Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
INTEGRALA LEBESGUE
1. Integrarea functiilor simple
Fie (X, A, ) un spatiu cu masura nita, f : X R o functie simpla, adica
n
f (x) =
j=1
cj 1Aj (x),
(60)
unde
n
Aj = {x X | f (x) = cj },
Ai Aj = , i = j,
Aj A, j = 1, n,
j=1
Aj = X. (61)
Denitie 3.1.1.
(notatie
X
f (x)d(x) sau
X
f d) suma
n
f d =
X j=1
cj (Aj ).
(62)
f (x)d(x) =
A A
f d =
f IA d.
(63)
IA (x)d(x) = (A).
X
D
[0,1]
[0,1]
44
Teorema 3.2.1.
{, } R. Atunci
(f + g)d =
X X
f d +
X
gd.
Demonstratie. Fie
n n
f (x) =
j=1 k
cj IAj (x),
Ai Aj = , i = j,
j=1 k
Aj = X,
g(x) =
i=1
bi IBi (x),
Bi Bk = , i = k,
i=1
Bi = X.
f (x) + g(x) =
j=1 i=1
unde
masurii, se obtine
n k n k n k
j,k
(f +g)d =
X n k j=1 i=1
cj (Aj Bi )+
j=1 i=1 n k
bi (Aj Bi ) =
=
j=1
cj
i=1
(Aj Bi ) +
i=1
bi
j=1
(Aj Bi ) =
j=1
cj (Aj ) +
i=1
bi (Bi ) =
=
X
f d +
X
gd.
(nenegativitatea integralei) Fie f functie simpla, masurabila si
Teorema 3.2.2.
f 0 (mod ). Atunci
f d 0.
X
45
Teorema 3.2.3.
f g (mod ). Atunci
X
f d
X
gd.
f d b(X).
Demonstratie. Rezulta din teorema 3.2.3. Teorema 3.2.5. (referitor integrala de la o functie echivalenta cu zero) Daca f este
functie simpla masurabila si f = 0 (mod ), atunci
X
f d = 0.
Demonstratie. Rezulta nemijlocit din denitia 3.1.1. In adevar, daca toti coecienti
cj sunt nuli, atunci f este identic nula, iar daca cj = 0 pentru un careva j , atunci (Aj ) = ({x X | f = cj }) = 0 si
n
f d =
X j=1
cj (Aj ) = 0.
Teorema 3.2.6.
f d =
X X
gd.
Demonstratie. Se considera functia simpla, masurabila h = f g h = 0 (mod ) si Teorema 3.2.7. Daca f functie simpla masurabila, atunci
X
f d
X
|f |d.
|f |d
X
f d
X
|f |d
sau, echivalent,
f d
X X
|f |d.
46
(A) =
A
f d,
A A.
(64)
Teorema 3.2.8. Functia de multimi masura cu semn. Demonstratie. Este clar ca () = 0. Vericam -aditivitatea functiei . Fie
A = i = j,
Aj , X=
Aj A,
n j=1
Ai Aj = , i = j,
f (x) =
j=1
j=1
cj IBj (x),
Bi Bj = ,
Bj .
n n
(A) =
A n
f d =
X
f IA d =
j=1 n
cj (Bj A) =
j=1
cj Bj
i n
Ai
=
j=1
cj
i
(Bj Ai )
=
j=1
cj
i
(Bj Ai ) =
i j=1
cj (Bj Ai ) =
i A i
f d =
=
i
(Ai ).
Denitie 3.2.1.
continue n raport cu masura , daca pentru orice > 0 exista un numar pozitiv , astfel ncat pentru orice E A cu (E) < se verica |(E)| < .
Teorema 3.2.9.
f d
E
|f |d c (E) < c
= . c
(fn )nN uniform convergent la f pe X . Vom considera sirul integralelor respective In = fn d si vom arata ca sirul (In ) este fundamental. In adevar, cum fn
X
f pe X, avem
47
> 0 n0 N m, n > n0 ,
Im In =
X
fm d
X
fn d =
X
(fm fn )d
X
fm fn d <
(X) = , (X)
f.
f (x)d(x) =
X X
f d = lim In .
n
def
(65)
Denitie 3.3.2.
f d =
A
def X
f IA d.
(66)
Vom studia proprietatile integralei Lebesgue de la functii masurabile marginite. Aceste proprietati sunt absolut similare celor de la functii simple.
Teorema 3.3.1.
{, } R. Atunci
(f + g)d =
X X
f d +
X
gd.
Demonstratie. Fie (fn )nN , (gn )nN siruri de functii simple masurabile, fn
gn g pe X . Atunci fn + gn
integralei Lebesgue de la functii simple, se obtine:
48
f,
(f + g)d = lim
X n X
fn d +
X X
(fn + gn )d = lim
n
gn d =
= lim
n X
fn d + lim
n X
gn d =
X
f d +
X
gd.
f d 0.
Demonstratie. Fie (fn )nN un sir de functii simple masurabile uniform convergent la
f . Cum functiile fn pot alese astfel ncat fn 0 (mod ) (a se vedea teorema ??????),
avem
X
f d 0.
Teorema 3.3.3.
f g (mod ). Atunci
f d
X X
gd.
(A)
X
f d (A).
Teorema 3.3.5.
f d = 0.
Demonstratie. Rezulta din teorema 3.3.4 cu a = b = 0. Teorema 3.3.6. Daca f, g functii masurabile marginite si f = g (mod ), atunci
f d =
X X
gd.
|f |d.
f pe X . Atunci
fn d
X X
|fn |d,
(A) =
X
f d,
A A.
(67)
Teorema 3.3.8. Functia de multimi denita de (67) este masura cu semn. Demonstratie. Din denitie 3.3.1 si 3.3.2 rezulta () = 0. Vericam -aditivitatea
functiei , adica daca A =
Aj , Ai
j
Aj = , i = j , atunci (A) =
m
j=1
(Aj ).
f d =
m j=1
f d.
j=1 A
j
(68)
Aj
fn d =
m j=1
fn d.
j=1 A
j
(69)
Aj
A=
j=1
Aj =
j=1
Aj
j=m+1
Aj
(A) =
j=1
(Aj ) +
j=m+1 j=1
(70)
j=m+1
Aj
=
j=m+1
f d
Aj
j=m+1
|f |d c
j=m+1 Aj
Aj
= c
de unde
m
lim
j=m+1
Aj
50
= 0.
masura cu semn.
Teorema 3.3.9.
Teorema 3.3.10. Daca f R([a, b]), atunci ea este integrabila si n sens Lebesgue,
n plus
b b
(L)
a
f (x)dx = (R)
a
f (x)dx.
Demonstratie. A se vedea, de exemplu, [???]. Teorema 3.3.11. (Lebesgue) Functia f , marginita pe [a, b], este integrabila Riemann,
atunci si numai atunci cand multimea punctelor ei de discontinuitate are masura Lebesgue egala cu zero.
f1 d
X X
f2 d
X
f3 d ...
lim
fN d.
51
(71)
Denitie 3.4.1. Vom spune ca functia f este integrabila n sens Lebesgue (sumabila),
daca limita (71) este nita. In asa caz integrala Lebesgue de la functia f se deneste prin egalitatea
def
f (x)d(x) =
X X
f d = lim
N X
fN d.
f d = +.
X
f d
X X
gd.
Demonstratie.
N N. Atunci
fN d
X X
gN d
X
gd < +,
N X
inegalitatea din enuntul teoremei. Fie f functie sumabila pe X, A X multime masurabila si IA (x) functia caracteristica a lui A. Atunci f IA M(X) si cum
0 f (x) IA f (x),
conform teoremei 3.4.1 f IA functie sumabila.
f d =
X
f IA d.
Teorema 3.4.2.
(f + g)d =
X
f d +
X
gd.
f d.
52
(f fN )d =
X
f d
X
fN d < . 2
Punem =
0 (A) =
X
(f fN )d +
X
fN d
+N = . 2 2N
Teorema 3.4.4. Functia de multimi este masura. Demonstratie. A se vedea, de exemplu, [1]. 5. Integrala functiilor nemarginite
Fie (X, A, ) un spatiu cu masura nita, f functia numerica masurabila, a.p.t. nita, denita pe X ,
Este clar, ca f+ (x), f (x) sunt functii masurabile nenegative, a.p.t. nite si
(72)
f d =
X X
f+ d
X
f d.
Teorema 3.5.1.
sumabila. In asa caz
f d
X X
|f |d.
53
|f |d =
X X
f+ d +
X
f d.
Sucienta. Fie |f | functie sumabila. Cum f+ (x) |f (x)|, f (x) |f (x)|, conform
teoremei 3.4.1, functiile f+ si f sunt sumabile, prin urmare si f este sumabila. In plus,
f d
X X
f+ d
X
f d
X
f+ d +
X
f d =
X
|f |d.
f d =
A
f IA d.
Si n cazul integralei Lebesgue de la functii nemarginite raman valabile teoremele despre linearitatea integralei Lebesgue, continuitatea absoluta a integralei si -aditivitatea integralei.
lim
fn d =
X
f d.
Demonstratie.
Cum fn
(fnk ) : fnk f (mod ). Din conditia 2) |fnk (x)| g(x). Trecand la limita cu k , se
obtine |f (x)| g(x) (mod ) si prin urmare, f este sumabila. Pentru > 0 consideram multimile
En () = {|fn f | },
54
Fn () = {|fn f | < }.
Atunci
n =
X
fn d
X
f d
X
|fn f |d =
En ()
|fn f |d +
Fn ()
|fn f |d
(73)
Cum
n 2
En ()
gd + (X).
(74)
. Cum integrala Lebesgue este absolut continue n 2(X) gd < . raport cu masura , vom gasi asa un > 0 astfel ncat din (E) < sa avem 4
Pentru > 0 punem = Cum fn f , rezulta ca n0 N astfel ncat pentru n n0
E
n < 2
adica, n 0, n .
+ = , 4 2
Teorema 3.6.2.
f d lim
X n X
fn d.
Demonstratie. A se vedea, de exemplu, [2]. Teorema 3.6.3. (Bepppo Levi) Fie (fn ) un sir crescator de functii masurabile nenegative si f (x) = lim fn (x). Atunci
n
n X
lim
fn d =
X
f d.
(75)
55
fn d
nN
urmare, exista limita (nita sau innita) a acestui sir numeric. Conform lemei Fatou
f d = lim
X n X
fn d = lim
n X
fn d.
(76)
fn d
X X
f d,
lim
fn d
X
f d.
(77)
7. Integrala Lebesgue-Stieltjes
Fie g : [a, b] R o functie crescatoare, continue la stanga. Atunci g deneste pe
-algebra multimilor boreliene ale segmentului [a, b] o masura nita g masura LebesgueStieltjes. Integrala Lebesgue generata de aceasta masura se numeste integrala LebesgueStieltjes si se noteaza
b b b
f (x)dg (x) =
a a
f dg =
a
f (x)dg(x).
In particular, daca g este functia salturilor, g masura discrita si integrala LebesgueStieltjes se reduce la suma
b
f (x)dg(x) =
a
f (ck )
(ck ),
saltul functiei g n ck . Daca
g (ck )
functia g BV ([a, b]), continua la stanga, atunci g(x) = (x) (x), unde , functii crescatoare, continue la stanga si integrala Lebesgue-Stieltjes de la functia f se deneste prin egalitatea
b b b
f (x)dg(x) =
a
def a
f (x)d(x)
a
f (x)d(x).
56
Teorema 3.7.1.
functia g , (R S)
a
(R S)
a
f (x)dg(x) = (L S)
a
f (x)dg(x).
57
Bibliograe
[1] .., .., .. . : , 1990. [2] .. . : , 1989. [3] .. . .: , 1953. [4] .., .. . .: , 1989. [5] .. . .: , 1965. [6] ... . .: , 1976. [7] . . . : , 1990. [8] . . .: , 1974. [9] . . .: , 1983. [10] W.Rudin. Analiza reala si complexa. Bucuresti: Theta, 1998. [11] Nicolescu M. Analiza Matematica III. Bucuresti: Ed. Tehnica, 1960. [12] M. Sabac. Analiza reala. Bucuresti, 1988. [13] Chicu G. Probabilitati si procese stocastice. Bucuresti, 1979.
58