You are on page 1of 14

Etica în afaceri şi piaţa liberă

(II)
Abordarea libertariană
Axioma non-agresiunii: „nimănui nu îi este
permis să ameninţe sau să comită un act
de violenţă (agresiune) împotriva
persoanei sau proprietăţii cuiva”
(Rothbard, M., „War, Peace, and the
State”)
Axioma non-agresiunii este un principiu etic
şi se află în centrul teoriei libertariene
Abordarea libertariană a eticii în
afaceri
1. Tranzacţiile liber consimţite
2. Abordarea procedurală asupra dreptăţii
3. Piaţa liberă: cea mai bună soluţie la problemele
morale
4. Proprietarii şi drepturile lor morale
Tranzacţiile liber consimţite

Principiul consimţămintului informat. O tranzacţie este moralmente acceptabilă


dacă respectă următoarele condiţii:
i) Caracterul voluntar. Fiecare dintre părţi trebuie să accepte în mod voluntar
termenii tranzacţiei;
voluntar (sens restrâns) – nu sub ameninţare sau constrângere fizică.
Este sufcient acest concept restrâns. Este alegerea persoanelor aflate în
nevoie urgentă cu adevărat voluntară?
ii) Caracterul informat. Cele două părţi trebuie să deţină toate informaţiile
relevante privind tranzacţia;
Caz tipic de tranzacţie care nu respectă această condiţie: defecte ascunse
iii) Discernământul. Cele două părţi trebuie să aibă discernământ, i.e. să fie
capabile să ia decizii responsabile;
Au copii sub o anumită vârstă discernământ în acest sens?
iv) Tranzacţia nu trebuie să afecteze în mod negativ alte persoane care nu
participă la tranzacţie şi nu şi-au dat acordul.
Piaţa liberă şi problema exploatării
pe piaţa muncii
Perspectiva pieţei libere: dacă consimţământul
angajatului nu e smuls cu forţa, salariul convenit
este acceptabil.
Obiecţie: angajatul se află deseori în poziţie
vulnerabilă (“Banii sau viaţa!”) şi nu e moral ca
angajatorul să profite de poziţia sa mult mai
puternică
Răspuns: natura pieţei este să “profiţi” de nevoile
altora
Poziţia celor două părţi este simetrică.
Comercializarea produselor de
slabă calitate.
În opinia comună, comercializarea produselor de slabă calitate este neetică.
Din punctul de vedere al susținătorilor pieței libere, atâta vreme cât
cumpărătorul este de acord să cumpere aceste produse, producerea și
vânzarea lor nu este neetică.
[Argment bazat pe drpeturi] Câtă vreme cele două părți sunt de acord cu
tranzacția, niciun drept nu este încălcat
[Argument bazat pe utilitate]Consumatorii pot dori să achiziționeze produse de
slabă calitate din lipsă de resurse financiare sau pentru că nevoia unui
consumator este în mod mulțumitor staisfăcută de un produs de o calitate
mai slabă.
Distribuţia averii. Abordarea
procedurală (I)
Abordarea libertariană asupra distribuţiei (Nozick)
1. Un individ care dobândeşte o proprietate conform
principiului dreptăţii în achiziţie este îndreptăţit la acea
proprietate.
2. Un individ care dobândeşte o proprietate conform principiului
dreptăţii în transfer, de la altcineva îndreptăţit la acea
proprietate, este îndreptăţit la acea proprietate.
3. Nimeni nu este îndreptăţit la o proprietate decât prin aplicări
(repetate) ale 1 şi 2”
Procesul, nu rezultatul, poate fi evaluat drept corect sau incorect.
Obiecţie: Unele categorii profesionale (ex.: sportivii şi artştii) au
averi mari, deşi munca lor nu este utilă societăţii.
Răspuns: Distribuţia averii în societate nu ţine şi nu trebuie să
ţină de utilitatea socială
Piața liberă sacnționează
discriminarea
Dacă un angajator preferă o persoană dintr-o categorie
nediscriminată unuia mai productiv dintr-o categorie
discriminată. Angajatorul va trebui să accepte o pierdere
de productivitate. O firmă concurentă va putea angaja
persoana discriminată la un salariu mai mic și astfel va
avea un avantaj. Când competiția e dură, angajatorul va
renunța la discriminare, pentru a deveni mai competitiv.
În cele din urmă, va alege să nu discrimineze. Legile
împotriva discriminării nu îşi ating scopul.
Proprietatea și drepturile morale
1. Este firma mea și riscul meu, deci am dreptul să decid.
Proprietarul unei firme are dreptul moral de a lua deciziile în
firma sa, deoarece este principala parte afectată de decizie.
2. Managerii sunt responsabili numai față de acționari (nu față de
stakeholderi)
- teoria acționarilor/teoria stakeholderilor (părților interesate)
- abordarea bazată pe piață liberă critică teoria stakeholderilor
(conform căreia interesele stakeholderilor trebuie luate în
considerare în deciziile manageriale).
Relația manager/acționar:
perspectiva bazată pe piața
liberă
Argumentele lui Friedman pentru faptul că managerii sunt
responsabili numai față de acționari (deci împotriva teoriei
stakeholderilor) (“The social responsibility of business is to increase
its profits”)
1. Un manager este angajat al proprietarilor afacerii și arre
responsabilitate directă față de aceștia. Dacă acționează pentru un alt
scop decât maximizarea profitului, acesta fiind scopul acționarilor,
managerii trădează obligațiile lor profesionale. A cheltui banii
acționarilor pe acte de caritate este incorect din punct de vedere
legal şi moral. [Dodge v. Ford – un caz relevant]
2. Statul, nu companiile, ar trebui să rezolve problemele sociale.
Managerii nu pot și nu trebuie să decidă ce este în binele societății.
Conceptul de stakeholder
Definition: “orice grup sau individ care poate afecta sau este afectat de
realizarea obiectivelor organizației” (Freeman, R. E., Strategic
management: A stakeholder approach, p. 46).
Stakeholderi: acționari, angajați, consumatori, parteneri de afaceri
(furnizori, distribuitori), comunitate, ONG-uri.
Este necesară un argument pentru legitimitatea stakeholderilor
Problemă: ierarhizarea stakeholderilor dpdv al importanței.
Trei caracteristici ale
stakeholderilor
Legitimitate. Validitatea sau adecvarea revendicărilor. În general acționarii,
angajații și consumatorii sunt considerați a avea un înalt grad de
legitimitate. ONG-urile, grupurile de activiști, media, competitorii au mai
puțină legitimitate. fers to the perceived validity or appropriateness of a
stakeholder’s claim.
Puterea se referă la capacitatea de a influența performanța organizației. Un
grup de activiști, sprijinit de media, poate avea o putere semnificativă.
Caracterul urgent. Nevoia de intervenție imediată. O grevă sau un boicot
necesită o intervenție imediată.
Modelul strategic/multi-fiduciar
Abordarea strategică – maanagerii trebuie să ia interesele stakeholderilor în
considerare pentru că sunt importante pentru scopul organizației (pot
promova sau împiedica realizarea lor), nu din interes etic.
Modelul multi-fiduciar – managerii trebuie să ia interesele managerilor în
considerare.
- toți stakeholderii sunt tratați egal și interesle lor trebuie echilibrate.
- a lua interesele în considerare înseamnă ceva mai mult decât a le respecta
drepturile.
Modelul multi-fiduciar nu poate fi acceptat:
a. acționarii au primul drept, pentru că își riscă banii.
b. managerii trebuie să acționeze ca agenți ai acționarilor.
Concluzie
1. Compania trebuie doar să respecte drepturile consumatorilor și angajaților
(dar nu să le ia interesele în considerare, în aceleași măsură ca pe ale
acționarilor)
2. Teoria stakeholderilor: un rol limitat – atunci când interesele stakeholderilor
(exceptând cele ale acționarilor) trebuie echilibrate.
Example: Wal-Mart este criticată pentru salariile mici, în pofida prețurilor
mici. Dar salariile mari ar aduce prețuri mai mari
Soluția adecvată (teoria stakeholderilor): interesele consumatorilor și
angajaților trebuie balansate. Un raport adecvat între nivelul prețurilor și cel
al salariilor este necesar.