Dumitru Crudu Oameni ai nimnui , Editura Cartier, 2007 Intro Dumitru Crudu s-a nscut la 8 noiembrie 1967, n satul

ul Flutura, din judeul Ungheni, Republica Moldova. Este absolvent al Universitii "Transilvania" din Braov. n anul 1999, mpreun cu Marius Ianu, lanseaz un nou curent literar, fracturismul, printr-un manifest publicat n revistele "Paralela 45" i "Vatra". Membru al Asociaiei Scriitorilor Profesioniti din Romnia (ASPRO), al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova i al Uniunii Teatrale din Republica Moldova. Comentator cultural la Radio Europa Liber, biroul din Republica Moldova. Texte publicate: Falsul Dimitrie (poezie), Editura Arhipelag, Trgu-Mure, 1994; E nchis v rugm nu insistai (poezie), Editura Pontica, Constana, 1994; ase cnturi pentru cei care vor s nchirieze apartamente (poezie), Editura Paralela 45, Piteti, 1996; Falsul Dimitrie Crudu(poezie), Editura Vinea, Bucureti, 2003; Pooooooooooate (poezie), editura Vinea, Bucureti, 2004; Crima sngeroas din staiunea violetelor (teatru), Editura Arc, Chiinu, 2001; Salvai Bostonul (teatru), Editura Cartier, Chiinu, 2001; Alegerea lui Alexandru Suo (teatru), Editura UNITEXT, Bucureti, 2004; Duelul i alte texte (teatru), Editura EIKON, Cluj, 2004; Le septime kafana (coautori Nicoleta Esinencu i Mihai Fusu), Editions L'espace d'un instant, Paris, 2004;Un concert la viol pentru cini, Editura XEROX, Chiinu, 2004; Steaua fr... Mihail Sebastian, Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 2006. ***** Not: i mulumesc n mod special regizorului spectacolului Oameni ai nimnui, Vitalie Drucec, care m-a ajutat s mbuntesc textul i s-i gsesc actuala structur. mi exprim recunotina fa de trupa Teatrului "Eugene Ionesco" pentru aportul pe care l-a avut la crearea spectacolului i, n acelai timp, la mbogirea textului. Cteva replici din pies aparin actorilor i actrielor care au jucat n spectacol. De asemenea, i mulumesc lui Andrei Sochirc pentru traducerea n italian a unor fragmente din text. Personaje: ALEXANDRU MARCO MARIA PRIMA FEMEIE A DOUA FEMEIE A TREIA FEMEIE A PATRA FEMEIE SIGNORAELISA (btrna care nu vrea s se ntoarc acas) ADOLESCENTUL ITALIANUL NTRE DOU VRSTE SILVIA VITALIE

SCENA l O pia din faa autogrii. Aut obuzele pornesc unul dup altul. Lumea ia cu asalt un autobuz care pleac la Roma. Printre pasageri e i Alexandru. ALEXANDRU (arat spre cei din jurul su): Nimeni nu mai vrea s mai stea n ara asta. Nimeni. Nimeni nu mai vrea s atepte timpuri mai bune. Toi se duc. Pur i simplu fug. Toat lumea i face bagajele. Se deprteaz brbai, femei, tineri, btrni, medici, ingineri, agronomi, arhiteci, vnztori, oferi. Pleac prietenii mei din coal, amicii mei din facultate, colegii mei de serviciu, verii i surorile mele. Nici mcar nu mai am cu cine iei la o cafea, n Flutura nu a mai rmas nici un prieten de-al meu sau vreo rud de-a mea mai apropiat. Autobuzul gonete pe osea. Alexandru arat spre ceea ce vede afar. Snt attea localiti n care au rmas doar btrnii. n curnd, am putea ajunge o ar fr locuitori. Toi tiu lucrul sta, dar toi se evapor de aici, inclusiv eu. Treaba asta o repet aproape zilnic cei de la radio i televiziune, dar i ei ar rupe-o din loc, dac li s-ar ivi ocazia, aa cum am fcut i eu. Ci bani se fac pe seama noastr, a celor care urcm n autobuzele astea aglomerate, n trenurile cenuii sau ne nghesuim n containerele camioanelor. Snt unii cares-au ajuns pur i simplu fcnd paapoarte false, vize la negru, contracte de munc inexistente, transportndu-ne, ilegal, n Europa. La muli le convine c noi o lum la sntoasa. La foarte muli le surde c noi o tiem din gar, c ne crm de aici anume noi, care votm mereu contra, care sntem nemulumii i ne revoltm, care vrem s schimbm ceva, care gndim i vrem s trim cit de cit omenete, care sntem bolnavi de tuberculoz, care nu avem dini n gur, care avem acas prini btrni, care avem soii omere, care avem copii mici, care nu avem unde munci i care nu tim unde vom dormi la noapte. Cuiva i pic bine la stomac c noi o tergem de aici. Pentru c v amintii vorba aia (oare cine-a spus-o?): nu exist omul,nu-i nici problema. Schimbare de cadru. E tot o autogara, dar, de data aceasta, o autogara din Roma n care sosesc zeci de autobuze din Republica Moldova. Lumea coboar uor speriat, dar i fericit n acelai timp. Se mbrieaz. O femeie mbrieaz un stlp de la ieirea din autogara. ALEXANDRU : V spun foarte sincer, ai mei nici nu tiu c am plecat, i unde anume. Dar eu mam pornit spre Italia. Mi-am fcut viza la negru i, iat-m-s, n Italia. Snt n Italia! Se aude sirena unei maini de poliie. Alexandru se uit speriat njur. Deocamdat ns, nu am putut face nici mcar un ban.

SCENA 2 O pia din Roma. Un brbat ntre dou vrste mpinge un crucior n care e un btrn mbrcat n pijama i n papuci de cas. ITALIANUL NTRE DOU VRSTE: Allora, ragazzi! Questo il mio padre. Signori, attenzione, questo il mio padre. Ho bisigno di qualcuno per curarlo. PRIMA FEMEIE: Ce zice? A DOUA FEMEIE: Ce ndrug sta? A TREIA FEMEIE: tie cineva de aici ce vrea sta sau nu? VITALIE: Mi se pare c... A PATRA FEMEIE: Ce i se pare? VITALIE: Nu, nu mi se pare nimic. A DOUA FEMEIE: Hai vorbete, c numai tu nelegi ce spune. ITALIANUL NTRE DOU VRSTE: Questo il mio padre. Signori, attenzione, questo il mio padre. Ho bisigno di qualcuno per curarlo. A PATRA FEMEIE: Zi mai repede ce-a croncnit. VITALIE: Zice c sta este tatl lui i c are nevoie de cineva care s-l... ngrijeasc,pare-mi-se, asta a spus. MARIA: Dar nu eti sigur? VITALIE: Nu prea snt. PRIMA FEMEIE: Dar eu cred c anume asta a spus. Signori, eu vreau s-l ngrijesc pe tatl dumneavoastr. A DOUA FEMEIE: Signori, pot s stau eu cu tatl dumneavoastr! SILVIA: Signori, luai-m, v rog, pe mine! A TREIA FEMEIE: Mai bine luai-m pe mine! Eu m pricep la btrni. Eu am experien. Eu lamngrijit pe tatl meu, care nu se mic din pat i care, acum, a rmas singur acas i m ateapt s m ntorc. A PATRA FEMEIE: Eu tiu cum s-i fac pe btrni s uite c snt btrni! Toat lumea l asalteaz pe italianul ntre dou vrste. ITALIANUL NTRE DOU VRSTE: Calmi, calmi, ragazzi! Abiate pazienza! Pagher molto bene. PRIMA FEMEIE: Ce-a zis? Am impresia c a spus ceva al dracului de important! A DOUA FEMEIE: Mi se pare c vorbea despre mine. A TREIA FEMEIE: Ce-a zis? Spune mai repede ce a zis? VITALIE: A zis c pltete... PRIMA FEMEIE: i mai departe i-a mai grit? VITALIE: Numai atta a spus. A DOUA FEMEIE: Ba a mai bolborosit ceva. A TREIA FEMEIE: i eu parc am auzit c a mai debitat ceva.

PRIMA FEMEIE: Dumneata ncerci s ne duci cu preul. A DOUA FEMEIE: Dumneata ascunzi ceva de noi. A PATRA FEMEIE: tiind c noi nu nelegem italiana. VITALIE: Eu nu ncerc s tinuiesc nimic. A TREIA FEMEIE: Domnule, ai s-i gseti naul cu mine. VITALIE: A zis c pltete foarte bine. Toat lumea l asalteaz pe italianul ntre dou vrste. ITALIANUL NTRE DOU VRSTE: Calmi, calmi, ragazzi! Abiate pazienza! Purtroppo, io devo partire per un anno per i problemi di lavoro. A PATRA FEMEIE: i acum ce-a mai cntat? PRIMA FEMEIE: Nu ncerca s ne brbiereti, Vitalie, c va fi ru de dumneata. VITALIE: A zis c va sta un an de zile n Spania, cu serviciul... A DOUA FEMEIE: S stea i zece. A TREIA FEMEIE: Ce-mi pas mie unde o s se care? S-o ntind mcar i n Africa! VITALIE: Zice c nu ar vrea s-i lase tatl, singur, n Roma, pentru c ine foarte mult la babacul su. ITALIANUL NTRE DOU VRSTE: Non posso lasciarlo da solo, gli voglio molto bene. Per me i soldi non contano un cazzo. PRIMA FEMEIE: i acuma ce-a mai crit? Ce-a mai croncnit acuma? VITALIE: A zis c, pentru el, lovelele nu snt o problem. PRIMA FEMEIE: Signori, luai-m pe mine! A DOUA FEMEIE: M ofer eu s-l ngrijesc pe tatl dumneavoastr, signori! A TREIA FEMEIE: Mai bine ca mine nimeni nu o s-l ngrijeasc pe tatl dumneavoastr! Eu amsi spl picioarele n fiecare sear! Toat lumea l asalteaz pe italianul ntre dou vrste. ITALIANUL NTRE DOU VRSTE: Ma c' un problema: lui pazzo... PRIMA FEMEIE: l va angaja doar pe cel care tie s fac pizza? Eu tiu s gtesc pizza, signori! Eu tiu s prepar pizza! A DOUA FEMEIE: Tu nu tii s prepari pizza, Vera! Pe cine ncerci tu s tromboneti? Signori, eu m descurc la pizza! ITALIANUL NTRE DOU VRSTE: Non pizza, lui pazzo, lui malato di mente, poverino. Si pu buttare dai balcone in ogni momento, oppure ti puoi trovare improvvisamente con una sedia in testa. PRIMA FEMEIE: i acum ce trncnete? VITALIE: Spune c tatl lui e nebun. Spune c este cam violent i c poate sri n orice clip de pe balcon sau i poate trage un scaun n cap cnd nici nu te atepi la una ca asta.

PRIMA FEMEIE: Cum, e nebun? VITALIE: Da, Vera, e nebun. A luat-o pe artur. A DOUA FEMEIE: Signori, luai-m pe mine, c eu am fost infirmier la Costiujeni! A TREIA FEMEIE: Nici mcar n Italia nu pot scpa de nebuni! ITALIANUL NTRE DOU VRSTE: Ci vuole un bel cane da guardia per lui. VITALIE: El caut un cine. Atunci de ce dracului pierdem timpul degeaba? Lumea d s se mprtie. ITALIANUL NTRE DOU VRSTE: Ho bisigno di qualcuno per curarlo, per fare un bel cane da guardia per lui. VITALIE: Ba nu, lui nu-i trebuie un cine. El are nevoie de cineva care s-l ngrijeasc la fel ca un cine. ITALIANUL NTRE DOU VRSTE: Mio padre. Lui pazzo. Lui malato di mente, poverino. Allora, ci sono dei volontari? Nessuno? ALEXANDRU: Domnule, eu vreau s-l ngrijesc pe tatl dumneavoastr! PRIMA FEMEIE: Cum? Tu? Signori, eu m-am oferit prima. Signori, eu am fost infirmier la Costiujeni! Luai-m pe mine, signori! ALEXANDRU: Vera, mii de scuze, dar eu am fost primul. Domnule, eu vreau s-l ngrijesc pe tatl dumneavoastr! Toat lumea dispare. Italianul ntre dou vrste mpinge cruciorul spre Alexandru. Se uit precipitat la ceas. ITALIANUL NTRE DOU VRSTE: Benissimo. Sono molto contento. M c' ancora un altro problema: con lui meglio din non comunicare. Non reagisce a nessuna parola, ora non capisce neanche l'italiano, anche se tempo fa parlava perfettamente quattro lingue. ALEXANDRU: Ce zici? Ce ai vrea s fac? Cum s-l ngrijesc? Cnd ai s m plteti? ITALIANUL NTRE DOU VRSTE: Reagisce solo alia frequenza della voce: guando la voce alta vuol dire che non sei contento di lui, quando e bassa, invece, vuol dire che sei contento. L'ultimo infermiere ha finito in ospedale - gli ha lanciato una bottiglia in testa. Vi lascio qualche soldo per la spese. Lo stipendie vi lo mando ogni mese. Buona fortuna e molta pazienza. Ciao! Abbiate cura di voi! Ci sentiamo per telefono. ALEXANDRU: Din pcate, n-am neles nici o boab. Ce vrei de la mine? Ce ai vrea s fac? La ce te atepi de la mine? Nu neleg nimic. Da' parc-i pe asta, important e c mi-am gsit de lucru! Italianul ntre dou vrste i cerceteaz grbit ceasul, se ntoarce, deschide ua i pleac, fr a se mai uita n urm, la Alexandru si la tatl su.

SCENA 3 Un palier de imobil la care se afl mai multe apartamente, n unul dintre acestea se aud zgomote i ipete. Cineva sparge tot ce gsete n cas. Se aud scaune izbite de perei. Se aud foarte clar sticlele aruncate n perete i sunetele pe care le fac cioburile care sar n toate prile. Apoi ua se deschide i cineva nete, speriat, afar. ALEXANDRU (brbatul care chioapt un pic i este palid la fa): Srii! M omoar! Bate n ua care se afl n sting, dar nu-i deschide nimeni, apoi bate n ua din dreapta, dar nu urmeaz nici un rspuns. ALEXANDRU (brbatul care chioapt un pic i este palid la faa): Srii! M omoar! Nici o reacie pe scar. ALEXANDRU (brbatul care chioapt un pic i este palid la fa se adreseaz spectatorilor):Ajutai-m! V rog, ajutai-m! Se deschide ua din sting. Se iete capul cuiva. CINEVA CARE S-A IIT DIN SPATELE UII I CARE ESTE GATA N ORICE MOMENT S NCHID UA: Ce s-a ntmplat? ALEXANDRU (brbatul care chioapt un pic i este palid ): A aruncat cu un scaun n mine! ALTCINEVA CARE S-A IIT DIN SPATELE UII I CARE ESTE GATA N ORICE MOMENT S NCHID UA: i noi cu ce te putem ajuta? ALEXANDRU (brbatul care chioapt un pic i este palid la fa): El vrea s m ucid! ALTCINEVA CARE S-A IIT DIN SPATELE UII I CARE ESTE GATA N ORICE MOMENT S NCHID UA: Da, neleg, dar noi cu ce-i putem fi de folos? ALEXANDRU (brbatul care chioapt un pic i este palid la fa): El e nebun. E cnit. E sonat. A cpiat. A turbat. ALTCINEVA CARE S-A IIT DIN SPATELE UII I CARE ESTE GATA N ORICE MOMENT S NCHID UA: Intr ncoace i pitete-te aici! Mai repede. ALEXANDRU (brbatul care chioapt un pic i este palid la fa): Eu nu vreau s m ascund nicieri. CINEVA CARE S-A IIT DIN SPATELE UII I CARE ESTE GATA N ORICE MOMENT S NCHID UA: I togda to t hocei? (n romn: i ce mai vrei?) ALEXANDRU (brbatul care chioapt un pic i este palid la fa): S intervenii! CINEVA CARE S-A IIT DIN SPATELE UII I CARE ESTE GATA N ORICE MOMENT S NCHID UA: Dar cum? ALEXANDRU: Prego, facei ceva s-l potolesc ca s nu sparg tot ce e n cas i, mai ales, lucrurile de valoare. Fiul lui nu o s-mi ierte asta niciodat i o s m pun pe mine s pltesc daunele. CINEVA CARE S-A IIT DIN SPATELE UII I CARE ESTE GATA N ORICE MOMENT S NCHID UA: Domnule, linitete-i descreieratul, ca s nu dea buzna aici sticleii, cci acum nu am stare s stau la poveti cu poliaii. Poate alt dat. Domolete-i zrghitul mai iute, c altfel o s te calmm noi pe tine. D-i un adormitor. ALTCINEVA CARE S-A IIT DIN SPATELE UII I CARE ESTE GATA N ORICE MOMENT

S NCHID UA: Intr la noi i dosete-te Mai repede. Vera, spune-i s intre la noi! Apoi, abandoneaz-iicnitul. CINEVA CARE S-A IIT DIN SPATELE UII I CARE ESTE GATA N ORICE MOMENT S NCHID UA: Undi, la noi? Tu i dai sama i vorgheti? ALEXANDRU (brbatul care chioapt un pic i este palid la fa): Eu nu vreau sam ascund nicieri i nici nu vreau s-l prsesc. ALTCINEVA CARE S-A IIT DIN SPATELE UII I CARE ESTE GATA N ORICE MOMENT S NCHID UA: Te temi c o s te gseasc? ALEXANDRU (brbatul care chioapt un pic i este palid la fa): Nu, nu m tem. Eu vreau doars-l cuminesc. Mie mi zice Alexandru. Eu snt din Moldova. O FEMEIE (acum iese pe palier): i noi tot din Moldova sntem. Mie mi zice Vera. Eu am fost infirmier la Costiujeni. Am cltorit spre Roma cu acelai autobuz. Nu mai ii minte? ALEXANDRU (brbatul care chioapt un pic i este palid la fa): Ah, da, acum mi amintesc. Am venit cu acelai autobuz. Dumneavoastr stteai lng ofer? PRIMA FEMEIE (se apropie de Alexandru): Exact, stteam lng ofer. ALEXANDRU: i cochetai cu pilotul. PRIMA FEMEIE: i-ai zs, blea? A DOUA FEMEIE: Da nu te mai oftica aa, Vera, c omul nu i-a zis nimic de ru. ALTCINEVA CARE S-A IIT DIN SPATELE UII l CARE ESTE GATA N ORICE MOMENT S NCHID UA: De ce nu-l lai naibii pe nebun? ALEXANDRU (brbatul care chioapt un pic i este palid la fa): Deoarece primesc bani, pentru c e dus cu pluta. A DOUA FEMEIE (cea de-a doua care se iise n capul uii, iar acum a ieit afar, pe palier): Bun serviciu i-ai mai gsit: s supraveghez un cnit. ALEXANDRU: Dar ce s fac, dac nu mi-am gsit altceva, ce s fac? PRIMA FEMEIE: Dar i-ai cutat altceva? Alexandru ine ua cu spatele, ca s nu ias nebunul afar. A DOUA FEMEIE: Dar ai ncercat s-i gseti altceva? ALEXANDRU: Sigur c da. Am mers peste tot, dar nimeni n-a vrut s m angajeze. A TREIA FEMEIE: Scuz-m, dar eu nu prea am timp s stau la poveti. Eu ar cam trebui s m retrag pentru c am attea de fcut. Alexandru ine ua cu spatele, ca s nu ias nebunul afar. ALEXANDRU: V rog, nu v ndeprtai. Prego, nu m lsai singur. El mpinge ua. N-omai pot ine. M tem c va ni afar. A PATRA FEMEIE: Nici eu nu am cnd sta la taclale. ALEXANDRU: De fa cu fiul lui, acum zece minute, s-a aruncat asupra mea cu un scaun. M tem s nu se arunce i acum. M tem s nu aib i acum ceva n mn. Poate, un cuit. PRIMA FEMEIE: Ce tot vorbeti acolo? Dumnezeule! ALEXANDRU: El e dus cu sorcova. El e dement. Nebunul mpinge ua. Alexandru cade. Cele dou femei ip. Nebunul alearg spre ieirea din bloc. ALEXANDRU: Nu-l lsai s ias din bloc. nfcai-l de un picior. Dac dispare, nu tiu cum i unde l-a mai putea gsi i o s rmn omer. Prindei-l! ngrdii-i calea! Nu-i dai voie s ias din

bloc! n Italia e att de greu s-i faci rost de un job. Nu vreau s-mi pierd obiectul muncii mele. Dac rmn fr acest serviciu, cine o s m ia n alt parte? Cine o s-l angajeze altundeva pe un individ venit din Moldova, despre care aici nimeni n-a auzit nimic, nici mcar unde e pe hart? Se mai deschid dou ui. Apar un brbat i o femeie. ALEXANDRU: Barai-i calea i v fac cinste dup aia cu colunai cu brnz i cu un Negru de Purcari de la mama lui. Toi alearg n urma nebunului s-l prind. Alearg pe scrile blocului. ALEXANDRU: Prindei-l. Prego, nu-l lsai s ias din bloc. SILVIA: nchidei ua de la intrare VITALIE: L-am gbjit. S-i ard una? ALEXANDRU: Nu trebuie. Mai bine ajutai-m s-l duc n cas. PRIMA FEMEIE: Dar el nu vrea s mearg nicieri. SILVIA: El se mpotrivete. Nebunul d din mini i din picioare i vrea s se rup din minile lor. Pe rnd, se ntredeschid uile i lumea i urmrete pe furi. ALEXANDRU: S-l lum pe sus. VITALIE: Apucai-l de mini i de picioare. Acum s-i plesnesc una? ALEXANDRU: Nu, prego, nu. Nu-mi molestai obiectul muncii mele. Alexandru deschide ua apartamentului i toat echipa intr nuntru. VITALIE: l lsm aici? ALEXANDRU: Mai bine s-l ducem n camera de oaspei i s-l lsm acolo. PRIMA FEMEIE: Aa, liber? A DOUA FEMEIE: S-ar putea s se arunce i asupra noastr sau s ncerce s fug din nou. ALEXANDRU: Ua am ncuiat-o. PRIMA FEMEIE: Dar dac ne atac i pe noi? SILVIA: S-l legm de braele cruciorului. VITALIE: E o idee bun. Cel de-al doilea brbat l leag pe nebun de braele cruciorului. Acesta deja nu se mai mic. Sacuminit. VITALIE: Ei, unde snt colunaii i vinul promis? ALEXANDRU: Vi-i aduc imediat. SILVIA: i chiar vrea s te omoare, zdrean asta? ALEXANDRU: nc nu mi-am dat seama ce vrea. PRIMA FEMEIE: i des peti aa? A DOUA FEMEIE: n fiecare zi i face asemenea spectacole?

ALEXANDRU: Nu. Doar nainte sau dup ce-l viziteaz fiul lui. Nu tiu care-i legtura, dar este una. SILVIA: Stranie coinciden. VITALIE: i mai poi? ALEXANDRU: Altceva ce-mi mai rmne s fac? Pur i simplu nu am ncotro. Dac a avea o alt ofert, l-a lsa dracului chiar n clipa asta, dar o alt propunere n-am i nici nu se zrete nimic la orizont. Astzi e foarte greu s-i gseti un serviciu la Roma. Vitalie vrea s-i trag o palm. Alexandru l nfac de bra. ALEXANDRU: Prego. VITALIE: Dar sta a vrut s-i izbeasc un scaun n cap. ALEXANDRU: Nu-l atinge. VITALIE: Ar trebui s-l punem la punct. ALEXANDRU: Las-l n pace. VITALIE: Nu te neleg. ALEXANDRU: Totui, doar datorit lui am i eu de lucru. VITALIE: Dar tot el a vrut s te ucid. ALEXANDRU: Pentru c e nebun. VITALIE: Ei,vezi? ALEXANDRU: E bine c nu e zdravn la minte, pentru c aa am i eu de lucru. SILVIA: Dar de ce totui a vrut s fug n ora? ALEXANDRU: Habar n-am Fr nici o pricin. Alexandru i servete cu vin i colunai. SILVIA: Eu cred totui c ar trebui s-l prseti. VITALIE: D-l dracului de fraier. ALEXANDRU: Dar unde s m duc? Aici de bine, de ru am unde locui, n primele zile cnd am venit n Italia, dormeam ntr-un autobuz abandonat, ntr-o bun zi ns, autobuzul la s-apornit i eu m-am trezit la mama dracului. A doua zi m-au dat afar de la cafeneaua unde lucram ca paznic fiindc n-am ajuns la timp n tur. VITALIE: nseamn c ai mai avut un servici? ALEXANDRU: Da, dar l-am pierdut chiar a doua zi. i altceva nu mi s-a mai propus dup aceea dect s stau cu acest nebun. PRIMA FEMEIE: Dar de ce ai uchit-o de acas? ALEXANDRU: Ca s fac bani. i voi, de ce ai splat putina? A DOUA FEMEIE: Tot din cauza asta ne-am crbnit i noi. ALEXANDRU: i ce facei aici? PRIMA FEMEIE: Eu o ngrijesc pe grsana de dedesubt. A DOUA FEMEIE: Eu snt chelneri, iar n blocul sta nchiriez o garsonier. A TREIA FEMEIE: Eu snt croitoreas. A PATRA FEMEIE: A ia bezrabotnaia! (n romn: Iar eu snt omer!) VITALIE (arat spre Silvia i el): Iar noi am ajuns abia astzi. Vom locui la familia de la parter. Silvia le va face de mncare i le va spla hainele. Iar eu... Eu nc nu am nici o slujb.

Toat lumea bea vin. PRIMA FEMEIE: S-i dm i lui un pahar. Alexandru i d un pahar cu vin nebunului. A DOUA FEMEIE: Cum l cheam? ALEXANDRU: Marco. A TREIA FEMEIE: Marco, hai s ciocnim! Ciocnesc. Nebunul l bea pn la fund. SILVIA: nc mai tie s ciocneasc i s bea. A PATRA FEMEIE: Nu tiam c nebunilor le place s pileasc. SILVIA: Iar eu nu tiam c se dau n vnt dup vinul nostru. Alexandru l dezleag pe nebun. SILVIA: Dar nu v temei c v-ar putea din nou izbi cu ceva n cap? Nebunul se uit spre o fotografie nrmat, de pe perete. ALEXANDRU: Nu, gata, s-a potolit. Atunci cnd se uit la fotografia aia de pe perete, este un semn clar c s-a linitit. A DOUA FEMEIE: Da ce-i cu fotografia aia? ALEXANDRU: Este fotografia soiei lui, care l-a prsit acum patru ani. PRIMA FEMEIE: Acum i eu ar cam trebui s plec, ca s vd ce-mi face grsana. A DOUA FEMEIE: Nici eu nu mai pot rmne mai mult. SILVIA: Dac o s mai ai nevoie de noi, cheam-ne. Cu toate c, acum, sper c n-o s mai ncerce s te pocneasc. Mi se pare c acum pur i simplu vrea s mnnce. Toat lumea pleac. Rmn singuri Alexandru i btrnul italian nebun.

SCENA 4 Alexandru ii da nebunului sa manince coltunasi. Il hraneste cu furculita. Alexandru: Numai sa nu te arunci de pe balcon, Marco, altfel ramin fara lucru. In Roma asta este atit de dificil sa-ti gasesti un serviciu, Marco! Alexandru ii da nebunului sa manince coltunasi. Il hraneste cu furculita. Alexandru: Oare de ce ai avut aceasta criza, Marco? Oare ce ti-a provocat-o? Mi se pare ca iepurele. De fiecare data, cind te servesc cu carne de iepure ai asemenea iesiri. Alaltaieri, cind ai vazut cum hacuiam un iepure ai vrut sa arunci in mine cu o sticla de lapte. Ai reactii de furie cind vreau sa te servesc cu carne de iepure. Nu suporti carnea de iepure? Nu suporti sa vezi un iepure mort? Nu stiu, poate ar trebui sa-l recitesc pe Freud, poate el ma va ajuta sa te inteleg. Stiu ca toata

viata ai fost avocat si nu ai avut nici o legatura cu iepurii. Sotia ta te-a parasit, dar nu cu un crescator de iepuri. Nu, nu stiu care-i legatura dintre viata ta si iepuri. Pentru ca, in rest, esti un om normal. Bine, mai mult nu am sa-ti propun sa maninci carne de iepure. Dar poate altceva e la mijloc, deoarece crizele tale se declanseaza inainte de venirea fiului tau. Astazi ti-ai dat drumul de fata cu el, atunci cind imi platea salariul. Ai explodat doar atunci cind el a venit. Pina atunci erai calm. Sa-ti fi pricinuit vreun rau fiul tau? Parca nu cred. Nu, nu cred. Fiul tau tine la tine. Altfel, de ce m-ar fi angajat sa am grija de tine? Alexandru se plimba in jurul nebunului care tine in miini fotografia sotiei sale. Alexandru: Poate, ma urasti pe mine. Ma urasti? Spune-mi deschis: ma urasti, cu toate ca nu vad ce motiv ai putea avea pentru asta. Alexandru se plimba in jurul nebunului care tine in miini fotografia sotiei sale. Alexandru: Te rog, intelegi-ma si pe mine. Crezi ca eu de zile bune am plecat de acasa? Pe dracu. Crezi ca eu nu as vrea sa stau acum linga nevasta-mea si linga baiatul meu? Bineinteles ca as vrea. Aici nimeni nu stie de ce am venit in Italia. Tie insa am sa-ti spun pentru ca tu nu intelegi nimic. Alexandru se plimba in jurul nebunului care tine in miini fotografia sotiei sale. Alexandru: Eu am plecat atunci cind am aflat ca sunt bolnav, cind am aflat ca sunt bolnav de... Alexandru se plimba in jurul nebunului care tine in miini fotografia sotiei sale. Alexandru: Eu am plecat cind am inteles ca nu mai eram bun de nimic, atunci cind medicii mi-au interzis sa car pina si o caldare cu apa. Trebuia sa stau la pat, Marco, iar ai mei sa ma ingrijeasca: sami dea de mincare si sa-mi cumpere medicamente. Toata dragostea pe care mi-o purta sotia mea atunci s-a evaporat, Marco. Ea, bineinteles, nu mi-a cerut sa plec, dar imi facea zilnic scandal si eu o intelegeam: exact in perioada aia ramasese somera. Eu aveam doua variante de ales: sa devin o povara pentru familia mea sau sa incerc sa-mi port singur de grija. Am ales a doua varianta. Eu am plecat atunci cind am aflat ca sunt bolnav, Marco, si cind am ajuns o povara pentru familia mea. Alexandru se plimba in jurul nebunului care tine in miini fotografia sotiei sale. Alexandru: Am venit sa muncesc la negru in Italia, Marco, ca sa-mi port singur de grija. Ma intelegi? Nu intelegi tu nimic, de aia iti povestesc toate astea tie. Am venit sa muncesc la negru in Italia ca sa-i absolv pe ai mei de cheltuieli in plus. La inceput, ma gindeam sa rup orice legaturi cu ei. Alexandru se plimba in jurul nebunului care tine in miini fotografia sotiei sale. Alexandru: Dar dupa ce mi-am gasit acest servici am inceput sa-i ajut ( tuseste). Le trimit in fiecare luna bani sotiei mele care e somera si baiatului meu care e elev la scoala si care locuiesc intr-un camin nenorocit de linga fabrica de ciment unde toate ferestrele de pe coridoare sunt sparte si unde podele sunt acoperite de un praf plumburiu. Cu toate ca stiu ca pot muri in orice clipa, vreau sa-i ajut sa iasa din mizerie si s-o duca bine. Vreau sa-i ajut sa-si cumpere un apartament. Crezi ca mie imi face mare placere sa ingrijesc un nebun? Dar ce sa fac altceva? Spune-mi ce sa fac altceva? De ce taci? Spune-mi? Vorbeste si tu o data si o data si nu mai tacea tot timpul de parca ti-as fi cu ceva dator. Eu nu-ti sunt dator cu nimic. Cu nimic. Intelegi? Alexandru il zgiltiie de umeri. Alexandru: Tu dormi. Ai adormit. Foarte bine ca ai adormit. Cum sa nu obosesti dupa o zi ca aceasta? Am sa te mut in pat. Hai sa te asez in pat si sa te invelesc. Noapte buna, cu toate ca afara e ziua. Alexandru il inveleste pe nebun. Se aud batai in usa. Alexandru se apropie de usa. Se vede ca e foarte tensionat. Bataile se repeta. Alexandru priveste prin vizor. Este foarte speriat. Totusi, deschide usa. Se vede un baiat trecind pe o bicicleta. Baiatul: Tata, mama a inceput sa bea si mai tare de cind tu ai plecat. Astazi, cind m-am intors de la scoala am gasit-o dormind in mijlocul curtii, cu capul pe bordura de ciment. Afara ploua, tata. Am incercat s-o tirii in casa si nu am putut, tata. Ce sa fac, tata? De ce taci, tata?

SCENA 5 In fata blocului. Igor si doi amici de-ai sai il bat pe Vitalie. Igor ( lovindu-l): Credeai ca nu o sa te gasesc la Roma? Vitalie: Nu, nu credeam asta. Igor ( lovindu-l): Da de ce atunci nu te grabeai sa-mi dai banii? De ce nu-mi raspundeai la telefon cind te sunam? Credeai ca n-o sa dau de tine. Dar te-am gasit. Acum nu am sa te las in pace pina nu am sa-mi vad banii. Nu. Nu-mi trebuie bani straini, vreau sa-mi dai inapoi banii mei. Vitalie: Dar inca nu mi-am gasit un servici, Igor. Te rog, mai pasuieste-ma macar o luna. Igor ( lovindu-l): Dar si eu am nevoie de bani. Ca sa-i bag in alte afaceri. Eu ti i-am imprumutat, dar nu ti i-am dat pentru totdeauna. Eu te-am imprumutat doar pentru trei luni, iar de atunci a trecut o jumatate de an. Vitalie: Doar o luna mai asteapta-ma si ti-i dau pe toti. Igor ( lovindu-l): Nu, o luna e foarte mult. Eu vreau sa-mi dai miine tot malaiul pe care mi-l datorezi. Miine la ora noua am sa vin dupa graunte. Daca nu ai sa mi-i dai pe toti, atunci am sa vorbesc altfel cu tine. Igor si amicii sai il doboara la pamint lovindu-l cu picioarele. Apoi, Vitalie se tiriie spre apartamentul in care sta cu Silvia. Suna la usa. Ii deschide Silvia. Silvia: Intra mai repede ca sa nu ne vada Italo. Ei merg grabiti spre o camera din fund. Silvia inchide, nervoasa si alarmata, usa. Silvia: Te-ai batut cu cineva? Vitalie: Probabil. Silvia: Esti plin de vinatai. Vitalie: Da, m-au batut... Silvia: Cine? Vitalie: Igor de la care am imprumutat bani ca sa venim incoace. Silvia ii sterge singele de pe fata cu o batista uda. Silvia: Dar pentru ce? Vitalie: Pentru ca, inca, nu i-am intors banii inapoi. Silvia: Dumnezeule, Igor a venit la Roma! Vitalie: Da, a venit la Roma. A venit dupa bani. Silvia: Dar noi nu avem nici un sfant. Salariul am sa-l iau abia peste o luna. Vitalie: Dumnezeule, cine m-a pus sa te ascult cind imi spuneai sa imprumutam bani de la Igor si sa venim incoace. Cine? Silvia: Dar tu singur imi spuneai ca nu mai suporti gazda aia nenorocita. Tu singur imi spuneai ca vrei sa scapi de gazda aia unde aveam o singura bucatarie si o singura baie pe tot etajul. Tu singur imi spuneai ca te-ai saturat sa locuiesti toata viata la gazda. Vitalie: Da, iti spuneam. Insa tu ai fost cea care ai insistat sa plecam. Tu imi spuneai ca vom sta doar citeva luni la Roma, vom face bani cu care o sa ne cumparam o casa, o casa cu bucatarie si baie, o casa cu gradina. Tu m-ai convins sa vin la Roma, dar daca stiam ce ne asteapta aici nu as fi venit pentru nimic in lume. Silvia: Dar si tu te plingeai ca nu puteam merge in oras, seara, fiindca niciodata nu aveam bani destui si tu mi te vaitai ca nu poti bea o bere atunci cind vrei sa o bei pentru ca, altfel, am ramine fara cina. Tu insuti in fiecare zi ma intrebai cind vom avea si noi un apartament al nostru? Cind vom trai si noi ca oamenii daca nu acum? Cind vom putea minca si noi salamDoctorscaia daca nu astazi? Cind? Peste doauzeci de ani cind vom fi niste bosorogi care nu se vor mai putea misca de pe scaun? Acestea erau intrebarile tale. Ce, ai uitat? Vitalie: Da, am uitat. Vreau sa-ti spun ca mi-e dor ultima noastra gazda in care as fi ramas si mai departe cu placere, daca nu-mi spuneai tu sa mergem la Roma ca sa ne imbogatim. Si, ne-am

imbogatit? Pe dracu. Silvia: Te rog, macar nu mai bea. Vitalie: Nu pot sa nu beau. Miine, la ora noua, Igor va veni dupa bani. Si mai e inca ceva, baiatul nostru pe care-l lasasem la Larisa, vecina noastra, s-a imbolnavit de hepatita. Silvia: Cum, baiatul nostru? Vitalie: M-a sunat Larisa si mi-a spus. Silvia: Cind te-a sunat? Vitalie: Astazi. Silvia: Si ce ti-a spus? Vitalie: Mi-a spus sa-i trimitem urgent bani ca sa-l interneze la spital. Silvia: Inseamna ca trebuie sa accept. Vitalie: Nu vrei si tu un pahar cu vodca? Silvia: Nu vreau. Vitalie: Iar eu am sa beau. Ce sa accepti? Silvia: Pe linga ceea ce fac, italianul mi-a mai facut o oferta pe care ma gindeam s-o resping. Vitalie: Si iti va mari salariul? Silvia: Da. Vitalie: Si cit vei avea in total? Silvia: 3000 de euro. Vitalie: Superb! Silvia: Dar tu nici macar nu stii despre ce-i vorba? Vitalie: Nici nu vreau sa stiu. Parerea mea este ca trebuie sa accepti, indiferent care ar fi propunerea pe care ti-au facut-o. Silvia: Sa accept sa ma... Vitalie:Vorbeste mai incet ca sa nu ne auda Alexandru si Maria care sunt vecinii nostri. Silvia: Atunci hai sa iesim afara. Vitalie: Acolo am putea da nas in nas cu politia. Silvia vorbeste in soapta. Silvia: Asadar, tu imi propui sa spun da. Vitalie: Exact. Silvia: Dar tu nu stii despre ce-i vorba? Vitalie: Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Silvia: Cel care vrea sa ma angajeze vrea sa... Vitalie: Nu vreau sa aud nimic. Du-te chiar acum si spune-i ca esti de acord! Eu chiar te rog, Silvia. Silvia: Dar consecintele vor fi teribile. Vor fi dezastruoase. Si pentru tine, inclusiv. Vitalie: Mie mi se rupe de consecinte. Silvia: Chiar nu ti-e frica? Vitalie: Nu, nu mi-e frica. Mai rau decit e acum nu poate fi. Silvia: Poate fi. Vitalie: Nu cred. Silvia: Eu sunt sigura de asta. Vitalie: Du-te si spune-i ca esti de acord. Silvia: Dar nu ti-e mila de mine? Vitalie: Imi este mila. Silvia: Nu se vede.Tu imi spui sa accept, fara sa ma intrebi despre ce e vorba. Fara sa stii ce-mi va cere sa fac? Vitalie: Ei bine, spune-mi ce iti va cere, italianul, sa faci? Silvia: Nu pot sa-ti spun. Vitalie: Nu poti? Silvia: Toarna-mi si mie un pahar cu vodca! Vitalie ii toarna un pahar cu vodca.

Silvia: Cum te voi privi in ochi dupa aceea ? Vitalie: Lasa sentimentalismele deoparte, Silvia, si du-te si spune-i da. Silvia: Asadar, tu imi propui sa consimt, indiferent de natura muncii. Vitalie: Daca ii vei refuza, ne va arunca in strada! Silvia: Da, ne va arunca. Vitalie: Si unde o sa ne gasim un alt servici atit de bine platit? Silvia: Habar nu am unde. Vitalie: Si unde o sa dormim? Silvia: Nu stiu unde. Vitalie: Si cum o sa-i intoarcem lui Igor banii? El miine vine dupa bani. Silvia: Si in felul asta ar trebui sa-i dam? Vitalie: Dar cum? Silvia: Altfel. Vitalie: Dar eu am incercat altfel. In fiecare zi merg in piata, bat toate strazile in cautare unei slujbe si care a fost rezultatul? Nici unul. Silvia: Dar alte femei si-au gasit slujbe mai onorabile sunt croitorese, menajere sau spalatorese. Maria o ingrijeste pe o grasana, Alexandru pe acest nebun, Lucia e chelnerita, Victor lucreaza in constructii, Vasile spala masini. Poate mai bine sa spun nu. Vitalie: Un alt servici mai bine platit nu o sa-ti gasesti, Silvia. Nu o sa-ti gasesti. Silvia: Inseamna ca tu consideri ca eu, sotia ta, trebuie sa spun da. Vitalie: Bine, dar nu avem incotro. Igor miine va suna la usa si ne va cere banii. Miine trebuie sa-i intoarcem toti banii. Altfel, vom avea necazuri foarte mari. Dumnezeule, ce va fi cu noi daca nu o sa-i dam banii lui Igor? Va fi gata cu noi. Asta va fi sfirsitul. El o sa ma omoare, Silvia! Si apoi, aminteste-ti si de baiatul nostru. Silvia: Vitalie, spune-mi ce sa fac acum? Vitalie: Nu stiu, Silvia, nu stiu. Tu m-ai convins sa imprumutam bani de la Igor si tot tu m-ai convins sa venim la Roma si sa-l lasam pe baiatul nostru Larisei pina ne intoarcem, asa ca descurcate cum stii. Deocamdata, eu am sa-mi mai torn un pahar cu vodca. Vrei si tu? Silvia: Da, vreau si eu. Beau vodca, fara sa ciocneasca. Silvia: Eu cred ca am sa accept. Mai toarna-mi un pahar. Beau vodca, fara sa ciocneasca. Silvia: Da, miine o sa-i intoarcem lui Iogr toti banii. Vitalie: Ce-ai spus? Silvia: Accept oferta italianului. Mai toarna-mi un pahar. Beau vodca, fara sa ciocneasca. Silvia: Vitalie, noi o sa scapam de aceasta datorie. Vitalie: Dupa care o sa traim si noi ca oamenii? Silvia: Desigur. E destul cit ne-au hartuit. Mai toarna-mi un pahar. Beau vodca, fara sa ciocneasca. Silvia: Accept oferta italianului. E destul cit am trait in mizerie, din imprumut in imprumut. Nu mai vreau mai mult sa imprumut bani de la nimeni. Vreau sa avem banii nostri si sa-i cheltuim asa cum o sa ne taie capul. Am sa-i trimit si Larisei bani ca sa-l interneze pe baiatul nostru in spital. El va scapa de aceasta hepatita nenorocita. Va scapa. Mai toarna-mi un pahar. Am sa merg in camera vecina si am sa le spun ca sunt de acord, dar cu o conditie: sa-mi dea salariu in avans pe trei luni ca sa-i pot intoarce toti banii lui Igor si sa-i expediez niste bani si Larisei. Beau vodca, fara sa ciocneasca. Vitalie: Din banii pe care-i vei cistiga tu si din cei pe care, sper, ii voi primi si eu o sa ne cumparam, in sfirsit, o casa a noastra si nu o sa mai traim la gazda. Toata viata am trait in casa altcuiva. Toata viata am dormit in paturile altora. Toata viata am mincat din farfuriile altora. Toata viata am baut din

pahare straine. Toata viata am privit prin ferestrele altcuiva. M-am saturat, Silvia, sa stam mereu cu geamantanele gata. Vreau sa avem casa noastra, Silvia. Imi ajunge. Asa nu mai pot trai mai departe. Silvia: Mai toarna-mi un pahar. Beau vodca, fara sa ciocneasca. Vitalie: De cinciprezece ani nu am fost la mare. De cincisprezece ani! Am uitat cum arata marea, Silvia! Silvia: Mai toarna-mi un pahar. Beau vodca, fara sa ciocneasca. Vitalie: Vreau la mare, Silvia. Vreau sa avem apartamentul nostru. Vreau sa avem bucataria noastra. Vreau sa avem baia noastra in care sa nu ma spal turnindu-mi apa dintr-un lighean, ci sa stau sub dus, sa stau ore in sir sub suvoiul fierbinte de apa si apa sa-mi curga si sa-mi curga in cap, sa-mi curga pe tot corpul, Silvia. Silvia: Mai toarna-mi un pahar. Beau vodca, fara sa ciocneasca. Vitalie: M-am saturat de viata asta de cacat, Silvia, cind mereu trebuie sa-ti stringi cureaua. Cind vom trai si noi ca oamenii daca nu acum? Cind? Peste zece sau douazeci de ani? Cind, Silvia? Silvia: Accept sa ma...toarna-mi un pahar... mai toarna-mi un pahar... toarna-mi-l plin... Vitalie: Cind o sa ne traim si noi viata asta, Silvia? Cind o sa avem o casa a noastra, Silvia, cu o gradina plina de flori? Cind vom vedea si noi marea, Silvia? Noi trebuie sa ne bucuram de viata asta acum si nu peste 10 sau 20 de ani, Silvia. Silvia pleaca in camera vecina. Vitalie ramine singur. SCENA 6 Alexandru impinge caruciorul in care sta Marco. Alexandru ii vorbeste nebunului care s-a trezit. Alexandru: Dumnezeule, citi oameni din Moldova sunt aici. Uneori am impresia ca peste tot sunt doar moldoveni. Uneori, am impresia ca jumatate de Moldova s-a mutat in Italia. Oriunde mergi dai peste un moldovean: in piata, la magazin, in parc. Unii stau chiar in acest bloc, de exemplu, Maria sau Vera, iar astazi s-au mai mutat incoace Silvia si Vitalie. Paradoxul e ca impreuna cu ei am mers in acelasi autobuz care ne-a adus in Roma. Pe cei mai multi insa nu-i cunosc. Si, in fiecare zi vin altii si altii. Sunt adusi zilnic cu autobuzul si sunt lasati in mijlocul Romei sa se descurce cum pot. Atitia sunt inselati. Atitea calauze dispar cu tot cu pasapoarte si bani, dar ei vin din nou, dar ei vin din nou si vin tot mai multi si mai multi, de fiecare data, mai multi decit data trecuta. E ca un suvoi care creste. Atitia isi cauta fara succes de lucru. Atitia medici, ziaristi, poeti, actori, silvicultori, arhitecti, agronomi, vinzatori, cintareti, soferi dorm in case parasite, sub poduri, la gara, pe malul Tibrului, in parcuri. Atitia profesori universitari sunt maturatori. Atitia vinzatori de bilete la buda sunt ingineri! Doctori in stiinte matematice tencuiesc peretii, chirurgii cara mortarul, pictorii duc pizza la domiciliu. Atitia au plecat din Moldova. Dumnezeule, sunt atitea localitati in care au ramas doar batrinii. Nici macar pe vremea foametei sau a razboiului nu era asa ceva. Nici macar dupa premiera spectacolului A saptea cafana sau a filmului For ever, lumea nu a incetat sa plece! Nici macar dupa ce ziarista din A saptea cafana le intrebase pe fetele traficate de ce jinduiesc sa ajunga intr-o Europa atit de periculoasa parasindu-si casa si familia, fetele nu au incetat sa plece. Sunt insa foarte multi carora le convine ca noi plecam, ca plecam noi cei bolnavi de leucemie, de tuberculoza, de cancer, de astm, ca plecam noi cei care nu ne putem purta de grija, care nu avem unde sa muncim si unde sa dormim, care am ramas fara casa dupa viitura din vara aceasta. La foarte multi le convine ca noi plecam, ca plecam noi cei care avem parinti batrini, avem sotii somere, avem copii bolnavi de diabet, ca plecam noi cei care gindim si care votam contra, care vrem sa schimbam ceva si nu putem schimba nimic si atunci plecam. Cuiva ii convine ca noi plecam. Caci, nu-i asa, e imposibil sa nu va amintiti de lucrul asta, e imposibil sa nu tineti minte asta: nu e omul, nu-i nici problema.

Alexandru il inveleste pe nebun. Se aud batai in usa. Alexandru se apropie de usa. Se vede ca e foarte tensionat. Bataile se repeta. Alexandru priveste prin vizor. Este foarte speriat. Totusi, deschide usa. Se vede un baiat trecind pe o bicicleta. Baiatul: Tata, eu astazi pentru prima data nu m-am spalat pe dinti si afara ploua si e noroi. Mama a baut toata noaptea. Ea si acum mai bea si zice ca tu ne-ai pararsit. Ea astazi a vrut sa se arunce de pe balcon. Ce sa fac, tata? De ce taci, tata?

SCENA 7 O strada din fata blocului. Pe strada trec foarte multe masini. Maria: Signora Elisa, dove siete? Maria o cauta pe signora Elisa. O descopera in mijlocul strazi. Maria: Cosa fate? Calmatevi, signora Elisa! Maria incearca s-o scoata pe signora Elisa din mijlocul strazi. Se aude claxoanele furioase ale masinilor. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Da-te intr-o parte, Maria. Lasa-ma sa ma arunc sub o masina pentru ca nimeni nu-si mai aminteste de mine, pentru ca nimeni nu mai are nevoie de mine. Maria: Dar eu nu v-am uitat, signora Elisa! Dar eu am nevoie de dumneavoastra, signora Elisa! Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Tu? Tu, Maria, nu intelegi nimic. Pentru ce sa traiesc cind nu mai am nici o bucurie in viata asta? Maria: Doamna, va rog, va implor, nu ma lasati somera! Maria o convinge pe signora Elisa se aseaza pe o banca. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Maria, portalo anche una bottigli del vino! Maria: Signora Elisa, dar aceasta e deja a doua sticla. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Ei si de daca e a doua sticla? Ce, iti beau bani tai cumva? Taci si bea si tu cu mine. Maria: Doamna, dar eu nu beau. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Bea. Macar un pahar! Altfel, ma supar. Maria: Bine, am sa beau. Dar dupa asta imi promiteti ca mergem acasa. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Eu nu vreau sa ma intorc in casa aia goala unde nu e absolut nimeni. Pur si simplu nu vreau. Mi s-a scirbit de casa aia pustie. Maria: Signora Elisa, ma e la sua caza. Daca as fi avut si eu o casa ca asta pentru nimic in lume nu as fi venit la Roma. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Nu am uitat ca e casa mea, insa mi-e sila de ea. Maria: Signora Elisa, haideti acasa, deja e tirziu. Vi prego, andiamo! Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Toti m-au uitat, Maria. Fiica-mea mai trece sa ma vada doar de sarbatori. Toti m-au uitat, Maria. Mie mi s-a urit de atita singuratate. Pe ultimul ei copil nici macar nu l-am vazut la fata. Stai jos si bea si tu cu mine! Eu nu am sa ma intorc acasa pina nu va veni fiica-mea aici. Maria: Doamna, eu va propun sa mergem acasa, o sa va culcati, o sa dormiti, iar miine o s-o sunati pe fiica dumneavoastra si ea o sa vina sa va vada. Sunt sigura ca o sa vina sa va vada. Haideti sa intram in casa. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Nu, nu vreau sa merg in casa aia unde de ani de zile nu a mai calcat picior de om, unde e atita singuratate, unde paturile alea, peretii, baia, bucataria, farfuriile, lingurile, antreul mustesc de singuratate. Brusc se ridica in picioare si se indreapta spre usa casei sale. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: La mia caza! La caza mia! Batrina spune aceste cuvinte de parca s-ar adresa cuiva anume . Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Pe timpuri, casa asta era plina de lume. Pe timpuri, era plina de muzica. Toata lumea dansa si asculta muzica. Zilnic, prin casa asta treceau zeci de oameni,

pe multi abia de-i cunosteam, dar pe toti ii primeam cu bratele deschise. Imi placeau oamenii necunoscuti, imi placea sa vorbesc si sa-i ascult. Dar am imbatrinit si, brusc, m-am trezit ca sunt singura, absolut singura. Intr-o buna zi, toti au uitat de mine. Nu ma mai vizitau nici macar cei care pur si simplu veneau sa manince sau sa aiba ce birfi dupa aceea. Nici macar pe strada nu-mi mai raspundeau la salut pentru ca, pur si simplu, am imbatrinit si am incetat sa mai fiu frumoasa. Intr-o zi, am luat in miini agenda telefonica gindindu-ma sa-i sun eu, dar pe urma am aruncat-o plictisita intr-un ungher pentru ca am inteles ca nici eu nu vreau sa-i mai vad. Maria: Signora Elisa, haideti sa ne culcam. Iar miine sunt sigura ca fiica dumneavoastra o sa vina sa va vada. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Nu cred ca o sa vina. Te-a gasit pe tine care imi faci de mincare si imi speli hainele si crede ca a rezolvat o problema. Fiica-mea isi are viata ei: petreceri, baluri, vizite pe la prieteni, spectacole de teatru, de opera, banchete. Cind sa-si mai aminteasca de mine? Cind? Maria, preparami il letto! Maria: Immediatamente, signora! Suna telefonul Mariei. Maria: Alo, cine-i? Tu esti, Irina? Buna, Irina! Ce faci? Cit ma bucur ca m-ai sunat! Mi-ai facut o mare bucurie! Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Maria, ce tot vorbesti acolo? Maria, preparami il letto! Maria: Immediatamente, signora! Ce? Pavel? Cum? Astazi? Dar ieri am vorbit cu el? L-a gasit Andrei in gradina? Dumnezeule! Dar de ce a facut-o? doar pentru ei am plecat sa muncesc. Ar fi auzit ca am pe altcineva? Ce timpenii. Nu am pe nimeni, Irina. Oare de ce nu a avut incredere in mine? De ce? Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Maria, dai smetti di parlare? Maria: Un momento, signora. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Maria, riempi il catino con l acqua e vieni qua! Maria: Ora, signora. Non, non poso venire. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Non puoi venire? Maria: Non le dicevo. Parlavo con qualcuno da caza. Andrei e linga tine? Andrei, baiatul meu, acum nu pot veni. Stiu ca ai ramas singur. Stiu ca ti-e frica sa stai in casa aia goala si pustie si ca te temi sa ramii peste noapte acolo. Andrei, baiatul meu matusa Irina o sa te ia la dinsa. Iar eu am sa vin peste o luna. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Maria, hai riempito il catino? Maria: Mai repede nu pot. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Mai repede nu poti? Maria: Da, doamna. Pot. Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: Allora portalo, Maria. Maria: Si, lo porto subito. Acum nu pot. Inca nu am adunat destui bani ca sa-mi dau datoriile. Iar daca vin acasa, nu am sa ma mai pot intoarce niciodata in Italia fiindca am viza expirata. Am sa vin peste o luna cind voi primi salariul. Mai asteapta-ma o luna, Andrei. Doar o luna, Andrei. Pina atunci, va avea grija de tine matusa Irina. Doar o luna mai asteapta-ma, Andrei, doar o luna. Acum da-mi-o pe matusa Irina. Irina, ai sa faci tot ce trebuie! Sa-ti trimit niste bani? Acum nu am, dar miiine am sa gasesc. Miine am sa-ti trimit bani, Irina. Miine am sa-ti trimit! Batrina care nu vrea sa se intoarca acasa: In sfirsit, ai venit, Maria. Spala-mi, te rog, picioarele. De ce plingi? Nu-ti place ca-mi speli picioarele? Iti place? Ma bucur. Maria, mi s-a urit de atita singuratate. Maria, spune-mi, te rog, ceva vesel. Inveseleste-ma, Maria, ca sa uit de singuratatea asta a mea, ca sa uit ca fiica-mea nu-si mai aminteste de mine, ca sa uit ca m-a uitat toata lumea! Spunemi ceva vesel, Maria, ca sa uit ca ma dor picioarele si capul si ficatul si umerii si inima. Inveselestema, Maria, ca sa uit ca viata asta imi pare fara nici un sens si ca nu-mi mai aduce nici macar o singura bucurie! Maria, spune-mi, te rog, ceva vesel. Distreaza-ma, Maria!

SCENA 8 Apartamentul lui Marco. . Alexandru: Acum, noaptea, vrei sa ne plimbam prin parc? Dar tu, intr-adevar, esti un nebun, Marco, esti ca acel personaj din Oamenii si soarecii a lui Steinbeck sau ca printul Miskin. Singura mea dorinta acum este sa dorm, astept somnul ca pe o izbavire, ca pe cel mai mare eveniment din viata mea. Tu dai din cap de parca ai intelege ce-ti spun. Dar tu nu intelegi nimic. Vreau sa dorm si sa uit totul. Sa uit ca pot muri in orice clipa. Sa uit ca am din nou febra, greturi si ameteli. Sa uit ca toti banii pe care-i trimit nevasta-mea ii bea, iar baiatul meu a ajuns sa doarma prin parcuri. Vreau sa uit, Marco, ca tot sacrificiul meu pentru binele lor s-a dovedit a fi zadarnic. Vreau sa uit toate astea, dar nu pot uita nimic, Marco. Crede-ma, atunci cind vine noaptea nu am pofta nici macar sa aprind lumina. Astept sa se lase mai repede intunericul, sa ma bag sub plapuma, sa inchid ochii si sa uit. Vreau sa dorm si sa uit totul. Vreau sa uit ca nu am mai fost de trei ani acasa. Vreau sa uit ca acasa nimeni nu ma asteapta. Cele mai fericite clipe sunt acelea cind adorm si uit totul. Dar adorm atit de rar. Pentru ca tu in clipa in care inchid ochii imi ceri un pahar cu apa sau vrei sa maninci sau vrei sa mergem sa ne plimbam. Din cauza ta, nu pot adormi nici macar pe o clipa. Ma simt ca acea fetita dintr-o povestire de Cehov. Bine, haidem sa ne plimbam prin parc. Marco, hai sa ne plimbam. Alexandru il zgiltiie de umeri si descopera ca Marco doarme. Alexandru: Tu ai adormit, Marco? Ma culc si eu. Dar de dormit, oricum, nu cred ca am sa adorm. Bate cineva la usa. Alexandru o deschide foarte speriat. Se vede un baiat trecind pe o bicicleta. Baiatul: Eu astazi nu am putut intra in casa, tata, fiindca usa era incuiata iar mama a plecat nu stiu unde. Eu astazi pentru prima data am dormit pe o banca din parc, tata! Nici miiine noaptea nu stiu unde am sa dorm, tata !

SCENA 9 In scuarul din fata blocului. Patru femei asteapta ceva. Apare Silvia. Silvia: Ciao, fetelor! Prima femeie: Ciao, Silvia. A doua femeie: O, iat-o si pe Silvia! Prima femeie : Arati asa de bine, Silvia! Rochia asta ti-ai luat-o din Roma? Silvia: Da, din Roma. A doua femeie : Si pantofii astia tot din Roma? Silvia: Da, tot din Roma. A treia femeie: Da eu inca nu mi-am putut cumpara nimic de la Roma. Silvia: Ai tot timpul inainte. A patra femeie: Am auzit ca ti-au marit salariul. Silvia: Da, mi l-au marit. Prima femeie: Si cum s-a intimplat, de fapt? Silvia: Pentru ca nu mai sunt doar menajera. Sunt si bona si...fac totul in casa. Pe tatal sau paralizat il sterg de cacat la...cur. Prima femeie: Numai la cur? Silvia: Da, pentru ca numai curul i-a mai ramas. A doua femeie: E adevarat ca primesti o groaza de bani? Silvia: Da, nu ma pot plinge. Da voi, tot cu salariile alea? A treia femeie: Cu toate ca ma spetesc spalind podeaua in atelierul ala de cusatorie, nimeni nu are de gind sa-mi dea mai mult. Am bagat atita banarit in silicoane si... tot degeaba: nu mi-au marit salariul.

Natasa: A ia bezrabotnaia. Silvia: Sarmana de tine. Prima femeie: Vorbeste, draga, in romana. Natasa: A mi zdesi ne v Moldove. A doua femeie: Asta nici pina astazi nu a invatat romana. Natasa: A sto esli ia ne gavariu in romana ia ne celovec? Apare Alexandru, conducindu-l pe nebun la plimbare. Alexandru: Va rog, nu va certati macar aici. Natasa: Eu am ajuns somera dupa ce murise una dintre broastele testoase pe care le ingrijeam, nu stiu poate v-a povestit despre asta Boris Cremene. Broasca aia costa o groaza de bani. Din aceasta cauza, ma cauta politia. Nici nu stiu ce sa fac. Prima femeie: Iata, vezi, stie romana. Dar politia te cauta pentru altceva, draga. Nu pentru broaste testoase. Silvia: Nici eu nu mi-am putut gasi serviciul asta din prima zi. Natasa: Cit as da sa fiu in locul tau. Silvia: Te inteleg. Natasa: Ni vsem veziot. A doua femeie: Sper intr-o zi sa nu mai spal podeaua in atelierul ala de cusatorie. Sper intr-o zi sa impuste si silicoanele mele! Silvia: Bineinteles ca o sa impuste. A treia femeie: Iar eu sper ca sotul meu care lucreaza la Portugalia, in constructii, unde trage la beton de-i sar capacele, sa-mi gaseasca un servici acolo si sa ma pot muta la el. De trei ani eu stau la Roma, iar el la Madrid. M-am saturat. Silvia: Eu va doresc bafta, fetelor! Se aude claxonul unei masini. Prima femeie: A venit masina, fetelor. Ciao, Andreea. Ciao! Haideti, fetelor, ce mai stati? Pe miine, Silvia! Fetele pleaca. Apare Vitalie. Intra in casa. Vitalie: Toata lumea te invidiaza. Silvia: Am vazut. Vitalie: Ma mindresc cu tine.De miine am sa incep si eu sa muncesc. Silvia: Nu-ti fa probleme. Vitalie ( mincind): Fostul chirurg de la spitalul orasenesc, Alexei Vasilici, il tii minte? Silvia: Sigur ca-l tin minte. Vitalie: Mi-a zis ca o sa vorbeasca cu patronul sau ca sa ma ia si pe mine la maturat strazile. Cica, e un italian foarte de treaba. Silvia: Nu-ti fa griji ca numai eu lucrez, iar tu nu. Nu e cazul. Vitalie: In fiecare zi merg in piata, dar pe cei din jurul meu ii angajeaza, iar pe mine nu. Silvia: Dragul meu, sa nu mai vorbim despre asta. Vitalie: Ma simt incomod ca numai tu muncesti. Silvia: Nu te gindi la asta. Vitalie: Pina si Andrei si-a gasit ieri un job, ca livadar, la un italian, iar eu nu. Silvia: Dar nu-i nici un bai daca nu te-ai angajat, pina acum, nicaieri. Vitalie, vreau sa-ti spun ca... Vitalie: Te ascult. Silvia: De ieri am inceput sa muncesc suplimentar. Vitalie: Superb, Silvia! Silvia: De ieri am inceput sa muncesc suplimentar, Vitalie. Vitalie: Signora, ar trebui sa bem pentru asta. Vitalie bea un pahar. Silvia: Ieri m-am culcat cu Italo. Vitalie: Te-ai culcat cu tipul la care stam?

Silvia: Asta e munca suplimentara pe care o fac. Vitalie: Asta e ? Silvia: Parca ieri tu m-ai sfatuit s-o accept. Vitalie: Eu nu tin minte nimic. Silvia: Pentru ca erai beat tufa. Vitalie: Ti-am spus eu asa ceva? Silvia: Da, mi-ai spus. Dar, te rog, macar astazi nu mai bea. Vitalie: Te ascult. Vorbeste mai departe. Silvia: M-a chemat in camera vecina, m-a prins de mina si m-a tirit in pat, cind tu priveai un meci de fotbal la televizor. Vitalie: Dracia dracului, dar mie mi-ai spus ca te duci dupa cumparaturi. Silvia: Ce mai puteam sa-ti spun? Vitalie: Si v-ati futut bine? Silvia: Ce importanta mai are? Vitalie: Are. Silvia: Chiar bine de tot. Vitalie: Se pricepe, da? Silvia: Da, se pricepe. Vitalie: Mai bine decit mine. Silvia: Nu vreau sa te compar cu el. Vitalie: Si totusi? Silvia: Da, mai bine. Vitalie: Si nevasta-sa? Silvia: Pe tine nevasta-sa te intereseaza? Vitalie: Da, nevasta-sa?! Silvia: Nevasta-sa era de fata. Vitalie: De fata? Silvia: Statea in fotoliu si ne privea... Vitalie: Statea in fotoliu si va privea? Silvia: Da, statea in fotoliu si ne privea, iar el in timp ce ma dezbraca ii spunea ca o iubeste. El ma imbratisa pe mine, dar ii spunea ei ca o iubeste. Ii spunea te iubesc trandafirul meu, soarele meu, te iubesc, ii striga ca o iubeste in timp ce ejacula in mine. Vitalie: Si ea? Silvia: Ea ii raspundea cu aceleasi cuvinte. Vitalie: Dumnezeule, cum ai putut face una ca asta? Silvia: Fiindca tu m-ai sfatuit sa accept. Vitalie: Ciudat, in seara aia Italo m-a chemat sa jucam carti, dar nu observasem nimic suspect la el, da, era un pic transpirat si rosu la fata, dar nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca doar cu citeva clipe inainte ti-o trasese tie. Un pic ma doare capul de la vodca de ieri. Trebuie sa ma dreg. Dumnezeule, asa de tare ma doare capul. Vitalie isi toarna un pahar cu vodca. Vitalie: Tu nu vrei? Silvia: Nu vreau. Vitalie: Si Italo o sa-ti dea banii in avans? Silvia: Da, o sa mi-I dea. Vitalie: Si cind o sa-ti dea banii? Silvia: Iata-i. Silvia arunca banii jos. Vitalie: In orice clipa poate pica Igor... Vitalie stringe banii de pe podea. Silvia: Vitalie, m-am simtit ca o tirfa.

Vitalie stringind banii. Vitalie: Minunat. Silvia: M-am simtit ca o papusa gonflabila. Vitalie ( numarind banii): Superb. Silvia: M-am simtit ca o cirpa, Vitalie, de care toata lumea isi sterge picioarele. Vitalie( numarind banii): Minunat. E un baiat de treaba italianul asta. Silvia: Ma simteam de parca cineva mi-ar fi turnat o caldare cu laturi in cap. Simteam cum zoaia mi se scurge peste fata. Vitalie( numarind banii): Si ce-ai fi vrut tu altceva? Silvia: Nu stiu ce, Vitalie. Vitalie: Ai fi vrut sa-ti spuna tie ca te iubeste? Silvia: Nu, nu as fi vrut. Vitalie: Dar de ce nu se culca cu nevasta-sa? Silvia: Cind are gripa, nu se culca cu ea. Vitalie ( privind banii ): Minunat. O mie, doua, trei, patru... Silvia: Imi este scirba de mine, Vitalie, si de ceea ce fac. Si de tine pentru ca as fi vrut sa ma opresti de la pasul asta. Atunci cind am venit din camera vecina si ti-am spus ce oferta am as fi vrut sa-mi spui sa nu accept, as fi vrut sa-mi spui nu te du si nu fa asta, pentru numele lui Dumnezeu nu fa asta, pentru nimic in lume sa nu faci asta, indiferent de ceea ce ne-ar fi facut dupa aia Igor si amicii sai. Tu insa mi-ai spus sa accept si acum ma simt mizerabila, ma simt ca o ultima tirfa din cartier. Vitalie: Cinci, sase, sapte mii. Linisteste-te, Silvia. Silvia: Tie iti este usor sa spui linisteste-te, Silvia. Vitalie: Calmeaza-te, Silvia. Silvia: Cind te-am convins sa venim la Roma, ma gindeam sa facem si noi niste bani ca sa putem scapa de gazdele alea nenorocite in care am trait toata viata si sa ne cumparam o casa, o casa a noastra. Dar acum la ce bun? Vitalie: Tot ceea la ce am visat, Silvia, o sa avem. O sa ne cumparam o casa, cu baie si bucatarie, o casa cu gradina, in care vor fi foarte multe flori pe care o sa le udam in fiecare dimineata. Macar dupa patruzeci de ani nu o sa mai locuim la gazda. Silvia pleaca. Vitalie: Stai, Silvia, nu pleca! Vom avea o casa a noastra, Silvia. Vom avea o casa care va fi doar a noastra. Fara vecini. Vecinii nostri vor fi doar copacii si florile din gradina. Silvia, stai, nu pleca. Unde te duci, Silvia? Tot la ce am visat o sa avem, Silvia! Silvia pleaca. Vitalie ramine singur si repeta aceste cuvinte uitindu-se la sumuiagul de bani:Tot la ce am visat o sa avem, Silvia! SCENA 10 Fetele care locuiesc in bloc se intorc acasa. Coboara dintr-o masina si vor sa intre in bloc. Prima femeie: Blea, ce m-am mai imbatat in noaptea asta. A doua femeie: M-au rupt italienii in noaptea asta. Apare Igor si pritenul sau. Igor: Ati muncit serios in noaptea asta, fetitelor? Prietenul lui Igor: Ati spalat toata noaptea podeaua sau ati descarcat saci la gara? Prima femeie: Da-te intr-o parte, domle! Prietenul lui Igor: Doar daca o sa ne dati o parte din malai si noua. A doua femeie: Nu o sa va dam nimic. Prietenul lui Igor: Mai, ce umblati voi cu basini in cap prin Roma? A treia femeie: Vezi-ti de treaba, domle. A patra femeie: Lasa-ne in pace, domle. Prietenul lui Igor: Numai daca o sa ne dati si noua niste masline ceva. Hai, mai repede, cotizati

incoace. Cotizati tot ce aveti, altfel o sa va plimbam cu tractorul prin Roma sau o sa va ducem intr-o excursie la combinatul de carne. Igor: Hai, nu va sfieti, fetelor, si scoateti goldeanu. Banii incoace! Cotizatia de croitoreasa! Capusta! Prietenul lui Igor: Altfel, am sa-i sun chiar acum pe sotii vostri care sunt siguri ca munciti la un atelier de croitorie. Sunteti croitorese, da? Coaseti fuste, da? Croiti sacouri, da? Oare sotii vostri stiu ce fel de camasi coaseti voi aici? Cum credeti, oare nu ar fi mai bine sa le trimitem aceste fotografii in care stati aplecate deasupra masinii de cusut, cu ata in gura, luind masura clientilor? Sotii vostri cred ca s-ar bucura foarte tare daca ar vedea pozele astea! Ar trebui si ei sa afle cu ce va ocupati voi, de fapt, la Roma? Igor, ia suna-l pe Vava si spune-i cum isi cistiga banii nevasta-sa! Igor: Alo, Vava, ce faci, batrine? Se apropie una dintre fete. Prima femeie: Eu am doar 50 de euro. Igor: Nu, nimic, Vava. Am gresit numarul. A doua femeie: Eu am numai 30 de euro. Igor: E bine si 30 de euro. Prietenul lui Igor: Si voi? Voi ce mai asteptati? Scoateti tot ce aveti din posetute . Altfel... Se aude sirena politiei. Toata lumea fuge. Igor: Astazi ne-ati scapat cam usor. Dar ne intilnim noi miine. La aceeasi ora. Pe miine, fetitelor! Prima femeie: Aveam 30 de euro si aia mi i-au luat.

SCENA 11 Din nou, apartamentul lui Marco. De data aceasta, Alexandru sta in pat, iar Marco la capatiiul lui. Alexandru: Acum ne-am schimbat cu rolurile. Acum eu stau in carucior si el ma ingrijeste. Dar el, oricum, nu prea isi da seama ce face. Marco ii aseaza perna sub cap. Alexandru: Niciodata nu as fi crezut ca voi ajunge sa ma ingrijeasca un italian, si pe deasupra un italian nebun. Niciodata. Dar tocmai un italian nebun ma si ingrijeste. In toata casa asta am ramas numai eu si acest nebun. Marco ii aseaza perna sub cap. Alexandru: Pina mai ieri, Marco, atitia oameni din Moldova locuiau aici. Pina mai ieri, Marco, pe scarile acestui bloc ii puteam intilni zilnic pe Silvia, Vitalie, Maria, Vera, Natasa sau Irina cu care calatorisem impreuna cu autobuzul, grabindu-ne sa ajungem mai repede la Roma unde speram sa ne rezolvam toate problemele si ce s-a ales din visele noastre? Silvia a ajuns sa se culce cu italianul la care statea, iar intr-o buna zi pur si simplu a disparut. Si Vitalie a disparut care nu lucra nicaieri si juca toata ziua carti cu Italo. Igor si amicii sai l-au dus intr-o padure de linga Roma, l-au legat de un copac, in plina noapte, si l-au lasat acolo. De atunci nu mai stiu nimic de el. De atunci Igor s-a apucat sa-i jefuiasca pe moldovenii care se intorceau acasa. Unii dintre cei cu care am venit cu autobuzul s-au alcoolizat, unele femei s-au dedat prostitutiei, unii lucreaza in constructie, iar altii au fost pur si simplu repatriati. In afara de Maria, in blocul asta nu a mai ramas niici unul dintre cei cu care am venit incoace. Dar ea nu iese niciodata din apartament si nu mai vorbeste cu nimeni. Mariei i-a murit sotul, dar ea nu poate pleca acasa pentru ca inca nu a adunat destui bani. Eu nu mai am cu cine vorbi, Marco, cu toate ca acum am nevoie mai mult ca niciodata de acest lucru. Dar cu tine degeaba ma chinui sa vorbesc pentru ca tu, oricum, nu intelegi nimic. Marco ii aseaza perna sub cap. Alexandru: Tu pe mine ma ingrijesti, Marco? De fapt, ar trebui sa fie invers. Ar trebui eu sa am grija de tine, caci pentru asta sunt platit de fiul tau. Marco: Vrei sa mergem acasa?

Alexandru: Tu vorbesti? Marco: Da, eu vorbesc si te intreb din nou daca vrei sa mergem acasa. Ti-am pregatit coltunasi cu brinza. Alexandru: Bine, dar cum de ai inceput sa vorbesti? Marco: Mai intii spune-mi daca vrei sa mergem acasa. Alexandru: Vezi stelele celea, Marco? Eu vreau acasa, Marco, dar la mine acasa. Tu ai vazut vreodata stelele in Moldova, Marco? La noi ele sunt altfel, Marco! Poama noastra miroase altfel, Marco. Ea are un alt gust, Marco! La noi pina si coltunasii cu brinza au un alt gust, Marco! La noi pina si frunzele cad altfel, Marco. La noi pina si vintul bate altfel, Marco! Tu ai simtit vreodata mirosul frunzelor arse? Tu ai dormit vreodata noaptea intr-o capita de fin? Tu ai mers vreodata descult prin padure, Marco? Eu vreau acasa, Marco... Am impresia ca mi-o venit si mie ceasul, este adevarat ca un pic mai tirziu decit mi-au prezis medicii, dar mi-a venit. Marco: Prostii. Alexandru: Nu sunt prostii, Marco. Marco: Lasa ca ai sa te faci tu bine. Alexandru: Nu o sa ma mai fac niciodata bine, Marco. Ma simt un om in plus, un om al nimanui, un om abandonat cum sunt atitia in Moldova. Acum cind nu mai sunt bun de nimic ar trebui sa ma arunci in strada. Marco: Inceteaza. Alexandru: Tu imi dai sa maninc cu lingurita. Imi faci injectii. Cine ar fi crezut? Stai linga mine aproape ca un ciine si ma privesti foarte trist. De ce ma mai tii daca nu-ti sunt de nici un folos? Marco: Te rog, hai sa nu mai vorbim despre asta. Alexandru: Cel mai rau imi pare ca nu o sa-mi mai pot ajuta sotia si baiatul. Stai un pic, dar tu am impresia ca ti-ai recapatat luciditatea. Chiar si ochii ti-au devenit mai limpezi. Ai inceput chiar si sa zimbesti. Ce se intimpla cu tine? Marco: Eu tot timpul am fost asa. Alexandru: Tot timpul? Marco: Pur si simplu tu nu observai asta. Alexandru: Fiul tau in clipa cind m-a angajat mi-a spus ca tu esti nebun, ca esti violent, agresiv, ca esti vulcanic, ca niciodata nu se stie ce vei face in clipa urmatoare? Marco: Eu nu am fost niciodata nebun. Alexandru: Dar in prima zi ai vrut sa-mi tragi cu un scaun in cap? Toata lumea a vazut asta: Maria, Vitalie, Silvia, Vera, Natasa, Irina. Marco: M-am facut ca am vrut sa te lovesc. Alexandru: Dar la ce bun? Marco: Sa creada fiul meu ca sunt nebun. Alexandru: Asadar, tu niciodata nu ai fost nebun? Marco: Niciodata. Bine, un pic sunt, dar sunt la fel ca si ceilalti si nu am fost niciodata un nebun de legat. Alexandru: Ai jucat foarte bine acest spectacol incit eu chiar te crezusem. Dar nu numai eu. Dar, totusi, de ce tineai mortis sa-i demonstrezi fiului tau ca esti nebun? Marco: Cum sa-ti spun. Alexandru: Spune-mi asa cum este. Marco: Intelegi. Dupa ce m-a parasit nevasta-mea, iar ea ma parasise cind mincam un iepure fript la o cabana din munti, eu cazusem intr-o oarecare depresie, dar niciodata nu atinsesem pragul dementei. Am abandonat avocatura ca sa nu o mai vad in fiecare zi fiindca si ea era avocata. Fiul meu nu m-a inteles cu adevarat niciodata. Practic, a rupt orice relatie cu mine. Ma mai vizita o data la trei luni. Toata lumea din barou mi-a intors spatele. Ma simteam foarte singur. Erau zile intregi in care nu vedeam nici un chip de om de parca nu as fi trait in Roma, ci undeva in Sahara sau in tundra. Vedeam negru in fata ochilor de atita singuratate. Dar nu voiam sa plec nici la azil unde voia sa ma trimita fiul meu ca sa scape de mine o data si pentru totdeauna.

Alexandru: Si ai inventat aceasta poveste? Marco: Exact. Ca sa scap de singuratate. Eu nu aveam nevoie de ingrijitori, ci doar de cineva care sa fie alaturi de mine, iar, in afara de asta, pentru a nu fi fortat sa-mi parasesc casa in care am trait cele mai frumoase clipe din viata mea. Alexandru: Acum te inteleg. Vreau sa-ti spun ca ai jucat perfect acest spectacol. Marco: Inainte de tine am mai avut citiva ingrijitori, am sa le spun asa pentru ca nu stiu cum sa le spun altfel. Dar ei chiar se comportau de parca as fi fost un idiot. Indrazneau chiar sa ma bata, sa ma injure, sa ma umileasca. Ma inchideau in baie si jucau toata ziua carti. Nu-mi dadeau sa maninc. Numi dadeau voie sa ies sa ma plimb. Ma scuipau. Imi trageau suturi in fund. De aceea, l-am si lovit pe unul cu o sticla in cap. Dar nu l-am lovit pentru ca as fi fost dement si nu as fi stiut ce fac. Stiam foarte bine. Alexandru: Probabil, ai crezut ca si eu sunt la fel? Marco: La inceput, da. Dar pe urma mi-am dat seama ca am gresit. Alexandru: Eu am o casa parasita la tara, Marco. Hai sa mergem incolo, Marco. O sa-l luam si pe baiatul meu. Cit ne trebuie ca sa ne descurcam? O nimica toata. Hai sa mergem in Moldova, Marco! Sa mergem, Marco, chiar acum... Ma sufoc, Marco. Mi se impaienjeneaza in fata ochilor. Fruntea imi arde. Limba imi este uscata. Nu mai pot respira. Ametesc. Imi vine sa vomit tot ce am mincat. Simt ca mi-a venit ceasul. Eu am plecat in Italia ca sa muncesc atunci cind am aflat ca sunt bolnav gindindu-ma sa-mi ajut familia. Dar, deja, nu mai am cum sa-i ajut. Despre mine deja au scris toate ziarele din Moldova. A scris ziarul Timpul, dar si alte ziare. Gheorghe Bitca a scris despre mine. Cit de iuti sunt ziaristii astia! Visul meu asa si nu s-a mai implinit. Sotia mea e somera si bea. Baiatul meu e pe drumuri. Tot sacrificiul meu s-a dovedit a fi zadarnic. Cel mai rau imi pare ca nu am sa-mi pot ajuta sota si baiatul meu. Baiatul meu pe care nu l-am mai vazut de trei ani si pe care nu stiu daca am sa-l mai vad vreodata. Din aceasta clipa, Alexandru va deschide gura si va rotunji cu buzele anumite cuvinte, dar nu se va auzi nici un sunet. Marco: Voi avea eu grija de ei. Voi avea eu grija de ei. Crede-ma, voi avea eu grija de ei. Marco se indeparteaza cu caruciorul. Apare un adolescent care i se adreseaza. Adolescentul: Nu va suparati, domnule, vreau sa va intreb ceva... Marco nu-l aude si pleaca mai departe. Adolescentul se adreseaza unui alt trecator. Adolescentul: Nu va suparati, domnule, vreau sa va intreb ceva, stiti, eu imi caut tatal. Vin de la Parma, dar acolo nu l-am gasit. Am fost si la Cividale si Torino, dar nu am dat de el. Nu-l gasesc. Cineva mi-a spus ca s-ar putea sa fie la Roma. Iata fotografia lui. A plecat din Moldova acum trei ani si de atunci nimeni nu mai stie nimic de el. Nu ne-a scris, nu ne-a telefonat. Maica-mea a murit intre timp din cauza alcoolului. Tatal meu ultima oara ingrijea un batrin nebun. Eu m-am pornit sa-l caut. Nu va suparati, nu l-ati vazut intimplator pe tatal meu? CORTINA