1.

NOłIUNI DE MERCEOLOGIE

1.1. Obiectul de studiu al merceologiei

Se apreciază că interesul pentru studierea

mărfurilor, în condiŃii moderne, apare din a doua jumătate
a secolului XX, datorită faptului că produsele sunt tot mai
complexe, iar succesiunea lor tot mai dinamică.
Asemenea tendinŃe au condus la o evoluŃie rapidă a
merceologiei, ca ştiinŃă despre mărfuri, care, în condiŃii
de modernitate, presupune o abordare multidirecŃională, o
viziune integratoare şi, desigur, concepte, instrumente şi
metode noi de investigare.
În acest sens, putem spune că merceologia reuneşte
aspecte tehnico-economice, sociale şi ecologice, legate de
producerea, comercializarea şi folosirea produselor
vândute. Din punct de vedere etimologic, merceologia
reuneşte două noŃiuni de origini diferite: merx, adică

5
marfă în limba latină şi logos care, în greacă, înseamnă
studiu, cunoaştere, ştiinŃă.
Prin urmare, merceologia studiază mărfurile în
toate etapele circuitului lor fizic; mai exact, de la
producere (ori de la producător) până la cel care le
utilizează (consumatorul). Desigur, intervalul de studiu al
mărfurilor poate fi mai larg, dacă cercetarea lor se extinde
în fazele pre şi post-existenŃiale ale produsului devenit
marfă, prin atribuirea unor valori de întrebuinŃare.
Putem vorbi, după unii specialişti1, de următoarele
etape ale existenŃei mărfurilor: 1) etapa de proiectare
(faza de proiectare) ce furnizează date despre calitatea
proiectelor, documentaŃiilor, creativităŃii etc; 2) etapa de
fabricaŃie, care presupune analiza materiilor prime,
proceselor tehnologice, performanŃelor, costurilor etc; 3)
etapa transportului, referitoare la mijloace de transport,
ambalaje, corelaŃii de genul: produs-ambalaj-mijloc de
transport etc; 4) etapa stocării ce permite concluzii asupra
oportunităŃii spaŃiilor de depozitare, factorilor de mediu,
procedurilor de stocare, interferenŃelor cu alte produse
stocate în acelaşi loc etc; 5) etapa utilizării efective,
menită să ofere date privind modul cum produsul răspunde
cerinŃelor de consum, regulilor de folosire şi manipulare,
gradului de fiabilitate şi mentenabilitate, siguranŃei în

1
Pop, Cecilia, Merceologie generală, Editura Junimea, Iaşi, 2002
6
exploatare ş.a.; 6) etapa postconsum, în care se studiază
efectele asupra sănătăŃii omului şi a mediului, evident
după consumul anumitor produse, furnizate ca marfă;
deci, dobândite prin schimburi de echivalenŃe.
Se poate spune, având în vedere cele spuse, că
merceologia, ca ştiinŃă a mărfurilor, studiază calitatea
acestora din punctul de vedere al evoluŃie sociale; adică, în
strânsă legătură cu trebuinŃele oamenilor, fireşte într-o
manieră sistematică şi, desigur, Ńinând seama de
determinanŃii săi.
Valoarea unui produs, din această perspectivă, este
dată de cel puŃin trei aspecte; acestea sunt: valoarea de
întrebuinŃare a mărfurilor, care presupune satisfacerea
unor cerinŃe, funcŃii etc.; valoarea estetică a mărfurilor,
unde intervin elemente de genul: forma produsului,
desenul, linia, ornamentul, stilul, culoarea, simetria,
proporŃia, armonia, contrastul, asigurând astfel
satisfacerea consumatorului din punct de vedere
psihologic şi estetic; valoarea de schimb a mărfurilor,
ceea ce înseamnă că un produs, datorită calităŃii sale,
poate fi schimbat sau înlocuit cu un altul.
Mărfuri pot fi considerate şi serviciile care, în
fond, sunt rezultate ale activităŃii umane ce determină
efecte benefice şi, evident, satisfac unele cerinŃe sociale.
Se cuvine menŃionat, între altele, că serviciile prestate nu
se concretizează în bunuri materiale, ci se manifestă ca
7
faze şi activităŃi ale unor produse de consum ori de
producŃie, care au loc anterior, paralel sau după crearea
produsului finit.
Nu întâmplător, cu alte cuvinte, serviciile se mai
numesc mărfuri invizibile, iar activitatea de
comercializare a acestora – comerŃ invizibil.

1.2. EvoluŃia merceologiei

Merceologia, evident ca ştiinŃă a mărfurilor, a

evoluat în mod permanent, atât în formă, cât şi în conŃinut.
Şi, de aici, până la domeniul de promovare a mărfurilor,
prin calitatea şi estetica lor, nu a mai fost decât un pas.
Istoriceşte, putem considera că nevoia cunoaşterii
mărfurilor s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, odată
cu apariŃia schimbului în natură, când se impune nevoia de
cunoaştere a produselor propuse acestor incipiente
categorii de tranzacŃii. ApariŃia banilor, însă, ca echivalent
general de schimb, a dat naştere, timpuriu, comerŃului
propriu-zis, iar nevoia de cunoaştere a mărfurilor a devenit
o condiŃie a domeniului.
De exemplu, necesitatea cunoaşterii mărfurilor este
vădită la mesopotanieni, perşi, egipteni, polinezi şi alŃii. În

8
acest sens, „Codul lui Hamurabi”2, suveran al regatului
babilonian(1742-1749 î.H.), „Legea fiscală a lui Palmirey”
etc stau mărturii peste timp.
Tot la fel, grecii şi romanii au avut, în organizarea
şi dezvoltarea comerŃului, contribuŃii importante,
elaborând structuri de mărfuri, concepte de măsurare şi
apreciere a valorii acestora.
Perioada Renaşterii va aduce, în domeniul
comerŃului, cunoştinŃe sistematice care vor fi dezvoltate
mai târziu; respectiv, în secolele XVII şi XVIII.
Mergând pe firul exemplelor, specialiştii apreciază,
că Leonardo da Vinci, la timpul său, a pus bazele unor
concepte care sunt valabile şi în zilele noastre, în
domeniul merceologiei, legate de proporŃii, reprezentarea
obiectelor, luminilor, culorilor, fiind considerat, în acelaşi
timp, un precursor al metodelor organoleptice de cercetare
primară a mărfurilor alimentare.
În secolele XVI şi XVII, contribuŃii importante, în
cunoaşterea mărfurilor, au avut Galileo Galilei (1564-
1642), ca fizician şi astronom recunoscut, precum şi
Giordano Bruno (1548-1600), ca filozof al Renaşterii
italiene. Aceştia au pus chiar bazele unor metode
ştiinŃifice de cercetare a mărfurilor. Galileo Galilei, de
exemplu, ca întemeietor al mecanicii clasice şi al
2
Cel mai vechi cod de legi cunoscut până astăzi, care numără 282 de
articole de drept civil, penal şi comercial.
9
metodelor experimentale de cercetare a sugerat aplicarea
matematicii şi a experimentelor, în cunoaşterea mărfurilor,
ceea ce este echivalent cu introducerea preciziei în
activitatea de cercetare universală.
Şi la noi, cărturarul Dimitrie Cantemir(1673-1723),
Domn al Moldovei, pentru scurtă vreme (1710-1711), în
lucrarea „Descriptio Moldaviae”a înserat şi unele aspecte
privind mărfurile şi comerŃul acestei provincii româneşti.
Dar, absolut importantă este apariŃia lucrării lui Johann
Beckmann (1739-1811), considerat părintele şcolii
germane de merceologie, domeniu pe care astfel îl
consacră de-a pururi ca ştiinŃă, pe care o va numi „ramura
de cunoaştere a mărfurilor”. El a materializat, prin opera
sa („Curs pregătitor de merceologie”), trecerea de la
practica simplă, empirică (a merceologiei), la o disciplină
ştiinŃifică, pretabilă cercetării, sistematizării şi studiului
teoretic al mărfurilor.
Tratatul său, apărut între 1793-1800, dar şi alte
lucrări, aparŃin revoluŃiei industriale şi principalelor
momente ale mişcării iluministe, la scară nu doar
germană, ci de-a dreptul europeană. Desigur, după cel de-
al doilea război mondial, merceologia va cunoaşte mari
dezvoltări, mari salturi calitative, fiind în măsură „să
analizeze fluxurile materiale şi energetice ale ciclurilor

10
productive”3, având în vedere ca bilanŃurile materiale, în
această perioadă, vor conduce la comparaŃii între diferitele
procese de producŃie şi la selecŃionarea celei mai optime
variante de proces pentru acelaşi produs.
Începe, în acelaşi timp, să se vorbească despre
anumite paralele, realizate, între valoarea nutritivă
(calorică, proteică etc.) şi valoarea economică a
produselor; de asemenea, se vor face corelaŃii cu ceea ce
unii specialişti numesc „tehnologie socială” care, între
altele, pun în relaŃie directă modul cum rezolvă
tehnologiile nu doar problemele economice şi comerciale,
ci şi pe cele sociale şi umane, atenŃia fiind concentrată,
permanent, asupra mediului şi folosirii materiilor prime.
În Ńara noastră, domeniul merceologiei se
evidenŃiază prin apariŃia primelor şcoli comerciale la
Bucureşti(1864) şi GalaŃi (1865). Precursori ai
domeniului, la scara naŃională, sunt consideraŃi N.
Mallian, cu lucrarea „CunoştinŃa mărfurilor” (1879) şi
Arsene Vlaicu cu „Merceologie şi tehnologie” (1895).
Lucrările vor surprinde magistral esenŃa domeniului, din
punctul de vedere al conŃinutului; de exemplu, Arsene
Vlaicu, definind merceologia, arată că ea reprezintă
„studiul originii produselor, a proprietăŃilor esenŃiale
fizice şi chimice, a indiciilor de veritabilitate şi bunătate,

3
Pop, Cecilia, Merceologie generală, Editura Junimea, Iaşi, 2007
11
precum şi a mijloacelor de a stabili aceste calităŃi şi de a
descoperi alteraŃiunile şi falsificaŃiunile mărfurilor”, ceea
ce înseamnă că lucrarea acestui profesor (Merceologia şi
Tehnologia pentru şcolile comerciale, profesionale şi
studiu privat), apărută la Tipografia Archidiecesara din
Sibiu, este deosebit de înaintată pentru acele timpuri,
esenŃa ei fiind valabilă şi în prezent.
Amploarea pe care o va lua, în România, producŃia
de mărfuri, va genera creşterea numărului de şcoli
comerciale, la începutul secolului trecut, ba chiar
înfiinŃarea unui învăŃământ universitar la Bucureşti,
precum Academia de Înalte Studii Comerciale şi
Industriale (1913), la Cluj în 1920 şi, evident, la Iaşi (în
1948) unde s-a predat „Studiul mărfurilor” (deci
merceologia), ca materie de bază, deci fundamentală4.
ImportanŃa domeniului, în timp, va fi marcată şi de
înfiinŃarea în Japonia, Austria, Belgia, ElveŃia, Italia,
Polonia, Germania, Israel, România (abia în 1990), a unor
societăŃi naŃionale de merceologie.
Din 1975, lucru aşteptat de altfel, la Viena
funcŃionează AsociaŃia InternaŃională de Merceologie,
ceea ce demonstrează importanŃa domeniului şi
dezvoltarea sa continuă, având în vedere interesul
comunităŃilor de pe toate meridianele, de a lupta împotriva

4
Ibidem
12
contrafacerii produselor; deci, în apărarea sănătăŃii şi a
ocrotirii consumatorului.
De asemenea, numărul publicaŃiilor de profil,
apărute în Germania, S.U.A., Japonia, Italia etc, ca şi
manifestările internaŃionale de prestigiu, organizate în
Europa, consacră definitiv importanŃa merceologiei pentru
viaŃa social-economică a tuturor Ńărilor din lume.
O dovadă o constituie, de altfel, învăŃământul
merceologic, desfăşurat în unele Ńări din lume, la nivel
preuniversitar, universitar şi postuniversitar în cadrul unor
importante forme şi specializări. Astfel, în învăŃământul
de stat şi privat din România, la facultăŃile cu specializări
în merceologie sau managementul calităŃii, precum şi în
alte domenii compatibile cu mişcarea mărfurilor (de
exemplu, Economia ComerŃului, Turismului şi
Serviciilor), sunt predate materii privind merceologia
generală şi cea de profil; respectiv, merceologia
produselor alimentare, merceologia mărfurilor
industriale şi altele, dar şi o serie de discipline
complementare, cum ar fi expertizele merceologice,
informatica merceologică, estetica mărfurilor,
managementul calităŃii etc, toate acestea cunoscând o
amploare deosebită în condiŃiile economiei de piaŃă şi a
integrării noastre europene, dar şi a eradicării problemelor
de mediu, la care merceologia este permanent conectată.

13
 Prin urmare, merceologia este o disciplină
fundamentală în pregătirea economiştilor, indiferent de
profilul în care vor activa (industrial, agrar, turistic,
comercial etc).

1.3. InterferenŃele merceologiei cu alte ştiinŃe

Categoric Merceologia este o disciplină de graniŃă;

ea are, prin natura sa, un pronunŃat caracter tehnico-
economic şi social. De aceea în conŃinutul său se regăsesc
cunoştinŃe din mai multe discipline.
Dintre materiile cu care merceologia are legături
(conexiuni) clasice, amintim: tehnologia, fizica, chimia,
matematica, economia, ştiinŃele medicale, geografia,
biologia (microbiologia, fitopatologia etc.), dreptul,
managementul, marketingul, informatica economică
ş.a.
Conexiunile merceologiei cu tehnologia au la bază
natura raporturilor producŃie-consum şi produs-necesitate.
Între altele, tehnologia oferă merceologiei
cunoştinŃe tehnice, referitoare la metamorfoza pe care o
suferă materiile prime, pentru a lua forma şi consistenŃa
produselor finite, destinate comerŃului; deci, consumurilor
generale şi speciale.

14
 În ultimul timp, la limita merceologiei cu
tehnologia, au apărut noi concepte, sisteme şi metode de
analiză. Unele dintre acestea au generat noi discipline,
precum: ingineria valorii, analiza valorii, calimetria,
metrologia, standardizarea.
Conexiunile cu matematica şi statistica asigură
cunoaşterea mărfurilor prin folosirea unor tehnici de
măsurare şi calculare a unor parametri, caracteristici
fiecărui grup de mărfuri. Cât priveşte geometria, ca
ramură a matematicii, în analiza mărfurilor, se regăseşte,
prin elementele sale, în construcŃia şi forma produselor. În
proporŃiile folosite şi desigur, în designul industrial; mai
exact, în estetica produselor de acest ordin.
Informatica, la rândul său, pune la dispoziŃia
merceologiei date privind cercetarea cibernetică,
cercetarea sistemică şi date privind codificarea mărfurilor.
Se mai poate aprecia că informatica, în cercetarea
merceologică a mărfurilor, a pus la dispoziŃie metode şi
instrumente, aparatura necesară unei întreprinderi de acest
fel.
Elemente utile oferă, merceologiei, ştiinŃele
medicale, cu privire la complexitatea organismului uman
şi, desigur, referitor la calitatea mărfurilor destinate
consumurilor alimentare şi a celor care vizează buna
gospodărire a locuinŃelor, cum ar fi unele produse chimice
sau electronice, ce pot influenŃa sănătatea utilizatorilor.
15
Este locul să amintim că ştiinŃele medicale furnizează şi
cunoştinŃe de psihologie, folosite în definirea şi analiza
deciziei de cumpărare pe diferite niveluri de satisfacŃie.
În cercetarea sau stabilirea provenienŃei unor
mărfuri, geografia şi istoria pun la îndemâna
merceologiei date privind răspândirea unor consumuri,
existenŃa unor tradiŃii de utilizare, gradul de penetrare a
pieŃelor internaŃionale, care permit legături şi concluzii
importante între arealul de asimilare şi provenienŃa
mărfurilor.
Dreptul şi legislaŃia oferă date privind
reglementarea circulaŃiei mărfurilor în anumite spaŃii
geografice (Ńări, regiuni economice, etc.). Dreptul, în
special, pune la dispoziŃia merceologiei metode de
interpretare a legilor şi permite diferenŃieri, privind
regimul mărfurilor dintr-o Ńară sau continent (ori de la o
regiune economică la alta), în funcŃie şi de mentalităŃile
manifestate în anumite zone.
Conexiuni are merceologia şi cu lingvistica, care,
fireşte, îi furnizează terminologii specifice în baza cărora
mărfurile pot circula unitar, desigur într-un mediu propice
mondializării comerŃului. Astfel stând lucrurile,
merceologia are un caracter multidisciplinar şi
interdisciplinar.
InterferenŃa merceologiei cu alte ştiinŃe este diferită
ca proporŃii şi, nu de puŃine ori, impresionantă (tabelul 1).
16
 Tabelul 1 –Gradul de interferenŃă a merceologiei cu
alte ştiinŃe
Gradul de
Nr.
Conexiunea interferenŃă ObservaŃii
crt.
(%)
1 Drept 8 Gradul de interferenŃă
2 ŞtiinŃe economice 25 creşte funcŃie de caracterul
3 ŞtiinŃe naturale şi mai mult sau mai puŃin
33 fundamental al disciplinelor
tehnologice
4 Alte ştiinŃe 34 de legătură (conexiune)
Sursa: Pop, Cecilia, Merceologie generală, Editura Junimea, Iaşi, 2002

Prin urmare, cu cât conexiunile cu merceologia se

îndepărtează de ştiinŃele fundamentale (chimie, fizică,
biologie, matematică etc.), cu atât gradul de interferenŃă
este mai redus (cazul ştiinŃelor economice şi, evident, al
dreptului, redate în tabelul de mai sus). Nu întâmplător, se
compară şi astăzi interferenŃele merceologiei cu un arbore
ale cărui rădăcini reprezintă ştiinŃele fundamentale, mai
sus amintite.

1.4. Metode folosite în cercetarea

merceologiei

Întrucât produsele sunt considerate un autentic

sistem de structuri şi funcŃii, merceologia foloseşte, în
cercetările sale, trei importante principii; 1) concordanŃa
17
dintre necesitate şi produsul realizat în condiŃii de
eficienŃă economică; 2) integrarea rezultatelor parŃiale
într-un sistem logic, ştiinŃific, în vederea aprecierii calităŃii
întregului; 3) completarea reciprocă a metodelor pentru
obŃinerea unui rezultat cât mai concludent, referitor la
calitatea produsului.
Potrivit literaturii în domeniu, metodele de
cercetare, pe care le utilizează merceologia, se împart în
trei grupe; respectiv, în metode generale, metode clasice şi
metode moderne, toate vizând ordinea temporală în care
au apărut.

1.4.1. Metodele generale

Acest grup de metode, folosite în merceologie,

cuprinde: metoda inductivă, metoda deductivă, metoda
analizei şi sintezei, metode bazate pe matematică şi
informatică, metode statistice.
Metoda inductivă vizează stabilirea unor
conexiuni cauzate între datele acumulate în timp, pornind
de la particular către general. Este aplicată în elaborarea
prognozelor şi strategiilor, pe timp scurt, mediu şi lung.
Metoda deductivă se referă la tehnici care,
analizând aspecte generale ale mărfurilor, conduc la
cunoaşterea unor aspecte particulare. Ştiind, de exemplu,
condiŃiile de microclimat dintr-un spaŃiu de depozitare, se
18
pot deduce modificările ce ar putea să survină, în
momentul păstrării, la unele produse, cum ar fi cele de
origine agricolă.
Metoda analizei şi sintezei care, aşa cum este
intitulată se referă la două aspecte; astfel, analiza constă
în descompunerea unui sistem, produs, concept (în părŃi
componente) şi studierea, individuală, a fiecărui element
rezultat. Desigur, o astfel de operaŃiune se poate realiza
mental sau de facto; respectiv, (în laborator), atunci când
se analizează un aparat (de exemplu, electro-casnic) ori un
alt produs industrial sau de altă natură, cum ar fi un
aliment ori un produs chimic (medicamente, detergenŃi
etc), în vederea cunoaşterii compoziŃiei şi, implicit, unele
aspecte privind gradul de periculozitate, de nocivitate sau
de rezistenŃă materială a produsului, dar şi unele aspecte
economice, cum ar fi, de exemplu, preŃul de cost, justificat
sau nu prin conŃinutul mărfii prin aportul fiecărui element
ce alcătuieşte produsul analizat. Cât priveşte sinteza,
aceasta funcŃionează, ca principiu, în opoziŃie cu analiza
produsului.
Cu alte cuvinte, prin sinteză se reconstituie un
sistem, obiect, produs, concept etc, evident după o
prealabilă demontare materială sau mentală a acestora.
Astfel, sinteza va înlesni cunoaşterea corelaŃiilor dintre
componente, menite să asigure calitatea întregului.

19
 Sinteza are o largă aplicare în cazul produselor a
căror structură reprezintă un interes deosebit (diferite
produse farmaceutice, fibre textile, alimente etc.).
Metodele bazate pe matematică şi informatică
conduc, în ştiinŃa mărfurilor, la explicarea unor fenomene,
cum ar fi cele privind uzura morală a produselor
industriale şi la optimizarea calităŃii produselor (şi
serviciilor); de remarcat, că, acest grup de metode, în
prezent, formează o disciplină distinctă sub numele de
calimetrie (măsurarea calităŃii).
Metodele statistice sunt folosite în prelucrarea,
analizarea şi interpretarea rezultatelor. Ele au avantajul că
generalizează datele şi concluziile de la nivelul
eşantionului la cel privind lotul de produse cercetat.

1.4.2. Metode clasice

În această grupă sunt reunite metodele

psihosenzoriale, tipologice şi experimentale, pe care le
descriem mai jos, evident pe categorii.
Metodele psihosenzoriale (organoleptice)sunt cele
care conduc la cercetarea mărfurilor pe baza folosirii
simŃurilor umane, acestea având rolul de a culege date, ce
se prelucrează la nivelul creierului uman.
Astfel de analize furnizează, analizatorului,
informaŃii despre formă, culoare, mărime, gust, miros,
20
prospeŃime, aspect exterior, stadiul de degradare etc,
caracteristici indispensabile produselor alimentare,
cosmetice şi de parfumerie destinate activităŃilor
comerciale.
În ultima perioadă, metodele senzoriale
(psihosenzoriale) s-au dezvoltat şi perfecŃionat mult,
alcătuind un domeniu distinct în literatura aferentă,
denumit „senzorica”.
Metoda tipologică constă în alcătuirea unei scheme
de referinŃă, la care se folosesc date de observaŃie, pentru
o gamă sortimentală de mărfuri, ca şi pentru o generaŃie de
produse (de exemplu, computerele dintr-o anumită
generaŃie), pe baza căreia se stabilesc tipurile produsului
analizat.
Metodele experimentale presupun experimente
(analize, testări, simulări, măsurători etc), în condiŃii
prestabilite. Acestea sunt menite să evalueze comportarea
produsului în condiŃii de utilizare(motoare, utilaje
hidraulice etc. testate pe simulatoare, bancuri de rodaj
ş.a..). Spre deosebire de analiza tipologică, metodele
experimentale sunt deosebit de costisitoare deoarece
presupun echipamente, proceduri riguroase şi un personal
bine calificat, cu potenŃial de cercetare.
În grupul metodelor experimentale este inclusă şi
analiza merceologică; respectiv, analiza (merceologică)

21
structurală, funcŃională şi comparativă, dependente de
laborator.
Prima, adică analiza structurală a mărfii, se
rezumă la identificarea materiei prime (sau naturii sale),
oferind posibilitatea evaluării calităŃii în funcŃie de
ponderea diferitelor componente; de exemplu,
identificarea naturii (vegetale, animale, chimice etc.)
dintr-un produs textil. Alt exemplu: identificarea
proporŃiilor de elemente nutritive dintr-un produs
alimentar.
A doua metodă, analiza funcŃională, este tot o
metodă de laborator. Ea se aplică produselor complexe, ce
presupun un grad înalt de elaborare. Metoda constă în
verificări (pe standuri de probă, în laboratoare şi
poligoane) asupra nivelului performanŃelor în timp, de
exemplu în legătură cu consumul de carburant, cu viteza
pe care o dezvoltă, cu randamentul şi fiabilitatea unei
maşini, automobil etc. Acest tip de analiză are o deosebită
importanŃă, pentru că, prin aprecierea ei, se repoziŃionează
diferitele grupe de mărfuri în domeniul de interes al
consumatorilor. Aşa se explică, în Ńările lumii (dar şi în
România), extinderea tot mai rapidă a grupei de mărfuri de
folosinŃă îndelungată, în detrimentul altor categorii.
Cât priveşte, analiza comparativă, aceasta
evidenŃiază asemănările şi deosebirile dintre două
elemente concrete sau abstracte, ceea ce permite
22
ierarhizarea produselor în funcŃie de nivelul calitativ
dobândit pe piaŃă.
În această privinŃă, un rol esenŃial îl are eficienŃa în
utilizare raportată la preŃ. O astfel de analiză este des
folosită în relaŃiile comerciale, cu toate că nu poate oferi,
totdeauna, concluziile cele mai obiective, având în vedere
că nu există încă criterii unice de evaluare şi comparare a
calităŃii. Totuşi, metoda poate fi mai obiectivă prin
utilizarea indicatorului sintetic al calităŃii şi eficienŃei
economice.
Prin extinderea sferei de influenŃă, în cercetarea
calităŃii mărfurilor, s-a creat, în acest domeniu, un sector
distinct; respectiv, cel al cercetărilor comparative.

1.4.3. Metode moderne

În această categorie sunt incluse metode care

conduc la îmbunătăŃirea calităŃii şi eficienŃei economice
a produselor (serviciilor) încă din faza de proiectare, fapt
ce le deosebeşte radical de precedentele grupe.
Sunt înserate, în cadrul acestui grup de metode:
analiza valorii, analiza morfologică şi metoda
brainstorming, pe care le prezentăm în cele ce urmează.

Analiza valorii este, de fapt, o metodă tehnico-
economică care constă în stabilirea, pentru fiecare produs
ori serviciu, a unor corelaŃii raŃionale între aportul părŃilor
23
sau al funcŃiilor (proprietăŃi, caracteristici) la utilitatea şi
costul întregului.
Metoda presupune examinarea parametrilor
funcŃionali ai produsului (serviciului) şi stabilirea
costurilor fiecărei funcŃii şi soluŃii, menite să confere
utilitate ansamblului material cu cheltuieli minime.
Noutatea, în cadrul acestei metode, constă în
producerea noŃiunii de „cost al funcŃiilor produsului”, ce
trebuie realizat cu cheltuieli cât mai mici. Această metodă,
analiza valorii, determină reducerea costurilor inutile sau
disproporŃionate ale unei părŃi din produs faŃă de aportul
lor la calitate, contribuind la sporirea calităŃii prin
optimizarea funcŃiilor esenŃiale. Este considerată, din acest
motiv, un caz particular al analizei criteriale care, prin
anii’30, a fost aplicată, pentru prima dată de inginerul F.
Porsche, cu intenŃia de a iniŃia o tehnică de analiză mono-
criterială în care criteriul unic îl constituie corelaŃia
necesară (şi suficientă) dintre valoarea funcŃiilor unui
produs, a unui proces sau serviciu şi costurile privind
realizarea acestora.
Metoda analizei valorii, aşa cum o explică unii
5
autori , se aplică în mai multe etape; acestea sunt
următoarele:

Identificarea funcŃiunilor;
5
Stăncioiu, I.;Purcărea, A.; Niculescu, C., Management Cercetare-
Dezvoltare, Editura Mondero, Bucureşti, 1993.
24

Dimensionarea tehnică a funcŃiunilor;

Dimensionarea economică a funcŃiunilor
(evaluarea costurilor fiecărei funcŃii);

Analiza cost-valoare pe mulŃimea funcŃiilor;

Eliminarea disproporŃiilor de cost şi valoare,
concomitent cu elaborarea măsurilor de
sincronizare a costurilor cu valoarea
funcŃiunilor (partea creativă a metodei);

Verificarea eficienŃei măsurilor propuse.
În Ńara noastră, analiza valorii devine metoda
standard în anul 1979.

Metoda morfologică (analiza morfologică), elaborată
de elveŃianul F.Zwickz, „examinează posibilitatea de a
realiza proiecte în premieră”6. De reŃinut că „proiect” are,
în acest context, un sens extrem de larg; practic, acest
termen se referă la tot ce poate să facă, la un moment dat,
obiectul gândirii _(produse noi, scenarii de film, creaŃii
publicitare, servicii, scrieri de orice fel, construcŃii etc).
În aplicarea acestei metode se are în vedere că orice
proiect poate să constituie un ansamblu format dintr-un
număr de subdiviziuni (elemente, subansamble etc) bine
definite, motiv pentru care, prin analiză combinatorie, îşi
propune să afle o structură corespunzătoare anumitor
criterii de optimizare; de altfel, morfologie reprezintă

6
Pop, Cecilia, Morfologie generală, Editura Junimea, Iaşi, 2002
25
termenul ce desemnează o structură în cadrul unui întreg7
(structura gramaticală, structura biologică etc). Pentru
aflarea unei structuri optime, cum presupune metoda
morfologică, se întocmesc diagrame ce oferă posibilitatea
de a inventaria toate combinaŃiile ce apar compatibile cu
intenŃia analizatorului (cu tema propusă).
Diagramele acestea, în literatură, poartă numele
autorului (diagrame Zwicky), dar mai pot fi cunoscute şi
sub denumirea de diagrame morfologice, menŃiuni
formatoare, matricea descoperirilor, cutie morfologică,
matrice morfologică, cutie structurală etc, ele fiind în
fapt, construcŃii arbitrare, realizate pe baza studierii
caracteristicilor definitorii pentru produsul analizat, în
care este inclus şi nivelul valoric şi de performanŃă al
acestuia. Realizând mai multe combinări cu elementele
cunoscute din construcŃia structurală realizată, se poate
ajunge la soluŃii conceptuale noi, după eliminarea
soluŃiilor imposibile, neviabile sau îndepărtate de interesul
urmărit.

Metoda Brainstorming, supranumită şi „asaltul
ideilor” are, drept scop, obŃinerea unui număr cât mai
mare de idei, referitoare la modul de rezolvare al unei
probleme. MulŃimea ideilor se elaborează cu scopul de a
întâlni, în structura ei, soluŃia căutată. Desigur, rezolvarea
7
Breban, Vasile, DicŃionar al limbii române contemporane,
Bucureşti, 1980.
26
poate fi găsită într-o singură idee, ca element, al mulŃimii
alcătuite, sau într-o combinaŃie de idei din structura
respectivă.
La obŃinerea mulŃimii, lucrează un grup de
specialişti, stimulaŃi mai ales printr-o atmosferă permisivă;
este vorba de o reuniune de 5-12 persoane, de profesii
diferite, pentru a nu fi încorsetate de legităŃile domeniului
studiat.
Grupul este condus de un coordonator cu rolul de a
modera şi anima şedinŃa; acesta propune tema, asupra
căreia se emit, oral (în varianta de lucru deschisă) sau în
scris (varianta de lucru închisă), opinii care pot să fie şi
contradictorii. Regula brainstormingului este de a nu
critica ideile lansate oricât ar fi ele de ciudate, de
năstruşnice, pentru a nu inhiba pe autorii lor. Evident, din
mulŃimea lor, se aleg ideile optime, realizabile.

1.5. FuncŃiile merceologiei

Cercetării mărfurilor, într-o viziune modernă, îi

revin mai multe funcŃii, aflate, între ele, într-un raport de
strictă interdependenŃă; aceste funcŃii sunt: funcŃia
economică, funcŃia socială şi funcŃia educativă.

FuncŃia economică rezidă în cunoaşterea
implicaŃiilor de natură economică, pe care le generează
27
calitatea produselor şi a serviciilor la producător
(cheltuielile de producŃie) şi la beneficiar, care pot fi
cheltuieli de funcŃionare, de întreŃinere şi reparaŃii. De
asemenea, funcŃia economică rezidă în optimizarea
calităŃii mărfurilor (în raport de costurile de fabricaŃie şi
de cheltuielile de comercializare şi utilizare), contribuind
astfel la realizarea de produse utile şi rentabile, precum şi
în necesitatea de optimizare a gamei sortimentale de
mărfuri, pe baza corelării criteriilor de calitate, economice
(care pot fi consumul de materii prime şi energetice) şi
sociale (ecologice, ergonomice etc), Ńinând cont de
variaŃia cererii şi ofertei.

Prin urmare, funcŃia economică a merceologiei
este pusă în evidenŃă de necesităŃi generate de o serie de
aspecte economice, care conduc fie la creşterea
consumului, fie la creşterea profitabilităŃii activităŃilor
comerciale sau la diversificarea produselor în condiŃii de
optimizare.

FuncŃia socială a merceologiei este evidenŃiată
prin cercetarea proprietăŃilor ce influenŃează starea de
sănătate a oamenilor, nivelul de civilizaŃie şi cultură,
precum şi nivelul de trai al majorităŃii sociale.

FuncŃia educativă a merceologiei se
concretizează în creşterea competenŃei producătorilor, a
celor care comercializează produsele, dar şi a
consumatorilor prin cunoaşterea corelaŃiilor structurale,
28
funcŃionale şi calitative ale mărfurilor, fapt ce se reflectă
în promovarea produselor moderne în consum şi în crearea
de noi sortimente, capabile să acopere o arie cât mai mare
de trebuinŃe.

29
 2. PROPRIETĂłI GENERALE ALE
MĂRFURILOR

Prin sintagma „proprietăŃi ale mărfurilor”

înŃelegem însuşiri, caracteristici şi atribuŃii ale produselor
(supuse vânzării) care conferă acestora utilitate în consum;
respectiv, posibilitatea de a satisface trebuinŃe, manifestate
din partea consumatorilor.
În studierea acestor proprietăŃi, specialiştii în
domeniul merceologiei şi comerŃului în general constituie
factori importanŃi de armonizare a relaŃiilor dintre om şi
tehnică, printr-o judicioasă activitate de informare şi
instruire a consumatorilor, precum şi printr-o judicioasă
colaborare cu producătorii în sensul umanizării
elementelor tehnice care compun, în mare măsură, oferta
contemporană.

30
 2.1. Tipologia proprietăŃilor mărfurilor

În funcŃie de mai multe criterii, proprietăŃile

mărfurilor se pot grupa8 astfel:
a) După relaŃia cu marfa, proprietăŃile mărfii pot
fi:
- intrinseci (proprii mărfii), adică sunt proprietăŃi
legate de natura materiei constitutive (structura, masa
specifică, compoziŃia chimică);
- extrinseci, respectiv proprietăŃi atribuite mărfii;
mai exact, consideraŃii (simboluri), categorii economice
(preŃ) etc, care sunt proprietăŃi specifice mărfurilor
tangibile;
b) După natura lor, proprietăŃile mărfii sunt:
- proprietăŃi fizice generale (structura, masa
specifică, dimensiunile);
- proprietăŃi fizice speciale (mecanice, electrice,
optice, piretice etc);
- proprietăŃi chimice (potenŃialul activ,
compoziŃia chimică);
- proprietăŃi biologice (potenŃial vital, toleranŃă
biologică bacteriană, microbiană, fungică etc);

8
Olaru, Marieta; Schileru, Ion; Pamfile, Rodica; Purcărea, Anca;
Negrea, Mihai; Atanase, Anca; Stancu, C., Fundamentele ştiinŃei
mărfurilor, Editura Economică, Bucureşti, 2001

31
 - proprietăŃi ergonomice (confortabilitate,
silenŃiozitate, manevrabilitate);
- proprietăŃi ecologice (potenŃial poluant,
caracter autodegradabil);
- proprietăŃi economice (caracterul preŃului).
c) După nivelul de relevanŃă asupra calităŃii
mărfii, distingem:
- proprietăŃi majorare (critice);
- proprietăŃi importante;
- proprietăŃi minore.
Categoric, proprietăŃile majore (critice) determină
funcŃia dominantă a mărfurilor (produsului supus
vânzării), în timp ce lipsa acestora (sau diminuarea lor)
conduce la suprimarea sau reducerea utilităŃii bunului
comercial. Exemplu: prospeŃimea la produsele alimentare
(la fel, culoarea), etanşeitatea îmbinărilor la articolele
pneumatice sau la vasele de bucătărie, autenticitatea în
cazul informaŃiilor etc.
Despre proprietăŃile importante se afirmă că sunt
mai numeroase, ponderea însemnătăŃii lor fiind relativ
apropiată de ponderea frecvenŃei. În schimb, proprietăŃile
minore au ponderea frecvenŃei superioară ponderii
importanŃei şi influenŃează, în mod exclusiv, utilitatea
variabilă a mărfii.
d) După modalitatea de apreciere şi măsurare,
putem vorbi despre:
32
 - proprietăŃi care se apreciază prin simŃurile
noastre (organoleptice sau senzoriale);
- proprietăŃi măsurabile direct sau indirect prin
intermediul unor instrumente, aparate etc.
Evaluarea (aprecierea) proprietăŃilor organo-
leptice sau senzoriale are la bază experienŃa personală,
dobândită de sistemele umane de relaŃionare cu obiectele
şi mediul ce ne înconjoară. Se poate spune, despre aceste
sisteme umane de relaŃionare, că deŃin, graŃie excitării
simŃurilor, un fond informaŃional biologic, precum şi un
fond informaŃional-cultural, ambele dobândite prin
învăŃare, prin experienŃa acumulată în contactul cu
anumite produse, substanŃe şi manifestări ale mediului.
ExperienŃa fiind personală, chiar şi la specialişti se
poate vorbi de un subiectivism, mai mult ori mai puŃin
relativ, în aprecierea proprietăŃilor organoleptice sau
senzoriale, întrucât oamenii nu pot avea, în acelaşi timp (şi
în persoane diferite), un fond identic informaŃional
biologic şi, cu atât mai mult, un fond informaŃional
cultural, format din aceleaşi elemente; de aici, diferenŃele
care pot să apară în procesul de apreciere, accentuat
adesea de numeroşi factori controlabili (condiŃiile de
mediu în spaŃiul de evaluare, de exemplu) sau
necontrolabili, dacă luăm în calcul, de pildă, starea
biologică a operatorilor desemnaŃi. De notat, că, în
evaluarea proprietăŃilor senzoriale, factorul psihic joacă un
33
rol deosebit; de aceea, proprietăŃile organoleptice
(senzoriale) se întâlnesc adesea şi sub denumirea de
proprietăŃi psihosenzoriale.
Referitor la proprietăŃile măsurabile, apreciate
prin procese de evaluare sprijinite pe măsurători,
menŃionăm că ele sunt, în fapt, proprietăŃi intrinseci,
motiv pentru care constituie, în mai toate cazurile,
caracteristici bine definite ale mărfii, deoarece utilizează
date furnizate de un instrumentar tehnic adecvat, bine
etalonat, lipsite de erori sau cu erori care tind vizibil către
zero, având în vedere că obiectivitatea nu este, nici în
aceste cazuri, absolută. Şi nu este, pentru că, în
măsurătorile respective, pot interveni: nerespectarea unor
condiŃii de determinare, care pot să se refere atât la marfă
(prescripŃiile de condiŃionare), cât şi la aparatul utilizat
(respectarea clasei de precizie, reglarea corectă, etalonarea
eronată etc).
Desigur, obiectivitatea poate fi alterată şi datorită
operatorului care, din motive diverse (grabă, condiŃii de
lucru inadecvate etc) poate citi incorect datele furnizate de
instrumente şi aparate ori poate să folosească fie incorect,
fie în mod eronat, metodologiile de calcul.
e) După modul de exprimare a nivelului
proprietăŃii, deosebim:
- proprietăŃi exprimabile noŃional;
- proprietăŃi exprimabile cifric.
34
 În general, proprietăŃile exprimabile noŃional, sunt
cele evaluate senzorial. Exprimarea nivelurilor proprietăŃii
se face prin termeni ce exprimă evaluări graduale,
respectiv, prin adjective şi adverbe (cu gradele lor de
comparaŃie), care, de regulă, permit deosebiri nete,
tranşante. NoŃional se pot exprima proprietăŃile cromatice
(nuanŃe reale, deschise, închise, medii, tonuri de culoare
etc), gustative, olfactive ş.a. Sunt folosite, uneori, expresii
cu rol de adjectiv: dulce, amărui, acru etc; alteori, se
folosesc perechi de adjective, precum: dulce-acrişor;
dulce-amărui etc.
Exprimarea cifrică presupune, totdeauna, operaŃiuni
de măsurare; de exemplu: 7,8 g/cm3 – masa specifică a
firului; 100 cm – lungimea unei piese; D = 560, lungimea
de undă a unui fascicul de lumină monocromatic etc.
Desigur, exprimările cifrice absolute, în ceea ce priveşte
proprietatea mărfii, pot fi întâlnite şi sub formă de
intervale, cum ar fi: 7-14 mg/l, dar şi de limită inferioară
(cel puŃin 1,2oC) sau de limită superioară (cel mult 3,9 g/l
sau de maximum 3 g/100 cm3). Altfel spus, proprietăŃilor
mărfii le sunt asociate mărimi fizice consacrate, obŃinute
prin măsurare, în vederea protecŃiei de bunuri, precum şi a
caracterizării şi evaluării acestora.

35
 2.2. Măsurare a caracteristicilor fizice

Desigur, determinarea mărimii proprietăŃilor mărfii

constituie o necesitate nu doar pentru sectorul producŃiei
materiale, ci şi pentru activitatea de comercializare, în
vederea satisfacerii cât mai depline a consumatorului cu
bunuri din cele mai diverse. Pentru realizarea acestor
măsurători (a caracteristicilor fizice) este importantă
cunoaşterea sistemelor de unităŃi de măsură, la baza cărora
se află unităŃi fundamentale independente, definite de un
organism internaŃional specializat; mai exact, de
ConferinŃa Generală de Măsuri şi UnităŃi.
Dintre aceste sisteme de unităŃi de măsură, cel mai
important este Sistemul InternaŃional (SI), acceptat în
prezent de marea majoritate a Ńărilor. În România, SI a fost
adoptat, ca sistem de măsură legal şi obligatoriu în anul
1961. Mărimile care compun Sistemul InternaŃional sunt
cele prezentate în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1. - Mărimi şi unităŃi fundamentale în SI
Nr. Mărimea Denumirea Simbolul
crt. fundamentală unităŃii
1 Lungimea Metrul m
2 Timpul Secunda s
3 Masa Kilogramul kg
4 Intensitatea curentului electric Amperul a
5 Temperatura Kelvinul k
6 Cantitate de materiale Molul mol
7 Intensitate luminoasă candela cd

36
 În diverse domenii, în afara SI se foloseşte sistemul
MKSA; respectiv, metru, kilogram, secundă, amper. Dar
şi sistemul tehnic MkgfS, adică metru, kilogram-forŃă,
secundă, sistemul electrostatic sau sistemul
electromagnetic CGS (centimetru, gram, secundă).
În SI fiecare din componentele fundamentale,
exceptând Kg, se definesc în raport de procese şi
fenomene mai stabil şi mai obiectiv măsurabile, pentru a
se realiza un cât mai riguros control asupra fiecăreia dintre
unităŃile definite.
Mărimile fundamentale, care alcătuiesc SI, se
definesc după cum urmează: 1 metru este lungimea
traseului pe care îl străbate lumina în vid într-un interval
de timp de 1/299792458 secunde; 1 secundă este de
9192631770 ori perioada de radiaŃie corespunzătoare
trecerii între două niveluri hiperfine ale stării
fundamentale a nuclidului 133 Cs; 1 kilogram este masa
prototipului internaŃional de kilogram; 1 amper reprezintă
intensitatea unui curent electric constant în timp, care,
străbătând doi conductori rectilinii, infinit de lungi,, cu
secŃiunea circulară neglijabil de mică, situaŃi în vid la 1 m
distanŃă unul de altul, produce între aceştia o forŃă de 2.10-
7
newtoni; 1 kelvin este egal cu a 272,16-a parte din
temperatura termodinamică a punctului triplu al apei; 1
mol este cantitatea de substanŃă a unui sistem care constă
din atâtea particule individuale, câŃi atomi sunt în 0,012 kg
37
de 12 C; 1 candelă reprezintă intensitatea luminoasă pe o
anumită direcŃie a unui izvor luminos care emite radiaŃie
monocromatică cu frecvenŃa de 540 THz şi a cărei putere
radiantă, pe această direcŃie, este de 1/683 W/sr.
MenŃionăm că de precizia cu care sunt realizate
etaloanele fundamentale depinde precizia fabricaŃiei
produselor tehnice.

2.3. Principalele proprietăŃi fizice generale

Între proprietăŃile fizice generale, mai importante

sunt izotropia/anizotropia, nivelul de omogenitate, starea
de agregare, structura materiei, masa (specifică), sorbŃia,
conductibilitatea, căldura specifică ş.a., pe care le
prezentăm în rândurile ce urmează:
a) Izotropia/anizotropia se referă la unitatea de
comportament a unei structuri, în funcŃie de direcŃia de
raportare din masa ei. Cu alte cuvinte, sunt izotrope
structurile care au proprietăŃi fizice independente de
direcŃia de referinŃă. Un asemenea comportament îl au
toate gazele şi majoritate lichidelor cu excepŃia cristalelor
lichide şi a sticlelor. De asemenea, anizotrope sunt toate
cristalele(solide cristaline) care dispun de proprietăŃi,
precum: duritate, clivabilitate etc, cu valori diferite şi
direcŃii variabile în masa cristalului.
38
 Etimologic, izotropia/anizotropia vine de la
combinarea expresiilor a, an = fără, isos = aceeaşi, tropos
= stare, formă, provenite din limba greacă.
b) Omogenitatea/neomogenitatea se referă la
comportarea manifestată pe direcŃii paralele, cum este
cazul solidelor cristaline; adică, corpurile care prezintă
acelaşi mod de comportare pe direcŃii paralele. În cazul
unui comportament diferit, pe direcŃiile paralele, avem de-
a face cu o manifestare a neomogenităŃii.
c) Starea de agregare îşi are corespondent în
diversitatea mărfurilor, care pot fi: gazoase, lichide şi
solide, aspecte tranşate de fizica clasică. Despre gaze,
precizăm că sunt sisteme , moleculare în mişcare perpetuă,
compuse din atomi al căror număr, ordine şi configuraŃie
sunt specifice fiecărui produs în parte. Echilibrul
configurativ şi a ordinii este asigurat prin forŃe
interatomice şi intermoleculare, a căror energie se exprimă
în eV (1 eV = 1,6 . 10-19j). La rândul lor, distanŃele dintre
atomi, ca şi distanŃele dintre molecule, se măsoară în
angstromi (1 angstrom = 1 . 10-10m). Pentru a realiza
disocierea unei molecule în componentele sale, respectiv
în atomi, este necesară o energie de ordinul a 105 j/mol
(când molecula este biatomică) şi mult mai mică, atunci
când este formată din mai mulŃi atomi.
Cât priveşte dimensiunile moleculelor, acestea sunt
date de forŃele de interacŃiune moleculară care sunt forŃe
39
conservative ale materiei. Astfel, substanŃele care au
distanŃa intermoleculară foarte mică îşi conservă cel mai
bine starea de agregare (de exemplu, heliul, care este
dificil de lichefiat, are distanŃa intermoleculară de numai
2,56 angstromi). Trebuie ştiut, de asemenea, că acestor
gaze le sunt străine forma şi volumul, ca însuşiri proprii.
Şi că, acestea, se pot exprima, fapt ce stă la baza
procedeelor de lichefiere, de care depind multe activităŃi
industriale, bazate pe gaze lichefiate. De astfel, gazele, ca
mărfuri, se prezintă în stare lichidă în recipiente speciale
(de exemplu, azotul lichid pentru aparatele frigotehnice,
dioxidul de carbon lichefiat pentru băuturile gazoase etc)
ori diluate în apă sau în alŃi solvenŃi, cum ar fi amoniacul.
Referitor la lichide, putem spune că ele sunt corpuri
care dispun de volume proprii dar iau forma vaselor în
care sunt puse; despre acestea, fizicienii afirmă că se
caracterizează printr-o aşa-zisă ordine în apropiere, ceea,
ce corespunde unei stări de stabilitate în imediata
vecinătate, dată de distanŃa şi orientarea atomilor şi
moleculelor. Compresibilitatea lichidelor este practic nulă,
ceea ce este bine, dar mai ales eficient de exploatat în
tehnică. De aceea, despre lichide se spune că sunt
elemente hidraulice perfecte. În această stare, lichidă, se
găsesc foarte multe mărfuri; de exemplu, alimentele,
băuturile, carburanŃii, solvenŃii, vopselele, lacurile etc.

40
Astfel de mărfuri se produc, se transportă şi se vând în
vrac sau dozate în diferiŃi recipienŃi.
La rândul lor, solidele sunt corpuri caracterizate
prin formă şi volum constant. Din punct de vedere al
fizicianului, solidele sunt configuraŃii ale căror celule
componente, moleculare sau atomice, sunt dispuse într-o
reŃea regulată, adică au o structură cristalină. Din acest
punct de vedere, substanŃele amorfe şi sticlele nu sunt
solide. S-a dovedit că solidele sunt comparabile cu
lichidele în privinŃa compresibilităŃii scăzute.
De remarcat că, în stare solidă, se prezintă cea mai
mare cantitate a mărfurilor, indiferent de natura lor.
Mărfurile se întâlnesc însă şi în alte stări decât cele
prezentate (gazoase, solide, lichide). Este vorba de
mărfurile aflate într-o serie de stări tranzitive, care, în
aceste situaŃii, au proprietăŃi particulare. Cele mai
cunoscute stări tranzitive sunt: reostructurile, alcătuite
din mase solide, de granulaŃie apropiată, cu comportări
asemănătoare lichidelor ori de câte ori depăşesc anumite
praguri cantitative, ca şi în anumite condiŃii, manifestări
valorificate în sistemele speciale de transport (de exemplu,
cicloanele); suspensiile, care sunt compuse din anumite
amestecuri mecanice de structuri în diferite stări de
agregare (solid în lichid, cum se prezintă unele alimente
sau unele vopsele; lichid în lichid, precum emulsiile
cosmetice, laptele ş.a. sau gaze în lichid, caracteristice
41
cremelor), ceea ce impune mărfurilor încadrate în aceste
stări de agregare, condiŃii stricte de păstrare, manipulare şi
de microclimat (lumină, temperatură etc)pentru a
preîntâmpina unele fenomene de separare; substanŃele
vâscoase, adică lichide ce tind, prin proprietăŃile lor, către
proprietăŃile mărfurilor solide, cum sunt, de exemplu
gelurile; gazele dizolvate în apă (sau alt lichid), care se
regăsesc în mărfuri de genul aerosolilor, amoniacului,
produselor de fermentaŃie etc.
MenŃionăm că starea de agregare a unui produs
depinde de doi importanŃi factori: temperatura şi
presiunea, iar modificările acesteia implică un consum sau
o eliberare de energie.
d) Structura materiei reprezintă modul de
organizare a materiei fizice, însuşire pe care o au numai
mărfurile (produsele, corpurile etc)solide. În cadrul
acestora, în funcŃie de nivelul de referinŃă, specialiştii
disting două structuri, respectiv microstructura şi
macrostructura mărfurilor solide.
În legătură cu prima categorie (microstructura),
precizăm că observarea acesteia poate avea loc numai cu
mijloace optice (microscop, lupă etc). După caracterul
structurii, solidele pot fi: amorfe sau cristaline. Este de
remarcat că mărfurile solide amorfe dispun de o structură
internă asemănătoare lichidelor, fiind structuri
dezordonate. De asemenea, substanŃele amorfe sunt
42
izotrope, deoarece au aceleaşi proprietăŃi (şi acelaşi
comportament), indiferent de direcŃia de referinŃă în masa
substanŃei, cum este cazul maselor plastice sau al sticlei,
care sunt substanŃe tipic izomorfe.
Spre deosebire de substanŃele amorfe, cele
cristaline sunt constituite din elemente aşezate în structuri
regulate, geometrice, închipuind celule paralelipipedice
repetabile în spaŃiu, caracterizate de cei trei vectori ai
direcŃiilor de translare spaŃială a structurii şi, desigur,
unghiurile aferente. Unele substanŃe dispun de reŃele
cristaline foarte ordonate (cubic, hexagonale etc), care,
prin repetabilitate, configurează reŃeaua cristalină,
sensibilă la variaŃii de temperatură şi presiune. SubstanŃele
care prezintă mai multe forme de cristalizare sunt
considerate a fi structuri alotrope. În acelaşi timp, solidele
cristaline sunt, în totalitate, substanŃe omogene, deoarece
prezintă aceeaşi comportare, pe direcŃii paralele. Unele
dintre proprietăŃi, la solidele cristaline, pot să aibă valori
diferite. Şi chiar proprietăŃile pot să difere, la astfel de
substanŃe, în funcŃie de direcŃia de referinŃă în masa
solidului.
Precizăm, în final, că mărfurile pot prezenta nu
doar structuri cristaline sau amorfe, ci şi unele structuri
mixte. Este vorba, în fapt, despre câmpurile cristaline
incluse în medii preponderent amorfe, precum în cazul
unor produse de sinteză (de exemplu, fibrele sintetice).
43
 Conchidem că microstructura este responsabilă de
proprietăŃile fizice şi chimice esenŃiale, din structura de
referinŃă a substanŃelor, iar macrostructura pune în
evidenŃă modul de ordonare a structurii, la nivelul
observării cu ochiul liber, şi mai cu seamă, prin utilizarea
unor aparate optice (stereomicroscop, lupă binoculară etc).
Unele proprietăŃi fizice, precum porozitatea, capilaritatea,
permeabilitatea, higroscopicitatea, dar şi unele proprietăŃi
optice (de pilda, culoarea) şi estetice (precum textura) sunt
atribuite ale macrostructurii.
e) Masa (corpurilor, substanŃelor etc) este o
caracteristică ce variază în funcŃie de context, astfel masa
poate să fie:
1. Cantitatea de materie înglobată într-o
anumită marfă, ceea ce înseamnă că, în acest caz, este
exprimată în unităŃi cunoscute (kilogramul cu multiplii şi
submultiplii săi), după ce a fost determinată prin cântărire,
în vederea înscrierii sale în documentele ce-i atestă
existenŃa, ca masă brută sau masă netă (adică marfa fără
ambalajul în care este transportată, vândută sau păstrată).
Masa ambalajului, în comerŃ, se numeşte tară
(daraua, cum se spune popular) şi, evident, semnifică
masa ambalajului, recipientului, mijlocul de transport,
cutiei etc în care, pentru moment, este pusă marfa propriu-
zisă. În acelaşi domeniu, funcŃionează şi noŃiunea de masă
comercială, ceea ce reprezintă cantitatea plătită din masa
44
reală a unui produs higroscopic9 destinat vânzării. Această
masă se calculează, potrivit uzanŃelor, prin formula:

Mn(100 + ua)
Mc =——————
100 + ur
în care: Mc = masa comercială, unităŃi masice; Mn = masa
netă, unităŃi masice; ua = umiditatea admisă a mărfii
(procente); ur = umiditatea reală a mărfii (procente).
2. Masa mai poate fi cantitatea de materie
considerată în raport cu unitatea de volum, suprafaŃă,
lungime, bucată etc, ipostaze în care aceasta constituie o
caracteristică de volum, cum ar fi mărfurile de volum
(mărfuri în vrac – kg/m3), produsele de laminare (hârtie,
Ńesături –kg/m2), produsele filamentare (fire, cabluri, Ńevi
– kg/m) ori produsele ce se identifică la bucată (ouă,
fructe, legume cereale –g/buc sau g/100 buc). În situaŃia
când cantitatea de materie se raportează la unitatea de
volum, caracteristica respectivă se numeşte masă
specifică sau densitate. Aceasta, respectiv masa specifică
(densitatea), reprezintă cantitatea de materie a unei unităŃi
de volum din marfa considerată. În practică se operează cu
două variante ale densităŃii; mai exact, cu densitatea
absolută, adică masa (în g) a unei unităŃi de volum (1

9
produs care absoarbe sau cedează cantităŃi fizice de apă
45
cm3), care reprezintă o variantă utilizată în teorie, şi cu
densitatea relativă, ca mărime adimensională ce
reprezintă raportul dintre densitatea absolută a mărfii
analizate şi densitatea absolută a apei, la temperatura de
4oC (când valoarea acesteia, maximă, este de 1g/cm3). De
remarcat, că varianta „densitate relativă” a materiei este
utilizată, frecvent, în activitatea practică10.
Desigur, multiplele particularităŃi, pe care le
prezintă mărfurile, au impus şi alte variante ale densităŃii;
dintre acestea, amintim; densitatea aparentă (cazul
produselor poroase), densitatea în grămadă (cazul
materialelor sub formă de pulberi, granule etc, care, la
rândul lor, au determinat subvariante referitoare la starea
materialelor: în stare tasată şi în stare afânată), densitatea
în stivă (pentru materialele stivuibile), greutatea
hectolitrică (masa a 100 l produs) etc. În general
densitatea este un indicator al calităŃii şi al probei de
veritabilitate a produselor; acestea în funcŃie de starea lor
de agregare şi de natura lor au densităŃi extrem de diferite.
Astfel, gazele au densităŃi mai mici decât lichidele, iar
acestea sunt mai uşoare decât solidele, desigur cu unele
excepŃii.

10
Olaru, Marieta; Schileru, Ion, Băltănoi; Pamfile, Rodica; Pârăian,
Elena; Purcărea Anca; Fundamente ale ştiinŃei mărfurilor, Ed.
Eficient, 1999
46
 Majoritatea lichidelor variază, ca densitate, între
0,5-2 g/cm3, cu excepŃia numărului (hidrargirului), care, la
temperatură, are valori mult mai mari în fază lichidă.
Solidele, la rândul lor, au densităŃi care variază de la valori
subunitare, cum este cazul lemnului (sau al maselor
plastice), până la peste 20 g/cm3.
Determinarea densităŃii se face prin diferite
metode; astfel, densitatea lichidelor se măsoară prin
metoda areometrului şi prin metoda Mohr-Westphall.
Dintre acestea, prima (metoda areometrului) este larg
aplicată, deoarece este accesibilă, rapidă economică şi
destul de sigură. Areometrul este un corp cilindric de
sticlă, la capătul căruia este montat un lest de îngreunare.
Capătul celălalt al areometrului prezintă o tijă gradată.
Scufundat într-un lichid, areometrul coboară sau urcă în
funcŃie de densitatea acestuia. Densitatea se citeşte direct
pe tijă, la nivelul meniscului format între pereŃii vasului în
care se află lichidul de măsurat. În vederea determinării
densităŃii solidelor, se foloseşte metoda pienometrului
(utilizabilă şi în determinarea densităŃii lichidelor).
f) Porozitatea este dată de macrostructura
mărfurilor solide şi este caracteristică numai acestei grupe.
Această caracteristică reprezintă, în fapt, un raport între
volumul corpului şi volumul porilor din masa acestuia.
Valoarea porozităŃii se exprimă în procente şi este

47
specifică produselor de panificaŃie şi patiserie, dar şi
produselor textile sau din piele.
Mărfurile solide prezintă şi o caracteristică inversă
porozităŃii. Aceasta este compactitatea (gradul de
compactitate) produselor.
g) Higroscopicitatea reprezintă cantitatea de apă
existentă (absorbită sau cedată), la un moment dat, de
structurile organice solide. În funcŃie de apa preluată din
mediu sau cedată acestuia, potrivit proprietăŃilor
higroscopice ale produsului, conŃinutul structurilor se
modifică permanent. Într-un produs, apa se fixează prin
adsorbŃie (adică prin fixarea apei în macrocapilarele
acesteia şi prin aderarea mecanică a condensului pe
neregularităŃile macrostructurii), prin absorbŃie (reŃinerea
apei în microcapilare) şi, desigur, prin chemosorbŃie care,
de fapt, reprezintă apa legată chimic.
În cazul când structurile produsului pierd apa,
procesul se numeşte desorbŃie. Viteza de pierdere sau de
câştigare a apei, în conŃinutul unui produs, depinde de
caracteristicile structurale ale acestuia; respectiv, de
capilaritatea şi porozitatea produsului, dar şi de
caracteristicile sale chimice, între care amintim: timpul
legăturilor chimice, prezenŃa grupelor hidrofile sau
hidrofobe. De asemenea, pierderea şi câştigul de apă
depinde, în mare măsură, de existenŃa apei în mediul de
depozitare a mărfurilor, dependentă, la rândul său de
48
temperatura, presiunea şi umiditatea relativă a aerului din
spaŃiul utilizat.
Efectul hidroscopicităŃii este umiditatea care,
potrivit specialiştilor, semnifică conŃinutul total de apă din
masa unui produs-marfă, constituind o caracteristică ce-l
defineşte în procesul de tranzacŃie comercială, ca un
indiciu al degradării şi falsificării greutăŃii evaluate (cazul
brânzeturilor, pâinii etc). ConŃinutul umidităŃii se exprimă,
matematic, în procente de masă. Umiditatea nu trebuie să
se confunde cu apa legală, respectiv cu cantitatea de apă
naturală pe care o conŃin produsele higroscopice şi care
este menŃionată în standardele de produs. Uneori,
umiditatea legală poartă denumiri consacrate; de
exemplu, în cazul fibrelor textile, aceasta se întâlneşte sub
numele de repriză.
În funcŃie de umiditatea legală şi de umiditatea
reală, stabilită prin metode specifice, în tranzacŃiile
încheiate, se procedează la corectarea masei comerciale,
efectiv vândută sau cumpărată.
Umiditatea unui produs se determină prin
eliminarea apei cu ajutorul etuvei (prin uscare), după care
se procedează la cântărirea repetată până ce se constată că
masa acestuia este constantă; matematic, aceasta înseamnă
M0 – M1
U = ————— 100
M1
49
în care: U = umiditatea, M0 = masa iniŃială a produsului
(conŃinând apa), iar M1 = masa produsului uscat (fără
apă), adus la masa constantă. Umiditatea din produse este
extrem de variabilă, natura acestora jucând un rol
deosebit; astfel;legumele şi fructele conŃin 80-90% apă, în
timp ce alte produse pot avea valori subunitare.
h) Permeabilitatea este proprietatea unor structuri
de a permite trecerea prin ele a unor substanŃe. Acest fapt
este foarte important pentru mai multe domenii ale
comerŃului. Remarcabilă, ba chiar hotărâtoare pentru
calitatea produselor, este permeabilitatea mărfurilor
alimentare, şi a celor textile sau de încălŃăminte. Atunci
când permeabilitatea tinde în mare măsură către zero, se
poate vorbi de existenŃa unui alt fenomen; anume, de cel
al impermeabilităŃii (umbrele, filtre, corturi, confecŃii etc)
la tendinŃa de pătrundere a umezelii.

2.4. Descrierea proprietăŃilor fizice

Prin „proprietăŃi fizice” înŃelegem comportamentul

materialelor la solicitările exterioare. În funcŃie de aceste
solicitări, distingem: proprietăŃi mecanice, proprietăŃi
optice, proprietăŃi termice şi proprietăŃi (însuşiri) tehnice
de siguranŃă. Cu alte cuvinte, proprietăŃi fizice sunt
50
împărŃite pe grupe unitare, în funcŃie de domeniul fizicii
care le cercetează (mecanică, optica etc), precum şi în
funcŃie de unele caracteristici individualizate.

2.4.1 ProprietăŃile mecanice se referă la modul în

care se comportă materialele la diferite solicitări
exterioare; de exemplu, la lovire, tăiere etc. Într-un cuvânt,
la acŃiuni care Ńin de utilizarea acestora şi au tendinŃa de a
le modifica structura, integritatea şi valoarea. Evident
când materialele acestea intră în constituŃia mărfurilor sau
devin ele însele o marfă, cum este cazul metalelor vândute
ca atare.
Aşadar, proprietăŃile mecanice sunt determinate
de proprietăŃile sau de natura materiei prime, precum şi de
influenŃele proceselor de prelucrare şi finisare a
materialelor; respectiv, forma, starea suprafeŃei, tensiunile
interne, structura elementelor obŃinute etc. dar şi de alte
influenŃe date de modul în care se acŃionează asupra
materialelor supuse transformărilor. Dintre cele mai
importante proprietăŃi mecanice, amintim:
a) rezistenŃa la tracŃiune (sau la întindere), care
este dată de raportul dintre forŃa de rupere şi mărimea
secŃiunii transversale a produsului. Aceste mărimi
reprezintă motivul pentru care rezistenŃa la tracŃiune sau
la rupere (a unui material, produs etc) se exprimă, de
regulă în kilograme- forŃa pe centimetrul pătrat (kgf/cm2)
51
şi constituie o importanŃă caracteristică pentru mărfurile
de natură industrială (metale, textile, fire şi fibre artificiale
etc). În practică, rezistenŃa la tracŃiune se măsoară cu un
dinamometru, aparat care dispune de o riglă gradată, pe
suprafaŃa căruia culisează un ac indicator ce se opreşte la
diferite valori, în funcŃie de rezistenŃa materialului utilizat
(a cărui rezistenŃă dorim s-o măsurăm). Este important de
ştiut, pentru fiecare material în parte, dimensiunea
eşantioanelor de măsurat; de exemplu, în cazul diferitelor
Ńesături, forŃă de rupere (care dă rezistenŃă la tracŃiune) se
măsoară la o fâşie de 5 x 20 cm prinsă între elementele
dinamometrului.
b) Alungirea la rupere care reprezintă
proprietatea mecanică a unor produse de a-şi mări
principala dimensiune (lungimea), atunci când, în acest
sens, acŃionează (până la rupere) două forŃe de tracŃiune
(de tragere).
Valoarea relativă a alungirii este dată, matematic,
de relaŃia:
Lf - L0
∆l = —————100 în care:
L0

∆l = alungirea la rupere; Lf = lungimea materialului în

momentul ruperii; L0 = lungimea iniŃială a materialului
supus determinării. De reŃinut că, practic, rezistenŃa la

52
rupere şi alungirea la rupere se determină, în acelaşi timp
cu ajutorul dinamometrului.
c) RezistenŃa la încovoiere ce defineşte sarcina
necesară ruperii, prin încovoiere, a unui material, cu
dimensiuni determinate, raportată la secŃiunea lui
(kgf/cm2). Pentru aceasta, materialul (eşantionul) este
aşezat pe doi suporŃi, în aşa fel, încât la mijlocul său să
acŃioneze, perpendicular pe axa lui, o anumită forŃă. Un
asemenea tip de rezistenŃă se determină la materialele de
construcŃie; de exemplu, la lemn şi diferite materiale de
metal, destinate construcŃiei de case, poduri etc.
De asemenea, la materiale precum produsele
textile, piei, materiale plastice, hârtie, folii etc, se
determină rezistenŃa la îndoiri repetate; respectiv, la
„oboseală” la care materialele sunt supuse în momentele
de prelucrare (sau utilizate ca produse finite). De pildă,
fibra de lână este rezistentă la sute de mii de îndoiri
(repetate) în timp ce hârtia de ziar este rezistentă doar la
zece îndoiri.
d) RezistenŃa la comprimare este o proprietate
inversă rezistenŃei la tracŃiune ceea ce înseamnă că forŃele,
care acŃionează în acest caz, au o direcŃie contrară celor ce
se manifestă la întindere. Atunci când se doreşte aflarea
rezistenŃei de comprimare, materialul supus determinării
(epruveta) are forma cubică, cilindrică sau prismatică.
Comprimarea propriu-zisă se face cu o presă hidraulică;
53
prin această operaŃiune, materialul (epruveta) se lăŃeşte
sau se scurtează, în funcŃie de structura lui intimă;
respectiv, de gradul de rezistenŃă la apăsare (comprimare),
manifestat de fiecare material în parte.
O astfel de proprietate este importantă pentru unele
materiale de construcŃii (ciment, lemn, metale etc) sau
pentru unele produse folosite în industria de încălŃăminte;
la confecŃionarea tălpilor, de exemplu.
e) RezistenŃă la uzură prin frecare, semnifică
modul în care se comportă unele mărfuri la intervenŃia
unor forŃe care tind să anuleze acest fenomen (frecarea).
Această rezistenŃă poate fi determinată prin
măsurarea pierderii în greutate sau prin determinarea
dimensiunilor unor produse după ce au fost supuse un
timp la acŃiuni de uzură; de pildă, la acŃiuni de frecare prin
şlefuire.
Cunoaşterea acestui tip de rezistenŃă este
importantă pentru încălŃăminte, covoare, confecŃii din
stofe, materiale utilizate la pavaje, pardoseli, dar şi la o
serie întreagă de maşini şi dispozitive, alcătuite din mai
multe piese active.
f) RezistenŃa la şocul mecanic (rezilienŃa),
reprezintă o încercare dinamică. În fapt, este ruperea,
dintr-o singură lovitură de ciocan, a unei bare (epruvete)
crestată la mijloc. Este un raport între forŃa aplicată pe o
suprafaŃă determinată (cm2). Se exprimă ca un raport între
54
lucrul mecanic consumat pentru ruperea prin şoc (Lm) şi
aria iniŃială a secŃiunii transversale a epruvetei (barei) în
dreptul crestăturii.
RezistenŃa, ca valoare, este influenŃată de structura
materialelor şi caracterizează tenacitatea sau, după fiecare
situaŃie în parte, fragilitatea unor produse, (precum
lemnul, metalele sau materialele termogene).
g) RezistenŃa la deformarea stratului superficial
al unui produs (duritatea). Această proprietate se
exprimă în funcŃie de denumirea metodelor folosite pentru
determinarea sa; putem vorbi astfel despre: metode
statice şi metode dinamice11.
Metodele statice se aplică prin zgârierea cu un
corp dur (scara lui Mohs, metoda lui Martens etc) a
obiectului supus determinării, sau prin apăsare (metodele
Brinell, Vikers, Rockwell, în cazul produselor metalice).
Mohs este cel care a realizat o scară a durităŃii, pe
baza a 10 minerale cunoscute, fiecare însemnând o anume
treaptă de duritate. Aceste minerale au fost ordonate
astfel: 1- talcul; 2 – sarea, 3 - calcitul; 4 – florita; 5 –
apatita; 6 – feldspat; 7 –cuarŃul; 8 –topazul; 9 –corindonul;
10 – diamantul.
Aşezarea acestor minerale, în ordinea crescătoare a
durităŃii lor, face posibilă respectarea principiului ca

11
Pop, Cecilia, Merceologie generală, Editura Junimea, Iaşi, 2002.
55
fiecare mineral să-l zgârie pe cel din faŃă şi, la rândul său,
să fie zgâriat de cel care urmează. Cealaltă metodă statică,
respectiv metoda Martens foloseşte, pentru determinări, un
con de diamant.
Metodele statice, care se aplică prin apăsare,
utilizează pentru încercări bile de oŃel doar cu diametrul
standard pentru metoda Brinell, bile de oŃel sau conuri de
diamant pentru metoda Rockwell; piramida de diamant
pentru metoda Vikers.

Metodele dinamice mai des folosite sunt:
metoda Share, pentru produsele din cauciuc, materiale
plastice etc şi metoda Poldz, pentru produse din metal.
h) Durabilitatea, reprezintă însuşirea mărfurilor de
a fi utilizate o perioadă cât mai îndelungată, în condiŃii de
normalitate. Altfel spus, durabilitatea este un indicator
complex în care, direct sau indirect, se întâlnesc
principalele proprietăŃi mecanice şi funcŃionale, specifice
unui produs, vândut ca marfă. Dintre factorii determinanŃi
ai durabilităŃii, amintim: structura şi compoziŃia
produsului, rezistentă la acŃiunea unor agenŃi externi
(temperatura şi umiditatea variabile, diferite grade de
poluare şi intensităŃi solare etc), acŃiunea unor compuşi
chimici distructivi, repetabilitatea unor solicitări
mecanice (îndoiri, tensionări, loviri etc).

56
 2.4.2. ProprietăŃile termice exprimă comporta-
mentul mărfurilor în contact cu energia termică; deci, sub
acŃiunea căldurii. Aceste proprietăŃi (termice) sunt
influenŃate de temperatură (de utilizare, de păstrare etc),
de structura internă a produsului şi de suprafaŃa acestuia.
Mai des întâlnite, dintre proprietăŃile termice, sunt
următoarele:
a) căldura specifică, respectiv, căldura absorbită
sau cedată de unitatea de masă a unui corp (produs). Este
exprimată prin cantitatea de căldură necesară unui gram de
produs pentru a-şi ridica temperatura cu 10C, fără a-şi
modifica starea fizică sau chimică.
Unitatea de măsură a căldurii este caloria,
considerată a avea valoarea de 4,1855 jouli (caloria se
defineşte ca fiind căldura necesară unui gram de apă
distilată, la presiune atmosferică normală, pentru a-şi
ridica temperatura cu 10C; respectiv, de la 14,50C la
15,50C).
Căldura specifică, în practica tehnologică se
utilizează la calcularea bilanŃurilor termice, la
dimensionarea materialelor de construcŃie (cărămidă,
lemn, metal etc).
b) Dilatarea termică este însuşirea produselor de
a-şi modifica dimensiunile sub acŃiunea căldurii. Dilatarea
poate fi atât liniară, cât şi volumetrică. Din acest motiv, se
acordă o atenŃie deosebită ambalării produselor lichide,
57
dar şi transportului şi depozitării acestor mărfuri, care, sub
acŃiunea temperaturii, îşi pot mări volumul. Altfel spus,
dilatarea are importante implicaŃii comerciale. Dintre
acestea, mai amintim pe cele legate de metale (şinele de
cale ferată, firele de sârmă etc), precum şi de buna
funcŃionare a aparatelor de măsură şi control.
Raportul dintre variaŃia volumului unui corp (pe
durata creşterii temperaturii sale cu 10C) şi volumul iniŃial
reprezintă coeficientul de dilatare volumetrică. În mod
analog, raportul dintre variaŃia lungimii unui corp şi
lungimea iniŃială exprimă coeficientul de dilatare
liniară.
c) Conductibilitatea termică este proprietatea
unui corp de a permite propagarea căldurii (energiei
termice) din zonele cu temperatură mai ridicată, către
zonele cu temperatură mai scăzută. PrezenŃa acestei
proprietăŃi se manifestă, pe scară largă, în industria
bunurilor de uz casnic, care foloseşte materiale cu o
conductibilitate foarte bună sau, dimpotrivă, cu o
conductibilitate coborâtă tinzând către zero.
O astfel de proprietate este importantă şi în
industria mărfurilor textile (precum şi în industria
încălŃămintei), având în vedere că toate acestea trebuie să
apere organismul fie de pierderea, fie de pătrunderea
căldurii. Dintre materialele mai cunoscute, lâna, penele,
cartonul, pluta, hârtia şi în general corpurile cu porozitate
58
mare (în masa cărora există aer) sunt rele conducătoare de
energie termică.
Desigur, de această proprietate se Ńine seama şi în
domeniul construcŃiilor, unde materialele folosite se aleg
şi în funcŃie de conductibilitate. Astfel, metalele sunt
considerate bune conducătoare de căldură, iar azbestul,
lemnul etc sunt rele conducătoare de energie termică, fiind
utilizate în funcŃie de scopul urmărit de constructor.
ReŃinem, din cele arătate, că o astfel de proprietate
a corpurilor, conductibilitatea, asigură propagarea
(transmiterea) căldurii. Principala caracteristică a
conductibilităŃii este conductivitatea termică despre care
s-a stabilit a fi proporŃională cu suprafaŃa şi timpul de
trecere a energiei termice şi invers proporŃională cu
grosimea stratului conducător.
Conductivitatea este definită, de la un material la
altul (tabelul nr.2.2) în funcŃie de natura chimică a
acestuia şi evident, de tipul de legături şi microstructuri pe
care le prezintă.

Tabelul 2.2. Exemple de valori ale conductivităŃii

termice (la diferite materiale)
Nr. Materialul Conductivitatea U.M.
crt termică
1 Aerul 0,0192 Kcal.m0C/h
2 Lemnul 0,092 Kcal.m0C/h
3 Sticla 0,64 Kcal.m0C/h
Sursa: Pop, Cecilia, Merceologie generală, Ed. Junimea, Iaşi, 2002
59
 Conductivitatea diferită, pe care o prezintă
materialele, grupează produsele în două categorii;
respectiv, în termoizolatori, (cele care au conductivitatea
mai mică de 0,2Kcal.m0C/h) şi termoconducători.
d) Termoizolarea este proprietatea materialelor
izolatoare de a conduce o cantitate foarte mică de energie
termică. Aceasta este importantă pentru materialele
folosite în confecŃionarea mobilei, încălŃămintei, în
construcŃii etc.
e) Stabilitatea termică constituie proprietatea
materialelor (mărfurilor) de a nu înregistra schimbări la
acumulări de căldură.
În funcŃie de stabilitatea termică, materialele pot fi:
termorezistente (deci, cu o mare rezistenŃă la temperaturi
ridicate), cum ar fi azbestul, ceramica refractară etc, care,
la temperaturi înalte, nu-şi schimbă compoziŃia, structura
ş.a; termostabile, respectiv, materiale care rezistă destul
de bine la temperaturi relativ ridicate; termolabile, adică
materiale care sub influenŃa energiei termice îşi schimbă
mai mult decât proprietăŃile de bază.
f) Stabilitatea piretică desemnează comporta-
mentul materialelor la foc deschis; mai exact, la contactul
cu o flacără. FuncŃie de acest comportament (deci, de
stabilitatea piretică), materialele sunt: ignifuge sau
pirorezistente, în mod natural sau prin tratare (cu
60
materiale ignifugante); pirostabile (suficient de rezistente
la flacără) şi combustibile, adică materiale care se aprind
uşor, acestea caracterizându-se prin ceea ce specialiştii
numesc capacitatea calorifică a materialelor exprimată
în kcal/kg.

2.5. ProprietăŃile chimice ale mărfurilor

EvidenŃiem, dintre proprietăŃile chimice, ca fiind

deosebit de importante:
a) compoziŃia chimică a mărfurilor;
b) stabilitatea mărfurilor în relaŃie cu diferiŃi
agenŃi chimici.
Acest grup de proprietăŃi, într-o societate din ce în
ce mai sofisticată, trebuie bine cunoscut de factorii care
contribuie la circulaŃia mărfurilor, respectiv de la
producător la consumator, traseu ce comportă anumite
riscuri la manipulare, depozitare şi transport.

a) compoziŃia chimică presupune studierea şi

determinarea proprietăŃilor diferitelor categorii de
substanŃe, existente în structura unui produs; respectiv,
substanŃe de bază, substanŃe secundare, impurităŃi şi
corpuri străine ce determină destinaŃia produsului şi

61
comportamentul său faŃă de condiŃiile din timpul
transportului, păstrării şi utilizării acestuia.
De remarcat, că proprietăŃile chimice se stabilesc
potrivit unor standarde, prin diferite analize de laborator.
ImportanŃa compoziŃiei chimice este covârşitoare, pentru
toate produsele, indiferent de natura lor. Pentru produsele
alimentare, însă, cunoaşterea acesteia este imperios
necesară. La fel compoziŃia chimică a cosmeticelor,
textilelor şi produselor de sinteză, care, în contact cu
organismul (prin folosire, îmbrăcare etc), pot să determine
stări de sănătate precare (alergii, otrăviri etc). De aceea,
compoziŃia chimică trebuie afişată pe ambalaj, atât pentru
a şti cum trebuie să acŃionăm la accidente, cât şi pentru ca
oamenii, în calitate de consumatori, să poată alege
mărfurile în cunoştinŃă de cauză.

b) Stabilitatea mărfurilor în relaŃie cu diferiŃi

agenŃi reprezintă proprietatea mărfurilor de a rezista, mai
mult ori mai puŃin la contactul (în relaŃie) cu diferite
substanŃe (acizi, baze, săruri etc) în timpul circulaŃiei
acestora, care implică manevre de transport depozitare şi
utilizare.
Astfel, fibrele vegetale (cum ar fi bumbacul,
cânepa etc) nu rezistă la contactul cu acizii minerali. În
schimb, sunt rezistente la „întâlnirea” cu bazele. La rândul
lor, lâna (şi produsele din lână) au o comportare inversă;
62
adică sunt rezistente la acizi şi nu sunt rezistente la
alcooli.
Această realitate, care poate fi considerată un
principiu, stă la temelia operaŃiunilor de mercerizare a
produselor din bumbac (prin tratarea cu NaOH) şi
carbonizarea lânii (prin tratarea cu H2SO4 în soluŃie
diluată), în vederea eliminării resturilor vegetale.
Cunoaşterea acestei proprietăŃi este importantă şi
pentru protecŃia unor mărfuri împotriva fenomenelor de
coroziune şi oxidare. De notat că, de regulă, coroziunea
apare la metale, fiind determinată de acŃiuni chimice şi
electrochimice, exercitate de oxigenul din aerul umed sau
de unele substanŃe chimice. Oxidarea însă este o reacŃie
chimică de combinare a oxigenului cu un element sau o
substanŃă din conŃinutul produsului, dar şi o reacŃie ce
rezultă din legarea oxigenului de molecula unei substanŃe.
Bunăoară, lipidele sau produsele alimentare, în conŃinutul
cărora se găsesc şi grăsimi, oxidează (fenomenul se
numeşte popular râncezirea grăsimilor). Râncezirea se
produce atunci când nu sunt respectate condiŃiile de
conservare, ambalare, transport şi depozitare, stabilite
pentru această categorie de mărfuri. Din punct de vedere
chimic, râncezirea (oxidarea) se produce prin fixarea
oxigenului la dublele legături ale acizilor graşi, formând
ceea ce chimiştii numesc, în limbajul specialităŃii,
peroxizi.
63
 Aceştia, respectiv peroxizii, sunt substanŃe
instabile, motiv pentru care eliberează oxigenul atomic
(O.), odată cu care se produce ruperea lanŃului
hidrocarbonat al acizilor graşi, reacŃie ce va da naştere la
aldehide, cetone, precum şi la alte substanŃe toxice.
De aceea, umplerea completă a butoaielor cu ulei,
ambalarea în vid sau gaz inert (N, CO2) a produselor ce
conŃin grăsimi în componenŃa lor, dezaerarea conservelor
sterilizate, folosirea antioxidanŃilor (pentru fixarea
oxigenului rezidual) asigură stabilitate mai mare unor largi
grupe de mărfuri.

2.6. ProprietăŃile psihosenzoriale ale

mărfurilor

De regulă, un produs este (sau nu) acceptat după

caracteristicile senzoriale, pe care le deŃine; este vorba de
gust, miros, culoare, constituenŃi şi, desigur, de aspectul
acestuia, de care luăm cunoştinŃă prin simŃurile noastre,
naturale.
Aceste proprietăŃi, psihosenzoriale, sunt foarte
importante mai ales pentru mărfurile alimentare şi,
evident, sunt hotărâtoare în luarea deciziilor de consum.
În privinŃa mărfurilor industriale, proprietăŃile
psihosenzoriale se corelează cu proprietăŃile estetice, fapt
64
ce determină destinaŃia unui produs. ImportanŃa
comercială şi fiziologică a acestor caracteristici,
dezvoltarea tehnicilor de analiză senzorială a calităŃii
produselor au dat naştere la o nouă ştiinŃă, de sine
stătătoare, denumită senzorica.
În vederea eliminării erorilor, aprecierea
proprietăŃilor psihosenzoriale se aplică, pe scară din ce
în ce mai largă, metode şi tehnici cât mai adecvate; de
asemenea, la prelucrarea rezultatelor se folosesc, de cele
mai multe ori, metode ştiinŃifice, respectiv, metode şi
procedee statistico-matematice.

ProprietăŃile olfactive ale mărfurilor

Aceste proprietăŃi ale mărfurilor (alimente,

cosmetice, produse chimice etc) reglează echilibrul
psihofiziologic al omului, influenŃându-i decizia de
respingere (sau de stimulare) a consumului. Până a se
ajunge, la o astfel de decizie, trebuie să admitem că, mai
întâi, luăm „cunoştinŃă” de anumiŃi stimuli; aceştia sunt,
de fapt, stimulii olfactivi, formaŃi din moleculele
substanŃelor volatilizate, care sunt aspirate de noi.
ProprietăŃile acestea, olfactive, se datorează grupelor
osmofore existente în molecula produselor; de exemplu,
grupele alcoolice (-CH2 –OH), cetonice (=C=O), eterice
(-O-), nitro (-NO2), amino (-NH2) etc.
65
 În merceologie, gama de mirosuri sunt
reprezentate de prisma lui Henning. Aceasta sugerează,
în cele şase colŃuri, tipurile olfactive (de mirosuri);
respectiv, floral (parfumat), putred, eteric, aromatic,
empiromatic (ars) şi răşinos, care constituie cele şase
mirosuri de bază. (fig. 2.2.).
Desigur, celelalte mirosuri, neînscrise în colŃurile
prismei lui Henning, sunt combinaŃii ale celor şase, fiind
percepute de omul care dispune de o sensibilitate normală
şi de mare acuitate. Între altele, s-a constatat că mirosul
este de 10000 de ori mai sensibil decât gustul, evident
funcŃie de concentraŃia moleculară a substanŃei respective.
Totuşi acuitatea olfactivă
putred este diferită de la un om la
altul, în funcŃie de nivelul de
floral eteric
dezvoltare a acestei capacităŃi,
dar şi de experienŃa fiecărui
ars
individ care, evident, dispune
aromatic răşinos de aşa zisa „memorie a
Fig.2.2. mirosurilor” ce cuprinde şi
asociaŃiile dintre ele.
În general, sensibilitatea olfactivă este influenŃată
de mai mulŃi factori, şi anume: natura componentelor
existente în produsul respectiv; umiditatea (care, atunci
când este în creştere, determină o mai bună percepere a
acestora); temperatura (în creştere contribuie la o mai
66
rapidă detectare), la care optima este de 37-380C;
presiunea atmosferică; starea fiziologică sau patologică
a analizatorului; suprafaŃa de volatilizare (cu cât
suprafaŃa creşte, cu atât detectarea este mai bună).
De menŃionat că amestecul de substanŃe aproape că
nu se deosebeşte, ca miros, de cel al fiecărei componente
în parte. Uneori, însă, mirosurile se contopesc şi dă o nouă
rezultantă acestei calităŃi a substanŃelor; adică, un miros
nou de multe ori necunoscut.

ProprietăŃile gustative

Acestea sunt efecte ale proprietăŃilor chimice ale

produselor alimentare; respectiv, ale componentelor
acestora. Nu toate produsele dispun de o astfel de
proprietate. De aceea, ele se împart în: produse sapide
(care au gust) şi produse insipide (adică, lipsite de gust).
În general, gustul are patru senzaŃii fundamentale: acru,
sărat, dulce, amar, care sunt provocate de substanŃe pure.
Astfel, gustul dulce este dat de glucoză, galactoză,
fructoză şi zaharoză: gustul sărat se datorează clorurii de
sodiu (celelalte substanŃe sărate au, totodată, şi un gust
amărui sau acru); gustul acru este conferit de soluŃii ale
diferiŃilor acizi organici (tartric, acetic, citric, malic) şi
depinde de prezenŃa ionilor de hidrogen (pH); gustul amar

67
este specific produselor care au, în conŃinutul lor, gruparea
nitro (-NO2), săruri de magneziu şi chinină.
Oamenii răciŃi, infestaŃi cu anumiŃi viruşi gripali,
au sensibilitatea la miros, gust etc mai scăzută.
Întrucât, papilele gustative se află pe limbă, expuse
în locuri diferite, gustul este perceput cu intensităŃi
diferite; astfel, gustul amar se simte, mai intens, la baza
acestui organ, în timp ce gustul dulce este perceput la
vârful limbii. Gustul sărat se simte în părŃile laterale şi la
vârful limbii, iar gustul acru este perceput la mijlocul ei.
Organul de simŃ al gustului conŃine şi zone de
interferenŃă, unde se percep senzaŃiile derivate determinate
de amestecul substanŃelor pure în produsul alimentar.
a) Sensibilitatea gustativă este influenŃată de
diverşi factori; dintre aceştia amintim: 1. concentraŃia
soluŃiei, care conferă pragurile gustative absolute (cea mai
mare sau cea mai mică concentraŃie sesizată), precum şi
pragurile gustative de diferenŃiere între mai multe
substanŃe existente în produs. Acest fenomen,
sensibilitatea gustativă, se manifestă între anumite limite
ale concentraŃiei. Astfel de limite, care au fost stabilite de
Sreiber, sunt diferite la cele patru gusturi; de exemplu,
pentru senzaŃia dulce, concentraŃia trebuie să fie de 0,1-
20% substanŃă pură; pentru sărat de 0,05-10%; pentru
acru, o concentraŃie de 0,0025-0,28%, iar pentru amar de
0,0001-0,0007%.
68
 Atunci când concentraŃia unei substanŃe este situată
la limita percepŃiei, aceasta poate fi foarte uşor anihilată
de o substanŃă aflată la un prag superior al concentraŃiei de
sensibilitate gustativă; 2) temperatura substanŃei
stimulatoare şi a mediului ambiant; acest factor, cu cât
se află în creştere, cu atât sensibilitatea este mai mare. De
exemplu, pentru dulce, sensibilitatea creşte pe măsură ce
temperatura soluŃiei urcă la maximum (370C), pentru ca, la
500C, sensibilitatea să scadă brusc; pentru gustul sărat,
sensibilitatea creşte, odată cu atingerea unui maximum de
18-200C, iar pentru amar, un maximum de 100C. Pentru
senzaŃia de acru, sensibilitatea gustativă creşte (la
maximum) când temperatura ajunge la 180C. De reŃinut: la
00C, cele patru senzaŃii şi derivatele scad brusc, până la
dispariŃie; 3) gradul de foame şi saŃietate (factori
psihofiziologici); 4) mişcarea limbii, care, de asemenea,
este un factor de sporire a sensibilităŃii, deoarece, astfel,
papilele gustative sunt puse cât mai bine în evidenŃă; 5)
experienŃa degustătorilor autorizaŃi şi ocazionali; 6)
contrastul succesiv şi simultan al stimulilor intensifică,
de asemenea, sensibilitatea gustativă a omului.
b) Aroma reprezintă o caracteristică complexă
gustativ-olfactivă, întâlnită numai la produsele
alimentare; aceasta, în fapt, este o senzaŃie generată de
proprietăŃile unor substanŃe ce stimulează unul sau ambele
simŃuri, pentru gust şi miros. În sine, aroma este dată de o
69
substanŃă chimică sau de un amestec de substanŃe naturale
ori sintetice şi are importanŃă în particularizarea
produselor alimentare. Este importantă, în alimentaŃia
publică, în vederea îmbinării componentelor care o
generează şi realizarea condiŃiilor de formare a aromei în
procesele tehnologice.

ProprietăŃile tactile

Din punct de vedere anatomic, sensibilitatea

tactilă a pielii se datorează terminaŃiilor nervoase libere;
ea reprezintă, desigur, o cale de obŃinere a informaŃiilor
privind unele caracteristici legate de calitatea mărfurilor.
Punerea în evidenŃă a acestei sensibilităŃi se face prin
intermediul pipăitului (palpării) sau al masticaŃiei.
Cât priveşte exprimarea, aceasta are loc prin
folosirea unor indici noŃionali; de exemplu,
caracteristicile mecanice sunt apreciate prin noŃiunile:
fermitate, coezivitate (fragil, masticabil etc), gumozitate;
caracteristicile geometrice, referitoare la formă, mărimea
particulelor, tuşeu (senzaŃie percepută la palpare), se
evidenŃiază prin noŃiuni de genul; colŃuros, fibros, neted,
aspru etc; caracteristicile privind conŃinutul hidric, prin
noŃiunile: umed, uscat, apos etc; caracteristicile ce
desemnează conŃinutul în grăsimi, prin noŃiunile: uleios,
unsuros, grăsos etc.
70
 Sensibilitatea tactilă, pe care o putem exprima în
legătură cu produsele (mărfurile), este o însuşire
perfectibilă, îndeosebi prin exersare repetată. Se poate
ajunge, astfel, la performanŃa aprecierii densităŃii
uleiurilor, siropurilor şi a altor lichide vâscoase, dar şi la
aprecierea fineŃii (de exemplu, a făinii), numai prin
pipăirea şi frecarea acestora între degetele mâinii.
Din punct de vedere termic (starea termică),
produsele sunt apreciate prin receptorii termici ai pielii,
care sunt deosebit de numeroşi; astfel, pentru senzaŃia de
rece, aceştia sunt în număr de 23/cm2, iar pentru senzaŃia
de cald doar 3/cm2 şi dispuşi în profunzimea acestui organ
al pipăitului.

2.7. ProprietăŃile estetice ale mărfurilor

Estetica mărfurilor cuprinde totalitatea însuşirilor

(proprietăŃilor) unui obiect – produs, marfă etc - de a
place privitorului, datorită gradului său de perfecŃiune,
menit să determine sentimente de admiraŃie, prin culoare,
formă, expresia desenului, prin gradul de strălucire al
corpului respectiv şi, desigur, prin capacitatea de
armonizare cu ambientul. Specialiştii domeniului, prin
estetică (de la grecescul aisthetikos = sensibil) înŃeleg
„ştiinŃa care tratează despre frumos şi despre judecăŃile de
71
apreciere referitoare la sentimentul provocat de acesta”12,
dar şi „categoria care desemnează ansamblul însuşirilor şi
al fenomenelor studiate de estetică”13. În sfârşit, estetica
corespunde cerinŃelor de frumos, producând emoŃie, deci o
stare analoagă plăcerii; de aici, emoŃie estetică, judecată
estetică (adică, prin prisma proprietăŃilor estetice de care
dispune un produs, o marfă etc), respectiv judecată
asupra frumosului. În sens strict, estetica studiază arta,
ea fiind „forma cea mai înaltă de creare şi receptare a
frumosului”14. Prin extensie, putem vorbi şi despre
existenŃa unei arte industriale; despre existenŃa unei
estetici a produselor industriale (de serie), ca şi despre o
artă culinară, care reprezintă, pentru fiecare categorie în
parte, o sumă de proprietăŃi care, fiecare, produce
privitorului stării deosebite, de natură estetică.
În acest fel, proprietăŃile estetice ale mărfurilor
exprimă gradul de perfecŃiune al produselor, raportate la
cerinŃele spirituale ale individului şi societăŃii, la gradul de
civilizaŃie al omului.
Astfel, forma reprezintă o caracteristică a
produselor (mărfurilor) ce contribuie la conturarea valorii

12
***DicŃionarul Enciclopedic, Bucureşti, 1996, Editura
Enciclopedica, Bucureşti, 1996(pag.245).
13
Ibidem
14
Breban, Vasile, DicŃionar al limbii române contemporane, Ed.
ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980
72
sociale şi, evident, îşi găseşte expresia într-o valoare
estetică; pentru că, forma reprezintă, în fapt, înfăŃişarea
unui obiect, conturul acestuia ceea ce, în filozofia
tradiŃională, înseamnă natura sau esenŃa unui lucru,
desigur în afara materiei lui. ÎnfăŃişarea unui lucru procură
omului reacŃii emoŃionale, sentimente chiar, prin care
acesta exprimă aprecierea senzorială a produsului, pe care
îl respinge ori şi-l apropie, inclusiv printr-o decizie de a-l
poseda (în cazul nostru, prin cumpărare), pentru funcŃiile
sale, dar şi pentru forma lui atractivă, valoroasă din punct
de vedere estetic.
Se poate spune, mai direct, că forma unui obiect
util trebuie să fie armonioasă şi, desigur, în corelaŃie cu
compoziŃia care, la rândul său, trebuie să fie în
concordanŃă cu obiectul, cu construcŃia şi materialul
acestuia, cu tehnologiile folosite într-un moment sau altul.
Este de remarcat că forma unui produs industrial, în
organizarea sa trebuie să aibă, ca trăsătură definitorie, o
anume simplitate conferindu-i obiectului o anume logică,
precum o anume valoare informaŃională, percepută direct
şi, mai ales, cu ochiul experimentat al cumpărătorului.
Totuşi, unele particularităŃi funcŃionale sau constructive
complică forma unor produse; pericolul, în această
situaŃie, nu este prea mare, deoarece psihicul omului a
înregistrat, în timp, o anume experienŃă, fiind în măsură să
prelucreze rapid şi informaŃiile mai complicate, dacă la
73
baza acestei forme există o logică inteligibilă, specifică
designului industrial.
Nu întâmplător, designerul englez F. Ashford
recomandă că, în realizarea formei unui produs, trebuie
avute în vedere; destinaŃia funcŃională a obiectului,
modul de construcŃie şi materialele folosite, tehnologia
de fabricaŃie, raportul cu formele anterioare, regimul
de utilitate.
Cât priveşte linia, aceasta delimitează şi
circumscrie obiectele, realizând astfel multiple forme.
RelaŃiile sau raporturile dintre liniile ce conduc la anumite
forme se examinează din punct de vedere matematic şi
arhitectonic, dar şi din punctul de vedere al
proporŃionalităŃii; pentru că, prin linii se separă
suprafeŃele, se exprimă proporŃiile, se sugerează mişcarea,
se transpune imaginea unei idei şi se realizează, astfel,
desenul. Prin urmare liniile au, categoric, o funcŃie de
construcŃie, de expresivitate şi diagnostic în legătură cu
trăsăturile subiective (temperament, sensibilitate etc) ale
autorului.
Desenul este, la rândul său un element important
de estetică a produsului, care, împreună cu culoarea,
gradul de strălucire etc, determină aspectul general al
obiectelor şi, fireşte, al spaŃiului ambiental, unde armonia,
de exemplu, este determinată prin alegerea adecvată a
draperiilor, mobilierului, tapetului, covoarelor.
74
 Şi în aspectul ambalajelor, desenul joacă un rol
important, ca şi în sporirea atractivităŃii produselor ori în
înnoirea gamei sortimentale (sau în definirea mărcilor). În
general, tipologia desenelor, utilizate la produsele
industriale, sunt: liniare, figurative, geometrice, statice,
dinamice.
Un alt element de estetică industrială este
ornamentul, considerat un element de podoabă ori un
ansamblu de elemente decorative. Acestea, prin formă,
culoare etc, au menirea de a înfrumuseŃa (ori de a întregi)
compoziŃia unui produs. Ornamentul poate reprezenta
animale (zoomorf), diferite figuri de stil (figurativ) etc; de
asemenea, ornamentul mai poate fi: floral, geometric,
grafic, fantezist etc.15
Frecvent, ornamentul se întâlneşte la garniturile de
mobilă şi la alte obiecte din lemn (casete, biblioteci etc).
În prezent, se simte tendinŃa de simplificare a formei,
suprafeŃelor, volumelor. Designerii pledează pentru
claritatea şi expresivitatea ansamblului şi a compoziŃiei
tehnice, ceea ce nu trebuie privit ca o eliminare totală a
decorativului. Se consideră, încă de la apariŃia
ornamentului, că este valoros câtă vreme nu este un adaos
de prisos. Nu este strident, disonant. Cu alte cuvinte,

15
Pop, Cecilia, Merceologia generală, Ed. Junimea, Iaşi, 2002.

75
valoarea ornamentului creşte dacă este folosit cu măsură şi
în limita bunului gust.
Materialele, utilizate pentru ornamente, sunt
esenŃele de lemn, marmura, ceramica, diferite aliaje,
porŃelanul, sticla şi, mai recent, plasticul, dar şi pietrele
preŃioase pentru obiectele de lux.
Impresia de agreabil a produsului, respectiv de
armonie, este dată acestuia de unitatea dintre conŃinut şi
formă, de coerenŃă absolută între interiorul şi exteriorul
obiectului, de raportul elementelor de ordin calitativ.
Armonia, prin urmare, este un atribut şi totodată un efect
al frumosului; astfel, se poate vorbi de armonia culorilor, a
formelor şi tonurilor, astfel individualizând obiectele din
punct de vedere compoziŃional şi constructiv.
Între proprietăŃile estetice, mai amintim contrastul
care constituie un element ce stimulează percepŃia prin
introducerea unor elemente de variaŃie, în ceea ce priveşte
forma, dar mai ales în ceea ce priveşte culorile şi tonurile
de culoare. Contrastul elimină sentimentul sau impresia de
monotonie, pe care o poate avea privitorul obiectelor şi
corpurilor unui produs, în legătură cu unele elemente
estetice, fără a se afecta unitatea, ca legitate generală a
mărfurilor.
Desigur, culoarea joacă un important rol estetic;
dintotdeauna, omul s-a folosit de culoare atribuindu-i, nu
de puŃine ori, semnificaŃii şi puteri magice neobişnuite.
76
Totuşi, cercetarea ştiinŃifică, privind rolul culorilor, începe
târziu (în secolul XVII), luând amploare în veacurile ce
aveau să vină, mai ales când apare industria coloranŃilor,
textilelor, pielăriei şi a construcŃiilor de orice fel. Spre
deosebire de alte elemente estetice (armonie, contrastul
etc), culoarea este percepută, în exclusivitate, la nivelul
ochiului, desigur văzut ca organ de simŃ, adică senzitiv. Ea
este, cu alte cuvinte, o consecinŃă a radiaŃiilor
electromagnetice vizibile, ceea ce înseamnă că nu are
existenŃă proprie, fiind, până la urmă, o interpretare
fiziologică. Specialiştii în design, despre culoare afirmă că
reprezintă o noŃiune, care, simultan, se referă la senzaŃia
subiectivă a existenŃei sale, precum şi la posibilitatea
unui corp de a părea colorat. Faptul înseamnă, până la
urmă, că un astfel de element al esteticii aparŃine
experienŃei uzuale a privitorului, şi că nu este o
caracteristică intrinsecă a unui obiect16, ci o caracteristică
a luminii, cuantificabilă funcŃie de intensitatea energiei
radiante şi lungimea de undă. Fiziologic, culoarea se
defineşte (şi explică) prin aceea că orice obiect transmite
(reflectă) lumina într-o distribuŃie spectrală diferită.
Această distribuŃie este interpretată de ochi, prin
intermediul nervilor şi a creierului ca un răspuns special,

16
Pamfilia Rodica în „Fundamentele ştiinŃei mărfurilor”, Ed.
Eficient, Bucureşti, 1999.
77
respectiv, de culoare, ceea ce înseamnă că ea reprezintă o
caracteristică a luminii.
Senzorial, specialiştii apreciază că orice culoare
este diferită, caracterizându-se prin:
- tenacitatea cromatică (dată de lungimea undei);
- intensitatea (încărcătura) energetică a undelor
electromagnetice, fapt ce determină luminozitatea
sau strălucirea culorii;
- puritatea (saturaŃia) conferită de îndepărtarea unei
culori cromatice de culoarea albă, luată drept
bază de referinŃă.
Culorile mai pot fi împărŃite în:
- culori calde (cele care se apropie de roşu);
- culori reci (cele care se îndepărtează de roşu şi se
apropie de albastru);
- culori închise (cele care se apropie de negru);
- culori deschise (cele care se apropie de alb).
MenŃionăm că, în general, culorile închise au, din
punct de vedere psihologic, efecte depresive
(descurajante, negative), în timp ce culorile deschise au
efecte stimulative (tonice, reconfortante, pozitive). Nici
culorile prea vii nu sunt, sub acest aspect, preferabile,
deoarece specialiştii le consideră obositoare. Efecte
estetice se obŃin, totdeauna, printr-o alegere judicioasă a
culorilor. Acestea trebuie adaptate obiectului respectiv sau
mediului în care se folosesc.
78
 În acelaşi timp, culorile trebuie alese şi în funcŃie
de exigenŃele fiziologice şi psihologice, ba chiar în funcŃie
de anotimpuri.
Se apreciază, în lumea specialiştilor în estetica
culorilor, că reacŃiile extrem de diferite ale privitorului,
asupra suprafeŃelor colorate, au un efect complex
determinând asocieri pe care acesta le face cu o serie de
fenomene naturale; respectiv, cu cerul mai mult ori mai
puŃin senin, cu aspectul general al unui câmp înverzit, al
unui curs de apă sau al unui foc viu în aer liber.
În acest fel, adică prin asocieri de senzaŃii, de
regulă codificate, sunt alese culorile de semnalizare (de
exemplu, galbenul, portocaliul etc) sau culorile de
informare; de aceea, se spune că, în general, culorile au
vocaŃii comunicaŃionale, vorbind inclusiv despre gustul
omului care le poartă. Dar, fireşte, imaginea subiectivă a
culorii este dată, în mare măsură, de structura
personalităŃii umane. Aceasta, prin particularităŃile
anatomo-fiziologice (calitatea analizorilor vizuali) şi cele
psihosociale (vârstă, sex, temperament, motivaŃie,
aptitudini, cultură etc) este sensibil condiŃionată de
culoare. Fireşte, preferinŃele pentru anumite culori rezidă
nu doar în legile percepŃiei, ci şi în convingerile şi
predilecŃiile persoanei respective, mai ales că produsele
cumpărate au, în acelaşi timp, şi o valoare economică, pe
lângă cea afectivă.
79
 Putem spune, în concluzie, că alegerea culorii în
funcŃie de obiect, trebuie să îndeplinească atât criterii
tehnico-funcŃionale, cât şi criterii ce Ńin de psihofiziologia
consumatorului, manifestată printr-o expresivitate plastică
ingenioasă. Se asigură, în acest fel, una din condiŃiile
valorificării oricărui obiect industrial, care, între altele,
trebuie să ofere, cumpărătorului, un plus de satisfacŃie,
acoperindu-i, în acest fel, solicitările simŃului estetic,
dezvoltat diferit de la un individ la altul. Si aceasta, cu atât
mai mult, cu cât consumatorul, în prezent, este prudent şi
neiertător în materie de estetica produselor industriale
cărora, în ambientul său, le conferă un rol multifuncŃional;
deci, inclusiv de confort ambiental.

2.8. Etape în proiectarea estetică a

mărfurilor

Omul, în calitatea de consumator, tinde să devină,

pe zi ce trece, tot mai pretenŃios (intransigent), vizavi de
culoarea estetică a produselor industriale, datorită limitării
considerabile a resurselor. În contextul acestei evoluŃii, el
capătă, pe zi ce trece, noi obiceiuri de consum,
corespunzătoare mijloacelor financiare, timpului şi
spaŃiului de care dispune.

80
 Aşa se face că, în actualitatea imediată, designul şi
estetica mărfurilor au un important rol în valorificarea
produselor, în satisfacerea, într-o măsură cât mai mare, a
cerinŃelor de ordin personal şi de grup, marşând profund
pe ideea unei dezvoltări durabile, determinată de
reconcilierea dintre mediul înconjurător şi cel economic.
Se urmăreşte, în acest fel, interrelaŃia dintre patru sisteme;
respectiv, dintre sistemele uman, economic, ambiental şi
tehnologic care trebuie să interacŃioneze pe fondul unei
compatibilităŃi generale, bazată pe optimizarea raportului
dintre nevoi şi resurse. Toate aceste deziderate şi motivaŃii
se găsesc în derularea a patru etape17, aflate la baza
oricărui proiect de estetică a produselor; aceste etape sunt:
1) Stabilirea elementelor de bază ale proiectării
produselor;
2) Procedura de realizare a componentelor estetice
ale produselor;
3) Studii de fezabilitate şi industrializare;
4) Testarea şi lansarea produsului pe piaŃă.
Prima etapă a proiectului propune, la rândul ei, o
delimitare a nevoilor de consum (corespunzător intereselor
şi posibilităŃilor producătorului), identificarea obiectivelor
cercetării şi proiectării, definirea obiectivelor prin tema-
program.
17
Olaru, Marieta şi alŃii, Fundamentele ştinŃei mărfurilor, Bucureşti,
1999.
81
 Desigur, delimitarea cerinŃelor de consum
presupune, mai întâi, investigarea trebuinŃelor pe care le
manifestă consumatorii, evident printr-o analiză
cantitativă de la care vom obŃine date privind stabilirea
unor modele de comportament al acestora, cât şi o analiză
calitativă care ne va conduce la o serie de informaŃii legate
de motivaŃiile cumpărătorilor în legătură cu produsul aflat
în discuŃie.
La rândul său, identificarea obiectivelor cercetării
şi proiectării se referă la aflarea unor informaŃii privind
prezentul şi viitorul produsului ce urmează a fi proiectat,
valorificându-se, pentru aceasta, datele pe care le
furnizează întreprinderea şi piaŃa ei, în raport cu
concurenŃa, tehnologiile moderne, evoluŃia modei şi a
gusturilor consumatorilor, dar şi în legătură cu costurile şi
calitatea produsului proiectat şi, implicit, cu imaginea pe
care producătorul doreşte să o comunice.
În sfârşit, tema-program defineşte obiectivele
proiectării Ńinând seama, în principal, de informaŃiile
privind crearea produsului (şi datele tehnice ale acestuia),
precum şi de structura şi durata lui de viaŃă.
De asemenea, obiectivele sunt definite prin
participarea produsului la cele mai reprezentative sisteme

82
pentru care a fost creat; respectiv, la sistemele: produs-om,
produs-echipamente, produs ambianŃă, produs-acŃiune18.
În cea de a doua etapă, dispunând de o metodă de
lucru, designerul va trece la depistarea, selectarea,
stabilirea şi ordonarea pistelor de cercetare şi a ideilor de
produse ce ar putea fi create, evident prin prisma utilizării
lor. În final, ideile se vor materializa în desene ori machete
potrivit conceptelor propuse, reŃinându-se una sau mai
multe piste de cercetare, care, aprofundate, vor satisface
tema-program de design propusă.

18
Ibidem
83
 3. CLASIFICAREA ŞI CODIFICAREA
MĂRFURILOR

Când vorbim despre clasificarea mărfurilor, ne

referim, de fapt, la sistematica lor; mai exact la unul
dintre domeniile importante ale cercetării merceologice.
Termenul poate să aparŃină biologiei, unde, cel mai
adesea, se vorbeşte de sistematica sau taxonomia
plantelor, ca şi despre sistematica speciilor din regnul
animal. În mod obişnuit, domeniul (sistematica)
denumeşte şi clasifică, în categorii de diferite valori
taxonomice (taxoni), grupe de organisme cunoscute
omenirii de-a lungul vremii.
În limba greacă, sistematica înseamnă alăturare,
reuniune sau grupare. În mod identic, sistematica
merceologică denumeşte şi clasifică mărfurile după
diferite criterii, care pot fi: modul lor de utilizare,

84
originea acestora, manifestarea lor chimică şi fizică în
diferite medii de existenŃă etc.
Aşadar, ca orice ştiinŃă, sistematica merceologică
priveşte elaborarea unor sisteme de clasificare ştiinŃifică,
fundamentate şi perfect aplicabile în practica curentă, prin
utilizarea unor terminologii unitare în legătură cu
mărfurile şi serviciile create de oameni.

3.1 Sortimentul de produse

Evident, clasificarea mărfurilor utilizează diferite

noŃiuni şi concepte de bază; acestea, însă, nu sunt prea
bine delimitate, ceea ce pentru sistematica mărfurilor
reprezintă nu doar o provocare, ci un obiectiv important,
bazat pe un cadru unitar de conceptualizare a clasificării.
Pentru aceasta, specialiştii consideră că punctul
nodal al sistematicii mărfurilor îl constituie sortimentul de
produse care trebuie privit ca un punct de plecare în orice
clasificare a mărfurilor şi serviciilor, chiar dacă, în
legătură cu acest concept, nu există o viziune comună, un
consens absolut. Totuşi, specialiştii sunt, de acord în
majoritate că sortimentul este, în fapt, o categorie

85
microeconomică care se poate defini din perspectiva unei
anumite organizaŃii19.
Uneori opiniile sunt atât de divergente, încât
noŃiuni ca „sortiment industrial” sau „sortiment
comercial”, care par de la sine înŃelese, reprezintă un
adevărat teren de dispută. Astfel, „sortimentul industrial”,
după unii autori, ar reprezenta o noŃiune privind oferta
unei întreprinderi producătoare, în timp ce „sortimentul
comercial” poate fi pus în relaŃie numai cu locul de
vânzare. Amănuntul dovedeşte că sortimentul comercial
este o subcategorie a sortimentului industrial din care s-a
optat pentru vânzare, potrivit cererii consumatorilor.
De asemenea, se face uneori o delimitare strictă
între noŃiuni de genul: paletă sortimentală, sortiment şi
colecŃie, ceea ce considerăm a fi în firea lucrurilor. Pentru
unii autori, sortimentul este oferta unei unităŃi comerciale,
în legătură cu un anume gen sau categorie de mărfuri, iar
paleta sortimentală defineşte o categorie superioară
acesteia. Cât priveşte colecŃia, aceasta ar fi doar o selecŃie
sortimentală, realizată într-un anumit scop (de exemplu,
satisfacerea cerinŃelor şi, mai ales, a gusturilor clienŃilor în
materie de îmbrăcăminte, parfumuri etc, specifice
anotimpurilor de vară, primăvară, iarnă şi toamnă). Există,
de asemenea, specialişti care preferă utilizarea noŃiunii de
19
Olaru, Marieta în „Fundamentele ştiinŃei mărfurilor”, Ed. Eficient,
Bucureşti, 1999.
86
„gamă de produse”, atunci când se referă la rezultatele
obŃinute în sfera producŃiei, ca şi de „gamă sortimentală”
când vorbesc din punctul de vedere al distribuitorului de
mărfuri; astfel, se pune în evidenŃă atât ansamblul
mărfurilor, cât şi modul lor de asociere, aşa cum arată unii
autori, când definesc „gama de produse”20 drept o
grupare de mărfuri ce se înrudesc, prin destinaŃia lor
comună în consum (şi prin caracteristicile lor similare
privitoare la materia primă folosită pentru obŃinerea
lor).
Se consideră, în aceeaşi ordine de idei, că o „gamă
de produse” este alcătuită din mai multe linii (de produse);
aceasta, la rândul ei semnifică un grup de produse, la baza
căruia se află aceleaşi materii prime şi, desigur, aceeaşi
tehnologie de fabricaŃie.
Specialiştii, în legătură cu gama de produse,
vorbesc şi de existenŃa unor parametri specifici: respectiv,
de lărgirea gamei (care este dată de numărul liniilor de
produse dintr-o singură gamă); de profunzimea gamei,
caracterizată de numărul de produse distincte, în cadrul
unei linii; de lungimea gamei (identificabilă prin numărul
produselor din suma liniilor existente într-o gamă), care
poate fi definită şi prin noŃiunea de suprafaŃă acoperită

20
Florescu, C, Marketing, Bucureşti, Grup Academic de Marketig şi
Management, Bucureşti, 1992
87
de o gamă de produse în satisfacerea unei cerinŃe
anume.
Aceşti parametri (lărgirea, profunzimea, lungimea
gamei) sunt altfel definiŃi când vorbim de existenŃa unei
„game sortimentale”; astfel, lărgimea sortimentului de
mărfuri, la confecŃiile textile, înseamnă contextura
Ńesăturii şi modelul acestora, în timp ce adâncimea
sortimentului se referă la colorit, la desenul Ńesăturii şi la
mărimea confecŃiilor respective.
Cât priveşte lungimea sortimentului, aceasta se
determină prin numărul de articole distincte ce se referă la
o anume destinaŃie de folosinŃă21.
In legătură cu aceşti parametri sunt păreri potrivit
cărora o gamă sortimentală ar putea fi definită şi
bidimensional; respectiv, prin parametri de extensie şi
profunzime22. Insă, Ph. Kotler preferă să utilizeze, în locul
noŃiunii de sortiment de produse, o expresie mai
consacrată, cea de mix de produs. Prin aceasta, el înŃelege
„ansamblul articolelor şi al liniilor de produse pe care un
comerciant le oferă spre vânzare”23.
Totuşi, Kotler, în lucrările sale vorbeşte şi de
ambiguitatea sortimentului; de fapt, despre ambiguitatea

21
Olaru Marieta, în „fundamentele ştiinŃei mărfurilor”, Ed. Eficient,
Bucureşti, 1999;
22
Ibidem
23
Kotler, Ph.,Marketing – Management, Paris, 1992
88
mixului prin care înŃelege „gradul de asociere a diferitelor
linii de produse în consumul final, în procesul de
producŃie, în procesul de distribuŃie etc”.
Intr-o viziune sistematică, sortimentul poate fi
considerat a fi „mulŃimea (submulŃimea) mărfurilor
realizate sau comercializate de o anumită organizaŃie
structurată calitativ şi cantitativ, în funcŃie de anumite
criterii, astfel încât să corespundă cererii în general sau
cererii unui anumit segment de consumatori şi evident să
contribuie la asigurarea unei activităŃi de producŃie,
respectiv comerciale, rentabile” (Olaru Marieta, 1999).
O astfel de abordare ne permite să vorbim, în acest
context, şi despre structura sortimentului, desigur, ca
sumă a elementelor sale componente, la care se adaugă
relaŃiile dintre acestea; adică un mod de grupare şi
ordonare a subdiviziunilor dintr-un întreg sortimental.
Dar, prin ce se deosebesc sortimentele: Ce pot avea
ele deosebit, particular? Specialiştii afirmă că
particularitatea unui sortiment şi a structurii sale rezidă,
înainte de toate, în însuşirile elementelor constitutive; de
asemenea, rezidă în tipul şi conŃinutul relaŃiilor, precum şi
în modul de ordonare a elementelor respective.

89
 3.2. Universul conceptual în sistematica
mărfurilor

Se apreciază, în merceologie, că orice clasificare

(sistematică) reprezintă, în fapt, o operaŃie conceptuală;
mai exact, o modalitate de a distinge simultan elementele
care Ńin de structura unei mulŃimi (continue sau discrete),
alcătuită din obiecte, idei, fapte, proprietăŃi, însuşiri etc. În
principiu, tipul de sistematică (clasificare) se raportează,
totdeauna, la scopul propus, la relaŃiile dintre elemente şi
evident, la categoriile selectate în vederea clasificării
mărfurilor, tot mai necesară de la o etapă la alta a
dezvoltării comerŃului. Aşa se face că, iniŃial, clasificarea
mărfurilor se cunoaşte, ca principiu, încă din perioada
economiilor naturale; de exemplu, în mărfuri grele şi
uşoare, în mărfuri de natură animală sau vegetală.
Mai târziu au fost luate în calcul şi alte elemente
privind diferenŃierea şi deci clasificarea mărfurilor în
funcŃie de originea lor geografică, de deosebirile lor
calitative, sau de evoluŃia ştiinŃelor ce concură, de la un
timp, la realizarea produselor şi a mărfurilor. Astfel, în
paginile „Tratatului de merceologie”, elaborat de Johan
Beckman (Universitatea din Göttengen), în perioada 1793-
1800, deşi primul de acest fel, se vorbea despre importanŃa
sistematicii mărfurilor în practica şi teoria comercială.

90
 Cercetând, de exemplu, posibilitatea de ordonare a
produselor vegetale, Johan Backman a folosit modelul
clasificării lui Carl Linné în ştiinŃele naturii, pentru ca
mărfurile să se poată deosebi, „cu uşurinŃă, în toate
timpurile”. El a intenŃionat, în acest fel, ca şi naturalistul
celebru şi astăzi, să realizeze un sistem unic de clasificare.
De altfel, Carl Linné a fost luat model, în sistematica
merceologică, şi de B.Büse (în al său „Îndrumător de
merceologie”), unde mărfurile sunt clasificate după
originea lor (vegetală şi animală), dar şi după destinaŃia
lor. În acest fel, el va împarte bunurile de consum în
alimente, produse de îmbrăcăminte şi mărfuri destinate
locuinŃei.
Mai târziu, în anul 1901, mărfurile vor fi împărŃite
de A. Almedinger în zece grupe; respectiv, în
combustibili; materiale de construcŃii; produse pentru
iluminat şi lubrifianŃi; produse textile; produse din
sticlă şi ceramică; produse textile; produse din piele şi
blănuri; produse metalice; produse chimice; produse
de papetărie; produse alimentare, grupe valabile şi în
zilele noastre, evident cu completările şi accentele ce
rezultă din evoluŃia ştiinŃelor şi industriilor respective
(utilaje, automobile, produse IT etc). Altfel spus, această
clasificare a mărfurilor a folosit, drept criterii de
sistematică, destinaŃia (combustibili, materiale de
construcŃii, produse pentru iluminat şi lubrifianŃi etc),
91
procesul tehnologic (produse chimice), natura
materiilor prime (produse textile, produse din sticlă şi
ceramică, produse din piele şi blănuri etc).
O clasificare însă, care să cuprindă mărfurile într-
un sistem ştiinŃific fundamentat, o constituie sistematica
lui Pöschl; mai concret, „sistematica tehnologică a
mărfurilor şi mijloacelor pentru obŃinerea şi utilizarea lor”
ce grupează mărfurile pe trei sectoare după cum urmează:
1. Mărfuri pentru satisfacerea nevoilor de bază
(alimente, produse pentru protejarea corpului şi produse
pentru locuinŃă);
2. Mărfuri ale progresului (produse pentru păstrare,
transmitere, transport, produse pentru înfrumuseŃare etc);
3. Mărfuri (mijloace) pentru obŃinerea produselor
din primele două sectoare (materii prime, utilaje, etc).
Aceste sectoare de mărfuri, la rândul lor, se împart
în grupe, ordine şi subordine24 , ceea ce înseamnă că V.
Pöschl încearcă să se refere, într-un sistem ştiinŃific de
clasificare, la toate categoriile de mărfuri; din păcate,
sistemului său îi sunt semnalate şi imputate unele stângăcii
în formularea şi definirea sectoarelor de mărfuri şi a
subdiviziunilor stabilite(grupe, ordine şi subordine).

24
Pöschl, V., Poinzipien natürlicher Ordnnung in Technik und
Wirtschaft, Stuttgard, 1997.

92
 După apariŃia, în 1978, a lucrărilor lui I. Dahlberg
care încearcă, pentru prima oară, să integreze sistematica
mărfurilor „într-o ordine universală a cunoştinŃelor”, o
importantă contribuŃie, în elaborarea fundamentelor
teoretice de clasificare a acestora, o are G.Grundke25.
Sistemul de clasificare ierarhică, folosit în ştiinŃele naturii,
va împărŃi mărfurile pe nouă niveluri de ordonare; acestea
sunt: diviziunea, grupa (subdiviziunea), clasa, ordinul,
genul, specia, subspecia, sortul, clasa (de calitate). Ca şi în
sistemul Linné, Grundke consideră, drept bază a
clasificării sale, specia (în acest caz, de mărfuri), care, în
propria-i accepŃie, înseamnă produse cu toate proprietăŃile
semnificative identice. Important, de subliniat ni se pare a
fi faptul că delimitarea categoriilor de mărfuri, pe cele
nouă niveluri de ordonare, se face pe seama unor criterii
materiale şi tehnologice (natura materiei prime, gradul de
prelucrare, procesul tehnologic folosit, proprietăŃile
specifice ale produselor respective). Totuşi, orientarea
sistematicii către modelele aparŃinând ştiinŃelor naturii nu
este agreată în prezent, deoarece nu corespunde actualului
stadiu al producŃiei de mărfuri, caracterizată printr-un ritm
accelerat de utilizare de noi materii prime şi tehnologii de
fabricaŃie. Unii specialişti, în această situaŃie, se pronunŃă
pentru reconsiderarea criteriilor de delimitare a
25
Olaru, Marieta, „Fundamentele ştiinŃei mărfurilor, Editura Eficient,
Bucureşti, 1999.
93
categoriilor de clasificare a mărfurilor. Între altele, ei
consideră că unele caracteristici funcŃionale, socio-umane
şi de relaŃie fac dificilă elaborarea unor criterii de
clasificare bine fundamentate din punct de vedere
ştiinŃific; aceasta, şi pentru faptul că unele caracteristici,
din cele trei grupe, nu au putut fi, deocamdată,
cuantificate, motiv pentru care nu pot fi evidenŃiate,
riguros, în cadrul unui sistem de clasificare a mărfurilor.
De aceea, literatura de specialitate aşează, la temelia unor
posibile criterii de sistematică a mărfurilor trei principii
fundamentale; acestea, (după Grundke, G, 1997, citat de
Olaru Marieta în „Fundamentele ştiinŃei mărfurilor”
Bucureşti, 1999) sunt următoarele: 1) numărul
posibilităŃilor de utilizare ale unui produs este cu atât mai
mare, cu cât produsul respectiv este mai puŃin prelucrat; 2)
produsul se îndepărtează tot mai mult de stadiul de
materie primă (şi deci de ordinea sa), cu cât creşte gradul
de prelucrare al acestuia; 3) cu cât domeniul de utilizare al
unui produs este mai specializat, cu atât este mai mic
numărul posibilităŃilor proprii de clasificare.
Având în vedere principiile de mai sus, specialiştii
consideră că în sistematica mărfurilor, caracteristicile de
structură, funcŃionale şi de relaŃie ale produselor reprezintă
criterii potenŃiale de clasificare, întrucât, acestea aparŃin
„sistemului general de relaŃii om-natură, şi mediu. Însă,
după cum apreciază unii specialişti români, aceste
94
caracteristici, prezente în structura mărfurilor de orice fel,
constituie doar, un punct de plecare pentru stabilirea unei
terminologii unitare obiectiv nerealizat până în prezent, în
pofida demersurilor întreprinse în acest sens26.
Mai multe opinii susŃin că mărfurilor ar trebui
ordonate după cu totul alte criterii; de exemplu, după
scopul pentru care au fost create, după funcŃia pe care o
îndeplinesc, după natura lor şi, în sfârşit, după forma în
care se prezintă.
AlŃi cercetători simt nevoia de a clasifica mărfurile
după destinaŃia lor sau după tipologia nevoilor pe care le
acoperă (nevoie de hrană, nevoie de apărare împotriva
factorilor de mediu, nevoia de cunoaştere, nevoia de
recreare, nevoia de asigurare a sănătăŃii etc), sisteme care
permit, între altele, studierea dimensiunilor sortimentului
comercial, potrivit trebuinŃelor consumatorilor.
Rezultă, din cele, menŃionate, că mărfurile se pot
clasifica după mai multe criterii, ceea ce permite
specialiştilor să vorbească despre o tipologie a
clasificărilor şi codificărilor la mărfuri.

26
Olaru, Marieta în „Fundamentele ştiinŃei mărfurilor”, Ed. Eficient,
Bucureşti, 1999, pg.136.

95
 3.3. Principalele tipuri de clasificare a
mărfurilor

Din cele susŃinute, până în acest moment, rezultă

că, în cercetarea merceologică un important subcapitol îl
constituie sistematica mărfurilor care, aşa cum s-a văzut
deja, prezintă şi analizează sistemele de clasificare,
potrivit unor variate criterii şi metode de ordonare a
produselor ce alcătuiesc substanŃa comerŃului, evident ca
ramură a economiei desfăşurată la nivel naŃional, regional
sau mondial.
Astfel, după capacitatea de cuprindere a produselor,
cele mai importante şi mai folosite sisteme internaŃionale
se pot grupa în: 1) clasificări sistematice (neflexibile); 2)
clasificări nesistematice (flexibile); 3) clasificări
combinate (semiflexibile), pe care le prezentăm cât mai
succint în cele ce urmează.

3.3.1. Clasificările sistematice sau neflexibile

ordonează produsele (mărfurile) pe categorii omogene,
potrivit unor criterii prestabilite; astfel, pentru cele din
ramura textilă industrială (textile, electronice, chimice,
electrice etc) sunt utilizate criterii generale, cum ar fi
gradul de prelucrare, natura materiilor prime, produsul
tehnologic prin care au fost realizate, destinaŃia lor etc.
Este locul să precizăm că majoritatea clasificărilor
96
sistematice sunt ierarhice, cu structură arborescentă,
organizate pe niveluri de detaliere, între care există relaŃii
de subordonare. În acest fel, fiecare treaptă conŃine un alt
număr de trepte (inferioare) cu diverse denumiri:
diviziune, secŃiune, grupă, clasă. Pe treptele de ordin
secund, terŃiar, de ordonare se utilizează o diversitate de
criterii de clasificare, dintre care unele reprezintă
caracteristici de calitate, specifice diferitelor categorii de
mărfuri.

3.3.2. Clasificările nesistematice (flexibile)

ordonează mărfurile după apariŃia lor, ca ordine generală,
fără să Ńină seama de gradul înrudirii dintre produse.
Astfel de clasificări sunt utilizate la nivel de
microeconomie şi rezolvă, eficient, chestiuni decodificare
a mărfurilor, corespunzător programelor informatice din
magazine şi alte locuri intermediare de depozitare ori de
redistribuire a lor.

3.3.3. Clasificările combinate (semiflexibile), spre

deosebire de cele sistematice, ordonează mărfurile pe un
număr de criterii omogene, în cadrul cărora se realizează,
în mod continuu, clasificarea nesistematică a elementelor
componente.

97
 3.4. Codificarea mărfurilor

Practica comercială, în dizolvarea ei, la nivel

naŃional şi internaŃional, a determinat necesitatea de a
introduce sistemul informatic în care diferitele clasificări
au fost asociate unor sisteme ingenioase de codificare.
Această operaŃiune, de codificare, este în fapt o
transpunere simplificată (în cod) a diferitelor elemente
caracteristice diferitelor obiecte sau categorii de servicii,
fenomene sau indicatori. Se înŃelege, astfel, că noŃiunea de
cod reprezintă o combinaŃie de elemente simbolice prin
care se defineşte o anumită informaŃie care, evident,
semnifică o grupă de obiecte de idei de servicii etc. Aceste
simboluri pot fi litere, cifre sau combinaŃii ale acestora
(cifre şi litere), codurile numindu-se, funcŃie de
componentelor lor, alfabetice, numerice sau
alfanumerice. În acest fel, se realizează o structură
comună între clasificare şi codificare, ca urmare a
interdependenŃei şi chiar suprapunerii dintre ele, create cu
scopul de a putea identifica un produs dintr-o mulŃime
existentă pe un inventar ori pe un listing realizat pe
calculator. Când codul preia şi semnificaŃii ale relaŃiilor
dintre elementele acestei mulŃimi, atunci el îndeplineşte şi
o cerinŃă de reprezentare a clasificării utilizate.
În practică, codificarea realizată în cazul
clasificărilor sistematice este dependentă de ordonarea
98
mărfurilor pe categorii, ceea ce face ca funcŃia de
identificare a codului să se suprapună cu funcŃia de
reprezentare a clasificării. Întrucât, în acest fel, se poate
ajunge la un cod de lungime neobişnuită, folosirea
eficientă a unui asemenea sistem de coduri are, ca cerinŃă,
realizarea unei structuri unitare a criteriilor de clasificare,
precum şi stabilirea unui număr optim de niveluri de
detaliere. Specialiştii menŃionează că o asemenea soluŃie
este, din punct de vedere practic, irealizabilă, având în
vedere că detalierea, până la nivelul de identificare a
fiecărui element într-o mulŃime, este anevoioasă, datorită
insuficienŃei criteriilor de clasificare ce s-ar putea aplica
întregii mulŃimi de produse27.
În privinŃa clasificărilor nesistematice, precizăm
că produsele pot fi identificate printr-un cod secvenŃial,
care se acordă în ordinea numerelor naturale (care
semnifică ordinea intrării produselor în magazine,
depozite etc). Astfel, lungimea codului aplicat este mică,
datorită folosirii tuturor combinaŃiilor posibile ale
caracterelor numerice. O asemenea soluŃie are, totuşi,
dezavantajul că nu oferă informaŃii asupra categoriei în
care se înscrie produsul, ca element al mulŃimii.
La rândul lor, clasificările combinate folosesc un
sistem de codificare mai elaborat; mai exact, „un sistem de

27
Pop, Cecilia, Merceologie generală, Ed. Junimea, Iaşi, 2002
99
codificare ierarhizat – secvenŃial, codul având o zonă de
ordonare corespunzătoare clasificării ierarhice, urmată de
o zonă secvenŃială”28.
În acest fel, la clasificările combinate funcŃia de
identificare a codului este parŃial combinată şi cu funcŃia
de clasificare. Întrucât, în acest caz, lungimea codului este
funcŃie de numărul nivelurilor de detaliere, între cele două
zone de ordonare trebuie să se stabilească un raport optim
(pentru a nu se obŃine coduri prea lungi), ceea ce face ca
gradul de operaŃionalitate a acestui sistem de codificare să
crească.
Cât priveşte atribuirea codurilor, aceasta are loc
prin grija unor organisme (naŃionale, regionale sau
internaŃionale) şi presupune respectarea mai multor
principii, între care amintim pe cele privind reducerea la
minimum a lungimii codului şi pe cel referitor la
veridicitatea şi semnificaŃia ce trebuie asigurate prin
procedee de prelucrare adecvate.

3.4.1. Codificarea cu bare

În principiu , codul cu bare este definit, prin

reglementări unanim recunoscute, drept o modalitate de
reprezentare grafică a caracterelor numerice sau
28
Olaru Marieta în „Elementele ştiinŃei mărfurilor”, Ed. Eficient,
Bucureşti. 1999.
100
alfanumerice prin alternarea unor bare de culoare închisă
cu spaŃii albe de dimensiuni definite (cunoscute).
Aceste bare, având dimensiuni şi culori diferite, ca
intensitate, sunt identificate prin intermediul unor
echipamente specializate, ceea ce înseamnă că avem de a
face cu o recunoaştere şi interpretare autonomă a acestor
alternante de spaŃii, respectiv, cu o transpunere în cod
numeric sau alfanumerice.
Codul de bare, inventat în 1952 de Joe Woodland,
este aplicat, pentru prima dată, într-un domeniu important
abia în 1960 la identificarea autonomă a vagonetelor de
cale ferată. Apoi, în anul 1966, firmele IBM şi NCR,
producătoare de aparatură informatică, au realizat primele
două sisteme care vor folosi în controlul mărfurilor din
comerŃul en-gros şi en-detail, scannere computerizate. În
acest fel, preŃurile erau citite prin scanare, deoarece erau
tipărite pe benzi magnetice lipite pe ambalajul produselor.
Procedeul însă avea dezavantajul că era lipsit de
simbolurile pentru produse.29
Interesul pentru folosirea largă a codului cu bare a
crescut considerabil, acesta fiind aplicat, încă de la
început, mărfurilor alimentare cel mai des cumpărate,
pentru care se cer operaŃiuni frecvente în aprovizionare şi
rigori în asigurarea sortimentelor, după cele mai moderne
29
FalniŃă E., Bazele merceologiei, Ed. Mirton; Timişoara, 1996.

101
standarde comerciale. În întâmpinarea acestui proces (de
extindere a folosirii codului cu bare) a venit modernizarea
rapidă a echipamentelor informatice (hardware) şi,
desigur, progresele înregistrate în domeniul programării
pentru acest domeniu; astfel, în această etapă, citirea
codurilor de bare se face prin lectură optică, cu scannere
conectate la un sistem de calcul, iar scrierea prin
intermediul unor imprimante adaptate, din construcŃie,
acestor utilizări ale codului de bare.
Ca să ne dăm seama de avantajele acestor tehnici,
menŃionăm că citirea şi interpretarea datelor se face cu o
viteză de 6-10 ori mai mare decât în sistemul manual de
introducere a datelor, iar rata de eroare este acum de
aproximativ 1:300000, faŃă de 1:300 în sistemul clasic. În
plus, afirmă specialiştii, modul de funcŃionare a acestor
tehnologii impune ca datele să fie introduse, în sistemul de
calcul, chiar în momentul tranzacŃiei, ceea ce permite
managerului să aibă, în orice clipă, date actuale şi deosebit
de exacte.
După direcŃia sau modul de codificare a
informaŃiilor putem vorbi de existenŃa unor tipuri de
coduri de bare, şi anume: liniare, unde informaŃia este
codificată pe o singură direcŃie (de regulă pe orizontală) şi
bidimensionale, la care informaŃia este codificată atât pe
verticală, cât şi pe orizontală, mai rar însă utilizate în
practica curentă.
102
 După caracteristicile şirului de caractere ce se
codifică, codurile de bare pot fi: numerice (reprezintă
numai cifre, cum ar fi codurile EAN sau UPC);
alfanumerice care, aşa cum arată şi denumirea, reprezintă
litere şi numere (cifre, cum este cazul codului 128 sau
codul 39); codurile cu lungime fixă ce reprezintă şiruri
cu un număr fix de elemente, cum ar fi EAN (care poate
dispune numai de un şir de opt sau de 13 elemente);
coduri de lungime variabilă cu şiruri ce conŃin un număr
variabil de elemente, aşa cum stau lucrurile cu codurile
128 şi 39.

3.4.1.1. Imprimarea codului cu bare

Pentru elaborările unei metode de imprimare a

codului cu bare avută în vedere, în principal, asigurarea
menŃinerii caracteristicilor codului în diverse condiŃii de
mediu (în care se transportă şi se depozitează produsele
respective). Se folosesc, în acest scop, imprimante
speciale Ńinându-se seama de necesitatea asigurării unei
intensităŃi maxime a culorii închise de respectarea
dimensiunilor stricte ale codului simbolizat şi de
amplasarea simbolului pe suprafeŃe plane30. De asemenea,
precizăm că dimensiunile codului nu sunt întâmplătoare.

30
Pop, Cecilia, Merceologie generală, Ed. Junimea, Iaşi, 2002.
103
Potrivit standardele, aceste dimensiuni sunt de 37,29 mm
x 25,93 mm, putând fi subdimensionate (până la 0,8) sau
mărite de cel mult două ori, cu respectarea strictă a unor
factori de mărire. Deoarece numai astfel pot fi citite
etichetele pe scannerele utilizate.
În prezent, ne aflăm în situaŃia de a aborda
standardele europene. Referitoare la tehnologiile de
imprimare a codului, la cerneala şi culorile folosite, la
materialele din care se confecŃionează etichetele şi la
poziŃia acestora pe ambalajele utilizate.

3.4.1.2. Citirea codului cu bare

Aşa cum am amintit deja, citirea codului de bare

foloseşte, ca metodă/procedeu, lecturarea optică prin
intermediul unor scannere, care sunt terminaluri
electronice, menite să „citească” datele simbolizate prin
codul de bare, descris anterior. Din punct de vedere tehnic
„lectorul” poate să fie încorporat în masa terminalului, sub
forma unei ferestre fixe de lectură, dar şi mobil, adică
încorporat într-un dispozitiv mobil de citire, denumit
„creion de lectură”.
Un astfel de dispozitiv de scannare presupune
existenŃa unor case de marcat electronice, prevăzute şi ele
cu dispozitive optice de „lecturare”; de asemenea,
presupune conectarea acestor case de marcat la un
104
concentrator de date ori la un computer ce lucrează în timp
real.
Principiul de funcŃionare, în situaŃia folosirii unui
lector fix, este următorul: marfa aleasă este dirijată către o
fereastră de citire, prin practicarea unui traseu unic (bandă
mobilă), în dreptul căreia se bombardează codul (lipit pe
ambalaj) cu un fascicul laser. În acest fel, codul, format
din alternanŃa unor bare închise/deschise este „citit” şi
interpretat în mod automat. Atunci când se foloseşte,
pentru lecturare, „un dispozitiv mobil”, locul ferestrei este
preluat de creionul laser, care este purtat (de operator) de-
a lungul codului respectiv. În cazul când codul este
incorect, operatorul este avertizat, în ambele variante de
citire (lector fix sau mobil), printr-un semnal sonor,
determinat de senzorii echipamentului electronic. Mai
departe, scannerul transmite codul citit unui calculator,
din fişierul căruia se extrag denumirea produsului şi,
evident, preŃul, înscrise în nomenclatorul computerizat.
Aceste elemente, extrase din calculator, sunt transmise
imprimantei pe care o conŃine casa de marcat, proiectată
să emite, într-un timp măsurat în secunde, bonul de casă
ce conŃine denumirea, preŃul mărfurile alese de
cumpărător, şi totalul de plată şi raionul din care s-au
ridicat produsele, de asemenea, conŃine data şi unele
formule de mulŃumire specifice (sau invitaŃii politicoase
de a mai vizita magazinele firmei respective).
105
 În alegerea modului de citire (tipului de lector) ce
urmează a fi aplicat într-un magazin trebuie să se Ńină
seama de o serie de particularităŃi constructive, dar mai
ales de o serie de elemente legate de rapiditatea citirii şi de
numărul de operaŃii programate să fie executate de acelaşi
echipament. Dintre particularităŃile constructive, amintim
volumul şi numărul elementelor din care sunt cuprinse
echipamentele respective şi posibilităŃile de montare în
raport cu cele oferite de construcŃia în sine.
În situaŃia când se urmăreşte rapiditatea citirii, se
va opta pentru lectorul fix încorporat în echipamentele de
casă, pe care experienŃa îl consideră potrivit pentru
magazinele de tip universal (de exemplu, „Metrou”,
„Billa”, „Kaufland” etc), care îşi pot permite să dispună şi
de benzi transportoare ce orientează marfa către ferestre
de lectură prin intermediul unui fascicul lasser.
Cu toate acestea, existenŃa unor mărfuri
voluminoase recomandă creionul laser de lectură, ceea ce
impune o echipare mixtă (lector fix + lector mobil), care
fluidizează afluenŃă de cumpărători şi fluxurile de mărfuri,
prevăzute prin proiectarea magazinelor de acest gen,

106
107