Вы находитесь на странице: 1из 48

Lemnul Generalii Lemnul este un esut dur,fibros gsit n muli copaci.

Acesta a fost folosit de sute de mii de ani att pentru combustibili,ct i ca material de construcie.Este un material organic,un compus din fibre celulozice naturale (care sunt puternice n tensiune) ncorporate ntr-o matrice de lignin,care rezist la compresie.Lemnul este produs ca xilen secundar n tulpinile arborilor (i alte plante lemnoase).ntr-un copac viu acesta ndeplinete o funcie de suport care s permit plantelor lemnoase s creasc mari sau s se ridice pentru ei nii.Acesta mediaz de asemenea,transferul de ap si substane nutritive la frunze i alte esuturi n cretere.Lemnul se poate referi i la alte materii vegetale cu proprieti comparabile,i la materialul de inginerie din lemn,sau achii de lemn sau fibr.

Istorie O descoperire din 2011 relateaz c cele mai vechi plante ar fi crescut lemn acum aproximativ 395-400 milioane ani n urm. Oamenii au folosit lemn de milenii n mai multe scopuri,n primul rnd ca un combustibil sau ca material de construcie pentru casa,unelte,arme,mobilier,ambalaje,hrtie.

Proprietati fizice 1.Inele de cretere Lemnul,n sens exact,este cedat de copaci,care cresc n diametru i formeaz,ntre lemnul existent i scoara interioar,straturi noi de lemn care cuprind ntregul sistem de tulpini,ramuri i rdcini.Acest process este cunoscut sub numele de cretere secundar,este rezultatul diviziunii celulare n esutul de cambiu,un meristem lateral i extinderea ulterioar a noilor cellule.Dac avem anotimpuri clare,creterea poate s apar ntr-un model discret annual sau sezonier,care conduce la inelele de cretere.

2.Nodurile Un nod este un tip special de imperfeciune ntr-o bucat de lemn,aceasta va afecta proprietaile tehnice ale lemnului,de obicei n ru,dar poate fi exploatat pentru un efect vizual. ntr-o scndur tiat longitudinal,un nod va aprea ca o bucat de lemn solid aproximativ circular (de obicei mai nchis). ntr-un nod,direcia lemnului este de pn la 90C diferit fa de direcia unui lemn obinuit. n arbore un nod este fie baza unei ramuri laterale,fie un mugure neproductiv.Un nod (cnd este baza unei ramuri laterale) are forma conic (de unde i circulaia aproximativ n seciune transversal) cu vrful interior n diametrul tulpinii n care esutul cambiu al plantei se afla cnd ramura forma un mugure.

n timpul dezvoltrii unui copac,membranele inferioare deseori mor,dar rmn ataate pentru un timp,uneori ani.Straturile ulterioare de cretere ale tulpinii aferente nu mai sunt legate de membranele moarte,dar cresc n jurul lor.Prin urmare,ramurile moarte produc noduri care nu sunt ataate i posibil s cad abia dup ce copacul a fost tiat n plci. 3.Duramen i alburn Duramen este lemnul care n urma unor transformri chimice natural devine mai rezistent la descompunere.Formarea de duramen apare spontan (acesta este un proces programat genetic).Odat ce formarea duramenului este complet,acesta moare.Exist nc unele incertitudini cu privire la faptul c duramenul este mort,deoarece poate reaciona chimic la descompunerea organismelor,dar numai o dat. De obicei duramenul arat diferit,n acest caz poate fi vzut ntr-o seciune transversal,de obicei urmnd inelele de cretere n form.Duramenul poate fi mult mai ntunecat dect lemnul n via.Poate fi,sau nu,puternic diferit fa de alburn.Cu toate acestea,alte procese,cum ar fi descompunerea,pot decolora lemnul,chiar i n plantele lemnoase care nu formeaz duramen,cu o diferen de culoare asemntoare,care poate duce la confuzii. Alburnul este mai tnr,n copacii n cretere este lemnul viu i principalele sale funcii sunt de a conduce ap de la rdcini la frunze i de a stica sau da napoi n funcie de sezon rezervele pregtite n frunze.Cu toate acestea,n momentul n care devin capabile s conduc apa,toate vasele i pierd citoplasma i prin urmare,celulele sunt funcional moarte.Tot lemnul dintr-un copac este format la nceput din alburn.Cu ct sunt mai multe frunze in copac i cu ct cresterea este mai energic cu att volumul de alburn va fi mai mare.

4.Culoarea La speciile care arat o diferen ntre duramen i alburn culoarea natural a duramenului este de obicei mai nchis dect a alburnului, i foarte frecvent contrastul este evident.Aceasta este produs de ctre depozitele de substane chimice,astfel c o diferen dramatic de culoare nu nseamn o diferen dramatic n proprietile mecanice ale duramenului i alburnului,dei poate fi o diferen dramatic chimic. Unele experimente pe specimene foarte rinoase indic o cretere a triei,ca urmare a rinii care crete tria n stare uscat. Avnd n vedere c lemnul care s-a format mai trziu n inelul de cretere este de obicei mai nchis la culoare dect cel care s-a format mai devreme,acest fapt poate fi utilizat n evaluarea densitii, i prin urmare, a duritii si rezistenei mecanice a materialului.Acesta este un caz particular al lemnelor de conifere. Decolorarea anormal a lemnului denot deseori o nbolnvire indicnd slbiciune.Pata neagr este rezultatul atacului insectelor,dungile rou-brun att de comune n nucii americani ct i n ali

copaci sunt n mare parte rezultatul avariilor produse de psri.Decolorarea este doar indicaia unei avarii, i nu afecteaz proprietile lemnului. 5.Coninutul de ap Apa n lemnul viu se gsete: 1) n pereii celulelor 2) n coninutul protoplasmatic al celulelor 3) Ca ap liber n cavitile i spaiile celulei n duramen se gsete doar n pereii celulelor i n coninutul protoplasmatic al celulelor.Lemnul care este bine uscat pstreaz 8-16% din apa din pereii celulelor,iar lemnul uscat n cuptor pstreaz un mic procent de umiditate. Efectul general al coninutului de ap din substana lemnoas este de a-l face mai moale i mai maleabil.n anumite limite,cu ct coninutul de ap este mai mare,cu att este mai mare efectul su de dedurizare.

6.Structura Lemnul este un material eterogen,higroscopic,celular i anizotropic.Acesta este compus din celule,iar pereii celulelor din microfibre de celuloz (40-50%) i hemiceluloz (15-25%),impregnat cu lignin (15-30%). n conifere sau specii de rinoase celulele lemnoase sunt majoritatea de un fel,traheale i ca urmare materialul este mult mai uniform n structur.Nu exist pori n lemnul de conifere,aa cum ntlnim la lemnul la lemnul de stejar i frasin,de exemplu. Structura lemnului de esen tare este mult mai complex.Capacitatea de transport a apei este luat n mare parte de canale: n unele cazuri (stejar,castan,frasin), acestea sunt destul de mari i distincte, n altele (plop,salcie) prea mici pentru a fi vute fr o lup.

Chimia lemnului n afar de ap,lemnul are 3 componente principale.Celuloza,un polimer cristalin derivat din glucoz.Urmtoarea,n abunden este hemiceluloza,care este aproximativ 20% n foioase si 30% n conifere.Sunt n principiu,zaharuri legate neregular,spre deosebire de celuloz.Lignina este al treilea component,la aproximativ 27% n conifere si 23% n foioase.Lignina confer proprieti hidrofobe,reflectnd faptul c aceasta se bazeaz pe inele aromatice.Aceste 3 componete se ntreptrund,iar legturi covalente directe exist ntre lignin i hemiceluloz.Un aspect important al industriei hrtiei este separarea ligninei de celuloz,din care se face hrtia. Din punct de vedere chimic,diferena dintre foioase i rinoase se reflect n compoziia constituentului lignin.

n afar de lignoceluloz,lemnul const ntr-o varietate de compui organici cu mas molecular mic,cum ar fi terpene,diterpene i acizi grai.De exemplu,rina este eliminat de conifere pentru a se proteja mpotriva insectelor.

TEHNOLOGIA DE FABRICATIE

Produsul finit Beneficiile legate de mediu sunt un factor sustinator al biocombustibililor. Ei sunt resurse regenerabile care ajuta la reducerea in admosfera a emisiilor de dioxid de carbon si a altor gaze. Bioetanolul poate fi utilizat in motoare cu ardere interna fara alte modificari. In acelasi timp, diferentele intrinseci intre proprietatile fizice si chimice dintre etanol si hidrocarburi prezente in benzina determina constrangeri asupra cantitatii de etanol care poate fi combinata cu succes cu benzina. Comparativ cu petrolul, care este un amestec complex de hidrocarburi cu diferite mase moleculare si structuri chimice, etanolul este un compus simplu, unitar cu formula C2H5OH. Prezenta atomului de oxigen in etanol face ca molecula acestiua sa fie polara , comparativ cu hidrocarburile care sunt nepolare, fapt ce determina diferente semnificative in comparatie cu benzina. Aceste diferente pot fi sumarizate astfel: Etanolul prezinta bune proprietati pentru a putea fi utilizat drept combustibil in motoare cu aprindere cu scanteie deoarece are o cifra octanica ridicata, iar prezenta oxigenului determina caracteristici de ardere diferite de ale benzinei: temperatura flacarei mai mica, caldura de ardere mai scazuta, necesita un volul de aer de ardere mai mic si caracteristici diferite ale emisiilor de gaze . Datorita acestor aspecte cresterea continua a procentului de bioetanol in benzina altereaza proprietatile blendelor si are un impact negativ asupra operabilitatii vehiculului. Bioetanolul este mai putin volatil in comparatie cu benzina si formeaza azeotrofi cu Acesta, de regula la concentratii mici, determinand cresterea presiunii de vapori a benzinei cu implicatii in operarea vehiculului si volatilitatea specifica a amestecului rezultat. Bioetanolul se obtine din materii prime regenerabile iar bioxidul de carbon rezultat in urma combustiei este utilizat in procesul de fotosinteza pentru regenerarea biomasei. Trebuie subliniat faptul ca folosirea bioetanolului are loc dupa un circuit inchis, bioxidul de carbon emis prin ardere fiind utilizat pentru regenerarea materiilor prime , in timp ce utilizarea combustibililor fosili are loc dupa un ciclu deschis, care conduce in final la epuizarea rezervelor de titei. In acest moment bioetanolul este cel mai utilizat biocombustibil din care se foloseste drept carburant anual in intreaga lume, aproximativ 25 miliarde litri. Cantitatile de etanol care se folosesc in benzina variaza intre 5-20 %sau chiar pana la 80 % in functie de tara care-i foloseste.

Orientarea si utilizarea crescuta a biocarburantilor va necesita schimbari referitoare atat la biomasa folosita ca materie prima cat si la tehnologii de conversie utilizate pentru fabricarea biocombustibililor. Este foarte important utilizarea in continuare a porumbului a zaharului si a culturilor de seminte oleageinoase. In afara acestor materii prime trebuie sa se aiba in vedere si crearea altor surse de materii prime cum ar fi: biomasa lemnioasa , ierburile , si altei culture destinate obtinerii de energie. In termen scurt trebuie sa se inceapa orientarea spre utilizarea materiilor lignocelulozice. Utilizarea etanolului drept carburant este in continua crestere in intreaga lume dintr-o serie de motive: scade dependenta de import a combustibililor fosili reduce poluarea aerului si schimbarea climei globale cauzate de efectul de sera si creaza noi locuri de munca. Spre deosebire de benzina etanolul este un combustibil oxigenat cu un continut de 35 % oxuigen ceea ce reduce emanatiile de noxe in aer cat si emisiile de NOx rezultate din combustie. Etanolul poate fi fabricat sintetic di pertrol sau prin conversia microbiana a biomasei prin procesul de fermentatie. [ 2 ] bibl.bioalcoolul cambustibilul viitorului constantin banu

Importanta si domenii de utilizare

Folosirea bioetanolului in amestec cu benzina in motoarele cu ardere interna are o serie de consecinte. Reducerea smogului. Se realizeaza prin: -scaderea emisiei de dioxid de carbon cu 8-30 % in cazul folosirii a 10% etanol in benzina etanolul adaugat in benzina prin continutul sau in oxigen face mai eficienta combustia, -reducerea emisiilor toxice (sulf, olefine, componenti aromatici cum ar fi :benzen,toluen etc) cu 5-15 % fara a se influenta performanta carburantului, -reducerea stratului de ozon de la un nivel inferior fata de cel de mare inaltime. Stratul inferior de ozon se formeaza atunci cand oxizii de azot si compusii organici volatili se combina in prezenta luminii. Oxizii de azot se formeaza la temperature ridicate de ardere a combustibilului in motoarele cu ardere inrerna,dar rezulta si inemisiile uzinelor care folosesc combustibili fosili. Formarea statului inferior de ozon este mai mare vara cand masele de aer stacnate permirt concentrarea ozonului in anumite arii mai joase. Ozonul este poluant irritant foarte puternic pentru nas gat producand dificultati in respiratie. Ozonul din stratul inferior mareste susceptibilitatea asmaticilor la alergii obisnuite. Reducerea gradului de poluare se realizeaza prin incinerarea controlata a deseurilor agricole,in conditiile in care acestea sunt folosite pentru productia de biocarburanti,deci nu mai sunt supuse

arderii in camp in care caz se produc diferite substante toxice, in plus solurile pe care ard deseurile agricole devin mai putin productive. Bioetanolul este in present folosit pe plan mondial sub forma de amestec E10 (etanol10%si benzina 90%)

Etanolul prezinta bune proprietati pentru a putea fi utilizat drept combustibil in motoare cu aprindere cu scanteie deoarece are o cifra octanica ridicata, iar prezenta oxigenului determina caracteristici de ardere diferite de ale benzinei: temperatura flacarei mai mica, caldura de ardere mai scazuta , necesita un volul de aer de ardere mai mic si caracteristici diferite ale emisiilor de gaze . Datorita acestor aspecte cresterea continua a procentului de bioetanol in benzina altereaza proprietatile blendelor si are un impact negativ asupra operabilitatii vehiculului. Etanolul este mai putin volatil in comparatie cu benzina si formeaza azeotrofi cu acesta de regula la concentratii mici determinand cresterea presiunii de vapori a benzinei cu implicatii in operarea vehiculului si volatilitatea specifica a amestecului rezultat. Datorita diferentei de polaritate dintre etanol si benzina blendele obtinute sunt instabile. Prezenta apei sau temperaturile scazute pot determina separarea blendei in doua faze: -una bogata in etanol, -una bogata in hidrocarburi, amestecul separat determind o functionare necorespunzatoare a motorului , motiv pentru care se impune utilizarea unui etanol anhidru de minim 99,5% concentratie. Etanolul se obtine din materii prime regenerabile iar bioxidul de carbon rezultat in urma combustiei este utilizat in procesul de fotosinteza pentru regenerarea biomasei. Comparativ , benzina se obtine din rezerve minerale neregenerabile. Etanolul este foarte putin toxic putand fi baut. Din aceste motive se procedeaza la denaturare atunci cand este utilizat drept combustibil.El prezinta peoprietati chimice diferite de ale benzinei fapt ce conduce la degradarea unor materiale nemetalice utilizate in sistemul de alimentatie cu carburanti. El poate ataca si partile feroase cu care vine in contact detewrminand coroziunea acestora si formand depuneri de saruri.

Tabel nr 1 Comparatie intre proprietatile etanolului si metanolul U.M Caldura combustie Caldura vaporizare Cantitatea steochiometrica 14,7 8,95 de MJ/kg 0,3 0,93 1,17 de MJ/kg 43,5 26,8 19,7 Benzina Bioetanol Metanol

de aer Energia specifica stoechiometrie Relatia de aer la putere maxima 12 7,0 la MJ/kg 2,96 2,99

6,45

3,06

4,0

Energia specifica putere maxima Punct fierbere R on Mon Continut oxigen Densitate Presiunea vapori de kPa 40-60 20 36 de % masa G/L 2,7 735-775 34,8 790 50 790 de C 35-205 100-102 88-90 78 112-120 95-106 65 115-130 95-103 la MJ/kg 3,6 3,8 4,97

Bioetanolul prezinta o serie de avantaje comparativ cu combustibilii clasici, fapt ce-i recomanda ca pe unul din cei mai promitatori inlocuitori ai combustibililor fosili. Aceste avantaje [pot fi sumarizate astfel: bioetanolul se obtine din materii prime regenerabile si nu din produse finite cum este etanolul sintetic, emisia de gaze este mult mai mica comparativ cu emisiile de gaze rezultate la utilizarea benzinei din petrol (emisia de fum , hidrocarburi, monoxid de carbon di dioxid de carbon sunt reduse). Din aceste motve are un impact pozitiv asupra mediului si calitatii aerului datorita arderii curate . Reducerea insemnata a emisiei de dioxid de carbon este foarte importanta deoarece aceasta este principaluln gaz care determina efectul de sera ce contribuie ;la schimbarea globala a climei. Bioetanolul are o cifra octanica ridicata fapt ce previne detonatiile si elimina necesitatea utilizarii tetraetil plumbului sau MTBE pentru marirea cifrei octanice. Comparativ cu combustibilii fosili bioetanolul este biodegradabil si nu este toxic.

Utilizarea bioetanolului in benzina intr-un procent de 5-10 % nu necesita modificari ale motoarelor autovehiculelor. Adaptarea corespunzatoare a motorului este necesara numai pentru combustibilul E 85 (85% bioetanol si 15 % benzina)si E 100.

Este amestecat si distribuit la la statiile de benzina cu mijloace clasice utilizate pentru produse petroliere. El se obtine din resurse interne si astfel reduce dependenta de import de titei , participand astfel la independenta energetica a tarii. Utilizarea bioetanolului incurajeaza economia rurala. Bioetanolul promoveaza biotehnologiile. El se poate utiliza si la obtinerea MTBE. Bioetanolul nu poate fi utilizat in aviatie , barci cu motor si nave maritime. In consistenta in

conditii aviatice si maritime blenderele etanol-benzina trebuie evitate. Alcoolul cu 96% concentratie nu este miscibil cu benzina. Trebuie avuta grija ca excesul de apa din rezervorul de combustibil poate face ca etanolul sa se separe de benzina. Aceasta impune folosirea bioetanolului de concebtratie 99,5% . Combustibilii pe baza de etanol nu sunt compatibili cu anumite componente feroase, determinand coroziunea acestora si formarea de depozite de saruri Utilizarea bioetanolului in blendere poate afecta negativ pompa electrica de benzina. La utilizarea bioetanolului pentru prima data este necesar curatirea rezervirului de combustibil de impuritati, etanolul putand desprinde chiar portiuni de cauciuc de pe suprafata acestuia. Din aceste motive trebuie schimbat filtrul de benzina.

Caracterizare fizico-chimica si tehnologica

Fiecare carburant are proprietatile sale intrinseci care joaca un rol important in determinarea performantei motorului cu ardere interna, performanta care depinde de calitatea carburantului. Un exemplu de performanta a motorului, legata de calitatea carburantului, este legatura dintre raportul compresiei si cifra octanica a carburantului. Alte caracteristici fizice si chimice se refera la densitate energetica, la caldura de vaporizare raportul molecular dintre reactanti si produsii de combustie, energie specifica, limita de imflamabilitate, viteza de transmitere a flamei ( scantei ) si temperatura flamei, la continutul de hidrogen si carbon.

Densitatea energetica Diferenta dintre densitatea energetica masica si cea volumica nu afecteaza major performanta motorului dar afecteaza volumul si greutatea rezervorului de combustibil cu care este dotat

autovehicolul care la randul sau afecteaza greutatea mijloculului de transport. Prin greutatea suplimentara a rezervorului si etanolul carburant eficienta combustibilului scade cu numai 1 %.

Caldura latenta masica de vaporizare. Bioetanolul are o caldura latenta masica de vaporizare mai mare decat benzina si motorina. Atunci cand carburantul se vaporizeaza in curentul de aer necesar arderii , aerul se raceste si face ca ai mare cantitate de carburant sa ajunga in motor. Acesta conduce la cresterea puterii produse de motor si la scaderea temperaturii maxime de combustie si a sarcinii termice a motorului. La un amestec stoichiometric aer-combustibil de 9 la 1 racirea aerului de combustie va fi de aproximativ 77 C fata de 7 grade Celsius in cadrul folosirii benzinei. O racire mai mare v-a crea probleme in cazul folosirii etanolului in timpul ernii.

Temperatura flacarei O temperature mai scazuta a flamei va conduce la reducerea pierderii de caldura a motorului si la o crestere a eficientii termice a acestuia. Temperature flamei este de 1977grade Celsius la etanolul carburant fata de 2054 lgrade Celsius la benzina si motorina , ceea ce face ca eficienta motoruui sa fie mai mare in cazul utilizarii bioetanolului. O temperature mai scazuta a flamei reduce pierderile de caldura prin radiatii si o productie mai mica de oxid de azot, respective la o emisie mai redusa de oxid de azot in gazele de esapament.

Raportul dintre gazele de ardere si reactanti. Etanolul carburant avand un raport mai mare intre continului de hydrogen si carbon decat benzina si motoriuna produce un volum mai mare de gaze pe unitatea de energie rezultata prin ardere. Aceasta v-a conduce la presiuni mai mari in cilindri motorului si la un lucru mechanic mai mare in timpul stadiului de expansiune. Bioetanolul v-a produce mai mult lucru mecanic in comparative cu benzina si cu 1 % mai mult in comparative ca motorina.

Energia specifica Ea se calculeaza ca raportul intre valoarea minima a caldurii de combustie si raportul aer/combustibil. Aceasta energie specifica reprezinta energia carburantului ce se elibereaza in camera de combustie / unitatea de aer introdus. Cu cat energia specifica este mai mare cu atat este mai mare energia generate de motor.

Cifra octanica

Din punct de vedere al cifrei octanice alcoolii au o rezistenta ridicata la autoaprindere si la arderea anormala cu detonatie si sunt,din acest punct de vedere, combustibilii superiori pentru motoarele cu aprindere prin scanteie, comparativ cu benzinele clasice. Cifra octanica prezinta valori diferite datorate impreciziei metodelor standardizate folosite la determinarea lor in zona valorilor neuzuale, cat si din cauza proprietatilor fizice speciale ale acestor produse care difera foarte mult de la cele ale benzinelor motiv pentru care metodele standard nu se pot aplica cu strictete. Bietanolul are o cifra octanica mai mare decat benzina , ceea ce inseamna ca se poate utilize un raport de compresie mai mare in ciclul optimizat OTTO. Un raport de compresie mai mare inseamna o mai mare eficienta a motorului si o mai mare putere a unui motor dat. Pe de alta parte , bioetanolul are si proprietati excelente antisoc , ceea ce conduce la imbunatatirea eficientei motorului cu 6-10 %

Limitele de imflamabilitate Odata aprins, bioetanolul arde mai repede decat benzina , avand si limite de imflamabilitate mai mari. Tab.nr 2 Comparatie intre benzina si motorina Parametrul Punctual de fierbere C Densitate, kg/m3 Presiune de vapori bar Presiune de vapori Bioetanol 77,8-78,3 0,790 0,159-0,172 a 1,24-150 Benzina 26,7-225 0719-0778 055-104 055-014 Motorina 190,5-332,2 0,814-0,874 0,001-0,0015 0

amestecului E10 Caldura de vaporizare kJ / 362-400 kg Punctul autoaprindereC Limita inflamabilitatii % Raport stoiochiometric 8,97-9,0 1930 de 159-212 96-113 30 304-332 85-96 2,92 359-363 NA NA 14,5-14,7 1977 14,6-15,0 2056,6 de 365-425 3,3-11,9 1,0-8,0 179,5-260 0,6-5,5 140-170 100-260

aer/carburant in greutate Temperature flamei C Caldura neta

combustie KJ / Kg Cifra octanica (R+N)/2 Energia specifica (SN)

Bioetanolul este folosit sub forma de amestec E10. Acest amestec contine 3,5% oxigen. La folosirea acestui amestec se pun urmatoarele probleme: - stratul este mai redus cand in amestecul de combustie se foloseste bioetanol, ca urmare a vaporizarii mai lente a acestuia. Problema poate fi rezolvata prin utilizarea benzinei la start timp de 5 minute, dupa care se poate trece pe amestecul E10. -nivelul de apa din etanolul utilizat de regula trebuie sa se utilizeze etanolul anhidru ceea ce inseamna costuri suplimentare. Chiar la cantitati mici de apain bioetanol acesta se separa din amestecul etanol-benzina, pentru a se evita acest fapt se adauga amestecului un agent de amestecare cum ar fi:benzenul,acetone,alcoolul butilic. Aceasta inseamna ca se poate utiliza si in etanol cu grad avansat de rectificare. -lubrificatia este afectata in sensul diminuarii acestuia prin condensarea vaparilor de etanol, -coroziunea si eroziunue se datoreaza formarii acidului acetic la arderea etanolului in prezenta unei cantitati mici de aer. Coroziunea afecteaza partile metalice iae eroziunea afecteaza garniturile, inclusiv elastomerii din care se confectioneaza diafragma pompei de combustibil; - vaporii amestecului etanol-benzina din rezervor sunt mai usor explozibili decat cei ai benzinei ceea ce implica o mai buna aerisire a rezervorului. Bioetanolul poate fi utilizat in proportie mai marte in amestec cu benzina, respective 85%,95%, si chiar poate fi utilizat in totalitate drept carburant (E 100), dar acesta presupune motoare care sunt optimizate pentru acest carburant,mai ales in ceea ce priveste partile metalice compozitionale si componentii elasiometrici. Partile metalice care vin in cntact cu bioetanolul in functie in principal de continutul de apa al etanolului si de prezenta electrolitilor in apa continuta de etanol. La folosirea numai a bioetanolului se impune modificarea sistemului de carburatie a motorului.

Obtinerea bioetanolului din material lignocelulozic Aceste materii prime sunt reprezentate de deseurile din agricultura cum ar fi: -paie -coceni -vrejuri -deseurile de material lemons tare sau moale din paduri sau de la prelucrarea initiala a lemnului cum ar fi : -aschii -rumegus In structura materiilor prime lignocelulozice intra celuloza , hemiceluloza , lignina Tabel nr.3 Structura materiilor prime lignocelulozice.

Componentul

Deseuri agricultura

din Deseuri din lemn tare

Deseuri moale

din

lemn

Hemiceluloza Celuloza Lignina

30-35% 35-45% 20-25%

28-33% 35-48% 20-24%

28-33% 38-42% 25-30%

Celuloza, un polimer format din unitati de anhidroglucoza legate beta-1-glucozidic, lungimea macromoleculei variind in functie de sursa si de gradul de procesare suferit.

Hemicelulozele sunt polimeri glucidici liniari la care sunt atasati diferiti monomeri prin intermediul diferitelor legaturi. Astfel in lemnul tare se gasesc urmatoarele hemiceluloze; -O-acetil-4-O-metil-glucoronoxilan care reprezinta 10-30% din totalul de biomasa si care este format dintr-un lant liniar homopolimeric. -glucomananii din lemnul tare reprezinta 3-5 % din biomasa. Lemnul moale contine trei tipuri de hemiceluloza si anume: -galactoglucoman reprezinta 5-10 % din biomasa iar continutul de -D-galactoza este echivalent cu cel de beta-d-glucoza. -arabino-4-metil glucoronoxilan reprezinta 10-15% .

Lignina este un component de baza al biomasei lignocelulozice , ea avand un caracter fenolic. Biomasa are un coninut relativ sczut de hidrogen. Randamentul de hidrogen nu depinde doar de acest lucru legat de hidrogenul scazut , dar din divizarea chimica a apei n reformarea cu aburul da o reactie, aceasta are un dezavantaj n comparaie cu gazul natural ca fiind o surs de hidrogen, n special n scopul unui coninut mai mic de energie din unitatea de mas.

Hidroliza enzimatica a materialului lignocelulozic

Hidroliza materialului lignocelulozic se poate face pe cale : -acida , folosind acid sulfuric concentrat sau diluat -enzimatica , folosind enzime celulolitice (celulaza si hemicelulaza) Hidroliza acida cu acid sulfuric diluat, necesita temperaturi ridicate de hidroliza, in schimb, hidroliza acida cu acid sulfuric concentrat se poate face la temperaturi mai scazute( 45 C ). Pe baza hidrolizei cu acid sulfuric functioneaza mai multe procedee cum ar fi:

1 Metode de hidroliza

Hidroliza acida 1.1Procedeul Inventa AG

Acest procedeu foloseste acid sulfuric diluat la concentratia de 0,6% in greutate , materialul lignocelulozic fiind maruntit. Hidroliza se face intr-un reactor (1) care lucreaza sub presiune de 100kPa si la temperatura de 140-180C . Se hidrolizeasa atat hemiceluloza cat si celuloza din paiete lemnoase , produsele in functie de degradare fiind xiloza si glucoza. Solutia acida continand glucidele fermentascibile, este adusa in colectorul racitor (2) , de unde ies de la partea superioara vaporii de furfural care sunt condensati intr-un racitor (3) , iar pe la partea inferioara iese solutia adica glucidica ce se neutralizeaza in vasul cu agitator (4), unde se aduce carbonat de calciu. Solutia neutralizata trece in filtrul (5), unde se separa de sulfatul de calciu format , iar solutia este trimisa la un racitor flash (6), de unde iarasi se separa furfural care se condenseaza intr-un racitor (3), lichidul fiind trimis in instalatia de fermentare-distilare-rectificare in coloana azeotropica , obtinandu-se alcool carbonat.

Schema de principiu a instalatiei de functionare dupa Procedeul Inventa AG

1.2.Procedeul BC International SUA

Foloseste hidroliza cu acid sulfuric diluat in 2 trepte: o treapta in care se hidrolizeaza hemicelulozele , obtinandu-se o solutie acida continand in principal xiloza o treapta in care se hidrolizeaza celuloza, obtinandu-se o solutie acida care contine in principal glucoza. In ambele etape se lucreaza la temperaturi inalte . Dupa neutralizarea hidrolizatelor si filtrarea acestora , se realizeaza fermentarea cu E.coli modificat genetic (cu gena de la Zymomonas). Microorganismul obtinut prin recombinare genetica este capabil sa fermenteze atat glucoza cat si pentoza cu o eficacitate de 90%. Schema tehnologica folosita in acest procedeu este aratata in fig.de mai jos. Schita de principiu a instalatiei de functionare a Procedeul BC International SUA

1.3.Procedeul Arkenol (SUA)

Procedeul Arkenol (SUA) foloseste hidroliza cu acid sulfuric in cele 2 trepte de hidroliza acida. Procesul foloseste separarea cromatografica a solutiei glucidice si a acidului sulfuric sub forma diluata , din care apoi reconcentrata pentru folosire in proces . Subprodusele realizate din proces sunt sulfatul de calciu si lignina. Schita procedeului este aratata mai jos in figura nr..... Schita de principiu a instalatiei de functionare Procedeul Arkenol (SUA)

1.4.Procedeul cu predigestie dupa metoda Hokkaido

Se realizeaza cu acid sulfuric diluat . Materialul lignocelulozic (deseuri din lemn neuscat) se predigereaza intr-o coloana diegester cu acid sulfuric diluat in vederea indepartarii hemicelulozei ca subprodus. Particulele de hemiceluloza intra prin intermediul unui alimentator presurizat in a doua coloana digester in contracurent cu solutia de acid sulfuric concentrat (70%-80%). In aceasta coloana celuloza este hidrolizata la temperatura

camerei , solutia acida continand glucoza , pastrand coloana de la partea superioara a acestuia. Aceasta solutie este separata printr-o membrana , iar permeatul de acid sulfuric este reconcentrat pentru a fi reciclat. Inainte de a fi trimisa la fermentare , glucoza (solutie) este neutralizata si deionizata.

1.5. Procedeul ACOS

Se foloseste pentru solubilizarea componentelor din materialul lignocelulozic o solutie de acetona care contine si o cantitate mica de acid sulfuric. Tratamentul are loc la 200 C si presiune de 40 bar, timp de 0,5 h Dupa extractie solutia continand glucide fermentescibile este trecuta printr-un tanc pentru autoevaporare , unde se recupereaza o parte din acetona si se produce si o racire pana la 100C . In continuare solutia intra la hidroliza secundara care are loc la 100 C 20 de min., cand se recupereaza si restul de acetona. Dupa racire si filtrare , inclusiv filtrare pe carbune , solutia se neutralizeaza si se trece la fermentare in doua etape: etapa de fermentare a glucozei , cu recuperarea de alcool etilic , si etapa de fermentare a zilozei, cu recuperarea alcoolului etilic. Borhotul ramas dupa fermentarea xilolatului este folosit pentru obtinerea xilolatului cristalizat. Procedeul ACOS poate fi utilizat pentru procesarea unor surse de materii prime lignocelulozice. Schema tehnologica a procesului ACOS

3.1.6. Procedeul Bioeneering Resources

La acest procedeu se foloseste CO2 si H2 ca materie prima pentru productia de alcool etilic . Fermentarea se face la 37C si presiune moderata , cu o bacterie din genul Clostridium . Etanolul fiind toxic pentru cultura de microorganisme , concentratia acestuia in bioreactor trebuie sa fie mentinuta la 3%(v/v). La fermentare se formeaza si acid acetic a carei productie este minimizata

prin recircularea portiunii inferioare de acid acetic a carei productie este minimizata prin reciclarea portiunii inferioare de lichid din distilator. Reactiile care conduc la formarea alcoolului etilic sunt:

6CO+3H2O 6H2+2CO2

C2H5OH+4CO2 C2H5OH+3H2O

Schita instalatiei care lucreaza dupa Procedeul Bioeneering Resources

3. 2 Hidroliza enzimatica Enzime celulolitice Celulazele reprezinta un complex enzimatic si sunt capabile sa hidrolizeze celuloza. Acest complex enzimatic cuprinde: 1. endo 1,4 gluconaza care actioneaza la intamplare in interiorul lanturilor poliglucidice ce formeaza lanturi poliglucidice ce formeaza celuloza, realizand in final ruperea legaturilor 1,4 glucozidice si formarea de lanturi mai scurte avand capete reducatoare libere. 2. exo 1,4 - D- glucanaza care include doua enzime si anume: 1,4- - D- glucanglucohidralaza care elibereaza unitati de glucoza de la capatul reducator al lanturilor de celuloza , dar care hidrolizeaza lent si celobioza formata de o alta enzima si anume 1,4- - D- glucan celobiohidrolaza care elibereaza unitati de celobioza care elibereaza unitati de celobioza de la capatul reducator al lanturilor fragmentate de celulaza. 3. - D- glucozidaza sau - D- glucozid glucohidrolaza care hidrolizeaza celobioza si oligozaharidele cu lant scurt pana la glucoza. Degradarea celulozei din materialul lignocelulozic nu este posibila decat dupa un tratament preliminar al acestuia prin macinare, tratare cu abur la o temperatura de 200-250C , tratament cu agenti de umflare (alcalii, baze organice, saruri metalice), tratament cu microorganisme , care produce degradarea ligninei , tratament cu acizi minerali diluati,etc. Pot produce celulaze bacteriile aerobe(specii de Pseudomonas si Actinomycates), facultativ anaerobe (Bacillius si Cellulomonas)si strict anaerobe (Clostridium), precum su micegaiurile din speciile Trichoderma,Penicillium,Aspergillus Phanerochaete Chrysosporium. Din punct de vedere al randamentului in celulaze si al complexitatii acestora cea mai buna sursa de celuloza este Trichoderma reesei modificat genetic . complexul enzimatic prosus este Trichoderma reesei care este format din 1,4- - D- glucan celobiohidrolaza care scindeaza unitatile de celobioza pornind de la capatul nereducator al lanturilor de celuloza. . endo 1,4 gluconaza care scindeaza legaturile glucozidice din interiorul lanturilor de celuloza. 1,4 - D- glucozidaza care scindeaza celooligozaharidele si celobioza cu producere de glucoza. Enzimele mentionate au masa moleculara 56000-89000 si sunt ineficace fata de celuloza cristalina. Complexitatea sistemului celulolitic excretat in mediu de cultura de catre Trichoderma reesei este determinata de multitudinea de gene ce induc producerea enzimelor a caror macroeterogenitate se bazeaza pe formarea de agregate multienzimatice , iar microeterogenitatea se bazeaza pa capacitatea enzimelor celulolitice de a forma complexe cu proteinele , glicoproteinele sau polizaharidele.

Celulazele produse de Trichoderma reesei au o specificitate redusa si sunt usor inactive , chiar la temperatura optima de lucru 50C , si sunt sensibile la produsii de reactie (inhibitie de pridus).

Hemicelulazele si microorganisme producatoare de hemicelulaze Hemicelulazele pot fi clasificate in trei categorii: endo-hemicelulaze care actioneaza in interiorul lantului de hemiceluloza si care au activitate limitata asupra oligomerilor cu lant scurt. endo-hemicelulaze care actioneaza progresiv fie de la capatul reducator fie de la cel nereducator al hemicelulozei. Anumite exohemicelulaze hidrolizeaza preferential limitari scurte de hemiceluloza, altele lanturi mai lungi enzime hemicelulazice , care hidrolizeaza hemiceuloza din plante native

Endo-hemicelulaze pot fi la randul lor :endoarabinaze, endoarabinogalactanaze endooglucanaze, endoxilanaze,ferulice endoxilanaze. Microorganisme producatoare de hemicelulaze sunt in principal mucegaiurile: -aspergillius niger -aureobasidium pullulans -trichodermareesei -trichoderma viridi. Exo 1,4 D- glucanaza include doua enzime si anume 1,4 - D glucanglucohidralaza care elibereaza unitati de glucoza de la capatul reducator al lanturilor de celuloza , dar care hidrolizeaza lent si celobioza formata de o alta enzima si anume 1,4--D-glucan celebiohidroliza care elibereaza unitati de celobioza de la capatul reducator al lanturilor fragmentate de celulaza. D- glucozidaza hidrolizeaza celobiozasi oligozaharidele cu lant scutr pana la glucoza.degradarea celulozei din materialul lignocelulozic nu este posibila decat dupa un tratament preliminar al acestiua prin macinare, tratare cu abur cu temperatura de 200-250C , tratament cu agenti de umflare , tratament cu microorganisme , care produce degradarea ligninei , tratament cu acizi minerali diluati,etc.

2.3 Procedeul Jotech Corp Structura cristalina a celulozei din lemn se distruge printr-o metoda de expandare exploziva. Se foloseste lemn macinat marunt, intr-un reactor tun incalzit cu abur saturat la o temperatura de 240300 C, la 35-66 atm., la un timp de retentie cuprins intre 5 secunde si 5 minute. Prin expandare brusca la presiunea atmosferica, lemnul explodeaza transformansu-se intr-o pulbere fina, de celuloza amorfa, care se supune hidrolizei enzimatice. Fermentarea etanolului se face dupa procedeele uzuale. Se obtin solutii cu 10-12% monozaharide si in final solutii cu 5-6 % etanol.

Procedeul Berc-ITT

Acest procedeu este aplicat in India, se obtine etanol din lemn,ce consta din prelucrarea catalitica cu solvent dupa procedeul Organosolv. In acest procedeu are loc separarea, cu randamente mari, in stare pura, a ligninei, hemicelulozei si cdelulozei. Separarea hemicelulozei are loc in proportii de 90-95% si a ligninei in proportie de 75-80%. Solventul se recupereaza cu unh randament de 75-80%. In final se obtine un preparat hidrolizabil enzimatic in proportie de peste 80%. Fermentarea la etanol are loc cu ajutorul bacteriilor mezofile Zymomonas Mobilis. Se considera ca din punct de vedere energetic etanolul, este cel mai rentabil procedeu. Conform tehnologiei puse la punct de US Departament of Energy prin procedeul ABCs of Biofuels, etapa de pretatrare se realizeaza cu acid sulfuric diluat si are drept scop transformarea hemicelulozei in zaharuri. Urmatoarea etapa are drept scop hidroliza celulozei cu enzima celulaza care transforma celulaza in zaharuri fermentescibile etapa denumita si zaharificare care se supune fermentatiei cu drojdii pentru obtinerea etanolului. Urmatoarele etape se desfasoara conform procedeelor clasice. Important este faptiul ca hemiceluloza contine zaharuri C5 denumite pentoze.Xiloza principalul component, nu poate fi fermentat la etanol cu Sachromyces cerevisiae, fermentarea acestuia realizandu-se cu Zymomonas mobolis. Lignina separ5ata ca produs secundar este utilizat drept combustibil pentru producerea aburului si energiei electrice necesare in proces. Un proces important in fidroliza biomasei a fost introducerea simultana a zaharificerii si fermentarii (SSF)care permite cofermentarea diferitelor tipuri de substraturi.

Elemente de inginerie tehnologica Varianta tehnologica adoptata:schema bloc,schema tehnologica Obtinerea bioetanolului din materie prima lignocelulozica Biomasa lignocelulozic reprezint o surs abundent i ieftin de resurse energetice regenerabile. De exemplu, reziduurile de trestie-de-zahr, numite bagase, rezultate n urma extraciei zahrului din trestia-de-zahr sunt generate n cantiti foarte mari n ri ca Brazilia, Tailanda, India, Hawaii i n sudul SUA. Teoretic, o ton de bagase uscat poate genera circa 424 litri etanol. Alte produse lignocelulozice care pot fi folosite ca surse de energie sunt: reziduuri sau subproduse agricole coceni de porumb, paie de gru sau orez; reziduuri forestiere; lemn si rumeigus; reziduuri din industria de celuloz i hrtie; plante ierboase energetice.

ns, spre deosebire de amidon, care este un polimer omogen i uor de hidrolizat, materia lignocelulozic vegetal conine celuloz, hemiceluloz, lignin i alte componente greu de hidrolizat.

Toate aceste componente trebuie iniial tratate chimic i enzimatic, pn sunt transformate n zaharuri care pot fi fermentate la alcool. Celuloza este o polizaharida alcatiuta din resturi de D-glucoza unite intre ele prin legaturi glicozidice conform structurii. -

Prin hidroliza acida celuloza se transforma in D-glucoza cu un randament de 96,5%. Continutul de celuloza din biomasa depinde provenienta acestuia. Hemiceluloza constituie, alaturi de celuloza, o sursa majora de carbon in biomasa 40%. Este o polizaharida complexa alcatiuta din pentozani, hexozani, acid poliuronic si gume vegetale. Ea se deosebeste de celuloza prin solubilitatea ei buna in solutii diluate de hidroxid de sodiu. Lignina este un polimer complex, reticulat, care se gaseste in biomasa in proportie de 10-24% masa.

Lignina din biomasa nu se poate converti la etanol si este utilizata drept combustibil pentru obtinerea de abur si energie electrica necesare in proces. Cu toate c biomasa lignocelulozic este disponibil n cantiti foarte mari, provocarea principal pentru a face produsul competitiv din punct de vedere comercial este reducerea costurilor procesului de conversie a biomasei la etanol.

SCHEMA BLOC
Apa Enzime Biomasa lignocelulozica Faza I de laborator Faza II de inmultirea in sectia de culture pure Plamada de drojdie

Depozitare

Pretratare (macinare)

Hidroliza acida

CO2

Fermentare

Plamada fermentata

Separare

Biomasa epuizata

Distilare

Rectificare

Alcool

Deshidratare

Bioetanol
Schema instalatiei de obtinere a etanolului din material lignocelulozic

SC Schimbtor de cldur R Blaz P - Produs MP Materie prim AR Ap rezidual AS Ap de splare 1 - Transportor elicoidal 2 - Cntar 3 - Moar 4 Fierbtor 5 - Zaharificator 6 Reactor 7 - Coloan de distilare 8 - Coloan de rafinare 9 - Rezervor CO2

10 -Rezervor enzime fluidificare 11 - Rezervor enzime zaharificare 12 - Rezervor plmad drojdie

MATERII PRIME SI MATERIALE AUXILIARE Lemnul consta dintr-o mare serie de substante organice polimere naturale, alcatuite din carbon, hidrogen si arareori azot, care se separa sub forma unor componenti chimici individuali dau grupati. Compozitia generala a lemnului poate fi discutata sub forma : celuloza + hemiceluloze + lignina = 90 95 % substante extractive = 5 - 10 % Componentii principali: - celuloza - hemicelulozele pentozane - hexozane - acizi poliuronici - lignina In acest capitol vom studia proprietatile lemnului de plop si salcie. In tara noastra cresc diferite specii de plop cum ar fi: Plopul alba creste in regiunile din Bucuresti, Galati, Bacau (Slanic-Moldova,

Darmanesti, Harsa, Lesunt). Plopul nigra creste in regiunile Galati, Bucuresti. Plopul tremula creste in regiunile din Curtea de Arges, Suceava Tg.Mures. Plopul robusta creste in regiunile din Bucuresti, Calarasi Babalecu. Plopul cetate creste in regiunile din Calarasi, Braila. Plopul celei creste in regiunile din Calarasi, Braila, Corabia, Harsova. Plopul arges creste in zonele din Curtea de Arges.

Speciile de plop intalnite la noi in tara sunt: Salix alba creste in regiunile din Magurele, Mocanesti, Ostrovul Mare, Corabia, Calarasi. Salix fragilius din padurea Chirca-Magurele

Alte varietati de salcie intalnite in tara noastra sunt: Salix pentandra S. triandra S. babylonica (s. pletoasa) S. herbaceea S. cinerea, amd.

Lemnul de plop si salcie este un material compozit, alcatuit in proportie de 85-95 % din polimerul celulozic, din polizaharide necelulozilice si din polimeri ligninici.

Caracterizare fizico-chimica Chimia lemnului de reactie a plopului. Lemnul de reactie se dezvolta in zonele trunchiului sau ramurelor expuse in permanenta unor solicitari mecanice cum ar fi: greutatea proprie, actiunea uni varf de forta constanta, etc.) In tabelul de mai jos este redat compozitia chimica a lemnului normal si de reactie la diferite inaltimi al trunchiului(baza, mijloc , varf) Tabel nr 4Compozitia chimica a lemnului normal si de reactie la diferite inaltimi ale trunchiului. Componenti Extract cu: Eter etilic Alcool-benzen Apa calda NaOH 1 % Cenusa Holoceluloza Celuloza Pentozane Lignina Raport celuloza/lignina 0,3 m Lemn normal 0,93 2,34 4,64 15,91 1,12 78,88 56,95 15,30 19,98 2,85 8,3 m Lemn de Lemn reactie 1,05 2,59 2,04 16,10 1,07 84,16 65,02 11,06 13,66 4,74 normal 1,92 3,98 3,38 17,08 1,12 76,40 53,34 18,32 23,65 2,25 Lemn reactie 1,35 3,14 3,21 3,21 1,03 70,40 55,32 16,56 22,42 2,46 16,3 m de Lemn normal 1,27 2,45 2,12 2,12 0,81 51,55 18,75 22,53 2,28 Lemn de reactie 1,22 2,42 3,36 3,36 0,75 55,24 14,24 21,30 2,60

Caracteristicile principalelor componente din lemnul de plop si salcie. Hemicelulozele Hemicelulozele reprezinta grupul de polizaharide din lemn care, spre deosebire de celuloza, hidrolizeaza in prezenta acizilor diluati si se dizolva in solutii alcaline diluate, ele constituie suportul material al membranelor celulare. Hemicelulozele sunt polizaharide necelulozice care hidrolizeaza usor pana la hexoze si pentoze si se dizolva in solutii diluate alcaline. Ele au caracter macromolecular, prezentand lanturi alcatuite din diverse resturi monozice si tipuri specifice de legaturi intre unitati. In cea mai mare parte , hemicelulozele se localizeaza in membrana celuulara a tesuturilor vegetale lemnoase, constituind substantele de constructie cu rol mecenic ,sau substantele de rezerva si de protectie.

Structura moleculara a hemicelulozelor din lemnul de plop Mult cercetate au fost hemicelulozele lemnului de plop in compozitia carora participa 4-0metilglucuronoxilan, glucomanan, galacturonomnogalactan si araban. [Cr simionescu,M.Grigoras chimia lemnului de plop si salcie ed. Academiei Bucuresti 1973] Structura moleculei de 4-0-metilglucuronoxilan din plop se poate reprezenta prin schema:

Sau o schema ceva mai complexa a glucomananului din plop separat din holoceluloza cu solutie de NaOH 17%.

[Z. Kin. Hemicellulozy. Chimia i wykorzystanie. Panstwowe Wydawnictwo Rolnicze i lesle Warszawa, 1980]

Compozitia chimica a Populus tremula

Caracteristici Cenusa SE eter PUH PHG Celuloza Lignina Hexozane Pentozane OCH3 total Acizi uronici Grupe OAc SR rezultate prin hidroliza totala a lemnului

Populus tremula 0,26 0,82 20,29 44,04 41,77 21,81 45,38 13,08 5,7 7,96 5,56 71,50

Compozitia chimica a unor materii prime pentozane la plop si salcie

Natura materialului

Cenusa

PUH

PGH

AU

F potential

SR hidroliza totala

Plop Salcie

0,26 0,9

21 19

44 43,6

42

45 16

13 15

71,5 62,4

21,81 25,1

48,5 -

22,7 -

Celuloza Celuloza este polimerul organic cel mai raspandit in natura , el constituind componenta principala a membranei celulare din lumea vegetala.

Structura moleculara a celulozei Prin structura se intelege geometria tridimensionala a moleculelei celulozice, adica modalitatea in care atomii constituenti ai lantului polimer se dispun impreuna in spatiu. Unitatea structurala fundamentala a celulozei este anhidro--D-glucopiranoza, lucru demonstrat prin hidroliza totala a polimerului , din care rezulta peste 98% glucoza. Analiza elementara vadeste pentru celuloza compozitia C 44,4%, H 6,26% ai O 49,4% , ceea ce corespunde formulei brute (C6H10O5)n (n = gradul mediu de polimerizare).

Caracteristicile celulozei: Celuloza este un polimer sterospecific sindiotactic. Macromolecula celulozei contine , teoretic un singur tip de grupe functionale (gruparile OH alcoolice) Conformatia verigii elementare piranozice este bine definita. Dispozitia spatiala a grupelor OH este , de asemenea , riguros cunoscuta Proprietatile finale ale celulozei sunt determinate de structura chimica a resturilor de glucoza constituente, considerate la nivel molecular.

Lignina Lignina reprezinta componentul aromatic principal al tesuturilor vegetale, aproape un sfert din greutatea lemnului uscat consta din lignina depozitata in peretii celulari si in spatiile intercelulare. Continutul de lignina la speciile de plop si salcie ajunge la circa 25 %.

Proprietatile fizico - chimice a ligninei

Se stie ca lignina reprezinta componentul chimic principal al lemnuli, constand prin natura sa singurul polimer vegetal cu structura aromatica. Dat fiind faptul ca in cazul particular al plopului lignina se situiaza intre limitele 17,40-23,2 % cunoasterea structurii sale fizico-chimice prezinta implicatii teoretice cat si practice. Solubilitatea preparatelor ligninice extrase din plop in diferiti solventi. SSolvent Paramet rul Capacitatea de Lignina

de legaturilor hidrogen

solubilit ate

Bjork-man Eter etlic Benzen Cloroform Nitrometan Nitroetan Piridina Dioxan 7,40 9,15 9,30 12,30 10,00 10,7o 10,00 0,20 Mica 0,016 0,040 0,140 0,270 0,140 + +

Dioxan + +

Sulfat + +

Acetona

10,00

0,140

Butanol Etanol Metanol Apa

11,40 12,70 14,30 23,40

0,240 0,280 0,280 Mare

+ -

+ -

Legenda : - insolubilitate + solubilitate totala solubilitate partiala

Densitatea lemnului de plop Determinandu-se valorile densitatii lemnului calculata la densitate de 12,15%, sau obtinut urmatoarele valori pentru probele de lemn, prelevate la inaltimea de 1,30 m fata de nivelul solului.

Densitatea lemnului de plop Denumire P.alba P.nigra P.tremula P.robusta P.cetate P.celei Densitate exprimata in g/cm cub 0,468 0,410-0,448 0,474 0,447 0,358-0,449 0,362-0,412

Compozitia chimica a lemnului de plop Cercetarea literaturii de specialitate privind compozitia chimica a lemnului de plop evidentiaza , in ansamblu , lucrari sporadice, fara preocupari sistematice. [ P.Lengiel , Papiripar, 8,189 1964 si N.Levitin, Pulp and Paper Mag.Can.,71-81 1970] Date detailate sunt date in tabelul nr.... privind constituentii chimici speciali separati din lemnul de plop de diverse specii. Astfel se constata ca cntinutul de celuloza variaza in limite foarte largi 43,4756,62 , fapt care afecteaza in egala masura proportiile corespunzatoare de lignina 17,5-24,2 % si pentozane 14,90-24,49. asemenea variatii se explica pe de o parte prin influenta varstei arborelui, iar pe de alta parte prin cota de poarticipare a lemnului de reactie. [P.N.Lange TAPPI, nr.9 1960 si F.N. Tamelang si Fwangaard , TAPPI, nr 3. 1961].

Var Specia -sta

Eter etilic

Alcoolbenzen

Apa calda

NaO H 1%

Cenusa

Celuloza

Pentozane

Lignina

P.serotina P.robusta P.tremula P.marilandica P.alba P.robusta P.regenerata P.nigra P.balsamifiera P.deltoides P.tricocalta P.robusta

10 10 42 23

2,32 2,50 -

0,52 0,66 -

55,69 56,62 46,50 46,50

20,32 20,66 -

20,35 21,22 21,22 23,60

10 10

0,80 -

3,18 -

1,62 -

48,72 52,87 52,42

24,49 18,44 19,72

20,30 19,92 20,86

2 48

0,80

0,60

1,40

16,80

0,35

43,47 55,60

21,41 14,90

19,87 22,10

50 29 5

0,40 0,70 -

1,00 0,70 2,67

1,00 1,4 10,5

17,40 16,90 29,49

0,59 0,40 0,41

50,30 52,80 51,16

16,10 15,30 16,74

21,90 21,40 23,29

Salcia

Salcia se dovedeste o specie capabila sa completeze impreuna cu plopul balanta de fibre. Dintre varietatile principale de salcie mai reprezentative sunt Salcia alba si Salcia fragilius.

Compozitia chimica a Salcia alba din diferite regiuni

Salcia alba: L=16m Componenti % = 0,18 m Varsta 27 ani Jud. Iasi Cenusa Extract cu: Apa calda NaOH 8,33 21,58 1,01

Salcia alba: L = 12m = 0,15 m Varsta 16 ani Jud. Galati 0,44

2,34 15,18

Eter etilic Celuloza Lignina Pentozane Usor hidrolizabile

1,71 46,16 28,64 17,02 15,70

1,00 53,66 2,22 15,90 12,69

Valoarea medie a umiditatii lemnului de salcie este de 23,5 %.

Materiale auxilizre. Substante nutritive si factori de crestere. La fabricarea bioetanolului este necesara adaugarea de substante nutritive care contin azot, fosfor, magneziu, cat si factori de crestere pentru drojdie. Ca materii auxiliare se folosesc: Aidul sulfuric se utilizeaza pentru corectarea pH-ului, si la hidroliza cu acuizi diluati de la pretratarea materialului lignocelulozic. Acesta avand o concentratie de 96-98% nu se foloseste concentrat ci facandu-se o dilutia ajungand la concentratia dorita. Acidul ascorbic se utilizeaza ca sursa de fosfor pentru reglarea plamezilor. Inositolul stimuleaza cresterea drojdiilor, deficitul in inositol producand o slabire a metabolismului glucozei atat in conditii aerobe cat si in conditii anaerobe. Substante antispumante se utilizeaza pentru impiedicarea formarii spumei sau pentru distrugerea spumei deja formate. Ca antispumant se utilizeaza acidul oleic, uleiul siliconic, octadecanolul sau altele. Substantele antispumante trebuie sa fie inofensive pentru drojdie sau chiar asimilabile, sa nu produca murdaria utilajelor tehnologice si sa nu influenteze negativ asupra aspectului exterior. Apa, este folosita in cantitati mari atat ca apa tehnologica pentru diluarea acidului sulfuric sau a plamezii dar si la spalarea utilajelor , cat si ca apa de racire a unor instalatii. Ea trebuie sa indeplineasca conditiile unei ape potabile. Aerul tehnologic este folosit in pentru asigurarea necesarului de oxigen in cursul fermentarii biomasei, sau in cursul multiplicarii drojdiei.

Procese componente tehnologice Mecanismul procesului

1 Depozitarea materialului lignocelulozic Depozitarea plopului si salciei se face pe o suprafata de teren destinata stocarii temporare a lemnului rezultat in urma recoltarii. Materialului lemnos se concentreaza sub forma de gramezi sau figuri regulate care constituie depozitarea lemnului. Amplasarea depozitelor se face pe terenuri plane, si se executa un numar sporit de operatii in vederea transformarii arborelui colectat cu coroana sau sub forma de trunchiuri si catarge, in sortimente finite. Centrul de sortare si preindustrializare a lemnului este o sectie de productie amplasata in incinta fabricii de bioetanol in cazul nostru. Acest centru asigura conditii optime pentru o valorificare superioara a intregii mase lemnoase, paralel cu o productivitate ridicata a muncii. Pentru plop si salcie principalele lucrari tehnologice sunt: selectionarea lemnului rotund, despicarea si corjirea lemnului iar sortimentele ce se obtin sunt stivuite si asezate ca atare. Umiditatea lemnului proaspt tiat este de aproximativ 50%. Lemnul trebuie depozitat n spaii acoperite i cu o aerisire bun pentru a nu se degrada. Lemnul va fi aezat la o distan de cel puin 5 cm de la perete pentru a asigura circulaia aerului. n pivnie se depoziteaz doar lemn uscat deoarece lemnul umed se sufoca. Lemnul depozitat cel puin un an n spaii uscate i aerisite are o umiditate de 15-20% i acesta este lemnul semiuscat. Lemnul uor cum ar fi plop alb, plop tremurtor i majoritatea speciilor de salcie are densitatea de 560-450 kg/m3. Achiile de lemn se produc cu ajutorul mainilor de achiere. Trunchiurile i crengile se mrunesc. Din triunchiurile masive, crengile tiate sau copacii tineri nu se obin achii de aceeai calitate de aceea sunt necesare mai multe tipuri de maini de achiere. Calitatea achiilor depinde de umiditate, de tipul lemnului i de calitatea procesului de achiere. Umiditatea achiilor proaspete este de 50%. Achiile sunt depozitate n spaii acoperite i bine aerisire pentru a preveni degadarea lor. Calitatea achiilor depinde i de cantitatea de scoar, frunze i pmnt amestecat n timpul procesului de achiere. Este important i dimensiunea egal a achiilor, de aceea se msoar cantitatea de praf a achiilor i lungimea, date pe baza crora se mpart n categorii. [Bazele culturii exploatarii si valorificarii lemnului , pag.225-230, Ghe. Zlate, Dietmer Brenndorfer ed. Ceres an 1985.]

2. Pretratamentul materialului lignocelulozic Pretratamentul materialului lignocelulozic are drept scop dezorganizarea matricei de lignina si hemiceluloza care formeaza un strat de protectie in jurul microfibrelor de celuloza, astfel incat celuloza sa devina mai usor hidrolizata. Pretratamentul poate fi realizat prin urmatoarele metode:

-fizice: macinare , tratare cu abur -chimice: tratare cu solventi ,tratare cu agenti de umflare -microbiologice: consumarea ligninei cu ajutorul microorganismelor Macinarea se face cu ajutorul morilor cu ciocanele, operatia afectand si cristalizarea celulozei. Prin macinare se pot realiza suspensii cu concentratia de 20-30% care se supun hidrolizei. Tratamentul cu abur implica folosirea aburului cu temperatura de 180-200 C, pentru 5-30 de minute pe materialul lemnos sub forma de paiete. In timpul tratamentului termic se formeaza acizi prin descompunerea hemicelelozei care contribuie la depolimerizarea hemicelulozei care contribuie la depolimerizarea hemicelulozei si ligninei intacte. Procesul implica folosirea de material lemnos verde cu o umiditate de aproximativ 50 %. Tratamentul cu asubstante chimice implica folosirea de solutie alcalina de etilendiamina si oxid de cadmiu , HCl, H2SO4 NaOH, KOH , H3PO4 ect. Aceste substante chimice (in solutie) distrug matricea de lignina si elibereaza celuloza si in acelasi timp distrug si structura cristalina a celulozei native. Agentii de umflare(hidratare) sunt repartizati de solutia concentrata de NaOH , baze organice (amine) si sarurile metalelor care ar fi SnCl4. agentii de umflare produc o hidratare a matricei si faciliteaza accesul de fibrile. In cazul folosirii agentilor de umflare materialul lignoceluiozic trebuie sa fie de o concentratie de 4,5 %. Folosirea de microorganisme care degradeaza lignina. Microorganismele care produc enzime ce degradeaza lignina sunt bacterii si fungi rosii de copaci , cel mai studiat fiind Phanerochaete chrysosporium.[bioalcoolul carburantul viitorului pag.94 de C.Banu ed.agir 2006]

3. Hidroliza enzimatica a materialului lignocelulozic

Hidroliza materialului lignocelulozic se poate face pe cale : -acida , folosind acid sulfuric concentrat sau diluat -enzimatica , folosind enzime celulolitice (celulaza si hemicelulaza) Hidroliza acida cu acid sulfuric diluat, necesita temperaturi ridicate de hidroliza, in schimb, hidroliza acida cu acid sulfuric concentrat se poate face la temperaturi mai scazute( 45 C ). Pe baza hidrolizei cu acid sulfuric functioneaza mai multe procedee care au fost prezentate mai sus dar eu am ales:

3.1. Hidroliza acida 3.1.1Procedeul Inventa AG Procedeul Inventa AG se aplica la hidroliza lemnului cu esenta moale cum este plopul si salcia, care se hidrolizeaza cu acid diluat.

Acest procedeu foloseste acid sulfuric diluat la concentratia de 0,6% in greutate, materialul lignocelulozic fiind maruntit. Hidroliza se face intr-un reactor (1) care lucreaza sub presiune de 10 atm. si la temperatura de 140-180C, cu un timp de reactie de 40-60 de minute pentru hemiceluloza si 150-170 de minute pentru celuloza. Raportul solid lichid este de 1:10. Se hidrolizeasa atat hemiceluloza cat si celuloza din paiete lemnoase, produsele in functie de degradare fiind xiloza si glucoza. Solutia acida continand glucidele fermentascibile, este adusa in colectorul racitor (2) , de unde ies de la partea superioara vaporii de furfural care sunt condensati intr-un racitor (3) , iar pe la partea inferioara iese solutia, glucidica cu o concentratie de 3-4 % zahar fermentabil care se neutralizeaza in vasul cu agitator (4), unde se aduce carbonat de calciu. Solutia neutralizata trece in filtrul (5), unde se separa de sulfatul de calciu format , iar solutia este trimisa la un racitor flash (6), de unde iarasi se separa furfural care este in stare de vapori si se condenseaza intr-un racitor (3), lichidul fiind trimis in instalatia de fermentare-distilarerectificare in coloana azeotropica , obtinandu-se alcool carbonat. Se obtin 240 litri etanol /tona de lemn. Reziduul nefermentat se prelucreaza anaerob la biogaz care se arde pentru obtinerea gazului suplimentar.[bioalcoolul combustibilul viitorului pag.126, coordonator Constantin Banu, ed. Agir an 2006] Fig. Nr...Schema de principiu a instalatiei de functionare dupa Procedeul Inventa AG

4. FERMENTAREA

Inainte de fermentarea si zaharificarea propriuzisa mai au loc o serie de procedee cum ar fi: pregatirea drojdiei pentru fermentare procesul de fermentare propriuzis.

4.1 Pregatirea drojdiei pentru fermentare Pentru fermentarea plamezii lignocelulozice se poate folosi drojdia uscata. Avantajele drojdiei uscate se refera la: pornire rapila a fermentatiei alcoolice, randament mare de transformare a zaharurilor in alcool etilic, fermentatia alcoolica se desfasoara in conditii reproductibile, in cazul respectarii celorlalti factori cum ar fi: calitatea plamezii, parametrii de fermentare.

Se urmareste sa se foloseasca drojdie uscata speciala pentru spirt,adica avand putere alcooligena mare 9,7-11,2% alcooletilic volumic si toleranta mare la alcool etilic 12-15% alcool etilic volumic. Doza de utilizare a drojdiei uscate este in functie de numarul de celule viabile/g, fiind de maxim 40g/hl plamasa pentru drojdia cu (20-25)*10 la putere a noua celule viabile/g si pana la 100g/hl pentriu drojdia cu 6*10 la puterea a opta celule viabile/g. Pentru fermentarea plamezilor, se foloseste drojdie uscata Saccharomyces cerevisiae, sub denumirea de SAF Distil-B-28. Drojdia uscata se caracterizeaza prin: sunstanta uscata: 94-96% azot raportat la sunstanta uscata :5-7% P2O5 raportat la substanta uscata 1-3% Celule vii:6*10 la puterea a opta Microorganisme patogene lipsa/g NTG<100000/g Coliformi < 100/g Bacterii lactice<100/g

In compozitia drojdiei intra si emulgatori monostearat de sorbitan(E491). Doza de inoculare este de 1g/l plamada, iar temperatura obtima de fermentare este de 34-35 C . Drojdia SAF Distil-B-28 se prelucreaza in urmatoarele etape:

rehidratarea drojdiei: 3kg drojdie uscata se suspenda in 30 l apa sterila sau plamada dulce neformolizata raport 1/10 si se lasa la temperatura camerei de 25-30 C /60 minute , perioada in care se barboteaza aer steril in 3-4 reprize a cate 2-4 minute repriza.

In doua vase de propragare I si II se introduc cate 3m cubi plamada neformolizata si se corecteaza pH-ul la 3,2-3,5 cu acid sulfuric sau HCl si apoi se introduce crema de drojdie rehidratara rezultata in prima etapa. Se lasa la fermentare multiplicare 24 de h, timp in care se barboteaza aer steril. Temperatura de multiplicare este de 32-33 C.

Cantitatea de plamada fermentata cu vasele I si II se transvazeaza in linurile de fermentare de 10-15 merti cubi fiecare, la care de adauga 300 g drojdie uscata din motivele mentionate anterior. Din linul de fermentare se ia volum plamada si se trece in linul pentru egalizare. Plamada din linurile A B C se fermenteaza 48-72 h la 34-35 C , conform schemei prezentate in figura de mai jos. .[bioalcoolul combustibilul viitorului pag.133-134, coordonator Constantin Banu, ed. Agir an 2006]

Schema tehnologica de prelucrare a drojdiei uscate

Caracteristici : Vas de rehidratare drojdie uscata. Raport dilutie: - 1:10 Temperatura: - 25-30C Durata = 60 minute Barbotare aer steril 3-4 reprize a cate 2-4 minute

Vas de propagare I si II

II I

Se introduce plamada dulce si se face corectia pH pana la 3,2-3,5, se introduce crema de drojdie care este tinuta la multiplicat 24 h la o temperatura de 32-33C.

A,B,C sunt linuri de fermentare In linul A si B se face transvazarea din vasul de propagare I in A si II in B A,B,C unde are loc o fermentare alcoolica la o temperatura cuprinsa intre 34-35 C pe o durata de 48-72 h. In linul de fermentare C se face egalizare din linul B = C unde are loc o fermentare alcoolica la temperatura de 34-35 C pe o durata de 48-72 h.

4.2 Fermentarea

Fermentarea este procesul central din intreaga instalatie de obtinere a bioetanolului deoarece ea dicteaza concentratia in zahar a mediului defermentare, precum si concentratia de etanol si celule microbiene, impunand astfel concentratiile si fluxurile majore pentru intreaga instalatie.[bioalcoolul combustibilul viitorului pag.137, coordonator Constantin Banu, ed. Agir an 2006]

Cinetica dezvoltarii populatiei microbiene

Ea urmareste evolutia in timp a mai multor parametri care definesc cresterea microbiana. Fenomenul de crestere celulara comporta mai multe faze cum ar fi: Faza de latenta care incepe imediat dupa insamantarea microorganismului in mediul de cultura si prezinta o perioada de adaptare in cursul careia celula sintetizeaza enzimele necesare pentru metabolizarea substratului prezent. In cursul acestei faze are loc reproducerea celulara. Durata acestei faze variaza cu cantitatea de inocul folosit pentru insamantare, varsta celulelor si starea lor fiziologica si biochimica. Faza de pornire demareaza cu cresterea in volum a celulelor ceea ce declanseaza procesul de reproducere celulara. Concentratia in biomasa creste lent la inceput, dupa care procesul este din ce in ce mai rapid. Viteza de reproducere creste, si in acelasi timp creste si de asemenea, viteza specifica de crestere. Pentru drojdii, timpul minim al unei generatii este cuprins intre 1,5 si 2 ore. Faza de incetinire a cresterii are loc ca urmare a epuizarii treptate a nutrientilor, a reducerii

concentratiei in oxigen si acumularii de compusi de catabolism ce poate avea efect inhibitor asupra celulelor. Faza stationara de crestere se instaleaza atunci cand se atinge valoarea sa maxima. In acest moment se stabileste un echilibru intre numarul de celule care se formeaza prin reproducere si cel al celulelor care se autolizeaza. Cantitatea de biomasa poate ramane constanta, desi structura biochimica a celulelor sufera modificari. Faza de descrestere se caracterizeaza prin diminuarea numarului de celule viabile din cauza mortalitatii, a carei rata creste progresiv. Concentratia in biomasa descreste ca urmare a autolizei sub actiunea enzimelor proprii. O serie de factori subsceptibili pentru modificarea cresterii microbiene sunt: Cinetica producerii etanolului concentratia in substrat fermentescibil componenti necesari pentru crestere temperatura pH-ul concentratia oxigenului dizolvat.

Etanolul fiind un rezultat al metabolismului celulelor de drojdii. In fermentatia etanolica cresterea celulara si producerea etanolului sunt concomitente. Pe cale anaeroba, hexozele (glucoza, fructoza, galactoza) sunt convertite in etanol si CO2

Reactia globala produce 2 moli de etanol si 2 moli de CO2 din fiecare mol de hexoza consumata, cu o energie de reactie depozitata sub forma de 2 moli de ATP, care sunt utilizati pentru biosinteza si mentinerea activitatii vitale a microorganismelor: C6H12O6 2C2H5OH + 2CO2+energie

Pe aceasta cale metabolica, fiecare gram de glucoza este invertit la etanol cu un randament de 0,511 g. Reactiile pentru formarea de biomasa si a produsilor secundari consuma o mica parte din glucoza, astfel in Pasteur a gasit ca randamentul de obtinere a etanolului la fermentare cu drojdii este de 95% din maximul teoretic.

Randamente optime la fermentatia etanolica cu drojdii

Produsul Etanol Dioxid de carbon Glicerol Acid sulfuric Masa celulara

Randamentul g/100g glucoza 48,4 46,6 3,3 0,6 1,2

Factorii care influenteaza fermentatia alcoolica Efectul concentratiei in zahar. Viteza de producere a etanolului este corelata cu concentratia in zahar disponibila. La o concentratie foarte mica a substratului sub 3g/l drojdia moare prin inanitie, iar productivitatea scade. La concentratii mai mari se atinge limita de saturatie, astfel incat viteza specifica de producere a etanolului de catre celule atinge o valoare maxima la o concentratie a zaharului de 150 g/l. Peste aceasta valoare inhibitia catabolica a enzimelor drojdiilor pe calea metabolica fermentativa conduce la scaderea vitezei de conversie. Efectul etanolului. Etanolul este toxic pentru drojdii, de aceea toleranta mare la etanol este o caracteristica dorita la selectarea tulpinilor industriale. Efectul inhibitor al etanolului este in general neglijabil la concentratii in etanol mai mici de 20g/l, dar pentru majoritatea tulpinelor, producerea de etanol si cresterea celulara se opresc complet la aproximativ 110 g etanol/l. Inhibitia prin etanol este corelata direct cu inhibarea si denaturarea enzimelor glicolitice importante, precum si cu modificarea membranei celulare. Efectul oxigenului.

Este importanta evitarea unui metabolism aerob in proportie mare, deoarece se utilizeaza substratul zaharat fara producere de alcool. Cantitati mici de oxigen pot stimula mai bine fermentatia. Oxigenul este necesar in cresterea drojdiilor pentru biosinteza acizilor grasi polinesaturati si a lipidelor necesare in mitocondrii si in membrane plasmatice. O cantitate mica de oxigen circa 0,7 mm Hg presiune de oxigen sunt necesare si nu promoveaza metabolismul aerobic. Efectul pH-ului. Viteza de fermentatie este sensibila la pH, dar majoritatea drojdiilor de distilerie prezinta un pH optim intre 4 si 6. majoritatea drjdiilor pot tolera expunerea la solutii acide la pH=2 fara distrugerea lor. Efectul temperaturii. Toleranta temperaturii inalte este o caracteristica dorita pentru selectarea drojdiilor , majoritatea avand o temperatura optima de crestere de 30...35. temperatura optima de fermentare la concentratii mici de alcool este adesea ceva mai mare , pana la 38C, dar toleranta la alcool este imbunatatita la temperaturi reduse. Necesarul de nutrienti aditionali. Nutrientii sunt folositi pentru cresterea si mentinerea activitatii celulare. Pentru preparatele din material lignocelulozic sunt neutralizate cu lapte de var si suplimentate cu hidroxid de amoniu sau uree in proportie de 0,01-0,06 kg/100l plamada.[ maiorella 1985] Inhibitia prin compusi secundari. Cresterea drojdiei si producerea etanolului pot fi inhibate de catre subprodusii de fermentatie sau de catre componentii nemetabolizati din plamada de alimentare. Acetatii si lactatii sunt cei mai importanti subprodusi de fermentatie care au efect inhibitor. Lesiile sulfitice pot contine cantitati mari de acid sulfuros si de furfural. [Bioalcoolul combustibilul viitorului pag.1137-143, coordonator Constantin Banu, ed. Agir an 2006]

Fermentarea discontinua cu alimentare

Procedeul FED-BATCH

Ea poate fi considerata ca o combinare a acoperiirii pe sarje cu cea continua, este un procedeu foarte frecvent utilizat in industria etanolului. In acest procedeu, solutia de alimentare, care contine substratul fermentescibil, cultura de drojdie, minerale, si minerale si vitaminele necesare, este alimentata la intervale constante, in timp ce efluentul este indepartat discontinuu din bioreactor. Avantajul principal al sistemului de fermentare discontinua cu alimentare este acela ca sunt prevenite inhibitia prin substrat sau represia catabolica prin alimentare intermitenta a substratului. Daca substratul are un efect inhibitor, alimentarea intermitenta a acestuia imbunatateste productitatea fermentarii prin mentinerea unei concentratiei mici de substrat.

Pornirea fermentarii discontinue cu alimentare este similara cu pornirea fermentarii pe sarje. Ulterior substratul este alimentat in bioreactor intr-o maniera specificata, dupa ce substratul limitat pentru crestere, care a existat la inceputul procesului, in general sursa de carbon, a fost consumat. Concentratia substratului trebuie mentinuta constanta in bioreactor in timp ce se face alimentarea. In acest mod, inhibitia prin substrat poate fi mentinuta la un nivel minim prin adaugarea de substrat cu aceeasi rata cu care el este consumat. Alimentarea poate fi controlata prin masura concentratiei substratului. Cand aceasta nu poate fi masurata direct, rata de consum a substratului poate fi calculata din alti parametri masurabili, ca de exemplu viteza de producere a dioxidului de carbon . Procesul continua pana cand un alt nutrient devine limitativ si sau se atinge concentratia inhibitorie a produsului. Avantajele procesuli constau in: obtinerea unui randament mai mare in etanol, deoarece este posibil un timp de cultivare bine stabilit, bioreactorul operand in sistem discontinuu atata timp cat este necesara cresterea drojdiilor. nivel ridicat de flexibilitate.

Distilarea

Distilarea se defineste ca fiind operatia unitara de transfer termic si de masa care are drept scop separarea componentilor unui sistem multicomponent lichid pe baza diferentelor dintre temperaturile de fierbere ale constituentilor. Aceste diferente de temperatura au drept consecinta presiuni de vapori diferite specifice fiecarui constituent. In timpul fermentatiei alcoolice se formeaza ca produse principale alcoolul etilc si dioxidul de carbon, iar ca produse secundare alcooli superiori, acizi organici, eter, aldehide, si alti compusi organici. De asemenea plamada fermentata mai contine drojdii si eventual microorganisme de contaminare. Concentratia alcoolica variaza intre 6 si 12 %. Distilarea se realizeaza prin incalzirea pana la fierberea biomasei fermentate in instalatii speciale, prin care alcoolul etilic si alti componenti volatili trec in faza de vapori si sunt apoi condensati prin racire cu apa. Pentru a se intelege mai bine procesul de separare a alcoolului din plamada prin distilare se poate asimila plamada fermentata cu un amestec binar miscibil format din alcool etilic si apa , avand o concentratie alcoolica egala cu a biomasei fermentate. Separarea alcoolului etilic se bazeaza pe diferenta de volatilitate dintre aceasta si apa . alcoolul atilic este mai volatil decat apa , avand o temperatura de fierbere de 78,39 C, in timp ce temperatura de fierbere a apei este de 100 C, la presiunea atmosferica.

Pentru a obtine un produs cu un continut ridicat in alcool sunt necesare distilari repetate si odata cu cresterea continutului in alcool al lichidului supus distilarii se realizeaza o concentratie din ce in ce mai redusa pana in momentul in care se ajunge la asa numitul punct azeotropic. Pentru amestecul de alcool etilic si apa acest punct corespunde unei concentratii de 97,17% vol sau 95,57 % masic. In afara celor doua produse in distilat mai trec si alte substante volatile continute, cum ar fi aldehide, esteri, alcooli superiori, acizi volatili, alcool metilic. Componentii principali ai acestor amestecuri sunt :alcoolul etilic si apa. La obtinerea etanolului din biomasa, separarea acesteia din masa de fermentatie este principala operatie consumatoare de energie. Reziduul fara alcool rezultat de la distilare este denumit borhot.

Instalatii de distilare. Operatia de distilare se realizeaza in instalatii cu functionare continuua in care procesul fizic care are loc este urmatorul: Biomasa fermentata preincalzita este introdusa pe la partea superioara a unei coloane de plamada prevazuta cu talere cu clopote si se scurge prin coloana cu viteza constanta in contracurent cu aburul care se introduce pe la baza coloanei. Pe masura ce urca in coloana vaporii se imbogatesc treptat in alcool, prin vaporizari repetate de component volatil si condensarile repetate de component mai putin volatil(apa ) rezultand pe la partea superioara a coloanei de plamada vaporii alcoolici cu concentratia in alcool in echilibru cu cea a plamezii fermentate, care sunt concentrati suplimentar pana la taria necesara a alcoolului brut intr- coloana de condensare.: Prin scurgerea plamezii de pe un taler pe altul se realizeaza epuizarea treptate a plamezii in alcool, rezultand pe la baza coloanei un reziduu dezalcoolizat- borhotul. In lucrarea de fata se foloseste o instalatie de distilare cu o singura coloana iar procesul de rectificare se foloseste o instalatie de rectificare cu trei coloane.

Instalatia de distilare cu o singura coloana

Instalatia are urmatoarele parti componente: O coloana formata din doua zone, cea de sus (5) pentru concentrare, si cea de jos (2) pentru epuizare, deflegmatorul (7) cu doua schimbatoare de caldura cu tevi orizontale, racitorul de etanol (8) de tip combinat. Partea de sus este de tip schimbator multitubular si serveste pentru condensarea vaporilor de apa- atanol ce vin din deflegmentator, iar cea de jos este de tip serpentina, pentru racirea condensului. Instalatia mai are un sir de depozite auxiliare. Functionarea instalatiei:

Amestecul de distilat trece prin tevile deflegmentatorului , unde se incalzeste pe baza caldurii cedate de vaporii condensati in deflegmentator. Amestecul incalzit trece prin fereastra de examinare(10) , ajungand la partea de sus a coloanei de distilare. Vaporii de incalzire sunt introdusi pe la partea de jos a coloanei de distilare. Cantitatea de abur se regenereaza cu ajutorul regulatorului manomeric. Amestecul de sistilat epuizat este evacuat din instalatie prin regulatorul de borhot (1). Pentru a urmari continutul de etanol in borhotul eliberat se instaleaza un racitor de proba (5), Vaporii din coloana de distilat ajund in partea de sus a coloanei in zona de imbogatire in etanol. Pe talerele acestei zone se obtine cresterea continutului de etano.vaporii sunt evacuati si ajung in deflegmentator. Reflixul format se recircula, fiind introdus pe talerul de sus al coloanei de etanol, iar vaporii necondensati in deflegmentator , trec in racitor, unde condenseaza si se racesc formand etanolul brut. Etanolul brut trece prin filtrul (8) si curge in acumulatorul (9). Pentru a preveni formarea vidului in instalatie se prevede o inchidere hidraulica.

1-regulator de plamada 2- coloana de amestec 3- colector de lichid

4- racitor de proba 5- coloana de etanol 6- siguranta hidraulica 7- deflegmator cu doua schimbatoare de caldura 8- racitor combinet 9- filtru pentru etanol 10- lanterna pentru etanol 11- lanterna pentru amestec

Instalatii de rectificare Instalatiile de rectificare a etanolului sunt instalatii complexe, larg utilizate in industria etanolului si a derivatelor sale.din punct de vedere functional, instalatiile de rectificare se impart in doua grupe: instalatii cu functionare continua instalatii cu functionare discontinua sau in sarje.

In functie de numarul de coloane se deosebesc: Instalatii cu o singura coloana, Instalatii cu doua coloane Instalatii cu trei coloane Instalatii cu mai multe coloane.

Numarul de coloane reprezinta indirect un indicator de calitate, in sensul ca prin cresterea numarului de coloane anumite functii ale procesului de fabricatie sunt clar separate de tipul de coloana.

Instalatia de rectificare cu trei coloane Etanolul brut trece prin filtru , trece in regulatorul de nivel si de aici in incalzitor. Se incalzeste cu a[pa fierbinte de luter, ce provine din zona de fierbere a coloanei de rectificare, apoi se amesteca inaintea de intrarea in coloana de rectificare cu apa de luter, care este recirculata cu ajutorul unei pompe si stocata in rezervor. Din coloana de epurare, vaporii care contin produse de frunte ajung in condensatorul primar si apoi in racitor. O parte din condensat se reintroduce in coloana cu reflux. Restul este directionat spre racitorul multiplu de unde produsele de frunte trec prin lanterna si ajung in rezervorul de etanol. Epuratul in partea de jos a coloanei de epurare ajunge in talerul de sus al zonei de fierbere a coloanei de rectificare. Apa de luter din zona de fierbere se trece prin incalzitorul de etanol brut. Etanolul standard in stare lichida se colecteaza de pe talerele de sus ale coloanei de rectificare. Apoi el este condensat in racitor de unde trece in felinar.

Coloana de rectificare are un racitor primar ce contine produse de frunte, se reintoarce in coloana de epurare. Impuritatile in stare lichida provenind din coloana de rectificare trece prin felinar in coloana auxiliara de fuzel. Destinatia acestei coloane consta in concentrarea impuritatilor si inlaturarea lor. Din punct de vedere functional, coloana de fuzel este asemanatoare cu cea de rectificare, fiind formata din aceleasi zone: de fierbere, de concentrare si blaz. Rolul ei este acela de separare si concentrare a impuritatilor continute de etanolul brut. Produsele intermediare rezultate din acest proces sunt etanolul etilic si produsele de frunte, care se separa sub forma de vapori, vapori care condenseaza in racitorul primar al acestei coloane si se recircula:o parte in coloana de epurare, iar cealalta parte in coloana sub forma de reflux. Necesarul de caldura al coloanei de fuzel este asigurat cu vaporii din zona de fierbere a coloanei de rectificare, care dotata cu un regulator de vapori. Uleiul de fuzel din coloana trece prin felinar trece in separatoare si in spalator. Apele de spalare se se reintroduc in coloana de fuzel. Schema Instalatia de rectificare cu trei coloane