Locuința este un complex de încăperi care

,protejînd omul de factorii nefavorabili ai

mediului ambiant, asigură posibilitatea unei
odihne confortabile, restabilirea puterilor,
practicarea activităților sociale și culturale și
educația copiilor.
Locuința este o construcție alcătuită din:
 Camere principale;
 Camere auxiliare:
a) antreu;
b) bucătărie;
c) baia;
d) veceurile sau bloc sanitar;
e) magazia.
 Este binecunoscută relaţia între locuinţa
insalubră şi apariţia sau agravarea unor
afecţiuni mai ales infecţioase.
Lipsa unor condiții elementare de exploatare
a locunței cum ar fi: asigurarea cu apă potabilă
și canalizare, frigidere pentru păstrarea
alimentelor, determină dezvoltarea unor boli
digestive microbiene și parazitare( febra
tifoidă, hepatitele virale, dizinteria,
ascaridozele și toxiinfecțiile alimentare)
 Prezenţa unei umidităţi crescute şi
întreţinerea igrasiei în locuinţă este cunoscută ca
unul din factorii favorizanţi în apariţia
reumatismului articular, bronșite, şi a bolilor
cardiovasculare.
Circa 30% din clădirile noi sau recent
modernizate prezintă o calitate scăzută a aerului
din interior din lipsa unei ventilații naturale,
acumularea diferitor substanțe daunătoare ca
compuși organici volatili din mochete, adezivi,
vopsea, bioxidul de carbon din rezultatul
respirației, spori de mucegai.
 Insuficienţa radiaţiilor solare, atît a celor
ultraviolete cît şi a celor luminoase constituie un
element cu rol deosebit în producerea rahitismului
şi unor tulburări de creştere şi dezvoltare a
organismului ca şi afecţiuni ale analizatorului
vizual.
Condiţiile necorespunzătoare de conlocuire,
prezenţa unor noxe ca zgomotul şi vibraţiile,
existenţa stresului în general stau la baza apariţiei şi
dezvoltării unor tulburări neuropsihice pînă la
favorizarea unor boli psihice.
 Persoanele care locuiesc sau muncesc în așa
condiții acuză somnolență, prurit, alergii
respiratorii, senzații de disconfort, stări de greață,
iritații ale ochilor, cefalee, oboseală, ten uscat, tuse
seacă sau un grad ridicat de stres.
Cei mai afectați de aceste condiții sunt femeile în
special gravide,fumătorii și asmaticii.
Alegerea lotului pentru construcții
 La proiectarea edificiilor trebuie de respectat
regulile de amplasare a lotului de pămînt în
corespundere cu cerințele prevăzute de N.R.C
2.08.01-89 ”Blocuri de locuit”;
 Lotul trebuie să dispună de o arie suficientă ce
ar permite amplasarea și orientarea corectă a
blocurilor,separarea locurilor pentru odihna
maturilor și teren de joacă;
Alegerea lotului pentru construcții
 Lotul de pămînt destinat construcției trebuie
sa fie în componența teritoriului repartizat
conform planului general de dezvoltare a
centrului populat;
 Lotul trebuie să fie depărtat de la sursele
principale de zgomot și de poluare a aerului
atmosferic;
Alegerea lotului pentru construcții
 Lotul trebuie să fie ales astfel ca distanțele
minime dintre sursele principale de poluare și
zona rezidențială să se încadreze în intervalul
de 50-1000 m.
Exemplu:
50m- fabricile de tricotaje,de pîine;
1000m- producerea arsenului.
 Cerințe igienice către lotul de pămînt
Panta (înclinarea) naturală să fie de 0,5-10%;
Condiții bune de ventilare și însorire;
Nivelul apelor subterane trebuie să fie nu mai
aproape de 1,5 m de la suprafață și nu mai puțin
de 1 m de la talpa temeliei;
Să fie posibil de organizat racordarea ulterioară
a locuinței la rețele de apeduct și canalizare;
Nu se construiește pe sol unde a fost cimitir sau
gunoiște;
Cerințe igienice către lotul de pămînt
Din punct de vedere al structurii,solul trebuie
să fie suficient de permiabil pentru ape, iar
natura lui argilo-nisipoase;
Nu sunt potrivite solurile cu risc de alunecări
sau din zonele extracției minereurilor
minerale.
 Orientarea locuinței
 Se precizează pentru a evita însorire insuficientă sau excesivă.
 Pentru zona noastră climatică, orientarea cea mai bună este cea
sudică, sud-estică sau sud-vestică.
 Orientarea nordică nu permite pătrunderea în încăpere a
radiaţiei solare directe; se va evita, de asemenea, orientarea
vestică care supraîncălzeşte încăperile, mai ales în perioada de
vară precum şi cea estică.
 Aceste orientări sunt indicate pentru încăperile principale ale
locuinţei ca dormitor şi cameră de zi, în care locatarii îşi petrec
cea mai mare parte a timpului. Cu cît numărul de încăperi ale
unei locuinţe este mai redus, cu atît acestea trebuie să aibă o
orientare mai bună.
 Materiale de construcție
 Materialele de construcţie pot fi naturale ca lemnul,
piatra şi altele sau artificiale ca betonul, cărămida,
materialele plastice etc.
 Atît materialele naturale cît şi cele artificiale trebuie să fie:
 termoizolante,
 hidroizolante,
 fonoizolante,
 rezistente,
 neinflamabile sau greu infIamabile
 uşor de întreţinut.
 Planificare interioară
 Numărul încăperilor de locuit este recomandabil să
corespundă numărului de locatari
 este admis ca numărul încăperilor de locuit să
corespundă cu numărul locatarilor minus l (unu)
 suprafaţa necesară pentru o persoană trebuie cuprinsă
între 8 şi 16 m2 cu o medie de 10-12 m2
 o înălţime de 2,60-2,70 m (un metru peste înălţimea
medie a unei persoane),
 un cubaj de 30-35 m3 de persoană, cubaj considerat ca
absolut obligatoriu pentru asigurarea cantităţii de aer
necesară.
 Sistematizarea și amenajarea
locuințelor
Dormitoarele:
Conform normativelor în vigoare dormitorul trebuie
să aibă o suprafață nu mai mică de 𝟖 𝐦𝟐 iar în
apartamentele cu o odaie- 12 𝒎𝟐 . Dormitorul pentru 2
persoane trebuie să aibă suprafața nu mai mică de 12-15
𝒎𝟐 .
Dormitorul nu trebuie să fie trebuie să fie trecător și să
fie amplasat departe de antreu și bucătărie
 Sistematizarea și amenajarea
locuințelor
Salonul
Această cameră este multifuncțională, servind
loc pentru practicarea diferitor activități. Ea
trebuie să aibă o suprafață de 16-22m2 . Salonul
poate fi trecător și numaidecît legat de antreu.
Orientarea lui nu este strict reglementată,
preferabilă fiind cea sudică.
 Sistematizarea și amenajarea
locuințelor
Bucătăria
Suprafața ei trebuie să fie nu mai mică de 8m2
în apartamentele cu o singură odaie se permite
de micșorat suprafața pînă la 5m2 .Se poate
instala în zonele ferite de soare, și este necesar
de a organiza o ventilație suficientă.
 Sistematizarea și amenajarea
locuințelor
WC, baia
Dimensiunile minimale a WC: lățimea- 0,8m;
adâncimea-1,2m.Ușa veceului trebuie să se deschidă în
afară.
Baia trebuie să dispună de o suprafața nu mai mică de
3m2.Dacă baia este înzestrată cu încălzitor de
apă,atunci trebuie volumul ei va fi de 12m3.Finisarea
pereților va fi cu teracotă sau cu vopsea cu ulei.
Se interzice amplasarea WC și băii deasupra
camerei de locuit și a bucătăriei!!!
 Microclimatul încăperilor de
locuit
• complexul de factori fizici ai
Microclimatul mediului ambiant care
încăperilor de influenţează schimbul de
locuit caldură între organism şi
mediul său extern.

• influenţează în mod direct

Ambianţa pierderea de căldură şi
termică indirect
căldură.
producerea de
 Umiditatea aerului

Mişcarea Microclimat
aerului Temperatura
ul locuinţei aerului

Temperatura obiectelor şi
suprafeţelor
 Mecanismele de pierdere a
căldurii
Conducţia sau pierderea de Convecţia sau mişcarea în
căldură prin contactul direct cu spaţiu a aerului care în contact
cu suprafaţa cutanată se
obiectele înconjurătoare
încălzeşte

Mecanismele de
pierdere a
căldurii:

Radiaţia, termoreflecția către Evaporarea sau

obiectele şi suprafeţele transformarea în vapori a
înconjurătoare fără a veni în apei de la nivelul pielii sau
contact direct mucoasei respiratorii
 Microclimatul cald
Se subînțelege radiația pozitivă și se
caracterizează prin temperatură și umiditatea
aerului înaltă și viteza mică de mișcare a aerului.
Influențează organismul uman prin:
 Creșterea temperaturii cutanate;
 Crește frecvența cardiacă (pulsul);
 Crește frecvența și amplituda respiratorie;
 Mărirea vîscozității și concentrație sîngelui;
 Scăderea tensiunii arteriale;
 Pierderi mari de lichide și electroliți.
 Microclimat rece
Se caracterizează prin radiație negativă,
temperatura și umiditatea aerului scăzută, și
viteză mare de mișcare a aerului.
Reacții din partea organismului:
 Vasoconstricție periferică;
 Apariția contracțiilor musculare (frisoane);
 Scăderea frecvenței pulsului;
 Scăderea amplitudei și frecvenței respiratorii;
 Creșterea tensiunii arteriale
 Creșterea cantității de urină.
 Valorile normale a
microclimatului locuinței
o temperatura aerului să fie cuprinsă între 18 şi
22°C, admiţindu-se vara pînă la 26°C;
o umiditatea aerului să fie cuprinsă între 40 şi
60%;
o mişcarea aerului să nu depăşească 0,5 m/sec.,
avînd ca limite optime 0,1-0,3 m/sec;
o temperatura suprafeţelor (pereţilor) să nu difere
cu mai mult de 4°C faţă de cea a aerului.
 Încălzirea locuințelor
Încălzirea încăperilor prezintă procesul de
încălzire a aerului și a parapetelor de protecție în
timpul rece a anului. Se realizează printr-un sistem
de dispozitive cu 3 componente:
1. Generator de căldură;
2. Conducta cu agentul termic;
3. Dispozitivele de încălzire.
Se disting 2 sisteme de încălzire:
a) Sistemul local;
b) Sistemul central.
 Cerințe igienice către sistemele
de încălzire
 Menținerea constantă a temperaturii optime în încăpere de
17-220 C;
 Uniformitatea temperaturii pe verticală și pe orizontală;
 Inofensivitatea antiincendiară;
 să realizeze o uniformitate a microclimatului din întreaga
încăpere atît în timp cît şi în spatiu; astfel, nu se acceptă o
diferenţă mai mare de temperatură în spațiu de 1-3°C şi o
diferenţă mai mare în timp (24 de ore) de 2-4°C pentru
sistemul central şi 3-6°C pentru sistemul local;
 Excluderea poluării aerului din încăperi cu
fum,funingine,cenușă, praf de cărbune;
 Asigurarea reglabilității ușoare a sistemelor de încălzire și
curățirii elementelor principale .
Sistemul local
constă din utilizarea diferitor tipuri de
dispozitive și construcții ce folosesc arderea
locală a combustibilului. Încălzirea locală se
efectuiază cu sobe,cuptoare, aparate electrice,
cazane cu gaz sau motorină
 Avantajele sistemului local
1. Poate fi pus în acțiune la dorință;
2. Concomitent se poate găti și bucate;
3. Este simplu în exploatare și se pot utiliza
combustibili mai ieftini;
4. Poate fi folosit în scop de ventilație.
Dezavantajele sistemului local
1. Reducerea cubajului încăperii;
2. Eliminarea unro produse nocive ca CO, C02
,fum.
3. Producerea unui coeficient caloric redus.
 Sistemul central
Prevede transportarea căldurii de la
generatorul centralelor termoelectrice și se
deosebește după combustibilul utilizat.
Sunt utilizate 2 metode de încălzire:
1. Convectivă –cu calorifere prin care trece
apa caldă, aburi sau aerul cald;
2. Radiantă- agentul termic trece prin
panourile tavanului, dușumelei sau pereților.
 Avantajele sistemului central
1. Un singur generator de căldură poate asigura
cu agent termic încăperi de orice mărime,
clădiri mari.
2. Posibilitatea de a regla ușor gradul de
încălzire a apei în generator cît și acesul la
raglarea individuală a temperaturii.
3. Lipsa poluării aerului
 Dezavantajele sistemului central
 încălzirea neuniformă a aerului,
 dezvoltarea unor curenţi de aer,
 antrenarea pulberilor care se găsesc depuse pe
suprafaţa elementului de încălzire,
 lipsa radiaţiei şi deci a posibilităţii de încălzire
a pereţilor care se menţin reci şi creează
condiţii de disconfort.