Topal Cristian

Sirbulet Alexandra
 Undele electromagnetice
 Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de
"ecuaţiile lui Maxwell" şi apoi descoperite experimental
de Heinrich Hertz. Variaţia unui Camp electric produce
un camp magnetic variabil, căruia îi transferă în acelaşi
timp şi energia. La rândul ei, energia câmpului magnetic
variabil creat, generează un câmp electric care preia
această energie. În acest fel energia iniţială este
transformată alternativ şi permanent dintr-o formă
(electrică în magnetică şi invers) în cealaltă, iar procesul
se repetă ducând la propagarea acestui cuplu de
câmpuri. Trebuie totuşi subliniat că există în procesul
menţionat şi pierderi de energie (amortizări) ce însoţesc
fenomenul.
 Tipuri de unde electromagnetice
• În funcţie de frecventa sau lungimea de unda cu care radiatia se
repetă în timp, respectiv în spaţiu, undele electromagnetice se pot
manifesta în diverse forme.
• Spectrul radiaţiilor electromagnetice este împărţit după criteriul
lungimii de undă în câteva domenii, de la frecvenţele joase spre
cele înalte:
• radiaţiile (undele)
radio microunde
• radiaţii
hertziene,
radiaţii infraroşii,
• radiaţii luminoase,
radiaţii ultraviolete,
radiaţii X
(Röntgen), radiaţii
"γ" (gamma).
Undele Radio

 Domeniul de frecventa a acestor unde este

cuprins intre zeci de hertzi pana la un gigahertz
(1GHz = 109Hz), adica au lungimea de unda
cuprinsa intre cativa km pana la 30cm. Se
utilizeaza in special in transmisiile radio si TV.
Dupa lungimea de unda se subimpart in unde
lungi (2Km-600m), unde medii (600-100 m),
unde scurte (100-10 m) si unde ultrascurte (10
m-1cm).Uniunea Internationala a
Telecomunicatiilor, forul care reglementează
telecomunicaţiile prin unde radio, stabileşte prin
convenţie limita superioară a frecvenţei undelor
radio la 3.000 GHz.
Microundele

 Sunt generate ca si undele radio de instalatii

electronice. Lungimea de unda este cuprinsa
intre 30cm si 1mm. In mod corespunzator
frecventa variaza intre 109—3·1011Hz. Se
folosesc in sistemele de telecomunicatii si in
cercetarea stiintifica la studiul propietatilor
atomilor, moleculelor si gazelor ionizate. Se
subimpart in unde decimetrice, centimetrice si
milimetrice. Se mai folosesc si in domeniu
casnic.
Radiatiile Hertziene
• Se datoreaza oscilatiei electronilor in circuitele oscilante LC
sau in circuitele electronice speciale.
• Sunt emise de oscilatiile electronilor din antenele emitatoare
folosite in sistemele de radiocomunicatii si microunde
(televiziune, radar, cuptoare).
• Aplicatie: Radarul folosit pentru determinarea vitezei
autovehiculelor se bazeaza pe faptul ca frecventa
oscilatiilor receptionate de observator este mai mare daca
sursa se aproprie de el si mai mica daca sursa se
departeaza. Sursa care emite trenuri de unde
electromagnetice este plasata in masina politiei, stationata la
marginea soselei. Unda reflectata de autovehicul care se
aproprie este receptionata ca o unda emisa de o sursa
mobila, cu frecventa marita. Unda receptionata este
compusa cu o unda cu frecventa constanta pentru aparitia
fenomenului de batai, si prin masurarea schimbarii
frecventei cu ajutorul batailor, se determina viteza
autovehiculuilui care trece prin dreptul radarului.
Radiatiile infrarosii
Sunt unde electromagnetice emise
de corpurile calde, fiind si una din
cele trei categorii in care sunt
 impartite radiatiile solare (radiatiile
infrarosii, lumina vizibila si
radiatiile ultraviolete). Ele se obtin
prin oscilatiile moleculelor,
atomilor si ionilor, iar amplitudinile
lor depind de temperatura
corpurilor si de tranzitiile
electronilor catre invelisurile
interioare ale atomilor, cu nivele
energetice inferioare. Sunt
puternic absorbite de apa sau de
alte substante si produc incalzirea
acestora. Si corpul uman
absoarbe aceste raze si
percepandu-le ca si caldura.
Radiatiile sunt folosite in diferite
procese de incalzire si uscare, in
construirea detectoarelor cu
lumina infrarosie, pentru retinerea
pozelor pe filme sensibile la
lumina infrarosie, la fotocopiatori
termici.
 Radiatiile infrarosii
cuprind domeniul de
lungimi de unda situata
intre 10-3 si 7,8·10-7m
(3·1011--4·1014hz). In
general sunt produse de
corpurile incalzite. In
ultimul timp s-au realizat
instalatii electronice
care emit unde
infrarosii cu lungime de
unda submilimetric.
Radiatiile luminoase (vizibile)
 Pot fi percepute de ochiul
uman fiind emise de
stele, lampi cu filamente
incandescente a caror
temperatura poate atinge
2000 - 3000˚C, tuburi cu
descarcaturi de gaze,
arcuri electrice. Emisia
luminii se obtine in urma
tranzitiilor electronilor pe
nivele energetice
inferioare atomilor.
 Lungimile de undă corespunzătoare se plasează în domeniul
400 - 780 nm. Cele mai multe surse nu radiază lumină
monocromatică (lumină de o singură culoare, având o
frecvenţă / lungime de undă unică). Ceea ce se numeşte
lumină albă este un amestec al tuturor culorilor din spectrul
vizibil.
• Sursele de lumină diferă în funcţie de maniera în care se
realizează transferul de energie de la sarcini electrice
(electroni) la unda emisă. Astfel, dacă energia provine de la
căldură, atunci sursa se numeşte incandescentă.
• Dacă energia iniţială este de altă natură (chimică sau
electrică) sursa se numeşte luminescentă. Un caz
particular de sursă monocromatică şi directivă este
reprezentată de laser.
• Pentru fiecare mod de a produce lumina există şi un mod
particular de a o detecta (aşa cum căldura produce lumină
incandescentă, la rândul ei lumina incandescentă - când
este detectată - produce căldură măsurabilă).
Radiatiile ultraviolete
 Lungimea de unda a acestei radiatii este cuprinsa in
domeniul 3,8·10-7m si 6·10-10 m. Este generata de
catre moleculele si atomii dintr-o descarcare electrica in
gaze. Soarele este o sursa puternica de radiatii
ultraviolete. Radiatiile continute in lumina solara se
absorb in mare parte in stratul superior al atmosferei
(stratul de ozon). Cu cat altitudinea creste, cu atat cresc
radiatiile ultraviolete. Acestea duc la schimbari la nivelul
pielii: pigmentare, ardere, cancer. Lumina ultravioleta
incurajeaza formarea vitaminei D si omoara bacteriile .
Este de asemenea utila in dermatologie, la iluminatul
fluorescent si la instalatii de numerotare in industrie.
Radiatiile se obtin in urma tranzitiilor electronilor de pe
nivele cu energii mari pe nivele cu energii mici.
 Radiatiile ultraviolete sunt emise atat de
 soare cat si de corpuri incalzite puternic si
vaporii de mercur din tuburi de sticla
speciala de cuart (care nu absoarbe acest
tip de radiatii).
Raditiile X
 Razele X sunt radiaţii
electromagnetice ionizante, cu
lungimi de undă mici, cuprinse
între 0,1 şi 100 Å (ångström).
 În timpul unor experimente,
fizicianul german Wilhelm
Conrad Rontgen, bombardând
un corp metalic cu electroni
rapizi, a descoperit că acesta
emite radiaţii foarte
penetrante, radiaţii pe care le-
a denumit raze X. Radiaţiile X
au fost numite mai târziu
radiaţii Roentgen sau Röntgen.
Proprietatile radiatiilor X
 In vid ele se propagă cu viteza luminii;
 Impresionează plăcile fotografice;
 Nu sunt deviate de câmpuri electrice şi magnetice;
 Produc fluorescenţa unor substanţe (emisie de lumină);
 Sunt invizibile, adică spre deosebire de lumină, nu
impresionează ochiul omului;
 Pătrund cu uşurinţă prin unele substanţe opace pentru
lumină, de exemplu prin corpul omenesc, lamele
metalice cu densitate mică, hârtie, lemn, sticlă ş.a., dar
sunt absorbite de metale cu densitatea mare (de
exemplu: plumb). Puterea lor de pătrundere depinde de
masa atomică şi grosimea substanţei prin care trec.
Razele gamma
 Radiaţia sau razele gamma sunt unde
electromagnetice de frecvenţe foarte înalte produse de
interacţiuni între particule subatomice, cum ar fi la
dezintegrările radioactive sau la ciocnirea
şi anihilarea unei perechi electron - pozitron.
 Sunt emise in procesele de dezintegrare nucleara si in
reactiile nucleare din soare, stele (acestea sunt absorbite
de atmosfera) si in reactoarele nucleare terestre. Sunt
cele mai penetrante, avand frecvente si energiile cele
mai mari. Sunt folosite in defectoscopie, pentru
sterilizare si in medicina (tratarea cancerului).