Materie organica sedimentara si kerogen.

Definitie si importanta cantitativa a kerogenului

Recenzie: Sedimentary organic matter and kerogen. Definition and quantitative importance
of kerogen by B. Durand.

Page | 1

Originea si formarea materiei organice sedimentare

Material organica sedimentara provine din materie organica vie cat si ca un rezultat al metabolismului acestora. Dupa moartea organismelor substantele componente ca lipide, lignin, proteine, carbohidrati, etc. sunt supuse unei descompunerii gradate functie de mediul de sedimentare (in special in cazul mediilor cu proprietati redox). O parte din din materialul generat de aceasta descompunere este consumat de alte organisme. Moleculele simple precum CO2, H2O, CH4, NH3, N2, SH2, etc. apar in urma proceselor metabolice. O alta parte a materiei este transformata molecule simple (CO2, H2O, etc.) in urma unor procese fizico-chimice (oxidare). Principala sursa a materiei organice in sedimente este data de o fractie foarte mica de materie organica care nu a suferit procese fizico-chimice sau nu a fost descompusa de alte organisme, aceasta fractie este incorporata ulterior in sedimente. Unele din produsele conservate isi pastreaza structura chimica. Aceste substante sunt in general cu reactivitate chimica mica, care au avut cel mai probabil un rol de aparare impotriva schimbarilor de mediu cand organismul era viu, substante derivate din pigmenti (isoprenoide, porfiride) sau alti metaboliti (steroizi, terpenoide). Molecule a caror structuri sunt afiliate cu materia vie, sunt mostenite si sunt considerate fosile geochimice sau markeri geochimici. Moleculele mai complexe sunt considerate neoformatie, acestea nu se regasesc in structurile vii. Aceste structuri nu sunt foarte bine cunoscute. Ele pot incorpora markerii geochimici. Materialul organic care provine din bazinul de sedimentare sunt considerate autohtone iar cele care sunt aduse in bazin sunt alohtone.

Page | 2

Procedurile generale de analiza a materiei organice materiale

Analiza sedimentelor isi propune definirea originii, omogenitatii, distributiei si evolutiei materialului organic. Dupa aceea se incepe studierea principalelor probleme geologice si geochimice (originea petrolului, paleomediul) si se fac clasificari. Metodele de analiza a materiei organice sunt de doua tipuri: a) Analiza optica a petrografiei materiei organice b) Metode de analiza geochimica pentru carbuni, geochimia petrolului, pedologia, geochimia mediului, etc. Metode optice. Petrografii analizeaza sectiuni subtiri si sectiuni lustruite ale sedimentelor sau a concentratelo de materie organica. In urma experientei obtinute pe analiza petrochimica a carbunilor, se identifica fragmente de fosile cat si microfosile dar principalul scop al acestei analize este de a clasificat componentele macerale, grupuri care sunt caracterizate de aceleasi proprietati optice (culoare, florescenta, reflexie, etc.) pentru a fi identificate si clasificate. Au fost identificate trei familii de substante macerale functie de reflexie: a) Familia exinitelor (lipidelor), acestea contin spori, cuticule de plante, alge unicelulare, etc. cat si fragmente derivate din lipide. b) Familia vitrinitelor. Acestea sunt compuse din lihnina-celulozica a peretilor celuleor. c) Familia inertinitelor. Acestea sunt similare cu cele din familia vitrinitelor doar ca acestea au fost supuse unui proces de oxidare.. Proprietatile optice ale maceralelor mai sunt folosite si in studiul evolutiei carbunilor. Pentru clasificarea carbunilor se foloseste reflectanta maceralelor din familia vitrinitelor.

Page | 3

Petrografii mai lucreaza si cu lumina transmisa dupa distrugerea mineralelor cu acid clorhidric si florhidric. Dupa aceea se distinge materia organica amorfa si cea identificabila. Materia organica identificabila este suma fragmentelor biologice clasificabile. In acest material se pot observa fragmente ale tesutului vegetal, cuticule, rasini, etc., cat si microfosile in special polen cat si spori si alge. Materia organica amorfa este formata din pudre si aglomerari fara forme neregulate. Folosind aceasta metoda se poate observa evolutia materiei organice in timpul ingroparii. In timpul ingroparii sporii, polenul si algele cat si materia organica amorfa sunt transparente de culoare galben deschis maro deshis, pe masura ce acestea evolueza acestea devin negre si opace. Metode chimice. Sunt doua tipuri de metode chimice, in prima metoda se izoleaza fractia organica fara a se distruge structura iar a doua metoda consta in izolarea fractiei organice prin distrugerea controlata a structurii. Primul set de metode consta in extragerea gazelor in cazul componentelor volatile. Cele mai folosite metode in acest caz sunt: a) Extragerea cu solventi organici la temperaturi medii (<80): cloroform, benzen, amestec de metanol-benzen, etc. Aceasta extrage hidrocarbura cat si substante mai complexe. Acestea fiind numite rasini si asfaltene. Fractia organica extrasa prin aceasta metoda este cunoscuta sub numele de bitumen, termenul acesta nu trebuie confundat cu cel din petrografie. Cel din urma se refera la substante organice care umplu porii rocilor care la microscop apar ca omogene. Aceste bitumene pot sau nu pot fi solubile in solventi organic. Termenul de bitumen este folosit in denumirea partii solubile, iar partea insolubila este numita generic kerogen. b) In mod usual pentru extragerea acizilor humici si fuvici se folosesc substante bazice diluate la rece (ex: NaOH 1N, 1% amestec de pirofosfat de sodiu). Al doilea grup de metode consta in folosirea unor reactivi specifici pentru caracterizarea si cuantificarea functiilor si legaturilor chimice; sau mai se pot folosii alte reactii precum hidroliza controlata, de oxidare si de hidrogenare sau degradare termica (piroliza).

Page | 4

Cea mai folosita metoda dintre cele mentionate mai sus este cea de hidroliza la cald cu acizi minerali puternici (ex: HCl 6N la temperatura de fierbere), acestia elibereaza amino acizi, carbohidrati si alte substante. Fractia care ramane in sediment se numeste rezidu iar ea este folosita in studiul sedimentelor recente.

Caracterul complementar al metodelor optice si chimice. Fiecare metoda ofere o mica parte din ceea ce reprezinta materia organica sedimentara. Exista un numar de dezavantaje daca se foloseste doar una dintre metode. Aceste dezavantaje sunt: a) Nu se pot observa particule mai mici decat puterea maxima de marire a microscopului, drept urmare o mare parte din materia organica din sedimente nu se poate observa. Utilizarea metodelor cu florescenta ajuta la diminuarea acestei probleme pana intrun punct. b) In unele cazuri se sistematideaza doar pe baza criteriilor morfologice din studiul in lumina transmisa a probelor. Materia amorfa este considerata de tip algal, sapropelic sau marin, in timp ce aglomerarile algale sunt considerate de un singur chimism. c) Prepararea sectiunilor subtiri si lustruide duc la pierderea unei parti importante de materie organica. d) Materia organica este considerata ca o singura enticate care trebuie fractionata, cand ea defapt este un ansamblu de entitati. Drept urmare metodele chimice nu ne ofera un rezultat direct asupra constitruentilor acesteia (partea autohtona, alohtona si remaniata). e) In unele cazuri se analizeaza doar hidrocarburi saturate non-volatile, cu toate ca acestea nu sunt foarte reprezentative pentru tot materialul organic. f) Metodele chimice nu iau in calcul faptul ca acelas chimism poate provenii din diferite reactii. Pentru a obtine o imagine mai clara in legatura cu materia organica sedimentara este necesara utilizarea ambelor metode de investigare (metode optice si metode geochimice).

Evolutia la adancime

Fenomenele de dezagregare care au loc datorita schimbarilor conditiilor redox unt foarte importante in cazul solurilor care nu sunt supuse fenomenelor de subsidenta.

Page | 5

Fenomenele care sunt generate de cresterea presiunii si temperaturii functie de adancimea de ingropare cat si interactiunea cu mineralele care joaca rol de catalizatori se numesc fenomene de diageneza si catageneza. Migrarea reprezinta procesul in care o parte din materia organica din sedimente se deplaseaza (ex: migrarea hidrocarburilor din roca sursa in roca rezervor). Aceste procese duc eventual la o degradare mai ridicata a materiei organice pana cand se formeaza molecule stabile din punct de vedere termodinamic (CO2, CH4, H2, H2O, etc.) cat si un rezidu bogat in elemente aromatice provenite din structuri complexe mostenite de la organismele vii. Acest proces are loc pana inainte de a trece in domeniul metamorfic, unde rocile sedimentare se transforma in roci cristaline iar carbonul ramas poate devenii grafit. Aceste fenomene sunt indicate de o modificare treptata a materiei organice care pot fi generate prin mai multe metode. Un lucru destul de importante este faptul ca unul dintre efectele generale ale acestei evolutii este reprezentat de convergenta proprietatilor materiei organice de origine diferite, iar rezultatul fiind mereu acelas.

Evolutia fractiei organice solubile, insolubile si volatile. Materia organica sedimentata recent nu este foarte solubila in solventi organici, iar fractia ei dizolvabila nu este bogata in hidrocarburi. Pe de alta parte, aceasta este partial solubila in baze (acid hunic si fulvic) si in acizi. Poate exista o fractie volatila ca urmare a unor procese fizico-chimice sau biochimice, acestea fiind cunoscute ca metan biogen si hiodrogen sulfurat. Inceputul ingroparii este dat de: 1) Disparitia fractiei solubile in acizi si baze. 2) Formarea de CO2 si H2O. 3) O crestere in cantitatea de materie solubila in solventi organici. 4) O reducere a oxigenului din fractia solubila in solventi organici, acompaniata de o schimbare a caracteristicilor fizico-chimice.

Page | 6

Dupa o anumita adancime (~1 km), este o crestere relativa a fractiei solubile in solventi organici cat si a fractiei volatile. Acest fenomen este dat de formarea hidrocarburilor. Distributia hidrocarburilor se modifica cu adancimea functie de scaderea greutatii moleculare. Se pote observa o zona cu petrol, o zona cu gaz umed si o zona cu metan. Zona B reprezinta zona saturata in petrol, limita dintre B1-B2 reprezinta zona de maxim a generarii de petrol. In zona C este caracterizata de o lipsa de petrol si gaz umed si de aparitia gazului uscat (metan). Transformarea materiei organice in molecule mai usore nu este completa niciodata. Moleculele usoare precum CO2, H2O, CH4, H2, etc. coexista cu un rest de materie insolubila foarte bogata in reziduu carbonatic care poate produce grafit.

Page | 7

Daca ne referim la modelul petrografic, in cazul elementelor bogate in hidrogen provin din materie organica bogata in macerale din familia exinidelor si cu o fractie importanta in substante amorfe. In cazul materiei organice bogate in oxigen provin din macerale din familia vitrinitelor cat si dintr-o fractie carbunoasa.

Comparatie intre evolutia la adancime si piroliza. Procesul evolutiv este analog, in general, cu cel observat in laborator, piroliza materiei organice sedimentare. Intr-adevar carbonizarea este un proces de imbogatire in carbon a fazei solide a materiei organice, unde fractiile sunt formate treptat, acestea fiind de natura volatila sau solubile in solventi organici si bogate in hidrocarburi, in timp ce partea insolubila isi pierde din oxigen initial dupa din hidrogen astfel ramanand bogate in carbon. In ambele cazuri produsul final este dat de formarea unor molecule usoare inclusiv metan si un residuu care este foarte bogat in carbon. In laborator ca si in natura cantitatea de hidrocarburi generate depinde de structura chimica originala a substantei dar in mod special de fractia H/C. Efectele asemanatoare obtinute in natura prin procesul de ingropare au loc la temperaturi intre 20 - 200C se obtin in laborator se obtin la temperaturi mai ridicate intre 200-600C.

Definitia kerogenului

Termenul de kerogen a fost propus de A. Crum-Brown pentru a descrie continutul organic din sisturile bituminoasedin Lothians, care au produs prin distilare uleiuri cu o consistenta similara cu ceara (parafinice).

Materia organica din sisturi bituminoase. Atata timp cat materia organica din sisturi din zone diferita aratau aceleasi caracteristici ca si cele din Lothian, a fost considerat ca aceste substante sunt foarte bine definite. La microscop se observa ca acestea erau compuse dintr-un gel maroniu care continea foarte multe corpuri galbene, acestea fiind ulterior identificate ca alge. Drept urmare acest kerogen era format din alge si din produsi care cel mai probabil au fost generat in urma descompunerii acestora.

Page | 8

Distilarea materiei organice sedimentare cu un randament de cel putin 50% Himus defineste un tip de materie organica cu o capacitate de distilare foarte mare. Acesta defineste si un alt tip de materie organica cu un randamet minc de distilare (maxim 10%) numic materie organica carbunoasa. La microscop acest kerogen este caracterizat de o abundenta de macerale din familia exinitelor si/sau fractie amorfa. Fractia de materie organica care nu contine kerogen este caracterizata de o abundenta a maceralelor din familia vitrinitelor.

Materia organica insolubila rezultata din condensarea lipidelor. Breger sustine ca din toate familiile care constituie materia organica (lipide, proteine, glucide, lignina, etc.) doar lipidele si lignina au fi pastrate in timpul formarii sedimentelor. O parte din lipide generand petrol iar cealalta parte a fi condensata (polimerizare) intr-un produs insolubil numit kerogen.

Pentru o intelegere mai buna a formarii petrolului in sedimente trebuie sa se studieze mai aprofundat relatia dintre fractia solubila si cea insolubila in solventi organici. Fractia solubila contine hidrocarburi libere care sunt formate in timpul proceselor geologice, in timp ce fractia insolubila contine cele mai ridicate cantitati de materie organica si sunt probabil capabile de formare a hidrocarburilor. Partea insolubila are legaturi stranse cu o condensare a materiei organice, astfel dovedind o oarecare stabilitate sub influenta proceselor geologice.

Se poate ajunge la concluzia ca, kerogenul contine: a) Materie organica care nu poate genera petrol datorita faptului ca a fost supusa unui

proces de oxidare in timpul incorporarii in sediment, sau daca a fost remaniata. b) Materie organica altata in diferite stadii de formare a petrolului, de la putin evoluat pana la formarea reziduurilor insolubile foarte bogate in carbon. c) Fractia insolubila din bitumene (dupa cum sunt definite de petrografi), sunt probabil

rezultatul formarii si migrarii unei parti din hidrocarburi.

Page | 9

Bibliografie

1) B. Durand, 1980, Kerogen insoluble organic matter from sedimentary rock (Sedimentary organic matter and kerogen. Definition and quantitative importance of kerogen), Ed. Technip, p. 13-34

Page | 10