MECANIZAREA ŞI

INDUSTRIALIZAREA
CONSTRUCŢIILOR
Industrializarea construcţiilor înseamnă
introducerea unor metode asemănătoare cu
cele din producţia industrială în ce priveşte
execuţia şi organizarea. Industrializarea
implică realizarea unor fluxuri tehnologice
eficiente, mecanizarea, automatizarea,
cibernetizarea, utilizarea unor elemente
prefabricate, tipizarea, etc.
Industrializarea înseamnă o viteză mai mare
de execuţie cu un consum mai mic de
manoperă.
Pentru mărirea gradului de industrializare se
acţionează pe direcţii ca:

1. Tipizarea şi modernizarea,
2. Prefabricarea,
3. Mecanizarea şi automatizarea,
4. Introducerea unor tehnologii noi, mai
performante,
5. Organizarea superioară a lucrărilor,
6. Realizarea unei eficienţe şi calităţi
superioare a execuţiei.
Tipizarea este acţiunea de a realiza
elemente, subansambluri sau ansambluri de
componente ale construcţiilor care să poată
fi produse la scară industrială şi să fie
utilizabile în cât mai multe construcţii;
exemple: stâlpi, fundaţii, piloţi, panouri mari
pentru locuinţe, etc.).
Tipizarea deschide, prin optimizarea
lucrărilor, calea spre utilizarea largă a
elementelor prefabricate şi poate duce la
reduceri însemnate ale consumurilor de
materiale.
Prefabricarea înseamnă executarea
construcţiilor din elemente prefabricate
realizate în următoarele condiţii:
- în unităţi de tip industrial,
- în baze proprii de prefabricate ale firmelor
de construcţii,
- în şantier.
Prefabricarea se poate referi la elemente din
beton, din metal, componente de izolaţii, la
porţiuni din instalaţii, etc.
Mecanizarea lucrărilor de construcţii se
realizează cu scopul de a uşura sau de a
înlocui munca manuală şi a mări ritmul de
execuţie. Ea se realizează prin utilizarea de
unelte, aparate, scule, dispozitive şi maşini
de construcţii.
Ţinând seama de gradul de mecanizare se
poate vorbi de : mecanizare parţială (simplă),
mecanizare complexă (se realizează fluxuri
tehnologice în care toate fazele de lucru sunt
mecanizate ; de exemplu : săparea, transpor-
tul, împrăşierea şi compactarea pământului).
Pentru ca industrializarea construcţiilor să
progreseze se vor avea în vedere:
- creşterea gradului de mecanizare,
- mecanizarea cât mai ridicată (sau chiar
integrală) a principalelor lucrări grele
(terasamente, prelucrare şi transport
agregate, încărcări-descărcări, betonare,
montaj).
- folosirea largă de mijloace moderne de
mică mecanizare,
- reducerea volumului mărfurilor transportate
(economie de energie, poluare redusă).
-automatizarea unora dintre procesele de
lucru din construcţii (de exemplu: prepararea
betonului, realizarea unor prefabricate etc.),
poate asigura creşterea eficienţei economice
şi a calităţii execuţiei.
- introducerea tehnologiilor noi se poate face
în toate fazele de execuţie dar trebuie avută
în vedere începând cu faza de proiectare a
construcţiei.
Se pot avea în vedere soluţii constructive noi,
materiale noi, tehnologii de execuţie şi montaj
noi, utilaje modernizate şi mecanizarea
complexă.
Organizarea superioară a lucrărilor de
construcţii se referă la:
- organizarea producţiei (documentaţii,
planuri tehnologice, studii de fezabilitate,
organizare de şantier, baze de producţie,
transport, aprovizionare, metode moderne
de programare şi informatizare a producţiei,
întreţinerea şi reparaţia utilajelor),
- organizarea muncii (condiţii de muncă,
asigurarea calificării personalului, formaţii de
lucru, salarizare stimulativă, utilizarea
integrală a timpului de lucru, ordinea şi
disciplina în muncă),
specializarea muncitorilor, a echipelor sau
chiar a şantierelor de construcţii pe anumite
lucrări,
- coordonarea lucrărilor în şantier de către
un personal calificat şi autorizat (constructor,
beneficiar, proiectant, inspectori pentru
calitatea în construcţii).
Eficienţa şi calitatea lucrărilor de
construcţii se realizeză prin toate metodele
comentate anterior. Se vor avea în vedere
criterii tehnico-economice cum ar fi:
- scăderea manoperei specifice (pe unitatea
de produs),
- reducerea consumurilor specifice de
materiale (inclusiv carburanţi, materiale
refolosibile sau locale, etc.),
- reducerea cheltuielilor de regie (pesonalul
ajutător şi administrativ, penalizări, locaţii,
telefoane, etc.),
-reducerea duratei de execuţie a lucrărilor,
- reducerea importurilor,
- combaterea poluării mediului,
- asigurarea măsurilor de tehnică a
securităţii muncii şi de prevenire şi stingere
a incendiilor,
- evitarea ocupării inutile a unor terenuri ce
pot avea alte utilizări productive.