Biotehnologii Medicale I

2015 - 2016

Profesor univ.dr.ing. ANCA GALACTION

Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.Popa” din Iasi,

Facultatea de Bioinginerie Medicala

anca.galaction@bioinginerie.ro
Structura disciplinei:

An 3, sem I
2h Curs/saptamana + 2h LP/saptamana
An 3, sem II
1h Curs/saptamana + 1h LP/saptamana

Nota finala: Examen

- scris 50%
- activitate practica 50%
CURS si APLICATII:

- C.Oniscu, D.Cascaval, A.Galaction - Inginerie

biochimica si biotehnologie, vol. 1-3,
Ed.InterGlobal, Iasi, 2002-2004,
- A.Galaction, D.Cascaval - Metaboliti secundari si
Bioreactoare, Ed.Bit, Iasi, 2004
- A.Galaction, D.Cascaval - Metaboliti secundari cu
aplicatii farmaceutice, cosmetice si alimentare,
Ed.Venus, Iasi, 2007
 “What is biotechnology? The term brings to mind many different things. Some think
of developing new types of animals. Others dream of almost unlimited sources of
human therapeutic drugs. Still others envision the possibility of growing crops that
are more nutritious and naturally pest-resistant to feed a rapidly growing world
population. This question elicits almost as many first-thought responses as there are
people to whom the question can be posed.”
Pamela Peters, Biotechnology: A Guide To Genetic Engineering, Wm. C. Brown Publishers, Inc.,
Dubuque, Iowa, 1999

Biotehnologia = utilizarea integrata a biochimiei, microbiologiei si ingineriei in scopul

obtinerii unei aplicatii tehnologice (industriale), cu ajutorul microorganismelor, culturilor
de celule si a partilor componente ale acestora. Federatia Europeana de Biologie (1978)

Biotehnologia este stiinta care abordeaza aspectele teoretice si practice ale utilizarii
celulelor si organismelor vii (microbiene, vegetale, animale) in scopul obtinerii de
produse utile activitatii umane (produse farmaceutice, alimentare, cosmetice, industriale
etc.)
 *Era Biotehnologiilor albe: din 2005

agricultura
biodiesel

medicamente

vaccinuri
virusul tutunului in terapia cancerului

hrana viitorului

pisici clonate modificate genetic,

care stralucesc in lumina UV
 - aplicarea integrată a ştiinţelor inginereşti şi a celor ale naturii.
Scopul: utilizarea de organisme şi de părţi de organisme la producerea
de produse sau pentru diverse procese

- Biotehnologia roşie

- Biotehnologia verde

- Biotehnologia gri

- Biotehnologia albă

- Biotehnologia albastră:

APLICATII:

 industria chimică şi farmaceutică

 industria alimentară şi a delicateselor
 industria de tratare a apelor reziduale, a deşeurilor şi a gazelor arse
 unităţi de cercetare în domeniul ştiinţelor naturale şi al medicinei
 realizarea, comercializarea şi consultanţa pentru aparate şi instalaţii biotehnologice
 Enzimologie

Fizica Inginerie
biochimică

Biologie
BIOTEHNOLOGIE

Inginerie genetica
Microbiologie

Biochimie

Matematica
 Etapele dezvoltarii Biotehnologiei
*Era Pre-Pasteur: pana in 1857
*Era Pasteur: 1857 - 1940

Louis Pasteur (1822-1895) Eduard Buchner (1860-1917) James B. Sumner (1887-1955)

Sir Alexander Fleming (1881-1955)

Era Antibioticelor: 1940 – 1960

Era Post-Antibiotice: 1960 - 1975

Vanzari in 2006
Antibiotice (106 USD)
Total vanzari 32,000
Cephalosporine 12,000
Peniciline 5,400
Eritromicina 3,500
Nistatina 2,200
Tetracicline 1,400
 *Era Noilor tehnologii: 1975 - 2005

Produs de biosinteza Vanzari in 2006

(106 USD)
Agenti antihelmintici
Avermectina 1,000
Agenti hipocolesterolemici
Statine 8,400
Agenti imunosupresori
Ciclosporina A 2,000
Agenti antitumorali
Taxol 1,000
Biostimulatori vegetali
Gibereline 120
Bioinsecticide
Toxina B1 125
Aminoacizi 3,430
Acizi organici
Acid citric 2,500
Acid lactic 450
Acid gluconic 114
Acid itaconic 84
Vitamine
C 2,700
Biotina 100
B12 116
B2 98

*Era Biotehnologiilor albe: din 2005

 ?

Companii in domeniul “Bio” (farmaceutic) din Europa in 2009

 Etapele unui proces biotehnologic
Elemente
nutritive

Preparare medii
de cultura Microorganism
producator

Sterilizare Fermentatie Separare &

Purificare
Produs

Sterilizare

Aer
 Formularea mediilor de cultura
Medii naturale (organice)
Medii semisintetice
Medii sintetice
COMPOZITIA MEDIILOR
 Surse de carbon si energie (5 - 10%)

 Surse de azot organic (1 - 2%)

 Surse de azot mineral (0,3%)

 Saruri anorganice (concentratie totala 0,2 - 0,4%)

 Vitamine (0,1 - 0,3%)

 Precursori (0,2 - 0,6%)

 STERILIZAREA CONTINUA
 Instalatie continua de sterilizare
la 120 - 125oC. t, o C 4-5 s
125
15-20 min
abur

apa calda 35-40

2 25
3


abur

mediude mediu
cultura steril

apa rece
condens
Instalatie de sterilizare a mediului de
cultura la 140oC prin injectie de abur

abur
1
mediu
de 2-3
cultura t, o C min
3
140OC
vid O
2 80 C

zona de
sterilizare
4 37O
a. 
mediu
steril
 Sterilizarea aerului
Materiale filtrante:
 fibre de sticla cu diametru cuprins intre 5 si 18
m
 nitrat de celuloza, pentru filtrul cu membrana

 teflon cu o mare rezistenta termica (pina la

300oC) si caracter hidrofob, utilizat sub forma de
folii de teflon sau in amestec cu polietilena
 poliamida (nylon), caracterizata prin rezistenta
termica, hidrofobicitate, elasticitate si durabilitate
 Tehnici:

 Filtru cu fibre de sticla

 Filtru disc cu membrana

 Filtre lumanare
 Schema de principiu a liniei de
purificare si sterilizare a aerului prin
filtrare pe material fibros
4 aer steril

aer

3
1 2
5 6
 Modelul curgerii
perpendiculare a aerului pe fibra
b

df dp
 Eficacitatea retinerii
microorganismelor pe o fibra
individuala
, poate fi calculata cu relatia urmatoare:
  i  int  d
in care:
i - randamentul retinerii prin impact inertial
int - randamentul retinerii prin interceptie
d - randamentul retinerii prin difuzie.
 Fermentatia
 Procesul de crestere a microorganismelor pe medii de cultura, cu
scopul de a biosintetiza diversi produsi, poarta denumirea de
fermentatie. Aplicarea legilor termodinamicii, cineticii si ale
transferului de masa, impuls si energie demonstreaza ca mediul de
cultura, prin compozitie, t, p si concentratii de substrat limitativ,
afecteaza direct cresterea microorganismelor si performanta
elaborarii produselor utile.
 Procesul de crestere a microorganismelor se urmareste prin
determinarea masei celulare sau a densitatii celulare si prin
determinarea numarului de microorganisme sau a
concentratiei celulare. Masurarea cresterii se face prin metoda
turbidimetrica sau cu analizor continuu infrarosu (prin determinarea
CO2 din gazele care parasesc cultura aerata).
Modele cinetice pentru viteza
de formare a produsului

Ecuatia Michaelis - Menten

dC p V  Cs descrie viteza de formare a produsului
vp   intr-un proces enzimatic, reprezentand
d K M  Cs modelul ideal pentru viteza proceselor
enzimatice in regim stationar, lipsite de
procese secundare de inhibitie.
 Ecuatia Monod
dC x Cs
  max   Cx Ecuatia de crestere a masei
d K s  Cs celulare in functie de
concentratia substratului
limitativ, CS valabila numai in
cazul in care cresterea este
limitata de un singur substrat
Factori care influenteaza viteza
proceselor de fermentatie
 Influenta concentratiei substratului
limitativ si a compozitiei mediului de
cultura
 Influenta temperaturii
 Influenta valorii pH - ului
 Influenta valorii rH - ului
 Influenta oxigenului dizolvat in
mediu
 Separari de produse naturale

Sef lucrari univ.dr.farm. MARIN ZAGNAT

Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.Popa” din Iasi,

Facultatea de Bioinginerie Medicala

marin.zagnat@bioinginerie.ro
Alcaloizi

alkali= alcalin, baza

eidos= asemanator
 Sec. VII î.e.n. Teofrast din Eresos - Opiu metoda de
presare

Mandragora officinalis - desenată pe peretii din piramide

1792- Fourcroi – macerat din scoarţa de China cu

proprietăţi bazice

1803- Derosne – “magisterium opii“ mediu bazic = NaOH

1817- Sertürner – morfina, separare, purificare,

caracterizare
 Alcaloizii sunt produşi ai metabolismului
secundar şi prezintă substanţe organice
heterociclice azotate, de origine vegetală,
cu caracter bazic, în doze determinate
posedă acţiune fiziologică asupra
organismului, în doze mari fiind toxice
protoalcaloizi:
 formaţi în regnul vegetal prin
decarboxilarea sau N- metilarea unor
aminoacizi, din care cauză, în această
grupă vom întâlni mai ales amine sau
amide biogene cum ar fi: efedrina,
mezcalina, colina sau capsaicina;
 pseudoalcaloizi:
 derivă, de regulă, din metabolismul
compuşilor terpenoidici (deci altul decât
metabolismul aminoacizilor), cei mai mulţi
având structură diterpenică sau sterolică;
exemple ale unor astfel de alcaloizi ar fi
protoveratrina sau tomatina
 alcaloizi propriu-zişi:

derivă biogenetic de la aminoacizii prolină,

histidină, fenilalanină, triptofan, lizină sau
ornitină şi un alt partener de reacţie şi conţin
unul sau mai mulţi atomi de N heterociclic, au
caracter mai mult sau mai puţin bazic şi
efecte fiziologice evidente. hiosciamina,
rezerpina, chinina şi chinidina, papaverina,
morfina sau emetina.
 Clasificarea alcaloizilor

se bazează pe un sistem de clasificare

biochimic, unde am considerat familiile de
alcaloizi după aminoacidul precursor astfel:
I. alcaloizi derivaţi de la glicocol,
II. alcaloizi derivaţi de la triptofan,
III. alcaloizi derivaţi de la fenilalanină,
IV. alcaloizi derivaţi de la lizină-ornitină,
V. alcaloizi derivaţi de acetilcoenzimă A.
Proprietăţi fizico-chimice.
 A. Proprietăţi fizice.
Alcaloizii neoxigenaţi sunt lichizi. Chiar şi
sub formă de bază (nicotina, sparteina,
coniina), sunt tot atât de solubili în apă
ca şi în solvenţi organici;
sunt antrenabili cu vapori de apă.
 Alcaloizii oxigenaţi se prezintă aproape
întotdeauna în stare solidă, bine cristalizate
atât sub formă de bază, cât mai ales sub
formă de săruri.
 Alcaloizi oxigenaţi lichizi peletierina,
pilocarpina, mezcalina.
 Alcaloizii cristalizaţi posedă puncte de topire
şi de fierbere bine determinate,
caracteristice.
 Sub formă de bază, alcaloizii oxigenaţi sunt
solubili în solvenţi organici nepolari şi mai
puţin în cei polari, fiind insolubili în apă.
 Prezenţa în moleculă a carbonilor
asimetrici = activitate optică.
 În stare naturală, sunt levogiri dar se
cunosc şi antipozii lor optici ca şi
racematele lor.
 Sensul şi gradul deviaţiei optice
depinde adesea de solventul în care se
efectuează determinarea.
 Prezintă spectre de absorbţie
caracteristice în UV şi IR, mulţi din ei
sunt dotaţi cu fluorescenţă şi absorb
caracteristic prin RMN.
 Alcaloizii bază migrează în câmpul
electric, cei mai mulţi caracterizându-se
prin electroanaforeză.
 Marea lor majoritate sunt lipsiţi de
culoare, însă se cunosc şi câţiva alcaloizi
coloraţi (berberina, serpentina,
sanguinarina), datorită prezenţei în
moleculă a azotului cuaternar.
 Toţi alcaloizii sunt dotaţi cu gust
amar, adesea extrem de puternic, iar
cei neoxigenaţi au şi un miros puternic,
neplăcut.
B. Proprietăţi chimice.
 Proprietatea chimică cea mai
caracteristică a alcaloizilor este
alcalinitatea.
 Scara alcalinităţii:

coniina, nicotina, cocaina, chinina,

citizina, colchicina, papaverina, alcaloizi
purinici neutri, morfina slab acidă.
 Cu acizii formează săruri, puternic
ionizate în mediu apos, care se dizolvă
bine în apă şi din care sunt deplasaţi de
bazele tari (KOH, NaOH, NH4OH.),
 bazele alcaloidice precipită, fiind
insolubile în apă (în afară de unele
excepţii deja pomenite).
 sunt destul de tari, cum este cazul
bazelor cuaternare de amoniu sau al
nicotinei care albăstreşte hârtia de
turnesol.
Metode de dozare
ale alcaloizilor.
 metode gravimetrice,
 metode volumetrice,
 metode colorimetrice,
 metode cromatografice,
 metode electroforetice,
 metode prin schimb de ioni,
 metode biologice.
 GLICOZIDE CARDIOTONICE

Heterozidele sau glicozidele cardiotonice constituie o

grupă omogenă de substanţe de natură vegetală
cu o structură chimică asemănătoare, caracterizate
ca lactone nesaturate sterolice cu o anumită
configuraţie sterică. Aceste principii active
denumite şi heterozide digitalice sau digitaloide,
sunt indicate în tratamentul insuficienţei cardiace,
datorită acţiunii lor principale de creştere a forţei
de contracţie a miocardului. Administrate în
cantităţi mari sunt toxice, producând moartea prin
oprirea inimii în sistolă.
 Cardenolide

H3C

R H

O O
H HO

HO
H
 Bufadienolide
H3C

R H

O O
H HO

HO
 Clasificarea compuşilor
cardiotonici

 Cardenolide- sunt heterozidele în al căror

aglicon este prezentă lactona pentaatomică,
denumite şi cardiotonice de ordinul I
 Bufadienolide- se caracterizează prin lactona
hexaatomică, cu două duble legături; denumite şi
cardiotonice de ordinul II
 Bufotoxine-
Acţiunea cardiotonică

 orientare sterică, unul faţă de altul:

A/B cis; B/C trans; C/D cis.
 catena laterală, grefată la C17 care este
orientată în 
 compuşii lactonici cu radicalii de la C3,
C10, C13 şi C14 şi hidrogenul de la C5
orientaţi în .
ACŢIUNE ŞI UTILIZĂRI
TERAPEUTICE

 stimularea funcţiei miocardului

prin creşterea forţei lui de contracţie
(efect inotrop pozitiv).
 Cardiotonicele provoacă rărirea
descărcărilor nodului sinuzal, cu
bradicardie consecutivă- acţiune
cronotrop- negativă.
Toxicitatea cardiotonicelor

 indicelui terapeutic este de 2-3

 DE50=DT10 şi DE99=DT50
 Frecvenţa reacţiilor adverse la bolnavii
digitalizaţi, supravegheaţi clinic, este de
12-20%
 în condiţiile monitorizării concentraţiei
plasmatice, frecvenţa scade la 4-5%
 Reacţiile adverse

 tulburări digestive- anorexie, greaţă,

vomă, diaree, neplăcere epigastrică şi dureri
abdominale;
 tulburări neurologice şi psihice-
cefalee, oboseală şi somnolenţă, dureri cu
caracter de nevralgie şi tulburări psihotice
(mai ales la bătrâni) ;
 tulburări de vedere :alterarea percepţiei
culorilor;
DIGITALIS PURPUREA FAM. Scrophulariaceae
DENUMIREA POPULARĂ: Degeţel,
Degetărel
 Digitoxozida

C C
H

H3C
O
H OH
CH3 O
O

O H
CH3 O
OH
O
O
OH
HO
OH
DIGITALIS LANATA FAM.: Scrophulariaceae
DENUMIREA POPULARĂ: Degeţel lânos
 lanatozide

C C
H

O O
H3C H OH

O
O
H3C
H
O O
CH3
OH
O
O
CH2OH
OH
O
O
OH
O C CH3
HO
O
OH
STROPHANTUS KOMBÉ FAM. Apocynaceae
 OHC
H

O O
CH3 H OH

O O
CH2OH CH2OH
HO
O O
O
OH OH O CH3
HO O
OH OH
CONVALLARIA MAJALIS (Liliaceae)
DENUMIREA POPULARĂ: Mărgăritel,
Lăcrămioare
ADONIS VERNALIS FAM. Ranunculaceae
DENUMIREA POPULARĂ: Ruşcuţă de
primăvară, Dediţei galbeni
ERYSIMI HERBA FAM. Brassicaceae
DENUMIREA POPULARĂ: Mixandră
SCILLA MARITIMA Fam. Liliaceae
Denumirea populară: Ceapă de mare
 C
H

O O
H OH

O
O
H2C OH CH3
O
H2C OH O
OH OH
O
O
OH

HO OH

OH
Clasificarea unor polifenolilor vegetali

► Fenoli simpli C6
► Benzochinone C6
► Acizi fenolici C6-C1
► Cumarine, izocumarine C6-C3
► Cromone C6-C3
► Naftochinone C6-C4
► Antrachinone C6-C2-C6
► Flavonoide C6-C3-C6
► Lignani, neolignaniLignina (C6-
C3)2(C6-C3)n
► Flavonoidele sunt compuşi care fac parte din
categoria substanţelor bioactive naturale, de
origine vegetală, reprezentând o grupă
importantă din clasa polifenolilor naturali şi
constituie o parte din pigmenţii coloraţi din
flori şi fructe.
► Sunt derivaţi ai fenil-benzo--pironei, deci la
baza structurii lor stă scheletul C6-C3-C6.
 Clasificarea saponozidelor.

1. Derivaţii flavonei
2. Derivaţii flavonului
3. Derivaţii izoflavonei
4. Derivaţii flavanonei
5. Derivaţii flavanonolului
6. Derivaţii calconei
7. Auronele
8. Derivaţii flavanului sau catechine
9. Antocianele
 Proprietăti fizico-chimice.

Flavonoidele sunt substanţe solide, cristalizate, fără gust

şi fără miros.

- sunt greu solubile în apă, eter etilic (în care sunt solubili
doar agliconii);

- sunt solubile în: alcool etilic, acetonă, acid acetic, eter

acetic;

- insolubile în cloroform şi benzen.

Flavonoidele prezintă fluorescenţă caracteristică în

lumina ultravioletă.
 Reacţii de identificare
► în mediu alcalin, flavonoidele se colorează galben
intens, formând fenolaţi cu NaOH sau KOH
► flavonoidele formează combinaţii complexe de culoare
galben intens cu AlCl3 sau SbCl3
► reacţia Shibata sau reacţia cianidinei este o reacţie de
identificare, în care, sub acţiunea reducătoare a
hidrogenului în stare născândă (Mg+HCl sau Zn+HCl)
în mediu alcoolic, flavonele îşi modifică culoarea
formând săruri de piriliu (antociani) colorate în roşu.
► metodele cromatografice sunt metodele de analiză
calitativă şi cantitativă a flavonoidelor.
 Întrebuinţări.
► Acţiunea P-vitaminică.
► Măresc rezistenţa pereţilor capilarelor şi elasticitatea, scad
permiabilitatea şi micşorează fragilitatea lor.
► Complex de substanţe, nu o substanţă determinată.
► Acidul ascorbic - vitamina P (sinergism).
► Proprietăţi hipotensive şi calmante asupra SNC (părţi aeriene
de coşaci, flori şi fructe de păducel etc.)
► Acţiune colagogă (flori de imortelă (siminoc), frunze şi muguri
de mesteacăn etc.)
► Acţiune hemostatică (părţi aeriene de troscot, piperul bălţii).
 Plante şi produse vegetale cu
conţinut de flavonoide
Albăstrele - Centaurea cyanus L. fam. Asteraceae.

Păducel – Crataegus monogyna Jacq.

Crataegus laevigata (Poir.) Dc (syn. Crataegus oxyacantha L.)

fam. Rosaceae.

Salcâm galben (salcâm japonez) – Sophora japonica L. fam.

Fabaceae.

Hrişcă – Fagopyrum saggitatum Gilib. (syn. Fagopyrum

esculentum Mnch.) fam. Polygonaceae.
► Talpa-gâştei – Leonurus cardiaca L. (Leonurus
cardiaca L. subsp. villosus Jav.)
Leonurus quinquelobatus Gilib. fam. Lamiaceae.
► Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. fam.
Polygonaceae.
► Troscot – Polygonum aviculare L. fam. Polygonaceae.
► Aronie –Aronia melanocarpa (Michx.) Elliot. fam.
Rosaceae
► Siminoc (imortelă) – Helichrysum arenarium DC. fam.
Asteraceae.
► Osul iepurelui – Ononis spinosa L. fam. Fabaceae.
O - heterozide (R-O-C6H11O5), Sunt cele mai
raspândite.
S - heterozide (R-S-C6H11O5). Se gasesc în plantele
familiilor Brassicaceae, Resedaceae, etc.

R
N - heterozide (R-N-C5H9O4).

R
C - heterozide (H2 - C -C6H11O5).
Se numesc saponozide un grup de
substanţe bioactive naturale de
origine vegetală, de natură
glicozidică, care agitate cu apa
produc o spumă abundentă şi
persistentă şi care au
proprietatea de a hemoliza
eritrocitele.
 Clasificarea saponozidelor.

► Saponine sterolice, cristalizate, neutre

sau toxice ;

► Saponinetriterpenice, amorfe, acide

sau netoxice.
 Triterpenice

Sterolice Glicoalcaloizi
sterolici
 Proprietăti fizice.
► Uneori saponozidele sterolice se obţin sub formă
cristalizată.
► Cele triterpenice sunt amorfe.
► Sunt greu solubile în apă rece, în apă fierbinte sunt cu
mult mai solubile. Sunt uşor solubile în alcool diluat şi
în alcool concentrat, la fierbere. In solvenţi organici
nepolari sunt insolubile.
► Saponozidele posedă proprietăţi de tenside scăzând
tensiunea superficială la iuterfaza apă/ulei sau
apă/aer. Datorita acestei calităţi au proprietăţi
spumefiante, detergente, emulsionante.
► Prin prezenţa carbonilor asimetrici existenţi în
structura lor, saponozidele deviază planul luminii
polarizate, sunt înzestrate, cu alte cuvinte, cu
activitate optică.
 Proprietăti chimice .
► Datorită faptului că saponozidele sterolice nu au grupări
carboxilice pe nucleul lor, ele au o reacţie neutră şi
alcătuiesc grupa saponozidelor neutre.
► Cele triterpenice, în general sunt acide datorită grupării
COOH şi sunt incluse în grupa saponinelor acide.
► Cele sterolice precipită cu soluţia concentrată de hidroxid
de bariu şi soluţia de acetat bazic de plumb.
► Saponozidele triterpenice precipită cu soluţia de acetat
neutru de plumb şi alte săruri neutre în soluţie saturată.
► Prin hidroliză acidă se pune în libertate un genol care, în
general, este cristalizat.
► Hidroliza saponozidelor se poate efectua şi
pe cale enzimatică.
► Se scindează mai întâi hexozele, apoi
pentozele şi abia în ultimă instanţă acizii
uronici.
► Ca orice substanţă organică ce posedă
grupări OH şi COOH sapogenolii se pot
caracteriza prin compuşi de metilare,
acetilare şi esterificare.
► O altă reacţie generală pe care o dau
saponozidele este cea cu acizii concentraţi
când rezultă compuşi divers coloraţi.
 Dozarea saponozidelor
Metode fizice- Indicele de spumificare.
Metode fizico-chimice
1. La încălzirea saponozidelor cu acid sulfuric în
prezenţa antronei - coloraţii diferite.
2. Tratarea saponozidelor triterpenice cu HCl conc. si
naftol- coloraţii.
3. Soluţia cloroformica de pentaclorura de stibiu-
reactiv de culoare.
4. Metoda gravimetrică - complexul cu ferocianura de
zinc.
5. spectrofotometrarea soluţiilor obţinute.
Metode biologice
1. Indicele hemolitic.
2. Indice peşte.
3. Indicele vierme.
 Acţiune farmacodinamica.
► ~n general, acţiunea farmacodmamic\ depinde de
tipul saponinei, doză, şi calea de administrare.
► Administrate pe cale oral\ ele nu se absorb dar,
în doze mari, pot produce fenomene toxice.
► Joacă un rol deosebit de important în favorizarea
solubilit\]ii şi absorbţiei în orgamsm a unor
substanţe medicamentoase.
► Asupra epiteliilor au de obicei o acţiune iritantă.
Uneori stimulente ale acestora.
► Prin iritarea mucoasei bucale, gastrice şi a
esofagului, produc creşterea secreţiei salivare şi
stimularea secreţiei bronhice, fluidificarea
mucusului şi îndepărtarea lui în doze mici.
► În doze mari, saponinele au acţiune emetică.
► Mecanismul de acţiune al saponinelor în terapia
expectorantă, se explică prin excitarea
terminaţiilor vagale, prin acţiunea asupra
receptorilor colinergici, reglând secreţiile
bronşice şi stimulând pe cale reflex\ fluidificarea
secreţiei şi uşurând, prin aceasta, expectoraţia.
► Posedă proprietăţi sternutatorii şi produc
sângerarea gingiilor.
► Saponinele produc creşterea diurezei şi a
transpiraţiei.
► Acţiunea hemolitică a saponozidelor este
potenţată de prezenţa lecitinelor care nu sunt
fixate de colesterol.
► Saponinele sterolice se absorb uşor şi sunt mai
rezistente faţă de enzimele din intestin - saponinele
sterolice sunt mai toxice.
► Saponinele măresc permeabilitatea vaselor sanguine la
nivelul capilarelor.
► ~n ce priveşte mecanismul acţiunii diuretice, nu este
încă bine explicat.
► Adminstrarea intravenoas\ a saponinelor provoacă
moartea, după convulsii şi dispnee, prin oprirea inimii
în sistol\ şi paralizie respiratorie.
► ~n doze subletale, ingerarea saponinelor provoac\
salivaţie, vom\, strănut, diaree, pierderea apetitului,
paralizie.
► ~n alt\ ordine de idei, saponinele au acţiune
stimulatoare asupra seminţelor în germinare,
asemănător fitohormonilor de creştere.
 ~ntrebuinţ\ri.
► Produsele cu saponine sunt folosite în farmacie pentru
obţinerea medicanientelor cu acţiune emetică şi
expectorant\
► ~n tehnologia farmaceutică sunt utilizate ca agenţi de
emulsionare.
► ~n tehnic\ - detergenţi şi spumefianţi. Cel mai frecvent
în industria textilă ca agenţi de sp\lare.
► ~n alimentaţie, saponinele sunt folosite pentru
obţinerea unor băuturi spumoase, a cremelor de
patiserie, a halviţei şi halvalei.
► ~n cosmetică pentru prepararea pastelor de dinţi, a
cremelor şi a sprayurilor spumante.
Lemn dulce – Glycyrrhiza glabra L.
fam. Fabaceae
S\pun\ri]\ – Saponaria officinalis L. fam.
Caryophyllaceae
Coada calului – Equisetum arvense
L. fam. Equisetaceae
Castan – Aesculus hippocastanum
L. fam. Hippocastanaceae.
Aralia – Aralia mandshurica Rupr. et
Maxim. fam. Araliaceae
Ginseng – Panax ginseng C. A. Mey.
fam. Araliaceae
 Dioscoree - Dioscorea nipponica
Makino (syn. Dioscorea polystachya)
fam. Dioscoreaceae
terpenoide - toţi compuşii, care au o
anumită inrudire arhitecturală şi chimică
cu molecula izoprenului (C5 H8 ).

Hoagen Smit
 Clasificare

- monoterpenoide C10 H16 ;

- sesquiterpenoide C15H24 ;
- diterpenoide C20H32 ;
- triterpenoide C30H48;
- tetraterpenoide C40H64 ;
- politerpenoide (C5H8)n .
Uleiurile volatile reprezintă un complex de
substanţe constituind amestecuri multiple şi
complicate de hidrocarburi alifatice, aromatice
şi hidroaromatice, aldehide, alcooli, acizi,
esteri şi alţi compuşi corespunzători
hidrocarburilor şi care în general aparţin clasei
terpenoidelor. Sunt antrenabile cu vapori de
apă şi dotate cu miros caracteristic, aromatic
şi plăcut.
 Clasificare

1) produse vegetale cu uleiuri volatile care

conţin monoterpenoide aciclice (flori de
trandafir, fructe de coriandru, flori de
levănţică, frunze de roiniţă etc.);
2) produse vegetale cu uleiuri volatile care
conţin monoterpenoide monociclice
(frunze de mentă, salvie, eucalipt, fructe
de chimen, lămâi etc.);
3) produse vegetale cu uleiuri volatile care
conţin monoterpenoide biciclice
(fructe de ienupăr, flori de vetrice, rizomi cu
rădăcini de odolean, părţi aeriene de isop
etc.);
4) produse vegetale cu uleiuri volatile care
conţin sesquiterpenoide (rizomi de obligeană,
frunze şi muguri de mesteacăn, rizomi cu
rădăcini de iarbă mare, flori de muşeţel, părţi
aeriene de coada şoricelului, flori de arnică,
muguri de plop negru etc.);
5) produse vegetale cu uleiuri volatile care
conţin compuşi din seria aromatică (fructe de
anason, fenicul, părţi aeriene de cimbru,
cimbrişor, sovârv etc.)
Formaţiunile exterioare (exogene)
► "pete" glandulare,
►peri glandulari
►glande.

Formaţiunile interioare (endogene)

►celulele secretoare,
►pungi secretoare
►canale secretoare.
 Însemnătatea uleiurilor
volatile

► apără plantele de diferite boli şi

dăunători,
► contribuie la cicatrizarea rănilor
► substanţe antiseptice.
► Atractanţi- polenizarea florilor.
► substanţe de rezervă /deşeuri
► participanţi activi în metabolism.
 Obţinerea uleiurilor volatile.

1. Distilarea (cu vapori de apă)

2. Extragerea.
3. Enfleurage.
4. Metode mecanice
 Plante şi produse vegetale cu
conţinut de monoterpenoide
aciclice
Trandafir
Rosa damascena
Mill. fam.
Rosaceae

Uleiul volatil are

acţiune
astringentă,
antiseptică şi
antimicotică
Coriandru –
Coriandrum
sativum L.
fam. Apiaceae

Fructele de
coriandru
posedă
acţiune
spasmolitică,
carminativă,
bactericidă şi
stomahică
Roiniţă –
Melissa
officinalis L.
fam. Lamiaceae

spasmolitică şi
sedativă
Monoterpenoide monociclice
Izmă bună
Mentha piperita
L.
fam. Lamiaceae

acţiune
spasmolitică,
calmantă,
analgezică şi
antiseptică
Salvie (jaleş)
Salvia
officinalis L.
fam. Lamiaceae

antinevralgic,
hipoglicemian
t şi coleretic
Eucalipt
Eucalyptus
globulus Labill
Eucalyptus
cinerea Muell.,
Eucalyptus
viminalis Labill.
fam. Myrtaceae

antiseptice
pulmonare,
anticatarale,
balsamice
Monoterpenoide biciclice
Ienupăr
Juniperus communis L.
fam. Cupressaceae

diuretic, stomahic şi sudorific

Pin
Pinus silvestris
L.
fam. Pinaceae

în reumatism,
artrite, boli
în muşchi
Sesquiterpenoide
Obligeană
Acorus calamus L.
fam. Araceae

stimulent
gastrointestinal. un
bun stomahic,
carminativ
prezintă acţiune
sedativă.
se foloseşte ca eupeptic
amar în tratamentul
anorexiilor şi
dispepsiilor
Iarbă mare
Inula helenium
L.
fam.
Asteraceae.

antitusiv
modificator al
secreţiilor
bronşice.
expectorant,
spasmolitic,
tonic general
Muşeţel
Chamomilla recutita L.
(syn. Matricaria recutita L., Matricaria
chamomilla L.,)
fam. Asteraceae
► antiinflamatoare,
cicatrizantă şi
antialergică
► spasmolitică.
► stomahică şi
carminativă.
► antiseptică şi uşor
sedativă
Terpenoide aromatice
 Anason
Anisum vulgare
Gaerth.
(syn.Pimpinella
anisum L.)
fam. Apiaceae
stomahic,
carminativ,
antispastic,
aromatizant,
galactogog
 Sovârv

Origanum
vulgare L.
fam. Lamiaceae

antiseptic,
stomahic,
antispastic,
antimicrobian.