Raspunderea disciplinara a functionarului public european

Autor: Vacaru Alexandru Doru MAPCP anul 1

Raspunderea disciplinara

Raspunderea disciplinara reprezinta un ansamblu de norme care reglementeza actele si faptele (actiunile si inactiunile) savarsite de functionarul public in exercitarea atributiilor sale sau in legatura cu acestea, sanctiunile care se aplica si normele procedurale corespunzatoare. In doctrina actuala au fost identificate urmatoarele trasaturi ale ale raspunderii disciplinare: este o raspundere de drept public; intervine numai in cazul savarsirii unei abateri disciplinare calificata ca atare prin norme ale dreptului public, deci in cadrul unor raporturi de drept public; subiectul activ este un functionar public, iar subiectul pasiv este autoritatea sau institutia publica la care acesta este incadrat; procedura de constatare, aplicare si constatare, a sanctiunilor disciplinare sunt supuse unor norme speciale; abaterile si sanctiunile disciplinare sunt prevazute prin norme cu putere de lege sau in baza acestora, prin statute speciale. Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte : a) intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor; b) absente nemotivate de la serviciu; c) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;

d) atitudinile ireverentioase in timpul exercitarii atributiilor de serviciu; e) nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter; f) refuzul nejustificat de a indeplini sarcinile si atributiile de serviciu; g) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor; h) manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice din care face parte; i) exprimarea sau desfasurarea, in calitate de functionar public ori in timpul programului de lucru, a unor opinii sau activitati publice cu caracter politic; j) incalcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitati si interdictii privind functionarii publici. Abaterea disciplinara a fost definita in doctrina actuala ca reprezentand fapta savarsita cu vinovatie de catre functionarul public prin care acesta incalca obligatiile ce-i revin din raportul de functie publica sau in legatura cu acesta si care afecteaza statutul sau socio-profesional si moral. Intr-o alta opinie, abaterea disciplinara a fost denumita ca ,,abatere savarsita, in general, de la indatorile de serviciu, din culpa functionarului si care nu constituie o infraciune, fiind sanctionata, de regula de catre organele administrative, iar nu de catre instantele judecatoresti In orice caz, abaterea disciplinara este intodeauna o fapta concreta, care trebuie analizata sub toate elementele care-i constituie continutul: subiect, obiect, latura obiectiva, latura subiectiva, sanctiune, iar normele
3

juridice care o definesc trebuie sa determine cu rigoarea necesara, toate aceste elemente. Faptul ca legiuitorul a optat pentru o enumerare exhaustiva a abaterilor disciplinare demonstreaza, potrivit doctrinei, preocuparea de a asigura stabilitatea in serviciu a functionarului public. Sunt indicate astfel de legiutor, fapte care privesc nerespectarea programului de activitate, modul de indeplinire a sarcinilor de serviciu, comportamentul profesional al functionarului public precum si incalcarea anumitor obligatii ale functionarilor publici, carora legiuitorul le-a rezervat un regim special. In doctrina actuala, s-a sustinut, pe de o parte, ca aceasta enumerare limitativa reprezinta un pas inainte fata de alte reglementari, dar, pe de alta parte, unele abateri disciplinare sunt definite sumar, iar altele ridica unele probleme, putand determina greutati in intelegerea si aplicarea concreta a sanctiunii. Sanctiunile disciplinare sunt : a) avertismentul; b) mustrarea; c) diminuarea drepturilor salariale cu 5 - 10% pe o perioada de 1 - 3 luni; d) suspendarea dreptului de avansare pe o perioada de 1 - 3 ani; e) trecerea intr-o functie inferioara, pe o perioada de 6 - 12 luni, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;
4

f) destituirea din functie. Pe langa o sanctiune cu caracter moral, legea reglementeaza sanctiuni cu caracter precumpanitor material si sanctiuni cu caracter material,dar care, in primul rand, afecteaza cariera functionarului public, cea mai grava atragand chiar incetarea raportului de functie publica. Din continutul normei legale pot fi facute urmatoarele precizari cu privire la sanctiunile disciplinare aplicabile functionarilor publici: - se stabileste numai prin norme cu putere de lege; - nu sunt prevazute pentru fiecare abatere disciplinara, aplicarea uneia sau alteiea fiind lasata la latitudinea autoritatii competente cu sanctionarea; - sunt instituite intr-un sistem ierarhic, ce are insa un caracter relativ, putand fi aplicata o sanctiune mai grava, chiar daca, in prealabil, nu fusese aplicata alta mai usoara;
-

au caracter personal, in sensul ca se aplica functionarului public vinovat de savarsirea abaterii disciplinare.

In doctrina actuala unii autori au delimitat aceste sanctiuni disciplinare dupa cum se regasesc si in sfera dreptului muncii in sanctiuni comune sanctiuni specifice. La individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, imprejurarile in care aceasta a fost savarsita, gradul de vinovatie si consecintele abaterii, comportarea
5

generala in timpul serviciului a functionarului public, precum si de existenta in antecedentele acestuia a altor sanctiuni disciplinare, care nu au fost radiate in conditiile legii. Legea prevede astfel principiul individualizarii sanctiunii disciplinare, principiul fundamental aplicabil regimului raspunderii disciplinare a functionarului public. Cu alte cuvinte, aplicarea sanctiunii disciplinare de catre autoritatea competenta trebuie sa se bazeze pe o apreciere obiectiva, realista, care sa asigure atat rolul preventiv-educativ al sanctiunii cat si pe cel reparator. Potrivit recentelor modificari aduse legii, sanctiunile disciplinare se aplica in termen de cel mult sase luni de la data savarsirii abaterii. Se introduce astfel un termen de prescriptie aplicarii sanctiunii functionarului public, de maxim sase luni. ,,Mustrarea scrisa se poate aplica direct de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la propunerea conducatorului compartimentului in care functioneaza cel in cauza. Celelalte sanctiuni se aplica de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la propunerea comisiei de discplina. ,,Sanctiunile disciplinare pentru inaltii functionari publici se aplica prin decizie a primului-ministru, prin ordin al ministrului ori, dupa caz, al conducatorului autoritatii sau institutiei publice centrale, pentru cei prevazuti la art. 11 lit. g) din Statut, la propunerea comisiei de disciplina.
6

Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decat dupa cercetarea prealabila a faptei savarsite si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului public trebuie consemnata in scris, sub sanctiunea nulitatii. Refuzul functionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se consemneaza intr-un proces-verbal. Prin aceste ultime dispozitii se consacra regula cercetarii prealabile foarte important fiind modul in care se face audierea aceasta trebuind sa fie facuta in scris sub sanctiunea nulitatii, fiind transpuse in practica, principiile constitutionale privind dreptul la aparare si prezumtia de nevinovatie. Intr-un articol distinct, Statutul reglementeaza in detaliu procedura de constituire in cadrul autoritatilor sau a institutiilor publice a consiliilor de disciplina.Acestea sunt structuri competente sa cerceteze faptele sesizate ca abateri disciplinare si sa propuna sanctiunea aplicabila functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice respective. Fiind o propunere, comisia de disciplina va intocmi un act pregatitor, pe baza caruia, cel in drept, conducatorul compartimentului ori serviciului public, dupa caz va emite ordinul sau dispozitia (act administrativ de autoritate) de aplicare a sanctiunii disciplinare.1 ,,Comisia de disciplina pentru inaltii functionari publici este compusa din 7 inalti functionari publici.
1

Dr.Valentin I. Prisacaru Functionarii publici ,Editura All Beck - Bucuresti, 2004

In tacerea legii, s-a apreciat in doctrina, nu poate fi exclusa nici situatia ca in urma cercetarii, sa fie propusa nesanctionarea celui care a savarsit abaterea disciplinara, dupa cum si conducatorul institutiei sau autoritatii poate aplica o sanctiune mai usoara sau mai severa decat cea propusa de comisia de disciplina, situatie in care insa, sanctonarea diferita trebuie motivata. ,,Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare. Aceasta prevedere a fost privita in doctrina consacrata functiei publice ca prezentand o semnificatie deosebita, deoarece transeaza cu claritate, deosebirea de regimul juridic dintre salariat si functionarul public demonstrand apartenenta acestei institutii la ramura dreptului public. Fata de prevederile Statutului, in doctrina s-a apreciat ca, in absenta altor dispozitii procedurale speciale, aceste litigii urmeza sa fie solutionate de catre instanta judecatoreasca potrivit Legii contenciosului administrativ. Exista insa o derogare de la procedura comuna, Statutul adaugand la solutiile pe care le poate pronunta instanta de judecata si pe aceea a modificarii ordinului sau dispozitiei de sanctionare. Acesata dispozitie a fost considerata neconstitutionala deoarece modificarea actului administrativ de sanctionare ar echivala cu o mixtiune a puterii judecatoresti in sfera de competenta a administratiei publice.

Este adevarat ca instanta judecatoreasca trebuie sa verifice legalitatea actului de sanctionare, inclusiv in ceea ce priveste individualizarea sanctiunii, astfel incat sa existe o anumita proportionalitate intre sanctiunea aplicata si gravitatea faptei savarsite, insa nu poate ea insasi sa aplice o sanctiune disciplinara unui functionar apartinand administratiei publice. Daca instanta judecatoreasca apreciaza ca actul de sanctionare este nelegal, ea va dispune anularea actului si poate, cel mult sa indice sanctiunea cea mai severa care ar putea fi aplicata functionarului public, dar nu mai aspra decat cea initial dispusa. ,,Sanctiunile disciplinare se radiaza de drept, dupa cum urmeaza: a) in termen de 6 luni de la aplicare, sanctiunea disciplinara prevazuta la art. 65 alin. (3) lit. a); b) in termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sanctiunile disciplinare prevazute la art. 65 alin. (3) lit. b)-d); c) in termen de 7 ani de la aplicare, sanctiunea prevazuta la art. 65 alin. (3) lit. e). (2) Radierea sanctiunilor disciplinare prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se constata prin act administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiei publice. conform Legii nr 188/1999 privind statutul functionarilor publici. Raspunderea disciplinara a functionarilor publici apare in momentul in care acestia savarsesc o abatere disciplinara. Prin abatere disciplinara se intelege abaterea savarsita, in general, de la indatoririle de serviciu, din culpa functionarului si care nu constituie o
9

infractiune, fiind sanctionata de regula, de catre organele administrative, iar nu de catre instantele judecatoresti. Astfel, in primul rand, abaterea disciplinara este o incalcare a obligatiilor pe care le are functionarul in cadrul raportului de functiune. Daca asemenea obligatii sunt, in marea lor majoritate, obligatii generale ale functionarilor in exercitarea functiei, unele din ele revin numai anumitor categorii de functionari publici. Astfel de obligatii revin, mai ales, functionarilor ce fac parte din anumite categorii speciale, carora li se pretinde o disciplina mai stricta, din care cauza au si statute disciplinare speciale. Un alt element constitutiv al abaterii disciplinare este vinovatia functionarului, indiferent ca aceasta imbraca forma intentiei sau a culpei. Abaterea disciplinara prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea. De aceea abaterile disciplinare nu sunt sanctionate de catre instantele judecatoresti, ci de catre organele sau functionarii care au in competenta lor supravegherea disciplinei muncii si aplicarea de sanctiuni pentru nerespectarea acesteia. Trecerea de la raspunderea disciplinara la una penala si invers este determinat de necesitatea intaririi disciplinei si ordinii de drept, precum si de nivelul constiintei functionarilor intr-un moment dat, ceea ce se reflecta in

10

normele juridice care califica o anume fapta ca infractiune sau abatere disciplinara. Spre deosebire de infractiuni care sunt prevazute expres de normele juridice, cu toate elementele lor, inclusiv sanctiunea respectiva, abaterile disciplinare sunt aratate de toate elementele lor inclusive sanctiunile respective, abaterile disciplinare sunt aratate de multe ori intr-un mod foarte general, fara sa se faca precizari pentru fiecare in parte. In ceea ce priveste categoriile de functionari care sunt obligati sa respecte o disciplina mai severa, raspunderea disciplinara a acestora este reglementata de statutele disciplinare speciale, pentru fiecare categorie. Acestea contin norme juridice derogatorii de la Codul muncii si care prevad regulile pe care trebuie sa le respecte functionarii respectivi, precum si sanctiunile ce li se pot aplica in cazul incalcarii acestora, sanctiuni deosebite in oarecare masura de cele prevazute, de obicei, de Codul muncii si regulamentele de ordine interioara. Aplicarea sanctiunii disciplinare trebuie sa se faca dupa o justa si prealalbila cercetare a cazului, cu ascultarea obligatorie a functionarului care a savarsit abaterea. Impotriva sanctiunii disciplinare se poate face o contestatie, in termenul si la organul prevazut de actul care reglementeaza constatarea abaterii si aplicarea sanctiunii.

11

Sanctiunea disciplinara nu se trece in cartea de munca a functionarului respectiv, ci numai in dosarul personal al acestuia. Daca in perioada prevazuta de normele juridice, functionarul nu savarseste nici o abatere, el poate fi reabilitat, stergandu-se mentiunea aplicata sanctiunii din dosarul sau. Raspunderea disciplinara poate fi cumulata si cu alte forme de raspundere. De exemplu, in cazul savarsirii unor infractiuni, sanctiunea penala poate fi insotita si de sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului de munca.

BIBLIOGRAFIE

- Verginia Vedina, Statutul funcionarilor publici (Legea nr. 188/1999, cu modificrile i completrile ulterioare, republicat). Comentarii. Legislaie. Doctrin. Jurispruden, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2009; - Verginia Vedina, Drept administrativ, Ediia a IV-a, revzut i adugit, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2009; - V. Vedina, Deontologia vieii publice, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2007; - D. Apostol Tofan, Drept administrativ. Curs universitar, Vol. I, Ediia 2, Editura G.H. Beck, Bucureti, 2008 - L. Barac, Rspunderea i sanciunea juridic, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1997.

12

- E. Blan, Instituii administrative, Editura C.H. Beck, Bucureti, 2008 - C. Clinoiu, Rspunderea administrativ-disciplinar a funcionarilor publici, n Revista Romn de Dreptul muncii nr. 1/2002 - L. Coman-Kund, Deontologia i statutul funcionarilor din administraia public, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 2005 - Valeric Dabu, Rspunderea juridic a funcionarului public. Curs universitar, Editura Global Lex, Bucureti, 2000 - Corneliu Manda, Drept administrativ. Tratat elementar, Ediia a V-a, revzut i adugit, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2008 - R. P. Petrescu, Statutul funcionarului public, Editura Universitar Carol Davila Bucureti, 2006 - I. Popescu-Slniceanu, Funcia public, Infodial, Bucureti, 2000 - Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcionarilor publici, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, republicat n anul 2007, modificat i completat prin: - O.U.G. 229/2008 privind msuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administraiei publice, publicat n Monitorul Oficial nr. 3 din data de 5 ianuarie 2009; - O.U.G. nr. 3/2009 pentru modificarea i completarea unor acte normative referitoare la organizarea i funcionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, publicat n Monitorul Oficial nr. 84 din data de 11 februarie 2009; - O.U.G. nr. 37/2009 privind unele msuri de mbuntire a activitii administraiei publice, publicat n Monitorul Oficial nr. 264 din data de 22 aprilie 2009; - O.U.G. nr. 105/2009 privind unele msuri n domeniul funciei publice, precum i pentru ntrirea capacitii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor i ale celorlalte organe ale administraiei publice centrale din unitile administrativteritoriale i ale altor servicii publice, precum i pentru reglementarea unor msuri privind cabinetul demnitarului din administraia public central i local, cancelaria prefectului i cabinetul alesului local, publicat n Monitorul Oficial nr. 668 din 6 octombrie 2009; - Lege-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitar a personalului pltit din fonduri publice, publicat n Monitorul Oficial nr. 769 din 9 noiembrie 2009.

13