DICIONAR filosofie: etimologic, termenul filosofie vine de la - philo = iubire sau prietenie i sophia = nelepciune, cunoatere autentic, esenial.

Filosofia este iubire de nelepciune. etimologie: 1. tiina ce studiaz originea i evoluia n timp a unui cuvnt; 2. ramura lingvisticii ce se ocup cu aceste fenomene; etimologia determin cea mai timpurie utilizare cunoscut a unui cuvnt .a.m.d.. contemplaie (lat. contemplatio viziune, vederea minii): a privi, a observa fr a interveni ...; meditaie (lat. meditatio) - gndire ndelungat, adnc, examinare profund a unei idei...; reflecie (lat. reflexio) - cunoatere a proceselor din interiorul contiinei, ntoarcere a contiinei asupra ei; principiu (n filosofie): 1. element primordial, cauz primar sau punct de plecare a ceva; 2. element primordial considerat n trecut drept origine a lumii fizice; 3. nceputul (arch) n sens de temei al lumii. exemple: Pentru Thales principiul este apa, pentru Anaximandru principiul este apeiron-ul adic nelimitatul/indefinitul, iar la Anaximene principiul este aerul (cei trei au fost filosofi n cadrul colii din Milet). paradigm (lat. paradigma, gr. paradeigma): model, arhetip, prototip, caz exemplar. exemple: paradigma ontologic, mentalist/critic, lingvistic (cf. Blaga - Despre contiina filosofic). ontologie (greaca veche - on fiin i logos - tiin): 1. n antichitate, ontologia era teoria existenei sau a Fiinei; 2. teorie speculativ despre esenele sau principiile ultime ale tuturor lucrurilor; 3. ramur a filosofiei care studiaz trsturile generale ale existenei. ontic: referitor la existen, la Fiin, la realitatea obiectiv. Fiina (n filosofie): realitatea ca atare, lumea n ntregul ei, care exist i fr noi. exemplu: la filosoful grec Aristotel, filosofia prim sau metafizica are ca obiect de studiu realitatea ca atare, lumea n ntregul ei, care exist i fr noi, adic Fiina / Fiina ca Fiin / Fiina Nedeterminat / Fiina n sine / ceea ce este ca fiind. n ordine metafizic, la Aristotel Fiina / Fiina ca Fiin / este substana. metafizica (greaca veche - meta dup, dincolo de, deasupra i physikos - natural sau physis natur, adic fizica, tiina care studiaz natura, realitatea fizic material): 1. n antichitate, metafizica era echivalat cu ontologia (explicat mai sus) i nsemna teoria fundamentelor, a principiilor (de exemplu la Aristotel); n epoca modern, metafizica nsemna teoria cunoaterii (de exemplu la Kant), n filosofia contemporan, metafizica nseamn analiz logic a limbajului (de exemplu la Wittgenstein); 2. n sens larg, metafizica nseamn cunoaterea prin raiune a realitilor imateriale, dincolo de realitile fizice materiale (spre exemplu Dumnezeu i sufletul); 3. parte a filosofiei care se ocup cu realitatea suprasensibil sau cu transcendentul (care este deasupra lumii reale). substan (n filosofie): 1. concept care desemneaz fie esena comun i stabil a tuturor lucrurilor, fie ceea ce exist de sine stttor, de exemplu realitatea sau lumea; 2. parte esenial, principal, constitutiv a unui lucru. exemplu: la Aristotel substana este Fiina n sine, imuabil (identic cu sine), acel tip de realitate a crei existen nu este dependent de altceva. agnosticism: concepie filozofic care neag, parial sau total, posibilitatea cunoaterii obiective a lumii, a esenei fenomenelor. exemplu: Kant a fost agnostic.
1

stil filosofic: trsturi particulare ce caracterizeaz modul de exprimare al unui filosof sau a unei opere filosofice. exemple: 1. sintetic (vizionar- constructiv): orientat ctre sistemul filosofic ce cerceteaz existena ca ntreg. ex. Thales, Pitagora, Parmenide, Heraclit, Platon, Aristotel, Descartes, Leibniz, Hegel. 2. analitic (critic) : orientat mpotriva sistemului / posibilitii de a cerceta realitatea ca ntreg; cerceteaz omul. ex. Socrate, Platon, Aristotel, Hume, Kant. gen filosofic: trsturi generale ce caracterizeaz o epoc, un curent sau o orientare filosofic. exemple: - filosofia ca iubire de nelepciune, ca aspiraie spre cunoatere (de exemplu, la presocratici, Socrate, Platon); -filosofia neleas ca metafizic, ca tiin a Fiinei (de exemplu, la Aristotel); - filosofia critic (de exemplu, la Kant); - filosofa ca viziune subiectiv (de exemplu, la Nietzsche) .a.m.d. cultura filosofic: - cultura filosofic de tip literar-artistic: - filosofia ca speculaie ultim (Aristotel, Hegel, Noica) - filosofia ca reflecie liber (Pascal, Nietzsche, Cioran) - cultura filosofic de tip tiinific: - filosofia ca form de cercetare (Wittgenstein). filosofie speculativ: 1. filosofie n care cunoaterea este obinut prin intuiie, contemplaie, meditaie; acest tip de filosofie abordeaz concepte ce depesc experiena empiric: Dumnezeu, Absolutul, Fiina, Existena .a.; 2. filosofia speculativ este fie raionalist, ntruct respinge adevrul cunoaterii prin simuri, fie mistic, atunci cnd traduce n concepte intuiii ale transcendenei, ale divinitii. filosofie critic: filosofie care cerceteaz limitele cunoaterii; filosofia de acest gen este un act reflexiv al crui el este stabilirea domeniului propriu intelectului. filozofia lingvistic: 1.filosofie care urmrete determinarea limitelor limbajului, a funciilor i operaiilor logice; 2. activitate de clarificare a limbajului, de determinare logic a acestuia. transcenden: care este deasupra lumii reale, care se gsete dincolo de orice experien posibil, care este inaccesibil cunoaterii bazate pe experien, care ntrece limitele realitii (de exemplu, Dumnezeu). speculaie (n filosofie): a iscodi, a cerceta, cu mijloace specifice de cunoatere precum intuiia, meditaia, contemplaia sau rugciunea anumite problerme care te preocup; cuvntul speculaie avea la origini, n antichitate, un sens militar: specula post de observare pe nlimi sau speculator iscoad, cerceta. intuiie (lat. intuitio contemplare, nemijlocit, imediat): capacitatea gndirii de a descoperi nemijlocit i imediat / n mod spontan esena unei probleme; descoperire brusc, neateptat, a unui adevr, a unei soluii; form de cunoatere imediat a adevrului pe baza experienei i a cunotinelor achiziionate anterior, fr raionamente logice preliminare.