formele anxietății clinice, care apare cam la 2-5% din oameni și debutează de regulă după vârsta de 20 de ani. Vorbim de panică atunci când o persoană are episoade recurente de frică (anxietate/neliniște/agitație) foarte intense, care apar brusc și neașteptat, “ca din senin”. Aceste episoade, numite atacuri de panică, pot dura câteva minute sau câteva zeci de minute, dar de regulă ating intensitatea maximă în primele 10 minute. Atacurile de panică pot apărea din când în când sau, dimpotrivă, foarte frecvent și de multe ori nu pot fi prezise . Atacul de panică singular nu este un diagnostic în sine. De fapt, multor persoane li se întâmplă ca de-a lungul vieții să treacă printr-un atac de panică (sau chiar prin mai multe) și nu dezvoltă o tulburare clinică. Un diagnostic de tulburare de panică este pus atunci când o persoană trece în mod recurent prin atacuri de panică și este copleșită de îngrijorări sau de frică cu privire la acestea. De exemplu, persoana este preocupată în mod exagerat de implicațiile pe care atacurile de panică le vor avea asupra vieții sale. “Dacă într-o zi chiar o să mor? Dacă voi înnebuni? Dacă n-o să mai pot munci? Dacă n-o să mă mai pot bucura de viață?” Simptomele atacului de panică pot fi foarte diverse, dar întotdeauna sunt foarte neplăcute, iar persoana este convinsă că sănătatea sa (fizică sau mentală) este pusă în pericol de acestea: Simptome cardiovasculare: •Palpitaţii, ritm cardiac accelerat (senzaţia că inima bate “nebuneşte”) •Transpiraţii •Dureri în piept Simptome respiratorii: •Senzaţie de sufocare, respiraţie neregulată Simptome gastrointestinale: •Senzaţie de greaţă, vomă sau dureri de burtă Simptome neurovegetative: •Ameţeli, pierderea echilibrului, senzaţie de leşin •Senzaţia că pacientul se îneacă •Tremurături •Senzaţia de amorţeală sau furnicături •Frisoane sau puseuri de căldură Simptome psihologice: •Sentimentul că lumea nu e reală sau sentimentul de detaşare de sine •Teamă de a nu pierde controlul sau a înnebuni •Teamă de a nu muri, teama de a nu face un atac de cord, atac cerebral etc. Toate aceste simptome pot avea la bază o condiție medicală
Vorbim de atac de panică atunci când nu poate
fi identificată nicio cauză somatică pentru simptomele recurente de panică.
un diagnostic clinic este luat în vizor atunci când
persoana are mari dificultăți de a-și desfășura activitățile cotidiene, când viața socială sau activitatea profesională este puternic deteriorată sau când calitatea vieții per total scade considerabil. Diagnosticul de atac de panică se poate pune dacă nu există o explicaţie somatică pentru simptomele fizice şi dacă apar cel puţin una dintre următoarele caracteristici: 1.îngrijorare persistentă în legătură cu apariţia unui nou atac, numită anxietate anticipatorie; 2.îngrijorare despre implicaţiile atacului de panică/ consecinţele lui (o consecinţă medicală catastrofică – voi face un atac de cord, voi muri, sau o consecinţă mentală catastrofică – îmi voi pierde minţile); 3.modificări semnificative în comportament din cauza atacurilor de panică – evitarea unor situatii sau locuri, folosirea unor strategii de siguranta sau de asigurare ca nimic rau sa nu se intample sau ca in caz de ceva, sa existe o salvare imediata. Atacul de panică. Cauze Nu se cunoaște cauza exactă pentru atacul de panică, dar următorii factori pot contribui la apariția sa: ereditatea temperamentul (o persoană poate fi mai sensibilă la stres sau mai înclinată spre emoții negative) stresul anumite modificări la nivelul funcțiilor cerebrale. Atacul de panică. Factori de risc Atacul de panică apare mai des la femei decât la bărbați. Factorii care pot crește riscul acestei afecțiuni sunt: istoricul familial un factor major de stres (de exemplu, decesul unei persoane apropiate) un eveniment traumatic (de exemplu, un asalt sexual sau un accident de mașină) o schimbare majoră în viață (de exemplu, nașterea unui copil) abuz fizic sau sexual survenit în copilărie fumatul consumul în exces de cofeină Stabilirea diagnosticului pentru atacul de panică examen fizic și analize de sânge pentru a elimina orice cauză fiziologică (de exemplu, afecțiuni tiroidiene, hipoglicemie) evaluare psihologică Tratament pentru atacul de panică Primul gest prezintă-te la medic pentru stabilirea diagnosticului și recomandarea tratamentului optim pentru atacul de panică Tratament clasic pentru atacul de panică psihoterapie antidepresive Tratament naturist pentru atacul de panică Inositol: stimulează producția de serotonină Practicarea sportului Tehnici de relaxare Evitarea consumului de alcool și cafea Renunțarea la fumat Odihnă Dacă această tulburare nu este tratată, simptomele pot lua o formă cronică. Tulburarea de panică poate constitui un risc pentru dezvoltarea altor tulburări precum depresia, alte tulburări de anxietate, abuzul de substanţe, distres marital. Toate aceste probleme de sănătate mentală afectează funcţionarea individului în diverse domenii cum ar fi: cel social, profesional, familial. MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE