RINICHIUL – ANATOMIE

FUNCŢIONALĂ
2009

Clinica nefrologică Iaşi

 Mediul intern
• Omul evoluează într-un mediu cu aport hidric şi
de săruri minerale intermitent şi variabil.
– Agresiuni exogene şi variaţii de metabolism.

• Constanta mediului intern ce înconjoară

celulele şi compoziţia fluidelor intracelulare
(„mediul interior” – Claude Bernard)
– Aceasta implică o reglare complexă → homeostazia
mediului intern;
– Rolul major îl are rinichiul
 Funcţiile rinichiului
• funcţia de reglare:
compoziţia +
volumul fluidelor corpului;
echilibrul acido-bazic
• funcţia excretorie:
produşi azotaţi de catabolism,
UF glomerular nu conţine proteine,
reabsorbţia şi secreţia unor constituenţi
• funcţia endocrină:
hormoni: renina, eritropoietina, vit D3 activă.
degradarea unor componenţi endogeni şi exogeni.
 Anatomia renală
• Rinichii sunt organe pereche, (elemente esenţiale)
• situate retroperitoneal, în
regiunea lombară,
• deoparte şi de alta a coloanei
vertebrale;
• polul superior - T12, polul
inferior - L3.
• În contact cu diafragmul, se
deplasează odată cu respiraţia
• Conturul lateral extern –
convex, partea medială –
concavă, avînd în centru hilul
renal.
• Prin hil primeşte vase de sînge ,
limfatice, nervi – şi elimină
urina;
• hilul conţine o cavitate –
sinusul renal, unde se deschide
ureterul, formînd pelvisul renal.
 Anatomia renală

• Dimensiuni: 11-12 cm
lungime, 5-7 cm lăţime, 2-3
cm grosime;
• greutatea 125-170 g; F<
B; rinichiul stîng > dreptul;
• Învelit într-o capsulă
fibroasă înconjurată de
grăsimea perirenală;
• Parenchim: corticală +
medulară
 Nefronul- unitatea structurală şi
funcţională a rinichiului.
• Fiecare rinichi: 300.000 -
1.200.000 de nefroni.
• Nefronul este alcătuit din:
– corpusculul renal Malpighi,
– tubul proximal,
– ansa Henle,
– tubul distal.
• Corpusculul renal:
– Capsula Bowman,
– Glomerul (arteriolă aferentă
şi eferentă)
– Aparat juxtaglomerular
 Bariera de filtrare glomerulară
= bariera structurală şi electro-chimică

Alcătuire:
• celulele endoteliale ale capilarelor
• membrana bazală constituita din colagen tip 4, şi
glicoproteine
• prelungiri citoplasmatice ale pedicelelor
 FANTA
FILTRARE PODOCIT
PODOCIT
nefrina
podocina CD2 zo1 α ACTININA 4

MBG
ENDOTELIU
 Membrana bazală glomerulară

• Are trei straturi cu densitate electron optică diferită:

• un strat mijlociu, dens, lamina densa
• două straturi cu densitate electron optică joasă, situate
de o parte şi de alta a laminei densa, lamina rara
interna şi lamina rara externa.
• conţine, predominant, colagen de tip IV, proteoglicani şi
laminină.

• Colagenul asigură scheletul structural, în timp ce

proteoglicanii (heparan sulfatul), conferă încărcătura
negativă MBG.

• Din cauza sarcinilor negative, filtrarea albuminelor este

împiedicată.
 Formarea urinii primitive
– Urina primitiva (UF) este formata prin difuziunea
constituentilor din plasma prin bariera de filtrare
glomerulara

– Pasajul proteinelor in urina este neglijabil

la GM de peste 68000 Daltoni (GM a albuminei)

– Proteinele filtrate sunt reabsorbite in tubul renal:

concentratia lor in urina definitiva este <200 mg/l .

– Proteinuria fiziologica =
• proteine de origine plasmatica (fragmente de
imunoglobuline si albumine) +
• proteina Tamm Horsffal (mucoproteina produsă de
celulele ansei Henle).
 Etapele de formare a urinii

1. TUBUL PROXIMAL : transport activ de Na

(realizat de Na-K ATP aza):
• sodiu reabsorbit in cea mai mare parte in TP;
• odată cu Na sunt transportate /reabsorbite apa +
substantelor dizolvate (cu ajutorul unor proteine de
transport specifice):
– 2/3 din apa filtrata prin glomerul;
– glucoza - integral (activ);
– bicarbonatii - integral (conc plasmatica < 27mmol/l)
– acizi aminati si alti acizi organici;
– fosfaţii (reglare de PTH);

• Urina este izo osmotica la intrarea in ansa Henle

 Etapele de formare a urinii

2. ANSA HENLE: La acest nivel se produce

concentratia si dilutia urinii prin stabilirea unui
gradient cortico-papilar
3.TUBUL CONTORT DISTAL si CANALUL
COLECTOR

• reabsorbtia de Na (cu secretie concomitenta de K sau

ioni de H+) fara reabs de apa, reglata de ALD
• ajustarea osmolalitatii finale de către ADH
• Ajustarea excretiei de ioni de H (EAB)
 Funcţiile endocrine

• Hormoni produsi de rinichi:

– Renina,
– Eritropoietina,
– Vitamina D3 activa

• Hormoni produsi de rinichi + alte organe

– Prostaglandine: efect modulator asupra hemodinamicii renale si
transporturilor tubulare; prostaciclina (vasodilatator si hipotensiv),
tromboxanul (vasoconstrictor)
– Adenozina
– Oxid nitric
– Kinina
– Endotelina (cel mai puternic peptid vasoconstrictor)
– Urodilatin
 Funcţiile endocrine

• Hormoni metabolizati de rinichi

– Hormoni tiroidieni
– Hormoni steroizi
– Hormoni polipeptidici

• Hormoni care influenteaza functia renala si echilibrul

hidro-electrolitic
– Peptidul natriuretic atrial
– PTH
– ADH
– Aldosteron
coMPARTIMENTE LICHIDIENE
 Apa în organism
• Principalul component al organismului
– B: 60% din G corpului (47-67%)
– F: 50% din G corpului
–  la obezi şi vârstnici
• 2/3 din apa totală  comp. intracelular
• 1/3 din apa totală  comp. extracelular:
– interstiţiu (3/4 din f. extracelular)
– volum plasmatic (1/4 din f. extracelular)
• 85% în teritoriu venos şi capilar
• 15% în teritoriul arterial
• De acest volum arterial depinde PA, reglarea volumului,
retenţia de sodiu şi apă
 Osmolaritate/osmolalitate
• Osmolaritatea corespunde numărului total de particule
de solviţi într-un litru de soluţie (mosm/l) (285 ± 5)
• Termenul de osmolalitate se raporteaza la kg de apa
• Principalii solviţi ai fluidului extracelular sunt
• sodiu, glucoza şi ureea.
• osmolaritatea calculata:
• 2 Na + glucoza/18 + uree plasmatica/2,8
 Compartimente/osmolalitate

 Sector IC sector EC perfuzii

bauturi

285 mosmol/kg 285

40% mosmol/kg


Sect Sect
interst

Plas plaman
15% piele
fig 1 
m
 tub dig
 5% R
 Reglarea volumului lichidului
extracelular

• Na este principalul cation EC

• cea mai importantă forţă osmotică care menţine
mărimea VEC (osmol eficace)
• Cantitatea totală de Na în lichidul EC este
determinantul major al mărimii VEC
• Pompa Na/K ATP – aza de la nivelul membranelor
celulare expulzează din celule 3 ioni (Na+) contra 2 ioni
(K+) şi menţine astfel un puternic gradient între mediul
intra şi extracelular.
 Osmolaritate şi osmolalitate
• Compartimentele intra şi extracelulare sunt separate prin
membranele celulare.
• Osmolalităţile în aceste două sectoare sunt egale.

• Osmolalitatea EC este stabilă prin reglarea

metabolismului apei realizată de:
- prezenţa/absenţa setei şi prin
- reabsorbţia apei la nivelul tubilor renali (variabilă sub
influenţa ADH).