Experimentul lui

Rutherford
Modelul planetar al
atomului
Realizat: Gonta Nicolai
Moraru Beatricia
Morcov Dan
Scurt Istoric despre atomi
• Grecii credeau că toată materia este compusă din atomi. De fapt,
termenul de atom vine din limba greacă şi înseamnă invizibil. Grecii au
crezut că dacă ceva era divizat şi iar divizat până când nu se mai putea
diviza, ce rămânea ceva ce se numea atom.

• Chiar dacă ei credeau în acest lucru, nu se poate spune sigur că ei au

descoperit atomul, căci informaţiile lor nu erau ştiinţifice şi nici nu au
avut cum să dovedească asta. A fost mai mult o idee filozoifică despre
materie şi lume.

• Atomul aşa cum îl ştim s-a construit pe studii ştiinţifice şi teorii. Până
la începutul secolului 19 ideea că materia sau substanţa au o legătură a
fost un lucru la care doar filozofii se gândeau.
• Totul până când chimistul şi matematicianul englez John Dalton a
descoperit, în 1803, prima sa teorie despre atom. El a avut idee
despre el, dar nu a aflat şi ce rol are atomul în natură. Dalton a
elaborat o teorie atomică proprie care explică Legea proproţiilor
multiple, afirmând că din moment ce substanţele se combină numai
în proporţii egale, atomii trebuie să stea la baza materiei.

• Aproape 100 de ani mai târziu, omul de ştiinţă britanic Ernest

Rutherford a dezvoltat un concept modern al structurii atomice - el
a spus că un atom este format din nucleu, în centru, cu sarcină
pozitivă de electricitate, şi este înconjurat de electroni încărcaţi
negativ, adică protoni şi electroni.

• Şi astăzi oamenii de ştiinţă cred că atomul este

format din electroni, protoni, neutroni,
positroni, etc, aproape 20 de particule diferite
găsite în nucleul său.
 Modelul atomic al lui Dalton
• Primele modele atomice erau simple și reușeau să explice numai un număr mic de
proprietăți; ele au fost înlocuite cu modele din ce în ce mai complexe, care reprezină mai
corect realitatea. Astfel prin 1808, John Dalton, luând în considerație lucrările lui
Lavoisier, a propus un model atomic care conținean o idee de bază de la Democrit:
materia este compusă din particule indivizibile. Modelul lui Dalton avea câteva
principii:

• Atomul este o particulă extrem de mică, indivizibilă.

• Toți atomii unui element chimic sunt identici.

• Dacă două elemente chimice sunt diferite atunci și atomii lor sunt diferiți.

• Atomii unor elemente chimice diferite pot forma prin combinare compuși
chimici, noi substanțe.

• Prin reacții chimice se pot forma noi substanțe, dar principiul lui Lavoisier
rămâne totdeauna valabil.
Această construcţie teoretică a atomului se bazeaza pe următoarele teorii:

1. Legea conservării masei (masa unui sistem închis rămâne constantă, indiferent de
procesele care au loc în interiorul sistemului), Antoine Lavoisier, 1789;

2. Legea proporţiilor definite (toate substanţele au o compoziţie calitativă şi

cantitativă bine determinată), Joseph Proust, 1799;

3. Legea proporţiilor multiple (atunci când diferite elemente interacţionează în

condiţii diferite de reacţie, se formează mai multe substanţe compuse; raportul
dintre cantităţile elementelor ce interacţionează este o cifră întreagă), John
Dalton, 1803.
Diverşi atomi şi
molecule, descrise
de John Dalton
 Modelul Thompson
• Modelul Thomson este un model clasic care presupune că atomul e alcătuit
din electroni dispuși în interiorul unei sfere cu raza de ordinul 10-10m,
încărcate uniform cu o sarcină pozitivă. Modelul este denumit și "cozonacul
cu stafide" datorită asemănarii dintre dispunerea particulelor negative în
norul de sarcină pozitivă și a stafidelor în aluat. A fost propus de către J.J.
Thomson în anul 1904, înainte de descoperirea nucleului atomic. El
presupunea că electronii oscilează în jurul unei poziții de echilibru atunci
când li se comunică energie, atomul emițând radiații de diverse frecvențe.

• Neajunsurile
 Una dintre deficiențele modelului consta în faptul că frecvența radiației emise putea
avea orice valoare, lucru infirmat de seriile spectrale descoperite experimental.
 În 1909, experimentele lui Geiger și Marsden pun în evidență împrăștierea
particulelor la trecerea printr-o foiță metalică, fenomen ce nu putea fi explicat pe
baza modelului Thomson. Ernest Rutherford, în 1911, a intuit că sarcina pozitivă
este concentrată într-un volum mic în interiorul atomului. El a elaborat un model
planetar care considera că atomul este format dintr-un nucleu pozitiv de rază
10-14÷10-15m în jurul căruia se rotesc electronii, pe orbite circulare.
Modelul lui Rutherford
• Modelul atomic Rutherford, elaborat de Ernest Rutherford în 1911, este
primul model planetar al atomului.

• Conform acestui model:

 atomul este format din nucleu de rază 10-14 ÷ 10-15m , în care este
concentrată sarcina pozitivă, şi
 electroni care se rotesc în jurul nucleului pe orbite circulare, asemeni
planetelor în Sistemul Solar.
 Raza atomului ≈ 10-10 m
• Experimentul "Rutherford" a fost cel care a
condus la "reproiectarea" atomului şi a fost
în fapt efectuat, la sugestia lui Rutherford,
de către Hass Geiger şi Ernest Marsden în
anul 1909. Experimentul a constat în
bombardarea unei foiţe de aur cu particule
alfa emise prin descompunerea radioactivă
a atomilor de radiu. Recepţia particulelor
alfa s-a făcut prin intermediul unei plăcuţe
detectoare din sulfat de zinc. Bazându-se pe
cunoştinţele vremii privind structura
atomului Geiger şi Marsden se aşteptau ca
cea mai mare parte a particulelor alfa să
călătorească drept prin foiţa de hârtie, în
timp ce numai o foarte mică parte va fi
deviată sub un unghi foarte mic. Aceste
aşteptări erau fundamentate prin
presupunerea că sarcinile pozitive şi
negative ce formau atomul erau distribuite
uniform în interiorul acestuia şi că asupra
particulelor alfa se va exercita o forţă
electrică foarte slabă.
Rezultate
• Ce au descoperit cei doi cercetători, Hass Geiger şi Ernest Marsden, a fost
surprinzător: cele mai multe particule alfa treceau de foiţa de aur fără a
suferi devieri, indicând că atomul este, în cea mai mare parte, spaţiu gol. O
mică parte din particulele alfa au fost deviate sub diverse unghiuri, arătând
astfel că sarcina pozitivă a atomului trebuie să fie concentrată într-o zonă
foarte restrânsă a atomului. În sfârşit, o foarte mică parte a particulelor alfa
au fost reflectate în direcţia din care veneau.

• Particulele alfa au o masă de aproximativ 8000 de ori mai mare decât masa
unui electron. Prin urmare, pentru a devia sub unghiuri mari particulele
alfa erau necesare forţe foarte mari; electronul nu putea fi bănuit ca fiind
cauza acestor devieri. Avansând ideea unui nucleu atomic, foarte mic în
comparaţie cu dimensiunea atomului, dar care reprezenta cea mai mare
parte a masei atomului, Rutherford a putut explica de ce numai unele
particule alfa întâlneau în drumul lor nuclee care să le devieze.
Deficienţe ale modelului
• Nu explica stabilitatea atomului. Fiind elaborat în
concordanţă cu teoriile clasice, presupunea că electronii
aflaţi în mişcare circulară, deci accelerată, emit constant
radiaţie electromagnetică pierzând energie. Prin
urmare, în timp, electronii nu ar mai avea suficientă
energie pentru a se menţine pe orbită şi ar "cădea" pe
nucleu.

• De asemenea, frecvenţa radiaţiei emise ar fi trebuit să

ia orice valoare, în funcţie de frecvenţa electronilor din
atom, fapt infirmat de studiile experimentale asupra
seriilor spectrale.
Importanţă
• Modelul lui Rutherford a introdus ideea unei
structuri a atomului şi a existenţei unor
particule componente, precum şi posibilitatea
separării acestora. Reprezentând punctul de
plecare al modelului Bohr, a dus la separarea a
două domenii, fizica nucleară, ce studiază
nucleul, şi fizica atomului, ce studiază structura
electronică a atomului.

• În ciuda deficienţelor, caracterul descriptiv al

modelului a permis utilizarea ca simbol al
atomului şi energiei atomice.