 20. Rugina bruna a grului - Puccinia recondita a - frunza cu uredospori; b - uredospori; c - teleutospori

Boala se manifesta prin aparitia de numeroase pustule ovale, eliptice sau circulare,mici, de culoare bruna, risipite neuniform pe ambele fete ale limbului frunzei, mai rar pe teci, tulpini sau spice. Prin ruperea epidermei, aceste pustule devin aparente si pulverulente. Ele contin uredosporii ciupercii, care, luati de vnt servesc la raspndirea ruginii brune. La nceput boala este localizata pe frunzele inferioare,dar cu timpul se extinde si pe cele superioare.n cazul unui atac puternic, frunzele se ngalbenesc si se usuca prematur si ca urmare se produce sistavirea boabelor. Un simptom aparte l constituie prezenta de insule verzi pe frunze,cu acumularea de clorofila n zonele din jurul uredopustulelor. La soiurile sensibile apar pe frunze pete clorotice n timpul formarii uredosporilor iar la cele hipersensibile se observa pete necrotice, fara uredospori. Mai trziu, ntr-o faza de vegetatie mai avansata a plantelor ncep sa apara pe limbul frunzelor, mici pustule negre, stralucitoare, ovale, acoperite cu epiderma, risipite neregulat, ndeosebi pe fata inferioara a frunzelor. Aceste pustule contin teleutosporii ciupercii care ramn tot timpul acoperiti de epiderma. n anii favorabili aparitiei bolii, primele lagare cu uredospori se observa n luna aprilie iar intensitatea maxima a atacului se constata n prima jumatate a lunii iunie, dupa care, ntre nspicarea si maturarea plantelor, ciclul ruginii brune se ncheie cu formarea teleutosporilor, a caror aparitie nu este influentata de conditiile climatice ci de stadiul de dezvoltare a plantei gazda. Datorita rezistentei uredosporilor din timpul verii si prezentei samulastrei, ciuperca poate trece pe plantutele de gru de toamna pe care formeaza uredopustule. Dar deseori acestea nu prezinta lagare cu spori ci doar niste pete clorotice ce se observa prin transparenta. Acest fapt denota ca infectiile au avut loc dar ciuperca nu a fructificat datorita conditiilor neprielnice. Agentul patogen. Rugina bruna a grului este produsa de Puccinia recondita Rob.et Desm., f.sp.tritici (sin.Puccinia triticina Erikss), fam. Pucciniaceae, ordinul Uredinales, clasa Basidiomycetes. Ciuperca ataca numai specii de Triticum, este o ciuperca macrociclica, care n natura si dezvolta faza ecidiana pe Isopyrum fumaroides (n Siberia) .n tara noastra faza ecidiana a

putut fi obtinuta doar experimental pe diferite specii de Thalictrum, deci n conditiile tarii noastre nu se formeaza dect uredospori si teleutospori. Ciclul evolutiv. n timpul perioadei de vegetatie, ciuperca se raspndeste prin uredospori care sunt spori de propagare. Uredosporii sunt sferici sau subsferici de 20-28x18-24,cu continutul de culoare galben-portocalie, cu membrana brunie echinulata, cu 8-10 pori germinativi distribuiti pe toata suprafata si lung pedunculati. Ei se formeaza n luna aprilie sunt usori si luati de vnt sunt purtati la distante mari si ajung pe alte plante.n conditii favorabile : temperatura optima 10-22 C si umiditate mare, germineaza si produc un filament de infectie care patrunde prin stomate.Patruns n planta, miceliu dicariotic creste intercelular si formeaza haustori care patrund n celule. Pe acest miceliu se formeaza sori cu uredospori, care produc noi infectii pna n a treia decada a lunii iunie. Uredosporii formati trziu ramn pe miriste, rezista la caldura si uscaciune si infecteza samulastra, pe care apar pustule cu uredospori. De pe samulastra infectia trece la grul de toamna, pe care se formeaza uredospori sau, miceliul ciupercii rezista pna n primavara urmatoare.Atunci, odata cu intrarea n vegetatie a grului, ciuperca ncepe sa se dezvolte si pe frunze apar pustulele cu uredospori. Deci, n conditiile din tara noastra, rugina bruna nu-si ntrerupe ciclul evolutiv iar continuitatea infectiei este asigurata fie prin uredospori fie prin miceliu de rezistenta. Teleutosporii se formeaza n pustule = teleutosor, care este mpartit n mai multe compartimente prin numeroase parafize brune reunite n fascicule.Teleutosporii sunt bicelulari, de 30-55x12-20, scurt pedunculati, cu membrana neteda si ngrosata la vrf.Celula superioara este drept sau oblic trunchiata , de culoare brun nchis, iar celula inferioara este brun deschis, mai ngustata la baza.Ei si pot pastra facultatea germinativa 2-3 ani dar nu au rol n transmiterea bolii deoarece basidiosporii proveniti din germinarea lor nu pot infecta grul si nici alte plante. Exista mai multi factori care contribuie la aparitia si evolutia bolii.Astfel infectiile sunt favorizate de temperatura cuprinsa ntre 15-25C,nsotita de ploi frecvente, de scurta durata. Raspndirea si intensificarea atacurilor de rugina bruna sunt favorizate de circulatia curentilor de aer.n anii cu veri secetoase sau ierni foarte geroase cnd uredosporii si miceliile de rezistenta pier, totusi rugina bruna se ntlneste n lanurile de gru iar n acest caz infectiile se datoresc uredosporilor adusi de vnt. Aparitia si evolutia bolii este favorizata de semanatul grului prea devreme toamna precum si de aplicarea de ngrasaminte azotate n exces. Ciuperca prezinta si specializare fiziologica, pna n prezent fiind identificate pe glob peste 230 de rase din care n tara noastra au fost izolate 32. Dezvoltarea ruginii brune depinde de sensibilitatea sau rezistenta speciilor si soiurilor de gru, ct si de virulenta si agresivitatea raselor fiziologice ale parazitului. S-au dovedit aproape imune: Triticum monococcum, Triticum persicum, slab atacate: Triticum durum, Triticum dicoccum si puternic atacate: Triticum aestivum, Triticum spelta. nsa aceasta grupare este relativa deoarece fiecare specie si chiar soi de gru poate fi atacat de numeroasele rase fizilogice ale ciupercii Puccinia recondita. Combatere. Se recomanda : semanatul la epoca optima, aplicarea de ngrasaminte cu fosfor, potasiu si azot n doze echilibrate, distrugerea samulastrei, cultivarea de soiuri rezistente. Dintre soiurile de gru de toamna sunt rezistente: Dacia, Ceres, Montana, Lovrin 25 (Triticum aestivum) si Topaz (Triticum durum) iar dintre soiurile de gru de primavara: Rubin (Triticum aestivum). Crearea de soiuri rezistente la rugini figureaza permanent n preocuparile de ameliorare a grului. Pentru combaterea ruginii brune prezinta interes, n zonele endemice, cultivarea de soiuri precoce.

Metodele chimice sunt n general greoaie si au mai mult caracter profilactic, deoarece pentru combaterea ruginii sunt necesare prafuiri sau stropiri repetate ceea ce nseamna consum mare de substante iar efectul economic este mic. Au dat rezultate prafuirile cu sulf, n general recomandndu-se 3 tratamente la 4-7 zile. Rugina galbena a grului - Puccinia striiformis Rugina galbena sau rugina glumelor este raspndita pe tot globul cu exceptia Australiei si a unor tari din nordul Africii. Apare si este foarte pagubitoare n regiunile umede si reci din zonele temperate. n tara noastra se manifesta mai ales n anii cu primaveri reci si umede, cnd provoaca pagube considerabile, ce au ajuns n unii ani la 60-70% din productie. Simptome. Rugina galbena apare n aprilie, mai si prima jumatate a lui iunie pe toate organele aeriene ale grului. (Fig. 21) Pe frunze (limb, teci), tulpini, glume, ariste, chiar pe boabe, apar pustule mici, dreptunghiulare galben portocalii, ce contin uredospori. Infectia porneste de la frunzele bazale si progreseaza treptat n sus.

Fig. 21. Rugina galbena a griului - Puccinia striiformis a - stadiul de uredopustule pe frunze; b - uredospori; c - teleutospori

Pe frunze se observa pustule cu uredospori mai ales pe fata inferioara,a caror dispozitie este caracteristica, sub forma de siruri paralele, formnd siruri alungite fusiforme,nsotite de pete clorotice. Pe tulpini, mai ales n treimea superioara a internodurilor apar striuri asemanatoare cu cele de pe frunze. Pe rahisul spicului si spiculetelor si pe ariste apar uredosori izolati sau n siruri. Pe fata interna a glumelor apar pustule cu uredospori n siruri, fiind aglomerate mai ales spre baza. Mai trziu se formeza pustule cu teleutospori a caror asezare este identica cu a pustuleor cu uredospori,dar au culoare neagra. n infectii puternice se produce uscarea prematura a frunzelor,o ncetinire n crestere a spicelor si sistavirea boabelor. Agentul patogen. Rugina galbena este produsa de Puccinia striiformis West.(sin Puccinia glumarum) din familia Pucciniaceae, ordinul Uredinales, clasa Basidiomycetes. Este o ciuperca autoica, cu ciclul incomplet, lipsind faza ecidiana. Stadiul ecidian nu exista n natura si nu a putut fi obtinut nici experimental. Ciclul evolutiv. In conditii favorabile de temperatura si umiditate are loc infectia cu uredospori pe toate organele aeriene ale plantei ncepnd din aprilie - mai.

Uredosporii sunt unicelulari, sferici sau scurt elipsoidali,galben portocalii, fin si des echinulati cu 8-15 pori germinativi.Acestia germineaza la o temperatura optima cuprinsa ntre11-12C. Ciuperca rezista peste iarna sub forma de uredosori iar primavara miceliul dicariotic fructifica dnd nastere la uredospori care servesc la propagarea agentului patogen.In conditiile din tara noastra, ciclul evolutiv al ciupercii este nentrerupt, deoarece uredosporii rezista att la temperaturile ridicate din timpul verii ct si la actiunea temperaturilor scazute din timpul iernii. La plantele infectate toamna, miceliu ciupercii rezista la temperaturile scazute din perioada de iarna,astfel inct primavara urmatoare intra n activitate si sporuleaza, formnduse uredospori. Teleutosporii ciupercii sunt bicelulari ,n general alungit maciucati, asimetrici, scurt pedunculati, cu celula terminala rotunjita sau oblic trunchiata. Au membrana de culoare castanie, mai ntunecata si mult ngrosata la vrf. Ei rezista peste iarna, primavara germineaza dar basidiosporii rezultati din germinare nu pot infecta grul si nici alte plante. Raspndirea si intensificarea atacurilor de rugina galbena sunt favorizate de vnturi (de nord,nord-vest si sud-est). Dezvoltarea epidemiilor este influentata de o serie de factori: temperatura, umiditate, lumina, ngrasamintele aplicate (cele azotoase sensibilizeaza plantele, cele potasice si fosfatice maresc rezistenta plantelor la infectie). Ciuperca ataca diferite graminee cultivate si spontane, prezentnd forme specializate : Puccinia striiformis f.sp. tritici - pe gru ; f.sp.secalis - pe secara ; f.sp. hordei - pe orz, etc. De asemenea au fost izolate si numeroase rase fiziologice, peste 50, care se deosebesc prin virulenta lor. Combatere. Se recomanda : semanatul la epoca optima, aplicarea de ngrasaminte cu fosfor, potasiu si azot n doze echilibrate, distrugerea samulastrei. Cea mai importanta metoda de combatere este crearea si introducerea n cultura de soiuri rezistente. Dintre soiurile de gru de toamna sunt rezistente : Lovrin 231, Ceres, Silvana (Triticum aestivum) iar dintre soiurile de primavara : Hatri,Rubin (Triticum aestivum). Rugina neagra a grului - Puccinia graminis Rugina neagra este o boala larg raspndita n toate zonele de cultura ale grului, fiind considerata cea mai pagubitoare boala a acestei plante. La noi n tara se manifesta n toti anii , cu intensitati diferite de la an la an. Pagubele produse au importanta practica atunci cnd conditiile sunt favorabile unor atacuri puternice si cnd pagubele pot ajunge la 50-80% din recolta de gru.n conditiile din tara noastra rugina neagra apare ultima, pe semanaturile de gru ntrziate, ajunse aproape de maturitate. Simptome. Simptomele bolii se manifesta prin aparitia de uredopustule pe toate organele aeriene ale grului, ndeosebi pe tulpina, de aceea se mai numeste si rugina paiului. (Fig. 22)

Fig. 22. Rugina neagra a grului Puccinia graminis a - stadiul de uredospori pe frunze; b - teleutospori pe teaca si tulpina; c - uredospori ; d - teleutospori.

Pe tulpina pe ambele fete ale limbului frunzei, pe rahis, glume, ariste sau chiar pe bob, se observa pustule cu uredospori, care sunt galben portocalii, liniare, de 2-3 mm la nceput, apoi formeaza striuri longitudinale de 1-12 mm cu margini neregulate din cauza epidermei rupte. Spre deosebire de celelalte rugini ale grului la care atacul ncepe de la baza plantei, la rugina neagra, atacul ncepe la etajul superior al plantei de unde se extinde apoi la restul organelor. Treptat, printre uredospori ncep sa se formeze teleutospori, iar culoarea pustulelor trece din bruna spre brun -neagra iar la urma devine neagra cnd n acestea se gasesc numai teleutospori. Pustulele cu teleutospori au forma alungita si adesea conflueaza formnd dungi liniare de pna la 1 cm lungime. Apar si modificari n fiziologia plantei : transpiratia si respiratia plantelor sunt mai intense iar asimilatia clorofiliana se reduce. Daca la atacul de rugina neagra se asociaza si seceta atmosferica, boabele sunt puternic sistavite. Agentul patogen. Boala este produsa de Puccinia graminis Pers.f.sp. tritici Erikss.et Henn., din familia Pucciniaceae, ordinul Uredinales, clasa Basidiomycetes. Este o ciuperca macrociclica, deci prezinta toate cele 5 categorii de spori ntlnite la speciile macrociclice si este heteroica, prezentnd drept gazda intermediara dracila, Berberis vulgaris. Ciuperca si dezvolta stadiul cu uredospori si teleutospori pe gru si stadiul ecidian pe arbustii de dracila. Din punct de vedere morfologic si biologic, sporii formati de Puccinia graminis prezinta urmatoarele caracteristici: - basidiosporii - sunt unicelulari, globulosi, hialini,haploizi, de sexe diferite, ei se formeaza pe basidii; - picnosporii - sunt unicelulari, hialini, globulosi, haplozi, apar n picnidii pe gazda intermediara, dracila; - ecidiosporii - sunt unicelulari, hialini, sferici sau poliedrici de 14-16 diametru, galben, fin echinulati, binucleati. Ei se formeaza n lanturi n ecidii, care se formeaza pe miceliu dicariotic dezvoltat pe gazda intermediara. Ecidiosporii pot germina imediat ce s-au format, la temperaturi cuprinse ntre 5-18C putndu-si pastra capacitatea germinativa 3-6 saptamni; - uredosporii - sunt unicelulari, elipsoidali sau ovali, echinulati,lung pedunculati, galben portocalii, binucleati.Ei se formeaza pe gru si servesc la raspndirea ciupercii pe aceasta

planta.Sunt capabili sa germineze imediat dupa ce s-au format,n conditii de umiditate ridicata (99%) si la o temperatura optima de 20C; - teleutosporii - sunt bicelulari, elipsoidali, lung pedunculati, maciucati, rotunjiti sau ascutiti la vrf, cu membrana puternic ngrosata. Ei servesc drept organe de rezistenta si nu pot germina imediat dupa formare ci trebuie sa suporte conditiile vitrege din timpul iernii pentru maturizare. Teleutosporii suporta bine temperaturile scazute (-25C) n timp ce temperaturile ridicate (circa 35C) le distrug capacitatea germinativa. Ciclul evolutiv.Teleutosporii - sporii de rezistenta cad pe sol sau ramn n resturile de plante si astfel ciuperca rezista iarna. Dupa ce au ajuns la maturitate, n primavara germineaza, proces precedat de cariogamie. Din fiecare celula a teleutosporului rezulta cte o basidie, alcatuita din 4 celule. (Fig. 23) Pe basidii se formeaza cte 4 basidiospori de sex diferit care pot infecta numai dracila. Ei sunt luati de curentii de aer si ajung pe frunzele de Berberis vulgaris unde germineaza. La temperaturi cuprinse ntre 12-21C basidiosporii dau nastere la micelii primare de infectie, care invadeaza tesuturile frunzelor infectate. Pe frunzele de dracila, ndeosebi pe fata lor superioara, apar n primavara (mai-iunie) pete mici galbui, n dreptul carora tesuturile frunzei sunt mai ngrosate.n dreptul acestor pete devin vizibile sub forma unor puncte negre, picnidiile, sferice, de 120-130 diametru, cu parafize lungi la orificiul de deschidere si cu peretele captusit n interior cu filamente sporifere.In capatul acestor filamente se diferentiaza picnosporii. n tesutul infectat al gazdei intermediare se petrece procesul de sexual (plasmogamia) ntre 2 micelii primare de sex diferit sau ntre un filament micelian de un sex si un picnospor de alt sex si astfel rezulta miceliul secundar dicariotic. Pe acest miceliu se formeaza ecidii n forma de cupa, evidente pe fata inferioara a frunzelor de dracila. Peretele ecidiei este alcatuit dintr-un singur strat de celule cu peretele mai gros iar n ecidii se formeaza ecidiospori catenulati, cu continut galben si membrana incolora, fin verucoasa. Ecidiosporii nu pot infecta dect frunzele cerealelor, respectiv ale grului, infectia fiind locala si realizndu-se prin stomate. Pe gru, miceliul dicariotic formeaza la maturitate uredospori (spori asexuati), care apartin dicarofazei si infecteaza numai gazda pe care s-au format, ei servind exclusiv la raspndirea ciupercii pe graminee. Prin germinare uredosporii produc filamente de infectie, care prin sporulare produc din nou uredospori, realizndu-se astfel raspndirea ciupercii n cursul perioadei de vegetatie a grului. Mai trziu pe miceliul dicariotic apar teleutospori, sporii de iarna,n aceleasi lagare cu uredospori sau n lagare separate. Ei rezista la frigul din iarna si asigura continuitatea infectiei de la un an la altul; primavara germineaza si astfel ciclul biologic al ciupercii rencepe. Deci ciclul de dezvoltare la Puccinia graminis este heterogen, deoarece dupa stadiul de repaus, ciuperca trece pe o gazda noua, dracila. Este heterogen facultativ deoarece schimbul de gazde este inevitabil numai pentru faza haploida,

Fig. 23. Ciclul evolutiv la rugina neagra a grului

1. Germinarea uredosporilor 2. Lagar de uredospori 3. Uredospor de vara 4. Lagar de teleutospori 5. Teleutospor 6. Formarea epibazidiei cu bazidiospori 7. Bazidiospori 8-10 picnidii cu picnospori 11. Ecidie cu ecidiospori 12. Ecidiospor

dar nu este obligatoriu pentru dicariofaza cnd are loc nmultirea ciupercii vegetativ prin uredospori. Este un ciclu de viata ntrerupt, deoarece particularitatile de dezvoltare ale gazdei si conditiile climatice determina formarea sporilor de repaus (teleutospori) stadiu n care ciuperca timp de mai multe luni traieste n afara gazdei. Puccinia graminis este o specie termofila, ce se dezvolta n masa n lunile calduroase ale anului si cnd cad ploi, spre sfrsitul lunii iunie si nceputul lui iulie - umiditatea relativa a aerului fiind de 98-100%. Din acesta cauza soiurile tardive sau cele ntrziate n vegetatie sunt mai puternic atacate. Extinderea si intensitatea epidemiilor de rugina neagra sunt favorizate de raspndirea locala a dracilei.Acest lucru prezinta importanta deosebita deoarece pe dracila se formeaza o cantitate imensa de ecidiospori - pe o tufa de dracila de 2 m naltime si aprox, 35.000 de frunze apar aprox.64 miliarde de ecidiospori -dar si pentru faptul ca pe dracila se produc hibridari si iau nastere noi rase fiziologice, cu virulenta diferita. Raspndirea si intensificarea atacurilor de rugina neagra sunt favorizate si de vnturile de sud, sud-est si sud-vest, care aduc uredospori de unde acestia se formeaza mai de timpuriu.

Puccinia graminis prezinta mai multe forme specializate: f. tritici poate sa atace grul, secara, orzul, ovazul.Totodata la acesta ciuperca se cunosc peste 350 de rase fiziologice din care si la noi n tara au fost identificate mai multe, peste 12 rase. Rezistenta grului la rugina neagra difera n functie de specie si de soi, de virulenta raselor fiziologice precum si de conditiile de mediu. Speciile Triticum durum, T.monococcum, T. dicoccum sunt foarte rezistente si de aceea se folosesc adeseori ca genitori pentru transmiterea acestor nsusiri soiurilor noi. Triticum aestivum este sensibil la aceasta boala. nsa nu se cunosc soiuri care sa fie rezistente la toate rasele ciupercii. Combatere. Se recomanda un complex de masuri agrofitotehnice: cultivarea de soiuri precoce care ajung la maturitate nainte de aparitia ruginii negre n lan, recoltarea la epoca optima si n perioade scurte, evitarea terenurilor joase, umede, respectarea perioadei optime de semanat. Aplicarea ngrasamintelor n complex cu fosfor si potasiu si evitarea excesului de azot, distrugerea samulastrei, distrugerea gazdei intermediare : dracila - aceasta poate fi distrusa mecanic sau chimic. Aplicarea de masuri chimice: prafuiri cu sulf - se utilizeaza n medie 3-45 kg sulf/ha la o prafuire, se recomada 3 tratamente la interval de 4-7 zile. Stropiri cu diferite produse organice de sinteza (Zineb, Mancozeb, Maneb), de perspectiva este aplicarea de fungicide sistemice. Cea mai recomadata masura este crearea,introducerea si extinderea n cultura a soiurilor rezistente .Soiuri de gru de toamna cu rezistenta mijlocie sunt : Diana ,Potaissa (Triticum aestivum) iar dintre cele de primavara : Hatri (Triticum aestivum) si Durom (Triticum durum). Datorita faptului ca exista mereu pericolul aparitiei de rase noi, virulente, crearea de soiuri rezistente la rugini este o preocupare permanenta n programul ameliorarii grului, n diferite tari, printre care si tara noastra. Malura comuna a grului - Tilletia sp. Malura grului este o boala cunoscuta din timpuri foarte vechi ,fiind mentionata n unele scrieri nca din antichitate.Este raspndita n aria de raspndire a genului Triticum fiind considerata cea mai pagubitoare dintre bolile grului. n trecut malura producea la noi n tara pagube ce se ridicau la 8-10% din productie, pe alocuri atingnd chiar 30-50%, dar n ultimele decenii pierderile s-au diminuat ca urmare a tratamentelor generalizate antimalurice si folosirii unei agrotehnici superioare. Simptome. La aceasta boala, simptomele foarte caracteristice usureaza mult recunoasterea ei. Organele vegetative ale grului nu se schimba sub influenta bolii, care devine mai evidenta n lan numai dupa nspicare. (Fig. 24)

Fig. 24. Malura grului - Tilletia spp. simptome de atac pe spice n diferite stadii de maturare

Spicele bolnave apar mai devreme dect cele sanatoase, sunt de culoare verde-albastrui iar la maturitate au pozitie erecta si par zbrlite din cauza ca aristele si paleile sunt departate.La florile infectate pistilele sunt mai lungi, ovarele sunt marite, de culoare verde (ovarele neatacate fiind albe) iar staminele mai scurte si mai subtiri dect la florile sanatoase. Aristele sunt n general mai mici si foarte fragile. Boabele malurate sunt mai mici, rotunjite, de culoare brun-cenusie, mai usoare dect cele sanatoase si cu santul ventral mai putin pronuntat. n spiculete numarul boabelor este mai mare,4-5 n loc de 2-3 iar uneori se observa alungirea exagerata a boabelor care ies din palei depasind cu mult dimensiunile acestora. Principalul simptom al bolii se manifesta la boabe, al caror continut este distrus si nlocuit cu o masa negricioasa de clamidospori cu miros de peste stricat (datorita trimetilaminei). n caz de frecventa ridicata a spicelor malurate, acest miros se simte si n lan. Uneori se mai pot observa spice, spiculete sau chiar boabe partial malurate. Tulpinile plantelor atacate se reduc, la unele soiuri n medie cu 10-20%. De asemenea plantele atacate au un sistem radicular slabit,fiind mai putin rezistente la ger si sunt mai susceptibile la atacul si cu alti patogeni de ex. rugina galbena si neagra. La plantele atacate se pun n evidenta si modificari ale proceselor fiziologice ,respiratia si transpiratia fiind intensificate. Agentul patogen. Malura grului este produsa de 5 specii ale genului Tilletia care prezinta deosebiri din punct de vedere morfologic, fiziologic si biologic. Genul face parte din familia Tilletiaceae, ordinul Ustilaginales, clasa Basidiomycetes. Aceste specii se deosebesc din punct de vedere mofologic dupa aspectul clamidosporilor. (Fig. 25) Tilletia caries (D.C.) Tul. asin Tilletia tritici (Bjerk.) Winters se caracterizeaza prin clamidospori sferici, rar ovali, de 19x21 diametru, bruni,cu episporul reticulat cu 36-60 ochiuri, separate prin pereti de 1,6-2 naltime ; membrana prezinta la exterior un strat mucilaginos. Este raspndita n sudul tarii, n Banat, centrul Moldovei si sporadic si n alte zone. Tilletia triticoides Savulescu se caracterizeaza prin clamidospori de forma aproape sferica sau sferica, bruni, de 17-19 n diametru, reticulati cu cte 36-60 ochiuri poligonale separate prin pereti nalti de 0,4-0,5; membrana acestora de asememea prezinta la exterior un strat mucilaginos. A fost descrisa pentru prima data la noi de Traian Savulescu si este mai frecventa n zonele deluroase,umede din nord-vestul tarii. Tilletia foetida (Bauer) Liro (sin.Tilletia laevis Khn.) prezinta clamidospori de forma variata : sferici, ovali, eliptici, de culoare bruna, cu dimensiuni de 15x18 cu o vacuola mare n interior. Episporul este neted, fara strat mucilaginos, ceea ce constituie caracterul distinctiv al acestei specii. Fig. 25 - Tiletia sp. - clamidospori a - T. foetida; b - T. triticoides; c - T. intermedia d - T. tritici; e - T. controversa (dupa Tr. Savulescu) Caracterizarea biochimica a acestei ciuperci a relevat continutul ridicat n acid glutamic, arginina, alanina,iar dintre elementele chimice determinante au predominat fosforul, sulful potasiu.

Este cea mai raspndita si mai virulenta n conditiile tarii noastre, fiind cunoscuta n toate zonele dar predominnd n Dobrogea, n Cmpia Baraganului si Banat. Tilletia intermedia Gassner este un hibrid ntre T. foetida si T.tritici.Se caracterizeaza prin clamidospori de forma sferica sau ovala de 15-17 diametru, epispor reticulat cu 70-240 de ochiuri foarte mici, cu pereti de 0,2-0,3 naltime.La noi n tara se ntlneste sporadic. Tilletia controversa Khn asin Tilletia nanifica (Wagner)Savulescu; T. brevifaciens Fishers se caracterizeaza prin clamidospori sferici sau aproape sferici de 2025 diametru, cu episporul ornamentat cu o retea alcatuita din 30-65 de ochiuri delimitate de creste proeminente de 1,5-2 naltime. Prezinta un nvelis mucilaginos la periferie. Este o specie virulenta care produce malura pitica. Speciile de Tilletia mentionate se gasesc la plantele bolnave izolat sau n amestec pe acelasi individ,n acelasi spic,s piculet sau chiar bob. La fiecare dintre aceste specii au fost identificate la conditiile din tara noastra mai multe grupe de rase fiziologice. Ciclul evolutiv.n timpul recoltarii sau treieratului boabelor malurate, acestea se sfarma iar clamidosporii pusi n libertate se depun pe suprafata celor sanatoase, mai ales n smocul de perisori de la vrful lor sau n santul ventral.Infectia este asigurata de sporii ce ajung n sol odata cu samnta. n conditii optime de temperatura, umiditate si aerisire a solului clamidosporii germineaza n acelasi timp cu boabele, proces care are durata diferita n functie de specia de Tilletia. In clamidospori se produce cariogamia si reducerea cromatica, iar prin germinarea lor rezulta cte o epibasidie (promiceliu) neseptata, hialina, multinucleata pe care se formeaza terminal un numar nedefinit de basidiospori. Basidiosporii sunt filamentosi,unicelulari, hialini, haplozi si diferentiati ca sex. Ei copuleaza cte doi printr-o punte de copulare (de forma literei H), avnd loc numai plasmogamia. Pe basidiosporii copulati se formeaza, prinse de sterigme conice, conidii n forma de secera sau filamente subtiri pe care apar conidiile. Din basidiospori sau din conidii, prin copulare se dezvolta filamente dicariotice de infectie care patrund prin coleoptil, sau prin leziuni, n plantutele de gru, acest proces putnd avea loc doar pna cnd coltul atinge 2 cm lungime. Daca miceliul ajunge n ovar nainte de fecundare sau imediat dupa aceea, se formeaza boabe total malurate. Daca infectia are loc mai trziu, dupa fecundare, miceliul patrunde ntre pericarp si tegumentul semintei, se formeaza masa de clamidospori, endospermul este redus iar boabele sunt partial malurate. Miceliul nainteaza pna la vrful de crestere al plantutei apoi se dezvolta n cursul perioadei de vegetatie odata cu ea, ajungnd n spic, n spiculet, n ovare unde formeaza o masa de filamente ramificate, septate, hialine, cu aspect perlat. Infectia cu ciupercile care produc malura este deci germinala si ciclul evolutiv dureaza un an. Exista numerosi factori care conditioneaza frecventa si intensitatea malurii la gru. Pentru ca infectiile sa aiba loc este necesar ca n sol sa se gaseasca o cantitate mare de spori si anume un numar de 5000 clamidospori/cm de sol, ceea ce se realizeaza foarte usor deoarece ntr-un singur bob de gru malurat se afla milioane de spori. Temperatura solului n timpul ncoltirii boabelor este foarte importanta - temperatura optima pentru producerea infectiilor fiind cuprinsa ntre 10-18C., deci n anii cu primaveri reci atacul de malura la grul de primavara este mai puternic dect n primaverile calde. Umiditatea solului optima pentru infectie este de 40-60% ; n solurile prea umede sau prea uscate, boala nu se manifesta. Indispensabil pentru germinarea sporilor este si oxigenul de aceea n solurile afnate si usoare, boala este mai frecventa dect n cele compacte.

Dintre factorii agrofitotehnici care conditioneaza infectia cu malura sunt : adncimea de semanat (adncimea mare favorizeaza atacul) densitatea plantelor (densitatea mare a plantelor favorizeaza infectia). n ceea ce priveste influenta diferitelor ngrasaminte se pare ca cele cu potasiu si fosfor favorizeaza atacul de malura, pe cnd azotul l reduce. Rezistenta soiurilor de gru este diferita fata de malura.Mai sensibile sunt soiurile apartinnd speciei Triticum aestivum comparativ cu cele apartinnd speciilor Triticum durum, Triticum persicum.Soiurile de toamna sunt mai puternic infectate de ciuperca dect cele de primavara. In general soiurile de gru de mare productivitate raspndite n prezent n cultura s-au dovedit sensibile la malura. Combatere. Pentru prevenirea malurii grului se recomanda : curatirea si dezinfectarea semanatorilor, combinelor, nainte de utlizare, recoltarea n primul rnd a lanurilor sanatoase si apoi a celor malurate. nsamntarea la epoca optima si la adncime nu prea mare, aplicarea unui asolament rational, aplicarea de ngrasaminte echilibrate. Cea mai sigura metoda de combatere si cea mai economica este: tratamentul semintelor cu produse antimalurice. Cei mai folositi sunt produsii organomercurici, fiind foarte eficace mpotriva malurii. Se recomanda tratarea semintelor cu Criptodin - 100-150 kg/100kg samnta sau cu alte produse complexe ce se folosesc si mpotriva atacului viermelui srma sau a larvelor gndacului ghebos. Tratamentele se pot efectua pe cale uscata,prin prafuire sau pe cale umeda iar n acest caz concentratia si timpul de imersie variaza n functie de produsul folosit. n regiunile cu umiditate deficitara a solului se recomanda tratamentul umed, fiind mai eficace.