CARACTERE

BIOPEDOCLIMATICE
EUROPA
 Vegetaţia montană
Pădurilor de molid li se adaugă zada/larice (Larix decidua) în Alpi (cel mai mare
areal), Carpaţi, Sudeţi;
Arealul său este fragmentat şi concentrat numai în zonele montane; în Alpii
Occidentali ai Franţei şi ai Elveţiei ajunge la 2200 m (în amestec cu Pinus cembra),
iar la altitudini mici în Alpii Centrali şi Orientali coboară la 400 m (Larix decidua).
apoi pinul în Alpi, Carpaţi, Dinarici, Balcani;
În Alpi, parţial Carpaţi – zâmbrul (Pinus cembra);
tisa (Carpaţi);

Vegetaţia subalpină: afin, merişor, smârdar (Rhododendron hirsutum; kotskhyi),

ienupăr (Juniperus communis), jneapăn (Pinus mugo).

Vegetaţia alpină: graminee (Festuca supina, Sesleria disticha), ghinţura (Gentiana

verna), ciuboţica cucului (Primula minima), nu-mă-uita (Myosotis alpestris),
rogoz-uri (Carex sempervirens), arginţica (Dryas octopetala).
Tisa (Taxus baccata)
Tisa a fost distrusă masiv de păstori, este un arbore toxic.
Arealul tisei se întinde din Europa prin Caucaz şi Africa de Nord.
La noi, creşte prin pădurile de fag, pe substart calcaros.
Smârdar (Rhododendron kotschyi)
Smârdar (Rhododendron kotschyi)
Ienupăr (Juniperus communis)
Jneapăn (Pinus mugo)
Jneapăn (Pinus mugo)
Capra neagră (Rupicapra rupicapra)
Ţapul de munte alpin (Capra ibex), întâlnit în Alpi
Muflonul european (Ovis musimon) întâlnit în Corsica şi Sardinia
Zăganul sau vulturul bărbos (Gypaetus barbatus)