Patimile si Invierea Domnului

Descrirea Patimilor, Mortii si Invierii Domnului ocupa un loc considerabil in cele patru Evanghelii si in cateheza apostolica, precum si in cultul si predica ortodoxa. Evanghelistul Matei ne informeaza ca, dupa rostirea invataturii eshatologice care se incheiase in seara zilei de Marti, in saptamana Sf. Patimi, Mantuitorul a zis ucenicilor Sai:Stiti ca peste doua zile vor fi Pastile si Fiul Omului se va da sa se rastigneasca(XXVI, 1-2). Vorbind despre conspiratia iudeilor impotriva Mantuitorului, Sf. Matei spune: Atunci s-au adunat arhiereiii si carturarii si batranii poporului in curtea arhiereului ce se numea Caiafa si au facut sfat sa prinda pe Iisus cu viclesug si sa-L omoare. Dar ziceau: Nu in ziua praznicului, ca sa nu se faca tulburare in popor(Mt. XXVI, 3-5, Mc. XIV,1-2, Lc. XXII,1-2). Sinedriul era tribunalul religios al iudeilor. El era compus din saptezeci de membri recrutati dintre batranii poporului, dintre farisei, carturari si saduchei, care aveau si ponderea cea mai mare. Era condus de arhiereul in functiune, mai marele preotilor de la Templul din Ierusalim. Sedintele sale se tineau in Templu intr-o sala speciala 1. De adata aceasta, el se intruneste in casa lui Caiafa, spre a se asigura secretul abolut al discutiilor. Arhiereul Caiafa ( unele mss. Au lectiunea Caifa),2 numit si Iosif, a fost mare preot(arhiereu) din anul 18 pana in anul 36 d.H, cand Vitellius, guvernatorul Siriei l-a destituit. A fost ginerele lui Anna si a organizat persecutiile impotriva crestinilor, persecutii descrise in F.A. Luca si F.A. afirma ca Anna ar fi fost mare preot in timpul judecatii lui Iisus. Flavius Josephus il confirma pe Matei3. Sinedriul condus de Caiafa mai luase in discutie problema arestarii lui Iisus, iar acum se intalnise sa puna la punct toate amanuntele legate de arestarea si uciderea Sa. Sf. Matei intrerupe, pentru moment, descrierea complotului, ca sa intercaleze aici scena petrecuta in Betania cu cateva zile mai inainte si sa ne arate printrinsa
1 2

Pr. Prof. Dr. V. Mihoc, Introducere in Studiul Noului Testament, Ed. Teofania, Sibiu, 2001, p. 23 Cristian Badilita, N.T., Evanghelia dupa Matei, Curtea Veche, Bucuresti, 2009, p. 355 3 Roswell Hitchcock, Caiafa, in An Interpreting Dictionary of Scripture proper name, Ages Software Albany, OR U.S.A., p. 178

complicitatea lui Iuda in actul prinderii Domnului:Fiind Iisus in Betania, in casa lui Simon leprosul, a venit la Dansul o femeie avand un alavastru cu mir de mare pret si l-a turnat pe capul Lui, pe cand sedea El la masa(Mt. XXVI, 6-13). O relatare despre o ungere cu mir care trebuie sa sugereze inevitabil misiunea mesianica a lui Iisus(Mesia=Unsul) si-L arata pe Iisus pregatit pentru moarte in vederea implinirii acelei misiuni. Toate cele patru Evanghelii prezinta o istorisire despre o femeie care-l unge pe Iisus. Matei, Marcu si Ioan o plaseaza cu totii in Betania, in contextul patimilor lui Iisus, desi Ioan difera de ceilalti in detalii(el o plaseaza inainte de intrarea in Ierusalim). Totusi, la Luca difera foarte mult atat in privinta locului cat si a

continutului(faptul se petrece in Galileea, in casa fariseului Simeon, implica o pacatoasa si da nastere invataturii lui Iisus despre iertare si dragoste), incat poate fi legat de un incident separat si ceva mai timpuriu: in acest caz , actiunea femeii(fara nume dat , cu exceptia lui Ioan) de aici poate fi imitare deliberata a acelui tribut al dragostei de mai devreme4. Femeia a spart vasul de albastru care continea mirul si l-a varsat pe capul Lui. Mirul era facut din nard curat de mult pret, o planta indiana dintr-o radacina uleioasa, folosit in special pentru ungerea trupului mortului. Manifestarea de risipa a femeii fata de Iisus provoaca indignarea unora (evanghelistul Ioan stabileste ca indignarea a fost exprimata de Iuda), cu motivatia ca pretul luat din vinderea mirului(mai mult de trei sute de dinari) s-ar fi putut da saracilor. Raspunsul lui Iisus stabileste prioritatile adecvate pentru aceasta situtie. Obligatia permanenta de a ajuta pe cei saraci nu este catusi de putin discreditata, insa ea nu trebuie sa fie transformata intr-o regula rigida care nu permite niciun loc pentru expresia spontana(si chiar iesita din comun) a devotiunii fata de Iisus. Iisus lauda actiunea femeii, despre care adevereste ca se va povesti oriunde se va predica Evanghelia intru pomenirea ei iar ucenicii inteleg ca gestul femeii constituie o adevarata profetie si ca iubirea ei simbolizeaza cultul pe care toti crestinii il datoram lui Iisus. Numai Iuda gandeste altfel dezaproband in inima lui si gestul Mariei, si cuvintele Domnului5.

R.T. France, Matei , introducere si comentariu, Ed. Scriptum, Oradea, 2008, p. 437

Prof. Univ Dr. Ioannis Karavidopolos, Comentariu la Evanghelia dupa Marcu, Ed. Bizantina, Bucuresti, 2001, p. 320

Iuda Iscarioteanu devine acum actorul principal in drama (toate pasajele urmatoare sunt focalizate asupra lui). Implicarea lui Iuda este din proprie initiativa, ca o propunere de afacere distanta. Motivul pentru actiunea lui poate fi doar banuit. Din Ioan XII, 6 aflam ca el acorda o atentie deosebita castigului financiar, dar suma primita este nesemnificativa, motiv pentru care este greu de crezut ca aceasta a fost suficient pentru a cauza o asemenea schimbare radicala. N-ar fi exclus ca el sa fi concluzionat chiar in mod sincer ca, la urma urmei, Iisus era un profet fals, care trebuie sa fie distrus6. Iuda ia deci intr-ascuns contact cu adversarii Mantuitorului, afla locul si data convocarii sinedriului si dupa cateva zile, adica miercuri spre seara , lasa pe Domnul si pe ucenici in Betania, in casa lui Simon leprosul si vine in casa lui Caiafa spre a face sinedristilor ordinara propunere: Ce-mi veti da mie, si eu Il voi da pe El voua? Iar ei i-au dat treizeci de arginti. Si de atunci Iuda cauta prilej sa-L predea(Mt. XXVI, 15-16). Iuda nu este deci un predestinat, Sfintele Evangheliii ne arata ca nicio circumstanta atenuanta nu se poate invoca in favoarea lui, ca sa fie iertat, ori ca sa i se micsoreze vina. Oferta lui grabeste arestarea Domnului.7 Iuda primeste de la sinedristi treizeci de arginti in schimbul Invatatorului sau, suma stabilita drept compensatie platita unui stapan pentru pierderea unui sclav. Dupa descrierea ospatului din Betania si a complotului urzit de sinedriu cu complicitatea lui Iuda, Sf. Matei, la fel cu Sf. Marcu si cu Sf. Luca, istoriseste pregatirea in vederea Pastilor, astfel:Iar in ziua cea dintai a azimilor, au venit ucenicii la Iisus, intrebandu-L: Unde voiesti sa-Ti gatim sa mananci Pastile? Iar El a zis: Mergeti in cetate la cutare si-i spuneti: Invatatorul zice: Vremea Mea s-a apropiat; la tine voiesc sa fac Pastile cu ucenicii mei. Si au facut ucenicii precum le-a poruncit lor Iisus si au pregatit Pastile(Mt. XXVI, 17-19). Discutia cu privire la pregatirile de Pasti se petrece in Betania. Ea este provocata de ucenicii care se mirau de neglijenta pregatirilor gospodaresti in vederea praznicului celui mare. El alege doi dintre dansii- pe Ioan si pe Petru si-i trimite in Ierusalim, spunandu-le ca vor fi asteptati de un tanar purtand un urcior cu apa care-i va conduce intr-un foisor gata pregatit pentru festivitate8. Casa apartinea, dupa o veche traditie, Mariei, mama autorului Evangheliei a doua, iar tanarul
6 7

R.T. France, Matei , introducere., p. 439 R.T. France, Matei , introducere, p. 441 8 R.T. France, Marcu, introducere si comentariu, Ed. Scriptum, Oradea, 2008, p. 321

cu urciorul, care asteptat pe cei doi ucenici la poarta dinspre rasarit a Ierusalimului, pare a fi chiar Ioan-Marcu9. Evanghelia de la Ioan dateaza clar ultima cina in noaptea in care incepea 14 Nisan(adica noaptea dinaintea mesei pascale obisnuite): asa ca, de fapt, Iisus a murit in dupa amiaza de la sfarsitul lui 14 Nisan, pe vremea cand mieii pascali erau injunghiati. Iisus stiind ca El avea sa fie mort inainte de a sosi momentul obisnuit pentru masa pascala, a tinut-o intentionat in taina cu o zi mai devreme. Luca XXII, 15-16 indica dorinta puternica a lui Iisus pentru o asemenea masa cu ucenicii Sai inainte de moartea Sa , precum si faptul ca El era constient de timpul scurt care-I statea in fata.10. Cina cea de Taina este istorisita in cuvinte asemanatoare de catre Evanghelistii sinoptici si ocupa un loc insemnat si in Evanghelia dupa Ioan. Mantuitorul vine cu ucenicii Sai, din Betania in Ierusalim. Acum, Iuda se afla din nou langa Domnul, ca si cum nimic deosebit nu s-ar fi petrecut. El isi ascunde gandul tradarii si pandeste momentul prielnic pentru trecerea lui neleguita in fapta11. Sf. Evanghelist Ioan ne informeaza ca Domnul, inainte de a se aseza la masa, ofera ucenicilor un semn de suprema smerenie, servire si dragoste, spalandu-le picioarele. Spalarea picioarelor insoteste asezarea la masa si incheie, ca o lectie, discutia pentru intaietate. Scena este prezentata de Sf. Ioan ca un semn de desavarsita iubire din partea Mantuitorului pentru ucenicii Sai. Gestul facea parte din ceremonialul ospitalitatii iudaice si orientale. Ea era ceruta si de o elementara regula igenica. De obicei, serviciul spalarii picioarelor il indeplinea un servitor, ori o slujnica12. Iisus, desi gazda, invatator si stapan fata de ucenici, nu se sfieste sa-l faca El insusi. Spalarea picioarelor este asadar, exemplul personal de slujire, de iubire si de smerenie. Acest ritual a primit o consideratie deosebita, facand parte din ritualul slujbelor bisericesti din sfanta si marea zi de joi, in Saptamana Patimilor.. Cand lamureste sensul spalarii picioarelor, Mantuitorul arata din nou ca unul din ucenici il va vinde13.

Pr. Prof. Dr. V. Mihoc, Op. cit., pp. 80-81 R.T. France, Matei , introducere sipp.441-442 11 Diac. Prof. N. I. Nicolaescu, Op. cit., p. 80 12 Pr. Prof. Dr. Petru Semen, Arheologie biblica in actualitate, Ed. Trinitas, Iasi, 2008, p. 113 13 Diac. Prof. N. I. Nicolaescu, Op. cit., p. 83
10

Demascarea tradatorului urmeaza in Evanghelia a patra, indata dupa gestul spalarii picioarelor ucenicilor. Domnul se afla la masa, inconjurat de cei doisprezece ucenici. El are in dreapta Sa pe Ioan, iar in stanga fie pe Sf. Iacob, fie mai probabil pe Iuda Iscarioteanul, lui fiindu-i incredintate adesea dispozitiile gospodaresti. La Cina Domnul ii intinde direct o imbucatura muiata in blid si-i adreseaza cateva cuvinte fara a fi auzit de ceilalti. La Marcu scenariu este putin modificat, Mantuitorul adresand urmatoarele cuvinte:cel ce mananca cu Mine- o aluzire la Psalmul 41,9. este pentru prima data cand prezicerile lui Iisus despre patimile Sale au inclus explicit tradarea din partea unuia dinte voi, desi cuvantul grecesc folosit aici pentru a trada/vinde este acelasi cu a da din XVII,22;XX,18, unde persoana raspunzatoare nu este specificata. Taradatorul era Iuda, cel pe care Mantuitorul il demasca in chip indirect, preferand sa intristeze pe ceilalti unsprezece. Iuda, desigur cu ipocrizie, folosind aceeasi forma neincrezatoare de intrebare ca ceilalti, dar este neinteresant ca in loc sa I se adreseze lui Iisus cu apelativul Kyrie(Doamne), foloseste termenul de Rabi(Invatatorule), un cuvant adecvat pentru orice invatator evreu si care nu este deloc folosit de ceilalti ucenici in Matei. Intrebarea lui in comparatie cu a celorlalti este nesincera, iar Mantuitorul se vede nevoit sa i-o intoarca: Tu ai zis14. Instituirea Sfintei Euharistii constituie centrul Cinei celei de Taina. Ea este

istorisita si de Evanghelistii sinoptici, precum si de catre Sf. Apostol Pavel. Relatarea ei lipseste in Evanghelia a patra, caci Sf. Ioan ne-a redat cuvantarea Mantuitorului despre painea vietii. Instituirea Sfintei Euharistii este descrisa aproape cu aceleasi cuvinte si de catre Evanghelistii sinoptici si de catre Sf. Apostol Pavel:Deci mancand ei, a luat Iisus painea si multumind a frant si a dat ucenicilor zicand:Luati, mancati, acesta este Trupul Meu . Si luand paharul si multumind, le-a dat zicand: Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se varsa , spre iertarea pacatelor. Sf. Luca si Sf. Pavel ne informeaza ca Domnul, indata dupa cuvintele de instituire ale Sfintei Euharistii, a adaugat: Aceasta s-o faceti spre pomenirea Mea.

14

Sf. Teofilact Arhiepiscopul Orhidei si al Bulgariei, Talcuirea Sfintei Evanghelii de la Marcu, Ed. Sofia, Bucuresti, 2002, p. 176

Descriind painea franta ca fiind trupul Meu, Iisus prezinta foarte clar cel putin faptul ca El va fi omorat cu violenta, aratand in chip voalat ca Insusi Trupul Sau este painea care se sfinteste in altar, iar nu inchipuire. Desi noua ni se arata a fi paine, cu negraita lucrare se preface in Trupul Domnului .15 Mancatul si bautul de aici le transmit beneficiile jertfei pascale a lui Iisus tuturor celor care iau parte la masa Lui. Cuvintele rostite in privinta paharului au completat acesta idee.16 Dupa Cina, Mantuitorul insotit de Sf. Sai Apostoli se retrage in Gradina Ghetsimani, situata pe coasta apuseana a Muntelui Maslinilor, deasupra Vaii Cedronului. Rugaciunea Mantuitorului in Ghetsimani este descrisa numai in Evangheliile sinoptice. Cullman a interpretat, verosimil, scena din Ghetsimani ca pe o lupta a lui Iisus cu tendinta mesianismului politic si ca pe o asumare a jertfei din iubire, ceruta de Tatal17. Domnul porunceste deci ucenicilor sa privegheze si sa se roage impreuna cu El. Apoi ia cu sine pe Petru, pe Iacob si pe Ioan si le destainuieste tot zbuciumul care-I copleseste sufletul. Dupa ce cei trei asistasera la momentul extatic al dumnezeirii lui Iisus, urmeaza, in Ghetsimani, momentul kenozei, al viziunii umanitatii agonizante asumate de Iisus. In schimb agonia de acum se petrece noaptea. Domnul Se departeaza dupa aceea si de ei, ca la o aruncatura de piatra, ca sa rosteasca o intreita rugaciune18. In prima rugaciune, Domnul cade cu fata la pamant si spune :Parintele Meu, de este cu putinta, sa treaca de la Mine paharul acesta, dar nu precum voiesc Eu, ci precum voiesti Tu(Mt. XXVI,39). Dupa aceasta, El s-a intors spre ucenici si gasindu-i dormind, s-a adresat lui Petru, zicandu-le: Asa, n-ati putut priveghea un singur ceas impreuna cu Mine? Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita, caci duhul este osarduitor, iar trupul neputincios(Mt. XXVI,42). Dupa aceasta Domnul s-a departat iarasi de ucenici si s-a rugat a doua oara, zicand:Parintele Meu, de nu este cu putinta sa treaca de la Mine paharul acesta, ca sa nu-l beau, fie voia Ta!(Mt.XXVI,42). Acum el se incredinteaza cu totul lui Dumnezeu Tatal si este gata sa-I implineasca voia nu numai ca Fiu, ci si ca om desavarsit. Apoi se intoarce din nou la ucenici si aflandu-i dormind, se retrage si se roaga

15 16

Sf. Teofilact Arhiepiscopul Orhidei si al Bulgariei, Talcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei, p. 437 Cristian Badilita, Op. cit., p. 364 17 O Cullmann, Dieu et Cesar, apud C. Badilita, Op. cit., p. 364 18 Diac. Prof. N. I. Nicolaescu, Op. cit., p. 102

pentru a treia oara, rostind aceleasi cuvinte19.Cu cea de-a treia rugaciune timpul pregatirii s-a sfarsit, iar actiunea este pe punctul de a incepe. Intarit prin rugaciune, Iisus se pregateste sa-i intampine pe cei care veneau sa-L prinda. Aceasta trupa provenea probabil dintre garzile templului, aflata la dispozitia sinedristilor. Sf Ioan spune, de altfel, ca Iuda a luat oaste si slujitori de la arhierei si de la farisei. Ajungand in Ghetsimani, Iuda l-a identificat pe Mantuitorul prin semnul pe care li-l daduse, anume prin sarutare. Intarit de Sus, Domnul era deplin stapan pe situatie. Din Sfintele Evanghelii aflam ca Iisus le-a iesit inainte si li s-a prezentat celor veniti sa-L prinda, iar ei au cazut la pamant in fata majestatii Sale. Apostolii inspaimantati au fugit cu totii. Domnul ceruse, de altfel, imperativ, ca ei sa fie lasati sa se duca. A fost ascultat fara obiectii, caci sinedristii nu urmareau atunci alceva decat suprimarea lui Iisus20. Evanghelia a patra ne spune ca Iisus a fost dus mai intai in fata lui Anna, socrul lui Caiafa, arhiereul in functiune. Desi trecusera multi ani de cand a fost inlaturat din arhierie, Anna continua sa exercite o inraurire hotaratoare asupra vietii obstesti a iudeilor. Anna L-a intrebat pe Iisus despre ucenicii Lui si despre invatatura Lui. Scopul sau nu era nicidecum acela de a se informa, ca si cum n-ar fi cunoscut activitatea Mantuitorului, el vroia un raspuns in care sa poata afla un pretext de condamnare. De la Anna, Iisus este dus la Caiafa. Ana si Caiafa, fostul si actualul arhiereu locuiau in acelas palat, avand numai curti separate. Dupa Matei si Marcu se pare ca la Caiafa acasa a avut loc, inainte de cantatul cocosilor, o reuniune nocturna a mai multor sinedristi, dupa care, in zorii zilei, a avut loc o a doua reuniune. In casa lui Caiafa si cu participarea unui numar restrans de sinedristi se cauta un temei pentru osandirea la moarte a lui Iisus. Desi se prezentasera multi martori mincinosi, a fost greu sa fie gasiti doi martori ale caror declaratii sa fie la fel. Pana la urma au venit doi care L-au acuzat pe Iisus de a fi facut o afirmatie vinovata impotriva templului:Daramati templul acesta si in trei zile il voi ridica. La aceasta acuzatie, si la altele pe care I le aduceau martorii mincinosi, Iisus nu raspunde nimic. Dandu-si seama ca pe o astfel de acuzatie nu se poate intemeia o condamnare, Caiafa Ii zice Mantuitorului:Te jur pe Dumnezeu Cel viu, sa ne

19 20

Diac. Prof. N. I. Nicolaescu, Op. cit., p. 103 Pr. Prof. Dr. V. Mihoc, Procesul Mantuitorului, Ed. Teofania, Sibiu, 2003, p. 13

spui noua de esti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu(Mt. XXVI,63). In fata unei astfel de somatii juridice, Iisus se vede obligat sa rupa tacerea:Tu ai zis, ceea ce inseamna Eu sunt si adauga imediat Si va spun inca: De acum veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta Puterii si venind pe norii cerului(Mt. XXVI, 64). Prin acest raspuns, Iisus afirma ca este Mesia, un Mesia ceresc cu o stapanire universala si vesnica care va veni pe norii cerului ca Judecator atotputernic.21 Pus in randul celor faradelege, Iisus este supus indata tratamentului salbatic rezervat raufacatorilor. Soldatii si slujitorii deopotriva si, poate, chiar si unii dintre sinedristi si-au dat cu totii concursul la maltratarea si batjocorirea nevinovatului condamnat. Pana la ziua, Mantuitorul va fi fost inchis in vreo temnita. Dis de dimineata, se intruneste de urgenta Sinedriul iudaic, pentru a da o aparenta de legalitate procesului. Caci intalnirea din casa lui Caiafa era ilegala si prin locul si prin timpul la care a avut loc. De aceea in zorii zilei are loc o sedintaoficiala a sinedriului, care n-a durat decat extrem de putin timp22. Intre timp Mantuitorul a fost dus inaintea lui Pontiu Pilat, procuratorul roman al Iudeii. Incepe astfel, al doilea act al procesului lui Iisus, anume faza romana sau penala a acestuia. Si era dimineata precizeaza Sf. Ioan. La 7 aprilie ziua incepe la ora 5.50. Sinedristii nu se sfiesc a-l deranja pe Pilat la o ora matinala si a se comporta cu el cu o surprinzatoare indrazneala23. Sfantul Ioan, mai precis decat ceilalti evanghelisti, ne spune ca Iisus a fost dus la pretoriu(Ioan XVIII,28). In cazul nostru, este vb de resedinta lui Pilat. Era in ziua de 14 a lunii nisan caci iudeii au refuzat sa intre in pretoriu pentru a nu se spurca. Pastile incepea in seara zilei in care a fost rastignit Mantuitorul, iar nu cu o seara mai inainte, cum ar parea ca ne lasa sa intelegem Evangheliile sinoptice. Pilat iesind afara la iudei, ii intreaba asupra vinei acuzatului. Trebuia ca Iisus sa fie condamnat la moarte de guvernatorul roman si sa fie executat prin rastignire, ca razvratitor. Iar pentru a-l convinge pe Pilat sa dea o astfel de sentinta, sinedristii ii aduc lui Iisus trei grave acuze cu caracter politic, zicandPe Acesta L-am gasit 1-razvratind
21 22

Ibidem, p. 21 Diac. Prof. N. I. Nicolaescu, Op. cit., p. 104 23 Pr. Prof. Dr. V. Mihoc, Procesul ......... pp. 36-37

neamul nostru si 2-impiedicand sa dea dajdie Cezarului si 3- zicand ca El este Hristosul, regele(Lc 23, 2) Pilat si-a dat seama de la inceput de acest lucru. Cat despre controversele

religioase ale iudeilor care stateau la originea cazului, el nu avea pentru ele decat un profund dispret. Dupa un interogatoriu facut lui Iisus in pretoriu, Pilat a ajuns la concluzia ca Mantuitorul nu incalcase in nici un fel legea romana, asa ca a iesit afara la iudei si le-a zis:eu nu gasesc in El nici o vina. Ei insa au inceput sa strige staruitor ca intarata poporul, invatand prin toata Iudeea, incepand din Galileea pana aici(Lc XXIII,5) auzind asa, Pilat hotaraste sa-L trimita la Irod pentru a-L judeca acesta. Numai Sf. Luca ne raporteaza acest episod al intalnirii lui Iisus cu stapanitorul provinciei in care El traise cea mai mare parte a vietii Sale pe pamant. I-a pus lui Iisus o multime de intrebari,. Domnul insa nu i-a raspuns nimic, manifestandu-si in acest fel dispretul profund pentru acest ticalos petrecaret si ucigas. Tacerea lui Iisus nu trezeste nici o scanteie de remuscare in inima ticalosita a tetrarhului. Irod rade si dupa Il trimite inapoi la Pilat, purtand pe umeri o haina stralucitoare. Atat Irod cat si Pilat sunt la fel de convinsi de nevinovatia Mantuitorului. Iisus este readus in pretoriu. Pilat, chemand arhiereii si capeteniile poporului, le declara ca nu-L gaseste pe Iisus vinovat de niciuna dintre invinuirile pe ei I le aduc si ca nici Irod nu L-a gasit vinovat. Deci adauga Pilat:pedepsindu-L, Il voi elibera(Lc. XXIII, 13-16)pedeapsa pe care o are in vedere Pilat este biciuirea. Insa era un obicei ca de Pasti procuratorul sa le elibereze iudeilor un condamnat. Se afla atunci in temnita un vinovat al carui nume era Baraba. Pilat, crezand ca intre aceste doua nume multimea n-ar putea nicidecum sa-l elibereze pe acesta din urma, pronunta cele doua nume. Insa sinedristii amestecati prin multime, au inceput sa-i sufle raspunsul. Usor de influentat multimea a inceput sa strige:Pe Baraba! Pe Baraba!. Mirat Pilat a intrebat:Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheama Hristosul? La care toti au raspuns:Sa fie rastignit! Constrans sa-L elibereze pe Barnaba, Pilat isi mentine totusi hotararea de a-L biciui pe Iisus. Sfarsind biciuire, soldatii L-au tarat pe Iisus in curtea pretoriului, unde s-a adunat indata toata cohorta, cu totii contribuind la batjocorirea Sa. Retinand invinuirea ca Iisus s-a facut pe sine rege, soldatii L-au dezbracat de hainele sale, I-au aruncat pe umeri,

ca purpura regala, o zdreanta rosie, au impletit o cununa de spini si I-au indesat-o pe cap, I-au pus o trestie in mana dreapta si au inceput sa parodieze o inchinare la rege24. Pilat L-a scos pe Iisus afara, asa cum era, cu cununa de spini si cu haina cea rosie, si le-a zis:Iata Omul. Vazandu-L sinedristii au inceput a striga in gura mare ca Iisus sa fie supus rastignirii caci s-a facut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Cedand presiunii

multimii, Pilat tine sa arate ca nu-si asuma responsabilitatea acestei crime judiciare.Luand apa, si-a spalat mainile inaintea multimii. La gestul simbolic. Pilat adauga cuvintele:Nevinovat sunt de sangele dreptului acestuia. Voi veti vedea! La care poporul da acest raspuns infricosator:Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri! Momentul culminant al activitatii pamantesti a Mantuitorului se apropie. El este precedat de drumul Crucii, adica de calea strabatuta de Domnul din pretoriu pana la locul rastignirii. Slabit de puteri Domnul nu-si poate duce singur crucea, motiv pentru care soldatii au silit pe un trecator sa-L ajute. Acesta era Simon dn Cirene, tatal lui Alexandru si al lui Ruf , care se intorsese atunci de la tarina. Rastignirea este cel mai insemnat moment al activitatii mesianice a lui Iisus Hristos. Ea constituie jertfa suprema prin care Fiul lui Dumnezeu Cel Intrupat ia asupra Sa pacatele lumii si impaca pe om cu Creatorul. Mantuitorul a fost rastignit in locul numit Golgota,o inaltime calcaroasa, un loc obisnuit de exercitiu in afara cetatii, intr-un loc public proeminent astfel incat efectul de intimidare al rastignirii putea functiona. Sfintii Evanghelisti descriu Rrastignirea Domnului fara a insista in detaliu asupra naturii suferintelor cauzate de aceasta pedeapsa barbara. Interesul lor se concentreaza mai mult asupra semnificatiei evenimentului.25 Sinopticii ne informeaza ca, timp de trei ore, cat au durat chinurile lui Iisus pe Cruce s-a facut intuneric peste tot pamantul acela, adica in Ierusalim, in Iudeia, si in toate tinuturile palestiniene locuite de ucigasii lui Mesia. Era un semn special voit de Domnul pentru aratarea puterii Sale si pentru mustrarea orbirii sufletesti a acelora care au rastignit pe Fiul Sau. In acest timp puterile trupesti ale Mantuitorului scad tot mai mult. El rosteste pe cruce sapte cuvinte, pe care Sfintii Evanghelisti le-au notat cu grija. Acum, Hristos
24

Pr. Prof. Dr. V. Mihoc, Procesul ......... p. 50 R.T. France, Matei , introducere sip 473

25

10

primeste moartea trupeasca, dandu-si viata pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire. Sinopticii ne informeaza ca, in clipa cand Mantuitorul si-a dat duhul, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis, trupurile dreptilor din Ierusalim au inviat si catapeteasca templului s-a rupt in doua. Moartea trupeasca a lui Iisus Hristos este un fapt petrecut pe la ora trei in dupa amiaza zilei de vineri, 7 aprilie, anul 30.26 Acum ne aflam in momentul inserarii, momentul semnificativ si important pentru intelegerea demersului facut de Iosif din Arimateia. Odata cu ivirea primei stele pe cer incepea sabatul si, conform Legii, cadavrele nu puteau ramane la vedere, neingropate. Inmormantarea Domnului s-a facut de catre Iosif si Nicodim, spre sfintitul soarelui. Evanghelistul Matei subliniaza grija si reverenta cu care Iosif a tratat trupul Domnului. Chiar si autoritatile au o grija deosebita, ei nu se multumesc cu ceea ce facusera. Vazand semnele ce insotisera moartea trupeasca a Domnului si aducandu-si aminte de cuvintele Domnului care anuntase ca a treia zi va invia din morti, isi fac griji si trimit o delegatie la Pilat cerandu-I pazi pt mormant. Cativa soldati sunt pusi sa starjuiasca mormantul Domnului dupa ce se asigura ca trupul Sau era acolo. Invierea Domnului Iisus Hristos priveste in mod special pe om, ca chip si

asemanare a lui Dumnezeu, destinat comuniunii cu Dumnezeu si cu semenii sai, comuniunea fiind esentiala vietii si mantuirii noastre. Pacatul a sfarsit aceasta comuniune si a adus omului moartea, iar Hristos viata vesnica.27 Unic prin firea lui, faptul invierii avea sa fie centrul predicii apostolilor si motiv de contemplare si intarire pentru crestinii de totdeauna. Din relatarile evanghelistilor retinem ca Invierea a avut loc sambata noaptea, in zorii zilei de duminica, fara a se preciza anume in ce moment a avut loc. Realitatea ei a fost probata printr-un lung sir de aparitii ale Domnului fata de ucenicii Sai, intr-un rastimp de 40 de zile. Toate acestea pot fi inscise intr-un lung sir de argumente istorice si logice, toate menite sa demonstreze realitatea Invierii.28

26 27

Pr. Prof. Dr. V. Mihoc, Introducere in Studiul Noului..,p. 69 Pr. Prof. Dumitru Radu, Invierea Domnului, Parga a Invierii si Innoirii Noastre, in B.O.R., anul XCVI, nr. 3-4martie-aprilie,1978, p. 248 28 ibidem, p. 359

11

Prima dintre aratari conform relatarilor biblice are loc catre Maria Magdalena. Ea este cea dintai care a aflat piatra de la intrarea mormantului rasturnata si mormantul gol. Dupa ce a dus lui Petru si lui Ioan vestea despre disparitia trupului lui Iisus ea a revenit la mormant. De data aceasta a vazut in mormant doi ingeri, iar la scurt timp i se arata Insusi Iisus care-I interzice sa-L atinga, caci convietuirea promisa are un caracter spiritual. Se arata apoi femeilor mironosite, iar la scurt timp dupa plecarea Mariei vin la mormant si celalalte femei pioase, care cumparasera aromate pentru a unge trupul lui Iisus. Era cealalta Marie, sora Maicii Domnului, mama lui Iacob cel mic, Salomeea, mama fiilor lui Zevedei, Ioana, sotia lui Chuza si altele impreuna cu ele. Cand au ajuns la mormant au gasit piatra pravalita, iar inauntru un inger care statea de-a dreapta locului unde fusese trupul Domnului. Femeile mironosite traiesc o bucurie sfanta rezervata nu numai de faptul ca-l vor vedea iarasi pe Invatatorul iubit, ci pentru ca Invierea Lui inlatura in general moartea ca sfarsit al vietii noastre, deschizand orizontul eternitatii. Bucuria acesta are atata entuziasm in ea, incat ea e ca o sfanta betie, ca o betie treaza de care vorbeste Sfantul Grigorie de Nisa. E ca o betie treaza pentru ca e produsa de cea mai autentica dar si cea mai minunata realitate, realitatea vietii vesnice si plenare, motiv pentru care Sfantul Grigorie de Nisa spune ca ingerii nu pun in functie nici o imaginatie, pentru ca realitatea pe care o vad intrece orice imaginatie29. In cursul zilei se arata celor doi ucenici, Luca si Cleopa, in drum spre Emaus. Mantuitorul, Care a venit in lume pentru a aduce la calea cea dreapta pe cel ratacit, se arata acestor zabavnici cu inima, dovedindu-le cu cuvinte din Legea lui Moise si din cartile profetice ca Mesia trebuie sa patimeasca toate acestea pentru a intra in Slava Sa. Cu toate acestea, Domnul este recunoscut abia cand a binecuvantat si a frant painea. A patra aratare are loc fata de Petru. Evanghelistul Luca ne spune unde si cand a avut loc: probabil, insa, a avut loc in dimineata aceleiasi zile in Ierusalim. Spre seara se arata Apostolilor, fara Toma. Ucenicii Domnului stateau adunati laolalta la locul doar de ei cunoscut, cu usile incuiate. In aceasta atmosfera apasatoare, apare deodata in mjlocul lor Iisus si le adreseaza salutul cunoscut: Pace voua. In vederea misiunii ce

29

Pr. Prof. D. Staniloae, Pastele, sarbatoarea lumii si a bucurie in ortodoxiei, in S.T., seria a II-a- anul XXVII< nr. 56, mai-iunie 1975, Bucuresti, pp. 349-350

12

aveau s-o implineasca, Iisus, sufland peste Apostoli, le transmite darurile Sfantului Duh30. La scut timp se arata din nou Apostolilor, de data aceasta impreuna cu Toma. Aceasta aratare a avut loc in duminica urmatoare, dupa opt zile de la Invierea Sa, in Ierusalim. Convins de realitatea Invierii, Toma exclama extaziat:Domnul meu si Dumnezeul meu! Dupa se arata ucenicilor in Galileea, precum le-a promis. Prima dintre aratari in acel tinut are loc la Marea Tiberiadei si este relatata doar de evanghelistul Ioan. Aici se retrasesera o parte din Apostoli dupa Invierea Sa din morti. Ei isi reiau vechea ocupatie de pescari. Intr-unul din momentele activitatii lor, Mantuitorul apare din nou, insotindu-si prezenta de faptul minunat al unei pescuiri abundente. Erau de fata doar sapte dintre ucenici. In Galilea a doua oara Domnul se arata ucenicilor pe un munte. Aceasta aratare este relatata doar de evanghelistul Matei. Ucenicii I se inchina convinsi fiind tot mai mult de divinitatea Lui, iar El le da porunca evanghelizarii tuturor neamurilor si a botezarii lor in numele Sfintei Treimi. Ultima data s-a aratat ucenicilor pe muntele Eleonului. Era la 40 de zile de la inviere, cand Domnul S-a inaltat la ceruri. In sfarsit, Mantuitorul Hristos se arata nu unui ucenic, ci unui aprig dusman al sau, lui Saul. Data fiind aceasta imprejurare, Saul se boteaza si devine din prigonitor, aparator al crestinilor, din dispretuitor, apostol al Mantuitorului Hristos. In cele din urma isi da chiar viata pentru Hristos si Evanghelie31.

30

Pr. Prof. Constantin Cornitescu, Invierea Domnului si insemnarile ei pentru viata crestina, in Ortodoxia, anul XXXV, nr. 2-aprilie-iunie 1983, Bucuresti, p. 203 31 Ibidem, pp. 204 -205

13