CAPACITATEA MOTRICA VITEZA

DEFINITII, TERMENI, ORIENTARI METODICE SI TENDINTE ACTUALE

Cel mai simplu intalnim formularea: viteza este

capacitatea conditionala a omului de a efectua miscarile intr-un timp cat mai scurt, iar din punct de vedere cinematic, viteza este o dimensiune a relatiilor spatiotemporale.

DEFINITII DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

V.M. Zatiorski (1968) = capacitatea omului de a efectua actiunile motrice intrun timp minim pentru conditiile respective; N. Ozolin (1972) = capacitatea de a efectua rapid miscarea; G. Frey (1978) citat de T. Ardelean (1990) = capacitatea ce are la baza mobilitatea proceselor sistemului neuro-muscular si inerent posibilitatea musculaturii de a dezvolta o forta si de a realiza actiuni motrice intr-un timp minim; Gh. Carstea (1997) = capacitatea de a efectua acte sau actiuni motrice cu intreg corpul sau numai cu anumite segmente ale acestuia intr-un timp cat mai scurt, deci cu rapiditate maxima, in functie de conditiile existente; T.O. Bompa (2001) = termenul de viteza include trei elemente: timpul de reactie, frecventa miscarii pe unitatea de timp si viteza de de deplasare pe o anumita distanta. Corelatia acestor trei factori stabileste performanta intr-un exercitiu de solicitare a vitezei.

n ultimul timp, literatura de specialitate promoveaza termenul de rapiditate.

Rapiditatea tine de sfera capacitatii motrice, natura ei exprimandu-se prin:

maxima accelerare si viteza de executie a miscarilor singulare (aciclice) sau a succesiunii miscarilor de acelasi tip (ciclice), respectiv frecventa acestor miscari; maxima viteza individuala de reactie la un semnal.

CONCEPTUL DE RAPIDITATE

T. Ardelean citat de M. Stoica (2000) = conceptul de rapiditate cuprinde conditiile concrete in care trebuie realizata viteza maxima a miscarilor. Rapiditatea se prezinta in forma pura, exclusiv n miscarile n care opozitia externa este foarte redusa si in care rezultatul maxim la care se poate ajunge nu este limitat de oboseala. Pe baza experimentala, s-a stabilit ca organismul uman nu poate suporta un efort maxim, decat timp de 7-8 secunde, iar pe baza unor cercetari recente, se fixeaza aceasta limita la 6 secunde T. Ardelean (1991).

RAPIDITATEA

De rapiditate se leaga conceptul de forta rapida, care are componente atat de rapiditate, cat si de forta, aflate in raport una cu alta si care se conditioneaza in succesiune T. Ardelean citat de M. Stoica (2000). Intr-o prestatie de forta rapida, rapiditatea se exprima in viteza de crestere a fortei, in timp ce forta maxima se va exprima in varful de forta atins in timpul executiei miscarii.

CAPACITATEA MOTRICA VITEZA

In ceea ce priveste terminologia folosita in abordarea capacitatii motrice viteza, ea reflecta intr-un fel conceptia cu privire la sansele de ameliorare a acestei capacitati, fiind poate tributara unor conceptii mai vechi. Formularea - dezvoltarea vitezei (este uzuala) indica demersul practic orientat spre imbunatatirea prestatiilor motrice in conditii de viteza mare sau maxima. Termenul conduce la ideea inocularii vitezei prin sistemul de mijloace si natura efortului administrat. Termenul de dezvoltare, in cazul capacitatilor motrice, vizeaza procesul cresterii si adaptarii organice. Formularea educarea vitezei este un termen mai aproape de realitate, conferind o functie mai adecvata procesului de pregatire.

VALORIFICAREA POTENTIALULUI DE VITEZA

Ardelean (1991) opteaza pentru termenul de valorificarea potentialului de viteza acesta este sensul in care se foloseste termenul de dezvoltare. In practica domeniului educatiei fizice si sportului, diversele conceptii se regasesc in maniera de lucru a celor in cauza. Astfel, conceptia ca viteza se poate inocula duce spre abuz sau exces de viteza, cu alte cuvinte, spre doze exagerate de lucru de viteza si o frecventa prea mare a acestora.

In acceptiunea autorului valorificarea potentialului de viteza reprezinta demersul practico-metodic prin care se exploateaza disponibilitatile de viteza ale subiectului si se realizeaza prin:

asigurarea in prealabil a unei instruiri tehnice, cat mai timpurii, dar corelata cu posibilitatile copiilor la diferite varste; abordarea, in ordine, a vitezei de alergare, apoi a vitezei in sarituri si aruncari, pe masura formarii si consolidarii deprinderilor specifice; implicarea in mod diferentiat a pregatirii de forta, in raport cu varsta si specificul specializarii prezumtive; folosirea unor mijloace si instalatii asociate pentru evitarea instalarii premature a barierei de viteza si lucrand in conditii de rezistenta negativa pentru distrugerea ei. A. Gagea, T. Ardelean citati de M. Stoica (2000).