LUXATIA SCAPULOHUMERALA

LUXATIA ACROMIOCLAVICULARA
LUXATIILE COTULUI
LUXATIILE MAINII

LUXATIILE SOLDULUI
LUXATIILE TRAUMATICE ALE ROTULEI
LUXATIILE GENUNCHIULUI
LUXATIILE GLEZNEI

CURS 3 DR. UNGURIANU SORIN

LUXATIA SCAPULOHUMERALA
 cea mai frecventa (60% )
 aproape exclusiv la adulti

 favorizata de conformatia particulara

a articulatiei scapulohumerale :
-disproportia suprafetelor articulare
-aparat capsuloligamentar slab
-mobilitate articulara mare.
 Anatomopatologie
1. Luxatia anterointerna
2. Luxatia anteroinferioara („luxatio erecta")
3. Luxatia posterioara
 1. Luxatia anterointerna, subcoracoidiana, este
cea mai frecventa. Se produce in urma unui soc
direct la partea posterioara a umarului sau dupa
o contractura musculara puternica in momentul
unei caderi cu bratul in abductie, rotatie
externa si retroductie. In aceasta situatie, capul
humeral rupe capsula articulara si migreaza in
pozitia subcoracoidiana, inaintea gatului
omoplatului, iar integritatea ligamentului
coracohumeral si a musculaturii rotatorilor
externi il fixeaza in aceasta pozitie.
 Aspectul clinic

 bolnavul prezenta semnul

„epoletului", dat de
proeminenta acromionului, in
timp ce bratul ramane abdus
si rotat extern Palparea
indica absenta capului de la
locul normal si prezenta lui
in profunzimea axilei in
dreptul santului
deltopectoral. Abductia
bratului este ireductibila si
dureroasa, cotul neputand sa
fie apropiat de trunchi
(semnul Berger).
 Aspect clinic
luxatie anterioara si luxatie posterioara
Aspect clinic
Incidente radiografice
LUXATIA ANTERIOARA
2. Luxatia anteroinferioara

 („luxatio erecta")
este rarisima si
apare cand socul
surprinde bratul in
abductie exagerata.
 Radiografic, capul
humeral apare
subglenoidian in
axila, cu humerusul
dirijat in abductie.
 3. Luxatia posterioara

 Survine in timpul unei crize de epilepsie

sau dupa administrarea unei medicatii
convulsivante.
 Un examen clinic atent depisteaza insa
ocuparea spatiului retroglenoidian
subacromial de catre capul humeral, rotat
intern si addus.
 Radiografia de profil, in proiectie
axilara, confirma diagnosticul.
 Luxatia posterioara
radiografii de fata si axilara
Luxatia posterioara – examen clinic
 Complicatiile luxatiilor scapulohumerale
 fractura trohiterului,
asociatie foarte frecventa
in conditiile aceluiasi
traumatism;
 vasculare: sunt rare si
sunt produse in urma unor
manevre de reducere
brutala.
 leziunea nervului
circumflex cu para­lizia
deltoidului si cu tulburari
de sensibilitate a
teritoriului cutanat
LUXATIE POSTERIOARA VECHE, NEREDUSA LA CARE S-A
INTERVENIT OPERATOR CU PROTEZA PERTIALA DE CAP
 EVOLUTIE:
redusa si imobilizata corect nu da complicatii
 Luxatia veche, dupa doua saptamani de la
accident, este greu reductibila, iar dupa o luna
devine ireductibila prin mijloace ortopedice.
Modificarile patologice articulare impiedica
reducerea prin: cicatrizarea bresei
capsulomusculare, umplerea glenei scapulare cu
tesut fibros si retractia fibroasa a muschilor
periarticulari. Miscarile articulare, foarte limitate,
sunt suplinite prin jocul articulatiei scapulo-
toracice. Batranii, taratii sau unele persoane
inactive se pot acomoda cu timpul la aceasta
noua situatie compatibila cu o functiune
mediocra.
 Tratament
 Reducerea ortopedica trebuie
practicata de urgenta, ea fiind cu
atat mai usoara cu cat luxatia este
mai recenta.
 procedeul de reducere Von Artl.
 procedeul lui Hipocrate sau al
„calcaiului“
 Tractiune in abductie si tensiune cu
impingerea capului la loc
Manevra de reducere Von Artl
 LUXATIA ACROMIOCLAVICULARA
 Se produce prin caderi pe umar insotite de contractura violenta a
trapezului si sternocleidomastoidianului care disloca articulatia.

 doua forme :
luxatia incompleta (subluxatia), in care numai capsula
acromioclaviculara este rupta; ligamentele
coracoclaviculare intacte limiteaza deplasarea claviculei;

luxatia completa, in care leziunile intereseaza capsula

articulara dar mai cu seama ligamentele coracoclaviculare,
conoid si trapezoid, ceea ce permite deplasarea claviculei in
sus si in afara, deasupra acro­mionului. Muschii trapez si
sternocleidomastoidian sunt aceia care trag clavicula in sus,
in timp ce greutatea membrului toracic coboara umarul,
mentinand astfel luxatia. Ruptura concomitenta a
meniscului articular, sfasierea capsulei, precum si
aderentele fibroase care se organizeaza in luxatiile vechi,
se vor opune reducerii terapeutice
 Clasificare

 LAC gr.I = disjunctie

acromioclaviculara
 LAC gr.II = luxatie
incompleta
 LAC gr.III = luxatie
completa
 Simptomatologie
 „clapa de pian”, determinat de
ascensiunea claviculei, si care
este patognomonic. Clapa se
reduce la apasare in cazurile
recente si se reproduce la
suprimarea apasarii. In
subluxatie, leziune mai
stabila, deformatia este
moderata si usor de corectat.
 Radiografia poate sa
diferentieze cele doua
forme clinice, mai cu
seama cand bolnavul, in
ortostatism, tine greutati
in mana, bilateral.
 Tratament.
 Desi s-ar parea ca este o leziune usoara, luxatia acro­
mioclaviculara a dat nastere la un numar disproportionat de
mare de procedee terapeutice. Obiectivul terapeutic este
mentinerea suprafetelor articulare, dupa reducere, cu
conservarea concomitenta a mobilitatii necesare functiei
umarului.

 In subluxatia acromioclaviculara recenta, bandajul

toracobrahial tip Desault, purtat timp de doua saptamani,
este suficient in majoritatea cazurilor, daca leziunea este la
o persoana mai putin activa.Pentru tineri se indica insa
reducerea si mentinerea printr-un bandaj cu leucoplast tip
Robert si Watson Jones pentru 3 saptamani. Bandajul
circular trece peste treimea medie a claviculei pe care o
apasa in jos, inconjura cotul si ridica in sus bratul.

 In luxatia completa recenta tratamentul chirurgical are

indicatie majora.
TRATAMENT: 163 TEHNICI OPERATORII
 LUXATIILE COTULUI

 Luxatia traumatica de cot se

intalneste mai des la copil decat la
adult, fiind in raport invers cu luxatia
de umar, foarte rara la copil, destul
de frecventa la adulti. Pentru copii,
luxatia de cot reprezinta 81% din
totalul luxatiilor traumatice, 12%
revenind soldului si 7% policelui.
 Mecanismul de producere- mai des intalnit- este
cel indirect: caderea cu sprijin pe podul palmei .
 Bolnavul prezinta, de
obicei, o atitudine
caracteristica: umarul
din partea afectata
este cazut, capul
aplecat de aceeasi
parte, in vreme ce
antebratul flectat este
sustinut de mana
sanatoasa. Pentru
luxatiile recente,
impotenta functionala
este completa.
 Examenul complet
 Cotul apare tumefiat, deformat, cu diametrul
anteroposterior aproape dublat. Palparea atenta a
plicii cotului permite sa se simta proe­minenta pe
care o face inainte paleta humerala. Tendonul
tricepsului brahial se reliefeaza ca o coarda - din
cauza deplasarii posterioare a olecranului-, fiind
marcat de doua mici depresiuni laterale; in cea
externa se poate palpa capceanul radial. Cele trei
puncte de reper clasice ale cotului si-au schimbat
raporturile; in mod normal, cand cotul este flectat
la 90°, olecranul, epitrohleea si epicondilul sunt
situate in acelasi plan frontal, tangent la fata
posterioara a humerusului. In luxatie, olecranul
este departat indarat.
 Examen clinic
 Palparea atenta a
plicii cotului
permite sa se
simta proe­minenta
pe care o face
inainte paleta
humerala.
 examen clinic
 . Cele trei puncte de
reper clasice ale
cotului si-au schimbat
raporturile; in mod
normal, cand cotul
este flectat la 90°,
olecranul, epitrohleea
si epicondilul sunt
situate in acelasi plan
frontal, tangent la fata
posterioara a
humerusului. In
luxatie, olecranul este
departat indarat.
 EXANEN RADIOGRAFIC
Triunghiul Malgagne modificat
EXAMEN RADIOGRAFIC:
olecranul impins inafara
COMPLICATII
 Complicatii
luxatia deschisa
 Complicatii
leziune de nerv median
 Complicatii
leziune de epitrohlee
 Complicatii
leziune de cap radial
 Complicatii
leziune de cap radial
 Complicatii
fractura de coronoida
 Complicatii
luxatie cu fractura de olecran
Luxatie de cot cu fractura de olecran
si cap radial
 Tratament
 Bolnavul este culcat in
decubit dorsal. Se
ridica in sus cotul
luxat, iar chirurgul,
care este asezat spre
capul bolnavului,
apuca cu ambele maini
extremitatea inferioara
a bratului, in asa fel
incat ultimele 4 degete
sa fie plasate inainte,
iar policele indarat, pe
olecran
 Reducerea luxatiei

Ajutorul incepe sa
traga de antebratul
flectat, in timp ce
chirurgul apasa
olecranul in jos cu
policele, tragand in
acelasi timp de paleta
humerala indarat, cu
celelalte degete.
 LUXATIILE MAINII
 Cele mai frecvente luxatii pure ale carpului
sunt acelea la interlinia dintre cele doua
randuri de oase carpiene – locul
ligamentar de minima rezistenta. Intr-
adevar, articulatiile intre radius si primul
rand carpian si intre metacarpiene si al
doilea rand carpian sunt mult mai
puternice decat legaturile dintre cele doua
randuri carpiene. Luxatia se produce
deopotriva volar si dorsal si, in cel mai
mare numar de cazuri, disloca randul
trapez-trapezoid-osul mare-osul cu carlig -
de randul scafoid-semilunar-piramidal.
LUXATIE A CARPULUI
 PATOGENIE SI SIMPTOMATOLOGIE

 Momentul traumatic  Articulatia este mult

de producere consta in
caderea pe mana
aflata in flexie sau in
extensie carpiana
fortata sau in forta de
forfecare dorso-volara,
cu aplicare carpiana.
tumefiata, calda, cu
diametrul marit, mana
este imobila, cu
degetele in semiflexie.
Axul de continui­tate
antebrahimetacarpian
este dislocat dorsal
sau volar. Palparea
blanda descopera
„pragul” anormal,
dorsal sau volar, al
randului dislocat.
LUXATIE A CARPULUI
TRANSCAFOULNARA
 Tratament.
 . Tractiunea in ax a mainii si actionarea pe
linia de luxatie, in sensul invers celui de
producere, nu da totdeauna rezultate
bune, din cauza interpozitiei fragmen­telor
de ligamente rupte sau a fragmentelor
osoase smulse, motiv pentru care
reducerea sangeranda este de preferat.
 Imobilizarea se pastreaza timp de 3
saptamani.
Luxatii de metacarpiene
Luxatii metacarpiene
LUXATIA POLICELUI
LUXATIE POLICE
 LUXATIILE SOLDULUI

 Etiologie
leziuni care se intalnesc astazi destul
de frecvent in conditiile unor
traumatisme violente cum sunt
accidentele de circulatie, caderile de
la mare inaltime, surparile de
pamant sau de roci, etc
 Mecanisme de producere.
 mecanism direct: rare;
traumatismul actioneaza asupra partii
superioare a femurului si obliga capul
femural sa paraseasca cotilul.
mecanismul indirect:
flexiunea fortata a coapsei impinge
capul femural spre partea inferioara
a capsulei, care fiind subtire se rupe,
producand luxatia
 Mecanism indirect
 Mai obisnuit, se mentioneaza mecanismul
prin care se produc luxatiiie soldului in
cursul accidentelor de circulatie, cand
genunchiul izbeste tabloul de bord intr-o
oprire brusca, sau in accidentele prin
surpari de teren (in mina). In pozitia de
flexiune si adductie a coapsei, capul
femural nu mai este mentinut in cavitatea
cotiloidiana decat prin capsula, in aceasta
pozitie, o lovitura violenta care actioneaza
in axul coapsei forteaza capul femural,
care trece prin capsula si se plaseaza in
partea posterioara a fosei iliace externe .
 Mecanism de producere
 Daca adductia coapsei
este mai mare, cu atat
sansele de a se
produce luxatia fara
fractura sunt mai
numeroase, si cu cat
adductia coapsei
diminua, cu atat mai
mult luxatia
posterioara se
insoteste de fractura
sprancenei cotiloide
 Clasificare.
capul femural urca fie
inainte, fie inapoi,
deplasarea fiind reglata de
integritatea sau de ruptura
ligamentului Bertin si de
contractia musculara.

 tipice sau regulate – cand

ligamentul Bertin este
intact;

 atipice sau neregulate –

cand ligamentul este rupt,
ceea ce permite capului
femural deplasari mari si
atipice.
 Clasificare

Luxatiile regulate :
1.Luxatia posterioara
2. Luxatia anterioara
3. luxatia obturatorie
Luxatiile neregulate :
luxatia suprapubiana
luxatia supracotiloidiana
luxatia subspinoasa
luxatia perineala
luxatia subischiatica
 Simptome
 durere vie in regiunea soldului si o
impotenta functionala a membrului
 atitudinea vicioasa pe care o are membrul
pelvian si care variaza in raport cu forma
anatomica a luxatiei:
- in luxatiile posterioare ale soldului
membrul este in rotatie interna si
adductie,
- in luxatiile anterioare in rotatie externa si
abductie.
 Aspect clinic- in luxatia posterioara joasa
 In luxatia posterioara joasa (ischiatica) atitudinea
coapsei in adductie, flexie si rotatie interna este
foarte caracteristica si clara.
 Bolnavul nu poate sa corecteze flexiunea coapsei
decat daca isi accentueaza lordoza lombara.
 La palpare, capul femural luxat se simte
deasupra si inapoia ischionului, ca o formatiune
dura, rotunda, care se misca odata cu
genunchiul.
 Miscarile de abductie si rotatie externa sunt
imposibile.
 Scurtarea membrului luxat este evidenta daca se
flecteaza ambele coapse pe bazin la un unghi de
90°; aceasta scurtare poate sa fie de 3 pana la 5
cm.
Aspect clinic - luxatia posterioara inalta
 In luxatia posterioara inalta (iliaca) deformarea
este mai putin tipica, flexia fiind mascata printr-o
lordoza compensatorie.
 Membrul este in adductie si rotatie interna.
 La palpare, capul femural se simte in fosa iliaca
externa, sub muschii fesieri, iar marele trohanter
este ascensionat gasindu-se deasupra liniei
Nelaton-Roser.
 Scurtarea membrului poate sa atinga 6—8 cm, iar
miscarile de abductie si de rotatie externa sunt
imposibile.
 Aspect clinic - luxatia anterioara joasa
(obturatoare)
 Pozitia membrului: flexie
accentuata a coapsei,
abductia si rotatia externa
 Soldul apare turtit, iar pe
fata interna a coapsei se
observa foarte clar coarda
muschilor adductori pusi in
tensiune de abductia mare
a membrului.
 Capul femural se poate
palpa in dreptul gaurii
obturatoare.
 Membrul este usor,
alungit.
 Aspect clinic – luxatia anterioara inalta

 In luxatia anterioara inalta (pubiana),

membrul lezat este in extensie, abductie
accentuata si in rotatie externa.
 Examenul radiologic, este necesar
pentru diagnosticul luxatiei cu fracturi
asociate, in afara radiografiei de fata, a
bazinului, in cazurile dubioase se vor
practica radiografii in incidente oblice,
alara si obturatoare.
 Evolutie. Prognostic

 In luxatiile simple, fara fracturi asociate,

evolutia este mai favorabila.
 Precocitatea reducerii are o mare
importanta asupra prognosticului.
 Luxatiile simple, reduse in primele 24 de
ore, au toate sansele sa evolueze fara
complicatii. Daca sunt reduse dupa acest
interval de timp, mai mult de 50% din
cazuri fac artroza.
 Complicatii
complicatii imediate
– leziunile nervoase;
- leziunile vasculare;
- retentia de urina;
- leziunile osoase.

complicatii tardive
– artroza soldului;
- necroza capului femural;
 Tratament

 Luxatiile traumatice ale soldului trebuie

reduse cat mai repede dupa producerea
lor, imediat dupa risipirea starii de soc.

 in reducerea oricarei varietati de luxatie,

medicul trebuie sa parcurga drumul invers
al producerii luxatiei, aducand capul
femural sub cavitatea cotiloida si apoi
facandu-l sa reintre la locul sau.
 Tehnica reducerii ortopedice

 Accidentatul este anesteziat fie prin narcoza, fie

prin punctie rahidiana.

 Bolnavul este asezat jos, pe o patura, si in timp

ce un ajutor imobilizeaza bazinul cu ambele
maini, apasand pe spinele iliace anterosuperioare,
medicul, apucand intr-o mana coapsa sub
genunchi si in cealalta, gamba, flecteaza
progresiv coapsa pe bazin pana la un unghi de
90°. Apoi, mentinand flexia coapsei, exercita o
tractiune verticala de jos in sus, pana cand un
declic brusc marcheaza reducerea.
 Alte metode de reducere

 procedeul „umarului" (Ewald), tractiunea se face

asezand spatiul popliteu pe umarul chirurgului.
 procedeul Böhler se foloseste o scandura cu o
chinga, care se trece peste bazinul bolnavului
pentru a-l imobiliza; in rest se efectueaza
aceleasi manevre.
 Procedeul Djanelidze reduce luxatia asezand
bolnavul pe o masa, in decubit ventral, cu
membrul luxat in afara mesei. Operatorul apuca
glezna bolnavului cu mana, iar cu genunchiul
asezat in spatiul popliteu, apasa in jos.
 Dupa reducerea luxatiei si controlul
radiografic, in luxatia simpla se aplica
pe membru o extensie continua pentru
20 zile, urmata de mobilizare activa
inca doua saptamani; mersul se
autorizeaza dupa 3-4 saptamani.
 Daca luxatia se asociaza cu fractura
cotilului, extensia continua se va
prelungi o luna; mersul nu va fi
ingaduit decat dupa 8-10 saptamani.
 LUXATIILE TRAUMATICE ALE ROTULEI
 Etiopatogenie
Luxatiile rotulei se produc rar pe un genunchi
normal conformat: ele se intalnesc mai alea pe
un genunchi cu modificari anatomice discrete si
care au un rol favorizant.

 modificarile anatomice pot sa intereseze :

1. scheletul (genu-valgum,
2. rotula mica si sus situata,
3. tuberozitatea anterioara a tibiei situata extern,
4. hipoplazia condilului femural extern)
5. planul musculoaponevrotic periarticular (retractia
aripioarei rotuliene externe, insuficienta vastului
medial, laxitatea capsulei si a aripioarei
rotuliene mediane).
 Mecanisme de producere

 Mecanism direct asupra rotulei, sub

forma unui soc pe fata interna a
genunchiului care impinge rotula in afara
(lovitura de copita sau lovitura cu
bocancul, in timpul jocului de fotbal).
 Mecanism indirect, printr-o miscare
fortata de flexie, abductie si rotatie
externa a gambei, ca in accidentele
sportive.
 Mai rar, luxatia se produce printr-o
contractura violenta a cvadricepsului,
genunchiul fiind surprins in pozitie de
valgus accentuat.
 Simptomatologie

 Luxatia externa incompleta

se insoteste de o durere violenta asociata
uneori cu senzatia de cracment. Membrul
se fixeaza in extensie, fara posibilitatea de
flexiune. Genunchiul apare largit si turtit in
sens anteroposterior.
La palpare, rotula se simte in afara trohleei
iar inauntrul rotulei se simte trohleea
femurala.
 Simptomatologie

 In luxatia externa completa

gamba se fixeaza in usoara flexie;
genunchiul apare turtit in sens
anteroposterior, dar diametrul sau
transversal este mai putin accentuat decat
in luxatia externa incompleta.
Palparea rotulei o arata trecuta complet
pe fata cutanata a condilului extern,
trohleea femurala ramanand libera.
 Examenul radiografic in doua incidente
pune diagnosticul corect si eventualele
fracturi parcelare adiacente ca pot aparea
 Tratament. Luxatiiie rotulei se reduc usor
daca se manipuleaza sub anestezie. Se
recurge la procedeul extensiei (Valentin)
cand membrul este in extensie completa,
coapsa flectata pe bazin; in aceasta
situatie, insertiile cvadricepsului fiind
apropiate, se poate obtine reducerea prin
presiune directa asupra rotulei.
 LUXATIILE GENUNCHIULUI

 se datoresc actiunii directe a

traumatismului asupra genunchiului,
care produce deplasarea anterioara,
posterioara sau laterala a tibiei fata
de condilii femurali si survin cel mai
adesea dupa accidente de circulatie
sau sport.
 Etiopatogenie Clasificare

 Luxatiile anterioare, care sunt cele mai

frecvente, se produc printr-o hiperextensie
brutala a gambei. Alteori, agentul traumatic
actioneaza direct asupra coapsei, dinainte inapoi.
 Luxatiile posterioare se produc prin aplicarea
fortei traumatice dinainte inapoi asupra
extremitatii superioare a tibiei, gamba fiind in
flexie de 20° (Kennedy).
 Luxatiile externe se produc prin abductia
fortata a gambei combinata cu rotatia externa,
 Luxatiile interne printr-o miscare inversa, de
adductie si rotatie interna a gambei.
 Aspecte clinice
luxatia anterioara

 deformarea genunchiului este evidenta la prima

vedere. Pe fata anterioara se observa o
ridicatura, formata de epifiza tibiala iar deasupra
ei se gaseste o depresiune. La palpare se simte
conturul platoului tibial, iar la nivelul depresiunii
supraiacente, sub piele, se gaseste rotula.
 Din profil, diametrul anteroposterior al
genunchiului este marit, iar la partea posterioara,
in golul popliteu, se palpeaza condilii femurali.
Membrul este scurtat cu 2—6 cm si impotenta
functionala este completa.
 Aspecte clinice - luxatia posterioara
 Genunchiul este globulos. La partea
anterioara a genunchiului condiiii femurali
formeaza o ridicatura impresionanta, iar
gamba este in extensie sau in
hiperextensie. Diametrul anteroposterior
al genunchiului este marit, iar membrul
este scurtat cu 2—8 cm.
 La palpare, se simt condilii femurali la
partea anterioara a genunchiului iar
posterior, la nivelul spatiului popliteu, se
poate simti uneori platoul tibial precum si
pachetul vasculonervos intins ca o coarda.
 Luxatie posterioara
 Din profil,
deformarea in
baioneta a
membrului este
evidenta, iar la
palpare rotula se
gaseste pe condilii
femurali.
 Simptomatologie
 In luxatiile laterale
membrul, privit din fata,
este deformat in
baioneta; scurtarea este
mica.
 In luxatia externa,
genunchiul este flectat
piciorul in rotatie
externa, iar gamba
poate sa fie dusa in
abductie la
unghi drept.
 In luxatia interna
semnele sunt inverse.
 Evolutie. Prognostic

 Luxatiile anterioare si cele posterioare fara

leziuni ale ligamentelor laterale au un prognostic
mai bun prin faptul ca, cvadricepsul normal si
ligamentele laterale intacte, pot sa supleze, in
oarecare masura, ligamentele incrucisate rupte.
In schimb luxatiile laterale, la care ligamentele
colaterale sunt lezate, din cauza instabilitatii ge­
nunchiului, au un prognostic mai rezervat.

 Evolutia mai este grevata si de leziunile asociate,

osoase, dar mai ales vasculonervoase.
 Complicatii
 Complicatiile vasculare sunt frecvente in luxatiile
genunchiului, mai ales in varietatea posterioara. Ele se
traduc prin paloarea, racirea membrului, disparitia pulsului
la pedioasa si la tibiala posterioara.
 Complicatiile nervoase pot sa survina in urma
compresiunii trunchiurilor sau chiar a smulgerii lor; mai
ales in luxatiile anterioare, ner­vul sciatic popliteu extern
este lezat aproape intr-o treime din cazuri (Ramadier,
1972). Anestezia cutanata, furnicaturile si durerile iradiate
atrag atentia asupra acestei complicatii.
 Deschiderea luxatiei este o complicatie rara, dar
comporta o gravitate deosebita din cauza riscului de
infectie.
 Leziunile osoase asociate, fracturi ale rotulei, ale
condililor femurali sau ale platoului tibial sunt rare.
 Complicatiile tardive:
1. Luxatia recidivanta
2. Genunchiul lax posttraumatic
 Tratament

 Reducerea luxatiei trebuie facuta cat mai

curand posibil pentru a evita complicatiile
vasculare si nervoase. Anestezia generala
sau cea rahidiana sunt necesare.
 Dupa reducere, membrul se imobilizeaza
intr-un aparat gipsat (in semiflexie) pentru
un timp de 2—3 saptamâni, dupa care
miscarile active vor putea sa fie reluate.
 Tratament

 De fapt, dupa reducerea luxatiei, situatia este

similara unei entorse grave, de genunchi, al carei
tratament este chirurgical. De aceea, atitudinea
conservatoare gaseste azi tot mai putini adepti,
ea fiind rezervata doar cazurilor complicate cu
leziuni vasculare sau care survin la
politraumatizati.
 Atitudinea chirurgicala, de sutura transosoasa
atat a ligamentelor laterale cat si a celor
incrucisate, dupa reducerea luxatiei, este
compatibila cu o buna recuperare functionala a
genunchiului.
 LUXATIILE GLEZNEI
 Sunt foarte rare
pure, ele fiind
insotite de obicei
de fracturi
maleolare si de
aceea vor fi tratate
in cadrul fracturilor
de glezna.
Luxatiile gleznei cu fracturi maleolare
MULTUMESC PENTRU ATENTIE