orientarea tot mai mare spre infracţiuni acaparatoare săvârșite prin violență; tendinţa continuă de întinerire a criminalităţii; apariţia unor infracţiuni „netradiţionale” pentru minori; sporirea manifestărilor de fon cum ar fi utilizarea drogurilor, beţia, toxicomania, prostituţia; răspândirea tot mai evidentă a caracterului de grup al infracţionalităţi minorilor. Lucrarea în cauză are ca scop specific determinarea factorilor care contribuie la apariţia criminalităţi minorilor, și analiza aprofundată a concepţiilor, ipotezelor, afirmaţiilor doctrinare ale specialiştilor în materie de criminologie, drept penal și psihologie, precum şi elaborarea măsurilor de prevenire a acestui flagel. Obiectivul principal al temei abordate este de a evidenţia trăsăturile distinctive ale acestui tip de criminalitate cît şi stabilirea cauzei şi condiţiilor determinante ale acestui fenomen, măsurile de prevenire şi analiza în detaliu a criminalităţi minorilor în Republica Moldova
În vederea atingerii obiectivului investigaţiei, a
fost cercetat fenomenul criminalităţi minorilor sub toate aspectele posibile – de la concepte, sensuri, definiţii, aspect comparativ până la propuneri concrete în materie de prevenire a fenomenului. Cercetarea a fost realizată aplicând atât metode teoretice, cât și empirice de cunoaștere științifică. Cunoșterea teoretică a fost efectuată prin metoda construcției abstractă iar cunoașterea empirică – prin metoda statistică.
Baza juridico-doctrinară este fundamentată de
lucrările iluştrilor savanţi atât din ţară, cât şi de peste hotare, respectiv: Valeriu Bujor, Octavian Bejan, Octavian Plop, Ion Pitulescu, Vitalie Rusu, Mihail Bîrgău, Gheorghe Gladchi și alți. Putem evidenția că, în ultimele decenii, criminalitatea minorilor a devenit una dintre problemele sociale majore de care s-a lovit și se lovește societatea.
Dacă azi vom neglija această problemă,
mâine vom avea o generaţie tânără de infractori – oameni care şi-au ratat viitorul nu numai din propria vină, ci şi din cauza indiferenţei sociale generale, precum şi a celor chemaţi să le faciliteze integrarea în ambianţa socială. Din analizele efectuate se constată că fenomene ca absenteismul, inadaptarea şcolară, abandonul şcolar cît și nepăsarea parinților față de educația copiilor au devenit frecvent întâlnite şi contribuie la creşterea numărului minorilor delincvenţi.
În dobândirea unui comportament delincvent un
rol semnificativ îl are mediul acceptat sau cel ocazional, grupul de referinţă. La această vârstă adolescenţii se îndepărtează de părinţi, fiind influenţaţi negativ de prietenii lor În cadrul cercetării efectuate s-au desprins și următoarele concluzii:
majoritatea delictelor sunt comise la oraş;
aproape jumătate dintre delincvenţii minori provin în realitate din familii complete, dar care nu-şi îndeplinesc funcţiile de protejare şi de socializare a copiilor; în comiterea infracțiunilor, un rol important l-a avut grupul de referinţă; de foarte multe ori infracţiunile sunt săvârşite de către minorii care sunt în căutare de senzaţii tari, sub influenţa consumului de alcool şi droguri. RECOMANDĂRI
instruirea psihologilor şcolari pentru asistarea copiilor
cu tulburări de comporament şi cu risc de a intra în conflict cu legea; desfăşurarea unor programe de informare despre consecinţele pe care le are comiterea unor infracţiuni de către minori în cadrul şcolilor, pornind de la clasele primare şi până la liceu; minorul trebuie să fie îndrumat privitor la modul de petrecere a timpului liber. revizuirea sancţiunii pentru părinţii care nu îşi onorează obligaţiile, prevăzute de art. 63 Cod contravenţional al Republici Moldova; realizarea unui sistem unitar de justiţie pentru minori, care să ţină seama de caracteristicile şi particularităţile de vârstă biologice, psihologice şi sociale ale minorilor. „Minorul delincvent este o personalitate dezechilibrată, rău formată, dar nu este un om pierdut; există în el sau poate fi create premise pentru restructurarea personalități, pentru recuperarea sa”