Terapia centrată pe client

Traducere şi adaptare după

Rowe, W. (1986). In F. J. Turner (Ed.). Social
work treatment. Interlocking theoretical
approaches. (pp. 407-431). NY: The Free
Press.
 sumar
• Biografie: Carl Rogers
• Etapele dezvoltării TCC
• TCC
• Contribuţii ale TCC
• Concepte cheie ale teoriei centrate pe persoană
• Presupoziţiile TCC
• Modelul, condiţiile şi procesul TCC
• Formarea în TCC
• Actualitatea TCC
• Dezvoltarea TCC
 BIOGRAFIE: Carl Rogers
• Experienţele timpurii ale lui Carl Rogers au
marcat contribuţiile acestuia de mai târziu.
Rogers s-a născut în 1902 într-o familie
protestantă înstărită.
• A cunoscut viaţa de fermă începând cu vârsta
de 14 ani şi a decis să urmeze facultatea de
agricultură, la Universitatea Wisconsin.
• Imediat după aceea el s-a orientat către religie,
dorind să devină preot, urmând Seminarul
Teologic al Uniunii din New York, unde a
organizat un grup de studiu, precursor al
grupurilor de întâlnire de mai târziu.
 BIOGRAFIE: Carl Rogers
• Simţind că este îngrădit în dezvoltarea sa
personală şi profesională, Carl Rogers
decide să urmeze cursurile de master în
pedagogie şi psihologie de la
Universitatea Columbia din New York.
• Acolo este profund influenţat de filosofia
lui Dewey şi de viziunea asupra educaţiei
a lui Kilkpatrick.
 BIOGRAFIE: Carl Rogers
• Dezvoltarea modelului centrat pe client a început
devreme în cariera practică a lui Rogers, pe când era la
Clinica de Asistenţă a Copilului de la Rochester.
• A fost influenţat de gandirea promovată de terapia
relaţională (Otto Rank, Jessie Taft) – cu accent pus pe
„situaţia şi experienţele din prezent, pe valorizarea
pozitivă a emoţiilor, pe dezvoltarea persoanei şi pe
minimalizarea relaţiei autoritare în terapie”
• Începând cu 1940, Carl Rogers a intrat în cariera
academică la Ohio State University, în Columbus, Ohio.
În cursul activităţii sale la OSU a început înregistrarea şi
analiza interviurilor terapeutice şi cercetarea rezultatelor
terapiei.
 BIOGRAFIE: Carl Rogers
• În 1945 Rogers deschide un centru de consiliere la
Universitatea Chicago unde rămâne următorii 12 ani.
Aici face trecerea de la o consiliere non-directivă, la una
axată pe client.
• În 1957 Rogers a ajuns la University of Wisconsin având
un rol dublu în psihiatrie şi psihologie. A fost ocazia
ideală pentru a încerca aplicarea principiilor teoriei axate
pe client în domeniul psihiatriei şi pentru a apropia
psihologia clinică de psihologia experimentală
• După şapte ani în Wisconsin, în 1964 ajunge la Western
Behavioral Science Institute din California unde a
continuat şi a dezvoltat grupurile de întâlnire, ceea ce
începuse la Universitatea din Chicago.
• În 1968, împreună cu alţi colegi înfiinţează Centrul
pentru Studiul Persoanei în La Jolla, California, instituţie
funcţională şi astăzi.
 ETAPELE dezvoltării TCC
• În dezvoltarea teoriei centrate pe client se
identifică patru etape:
– 1. concentrare asupra clientului în contextul
terapeutic
– 2. axare pe aspectele fenomenologice ale
percepţiei şi personalităţii
– 3. studiul terapeutului
– 4. forjarea etapelor 1-2-3 într-o concepţie
unitară a psihoterapiei
 TCC
• În rândul orientărilor terapeutice din consiliere şi
psihoterapie, teoria centrată pe client a fost o
adevărată „a treia cale”, o alternativă preferabilă
în multe situaţii psihanalizei sau behaviorismului
(Rowe, 1986).
• Printre contribuţiile inedite ale noii orientări
teoretice în terapie se menţionează:
– introducerea termenului de „client” în locul celui uzual
de pacient sau subiect
– descrierea procesului psihoterapeutic
– preocuparea de a putea demonstra eficienţa terapiei
prin urmărirea sistematică a rezultatelor terapeutice
 Contribuţii ale TCC
• Termenul de client a indicat atitudinea de
responsabilizare şi dinamizare a persoanei care intră în
terapie,
• descrierea procesului terapeutic a uşurat sarcina viitorilor
terapeuţi în a observa şi a se antrena în
comportamentele de succes terapeutic,
• atitudinea ştiinţifică vis-a-vis de rezultatele terapiei a
ridicat gradul de vizibilitate şi de credibilitate metodelor
asociate teoriei centrate pe client
• Impactul teoriei centrate pe client în domeniul
managementului este vizibil odată cu apariţia teoriilor lui
MacGregor (teoria Y) şi a lui Maslow (teoria Z) şi cu
numeroasele aplicaţii practice din domeniul rezolvării
conflictelor, comportamentului organizaţional, resurselor
umane.
 Contribuţii ale TCC
• Gândirea lui Rogers poate fi definită de termenul
„fenomenologie umanistă”.
• În centrul acestei paradigme se află ideea că oamenii
sunt în mod esenţial orientaţi către dezvoltare, creştere,
actualizare a potenţialului lor fundamental
 Concepte cheie ale teoriei
centrate pe persoană
1. Persoanele sunt în centrul experienţei în continuă
schimbare şi ei o percep în mod specific.
2. persoanele reacţionează la experienţa aşa cum o
percep, la realitatea „lor”
3. organismul uman are tendinţa de a actualiza, menţine
şi dezvolta această capacitate de percepţie a
experienţelor
4. comportamentul persoanelor este încercarea de a
atinge obiectivele de satisfacere a nevoilor lor, conform
cu percepţia lor a experienţelor; nu există o „realitatea
absolută” ci doar realitatea percepută de fiecare
 Concepte cheie ale teoriei
centrate pe persoană
5. modalitatea ideală de înţelegere a unui comportament
este preluând perspectiva persoanei respective –
inclusiv senzaţiile, percepţiile, semnificaţiile trăite, etc.
De aici reiese importanţa empatiei
6. conceptul de sine influenţează modelele de
comportament (conceptul de sine, ca modalitate de
organizare a percepţiei interne despre sine, de sine în
relaţie cu alţii, în relaţie cu mediul şi cu valorile ataşate
acestor percepţii); conceptul de sine este un concept
în continuă devenire (Rowe, 1986)
7. discordanţa dintre dorinţele şi comportamentul cuiva
denotă breşa dintre conceptul de sine şi experienţele
persoanei
 Concepte cheie ale teoriei
centrate pe persoană
8. anxietatea este generată de discordanţa dintre conceptul
de sine al cuiva şi experienţele sale cu ceilalţi;
anxietatea poate fi şi rezultatul diferenţei dintre sinele
real şi sinele ideal; pentru diminuarea anxietăţii trebuie
să se ajungă la congruenţa dintre conceptul de sine şi
experienţele actuale ale cuiva
9. persoana complet funcţională este deschisă oricărei noi
experienţe, nu utilizează nici un mecanism de apărare;
această persoană se acceptă pe deplin şi poate arăta
o atitudine pozitivă faţă de alţii
 Presupoziţiile TCC:
– „comportamentul este influenţat de percepţia
personală a realităţii; înţelegerea problemei
clientului este aşadar condiţionată de înţelegerea
modului în care acesta o percepe
– suntem toţi motivaţi de nevoia de auto-actualizare –
în condiţii favorabile ne vom dezvolta potenţialul în
mod natural; terapia poate crea aceste condiţii iar
terapeutul se presupune a fi non-directiv
– oricine are nevoie de dragoste şi acceptare;
aceasta rezultă în axarea pe relaţie şi pe
comunicarea empatiei, respectului şi autenticităţii
din partea terapeutului
• conceptul de sine depinde de natura acceptării şi
respectului trăit din partea celorlalţi; există posibilitatea
schimbării conceptului de sine al clientului dacă acesta
este expus unei atitudini pozitive necondiţionate în
terapie”
 Modelul terapeutic

• Scop: eliberarea capacităţii existente de auto-

actualizare a unei persoane potenţial competente

• Presupoziţii acceptate:
• persoana este capabilă să se ghideze, rezolve,
dirijeze, şi să se controleze în anumite condiţii
• persoana este capabilă să înţeleagă ce anume din
existenţa sa are legătură cu suferinţa şi anxietatea
trăită
• persoana are potenţialul de a se reorganiza în aşa fel
încât nu numai să elimine suferinţa şi anxietatea
resimţită, ci chiar să ajungă la trăirea împlinirii de sine
şi fericirii
 Condiţiile terapeutice
• Elementele necesare şi suficiente unui
succes terapeutic, propuse de Rogers încă
din 1957:
– terapeutul este ingenuu şi congruent în relaţie
– terapeutul indică o atitudine necondiţionat
pozitivă vis-à-vis de client
– terapeutul trăieşte înţelegere empatică a
modelului intern al clientului
– clientul percepe aceste condiţii cel puţin
minimal

• În timp, la aceste condiţii ale succesului terapeutic

s-au adăugat şi concreteţea, confruntarea, auto-
dezvăluirea, starea de prezenţă.
 Procesul terapeutic
• terapeutul şi clientul stabilesc un contract mutual
al consilierii

• terapeutul prezintă în cadrul terapiei o atitudine

care indică cele patru condiţii ale succesului de
mai sus

• cea mai importantă capacitate de rezolvare de

probleme a clientului este deblocată pentru că
acesta se eliberează de anxietate şi nesiguranţa
care îi bloca potenţialul
 Formarea în TCC
• Terapia centrată pe client a suferit dezvoltări
majore, de-a lungul timpului (vezi tabel
comparativ).

• În formarea terapeuţilor se folosesc scheme de

antrenament pentru creşterea capacităţii lor de a
discrimina între răspunsuri „de nivel scăzut” şi
cele „de nivel înalt” (înţelegere şi direcţie scăzută,
respectiv înaltă) precum şi pentru creşterea
modalităţilor de comunicare a empatiei,
autenticităţii şi a atitudinii pozitive
 Formarea în TCC - exemplu
Nu ştiu dacă este bine să simt aşa ceva, dar simt că
mă retrag din ce în ce mai mult de ceilalţi. Nu mai
Clientul
vreau să interacţionez şi nici să mai joc micile
jocuri fără sens ale celorlalţi.
Consilierul
(slab)
Prietenii de genul ăsta sunt cel mult superficiale

Consilierul Eşti în pasa asta pentru că ei nu vor să te lase să fii

(mediu) tu însuţi
Te simţi rău pentru că nu poţi să fii tu însuţi, ceea ce
Consilierul doreşti cel mai mult. Ce-ai putea face mai întâi
(puternic) este să petreci ceva timp explorând cine eşti, fără
prezenţa celorlalţi
 Formarea în TCC - exemplu
Uneori pun la îndoială capacitatea mea de a creşte
cinci băieţi, mai ales când e vorba de cel mic. Cel
mic, pentru că e ultimul născut. Nu mai pot avea alţi
Clientul
copii, aşa că ştiu că l-am alintat mai mult decât pe
ceilalţi. El nu lasă pe nimeni să facă nimic pentru el.
Doar pe mami!
Consilierul Ai putea să-mi spui dacă ai discutat cu soţul tău
(slab) despre asta?
Consilierul
(mediu)
Eşti preocupată pentru că fiul tău cere atât de multe
Eşti dezamăgită de tine însăţi pentru că nu ţi-ai
Consilierul ajutat fiul să se dezvolte şi să se maturizeze deşi ai
(puternic) fi dorit-o foarte mult. Acum, primul pas ar putea fi să
creăm un mic program pentru tine şi pentru el.
 De ce este TCC actuală?
Motivele pentru continuarea utilizării terapiei centrate
pe client:
• „e bazată pe o filosofie pozitivă a persoanei
• propune explicaţii ale personalităţii şi
comportamentului uman
• susţine obiective fezabile pentru client
• are o definire clară a rolului consilierului în cadrul
relaţiei terapeutice
• este susţinută de cercetări întreprinse asupra
rezultatelor terapiei
• este comprehensivă şi poate fi aplicată dincolo de
terapia individuală
• este clară şi precisă în ceea ce priveşte
implementarea
 De ce este TCC actuală?
• are un substrat fundamentat intelectual şi
atitudinal
• se centrează asupra clientului ca persoană şi nu
asupra problemei clientului
• se centrează asupra atitudinii consilierului şi nu
asupra tehnicilor de consiliere
• oferă consilierului un model sistematic de răspuns
• oferă flexibilitate terapeutului pentru a trece
dincolo de reflectarea emoţiilor
• poate fi adaptat şi individualizat nevoilor fiecărui
client
• permite schimbarea comportamentului clientului
într-o succesiune naturală de paşi
• poate să fie folosit în cadrul proceselor altor teorii
ale consilierii şi dezvoltării umane”
 De ce este TCC actuală?
Critici sau limite ale aplicării abordării centrate pe
client:
• o viziune naivă, unidimensională asupra naturii
umane
• minimalizarea importanţei proceselor inconştiente
• atitudine anti-autoritate în administraţie şi
societate
 TCC în dezvoltare
Obiectivele
Terapia Rolurile terapeutului
terapeutului

1) Crearea unei
atmosfere permisivă,
1) Ascultare pasivă, fără
de acceptare
a se judeca clientul
2) Ajută clientul să-şi
2) Empatic
Orientarea non- clarifice gândurile şi
3) Lipsa confruntării
directivă sentimentele, mai
4) Lipsa auto-
(insight) degrabă decât să le
dezvăluirilor
1940-1950 interpreteze pentru
5) Feedback obiectiv,
acesta
refrazări, repetări,
3) Ajută clientul să-i
clarificări
crească nivelul
cunoaşterii de sine
 TCC în dezvoltare
Obiectivele
Terapia Rolurile terapeutului
terapeutului

Orientarea 1) Ascultare activă

1) Dezvoltarea condiţiilor
centrată pe 2) Precis, empatic
necesare şi suficiente
client 3) Lipsa confruntării
pentru schimbarea
sau 4) Prezenţa auto-
constructivă a
Orientarea dezvăluirilor
personalităţii
reflectiv- 5) Lipsa interpretărilor
2) Comunicarea către
emoţională 6) Feedback, subiectiv-
client a empatiei,
(conceptul de indicând cum crede
atitudinii necondiţionat-
sine) terapeutul că se simte
pozitive, şi a francheţei
1950-1957 clientul
 TCC în dezvoltare
Obiectivele
Terapia Rolurile terapeutului
terapeutului

1) Stabilirea relaţiei 1) Ascultare activă

terapeutice 2) Precis, empatic
Orientarea
2) Reflectarea 3) Prezenţa confruntării
experienţială
experienţei clientului 4) Împărtăşirea unei
existenţială/”de
3) Exprimarea trăirilor, prietenii autentice
întâlnire”
experienţelor 5) Interpretări, dacă este
(encounter)
terapeutului adecvat
(umanistă)
4) Dezvoltarea clientului 6) Feedback, stimulare-
1957-1970
ca persoană unică şi ca apreciere-recompensare
membru al grupului subiectivă
 TCC în dezvoltare
Obiectivele
Terapia Rolurile terapeutului
terapeutului

Orientarea 1) Aplicarea
Comunităţii/insti componentelor eficiente
tuţiei/politicilor Umanizarea şi facilitarea ale abordării centrate pe
centrate pe actualizării comunităţilor, persoană la astfel de
persoană organizaţiilor, sistemelor sisteme
(umanism politice 2) Susţinerea valorilor
militant) umaniste
1970 - prezent 3) „Revoluţionar discret”