Dilige, et quod vis fac :

sive taceas, dilectione taceas;

sive clames, dilectione clames;
sive emendes, dilectione emendes;
sive parcas, dilectione parcas:
radix sit intus dilectionis,
non potest de ista radice nisi bonum
existere
 Iubește, și fă ce vrei :
dacă taci, să taci din iubire;
dacă vorbești, să vorbești din iubire;
dacă tu corectezi, să corectezi din
iubire;
dacă ierți, să ierți din iubire :
să ai în inima ta rădăcina iubirii,
din această rădăcină nu poate ieși
decât bine.
 Pentru început câteva precizări:

- Creștinul poate fi sigur că-și iubește fratele?

- Putem avea certitudinea iubirii față de aproapele?
- Dacă da. Cum iubim? Până unde? De câte ori?

Trei cuvinte pentru a spune iubirea:

1. Amor
2. Caritas Sf. Augustin privilegiază dilectio
3. Dilectio
“Ce este orice act de iubire? Nu dorește oare să fie una cu ceea
ce iubește și, dacă acest lucru se întâmplă, nu devine una cu
el?”
(De ordine II, 18, 48)
 Sf. Augustin vede 4 direcții ale iubirii omului:

1. Dumnezeu Primele două sunt aplicarea virtuții

teologale, IUBIREA, și sunt obiectul unei
2. Aproapele porunci divine: “Să-L iubești pe Dumnezeul
tău… și pe aproapele ca pe tine însuți”
3. Noi-înșine Ultimile două este natural, nu este nevoie
de o poruncă divină: “Nimeni nu se
4. Trupul nostru urăște și nici nu urăște propriul său trup”
(De doctrina christiana I, 32, 22)
 1. Locul central al Iubirii
- Cunoașterea și iubirea

- Virtuțile creștine: formă a iubirii

1. Cumpătarea

2. Curajul

3. Dreptatea

4. Prudența
Virtuțile simple ale vieții de zi cu zi, forme ale iubirii: bucuria,
liniștea, răbdarea, bunăvoința, fidelitatea etc.:
“nimeni nu poate fi amabil, fidel, blând, cinstit decât
datorită iubirii” (Evg. Ioan, tr. 82, 1)
 1. Locul central al Iubirii
Iubirea este împlinirea Legii și Profeților
1. Produce iertare și înlătură orice păcat
2. Este o realitate dinamică: începutul și perfecțiunea
3. Este centrul vieții creștine: face din noi creștini adevărați
4. Istoria omenirii este scrisă din iubire: istoria mântuirii
5. Iubirea are două aripi: față de Dumnezeu / aproapele
6. A-l iubi pe Dumnezeu înseamnă sălășluire reciprocă
“Speranța mea în numele lui Cristos nu este iluzorie, deoarece
eu nu cred doar că toată Legea și Profeții se sprijină pe aceste
două porunci, ci fiindcă am făcut experiența, și o mai fac în
fiecare zi, că nici un mister sau cuvânt obscur al Scripturii nu
devine clar pentru mine decât în măsura în care îl pun în
legătură cu cele două porunci” (De moribus ecclesiae, I, 15, 25)
 1. Locul central al Iubirii
Sf. Augustin vede trei motive pentru a-l iubi pe aproapele:
1. Împărtășim aceeași fire umană – argument filosofic
2. Dumnezeu ne poruncește acest lucru – argument biblic
3. Dumnezeu este prezent în aproapele – argument teologic
a. Când iubim mădularele lui Cristos, îl iubim pe Cristos
b. Când îl iubim pe Cristos, îl iubim pe Fiul lui Dumnezeu
c. Când îl iubim pe Fiul lui Dumnezeu, îl iubim pe Tatăl

Sf. Augustin discerne trei feluri de iubire:

1. Iubirea umană legitimă: între soți, față de copii, prieteni etc.
2. Iubirea umană ilegitimă: egoistă, posesivă, autosatisfacere;
3. Iubirea divină: iubirea față de Dumnezeu, amare Deum da Deo
“Iubește și nu poți face decât binele…Odată pentru totdeauna ți s-a dat
această poruncă: Iubește și fă ce vrei. Dacă taci, să taci din iubire; dacă
vorbești, să vorbești din iubire; dacă tu corectezi pe cineva, să-l corectezi
din iubire; dacă ierți, să ierți din iubire; să ai în adâncul inimii rădăcina
iubirii: din această rădăcină nu poate ieși decât bine” (Ep. Ioan, tr. 7, 8)
 2. Dumnezeu este Iubire
1. Definiția cea mai scurtă despre Dumnezeu
2. Definiție scurtă, însă conținutul este inepuizabil
3. Dumnezeu iubire îl invită pe om să practice iubirea fraternă
a. a-l iubi pe aproapele, înseamnă a avea iubirea în noi;
b. Iubirea cu care-l iubim pe aproapele este însuși Dumnezeu;
c. A păcătui împotriva iubirii fraterne înseamnă a păcătui
împotriva lui Dumnezeu care este iubire;
d. A practica iubirea fraternă înseamnă a-l cunoaște pe Dumnezeu;

“Dumnezeu este cel care ne-a iubit primul. Ne-a iubit păcătoși, însă a
șters păcatul nostru; ne-a iubit păcătoși, însă nu ne-a adunat pentru ca
noi să săvârșim păcatul. Ne-a iubit bolnavi, însă a venit printre noi
pentru a ne vindeca. Dumnezeu este deci iubire… Iată deci care este
dovada iubirii lui Cristos față de noi: a murit pentru noi. Dar care este
dovada iubirii Tatălui? L-a trimis pe unicul său Fiu la moarte din iubire
față de noi” (Ep, Ioan, tr. 7, 7)
 2. Dumnezeu este Iubire
Iubirea față de aproapele:
1. Exercițiu al iubirii față de Dumnezeu;
2. Purificare progresivă pentru a-l vedea pe Dumnezeu;
3. Înglobează iubirea față de dușmani
4. Este o iubirea care vine de la Dumnezeu
5. Este răspunsul pe care Dumnezeu îl așteaptă de la noi

“Cine iubește îl vede pe Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este iubire.

Cum adică: cine îl iubește pe fratele său îl iubește pe Dumnezeu?
Într-adevăr, așa este, îl iubește pe Dumnezeu; într-adevăr, iubește
iubirea însăși. Poate oare cineva să-și iubească fratele fără a iubi
iubirea? Desigur că nu! El iubește iubirea! Ce înseamnă asta? Iubind
iubirea îl iubim pe Dumnezeu? Desigur! Iubind iubirea îl iubim pe
Dumnezeu…Deoarece Dumnezeu este iubire, cine iubește iubirea îl
iubește pe Dumnezeu” (Ep. Ioan, tr. 9, 10).
 2. Dumnezeu este Iubire
Semnele iubirii autentice: cum știm că-l iubim pe aproapele?
1. Universalitate: modelul este Cristos, a murit pentru toți
2. Gratuitate: merge până la iubirea dușmanilor fără recompensă
3. Aderare tot mai mare la însăși izvorul iubirii
4. Progresul iubirii este vizibil prin opere exterioare
5. Conștientizarea iubirii față de aproapele prin: chestionarea
inimii, bucuria sufletului, pacea/liniștea interioară
6. Iubirea este în slujba unității: “qui non habent charitatem,
diviserunt unitatem” (Ep. Ioan, tr. 10, 8)
7. Iubirea: criteriul autenticității creștinilor.

“Priviți-i pe creștinii care intră în bisericile noastre. Toți fac semnul

crucii; toți răspund AMIN și cântă ALELUIA; toți sunt botezați, intră
în catedrale, construiesc bazilici. Totuși unii sunt fiii diavolului, iar
alții fiii lui Dumnezeu. Nu gesturile religioase exterioare sunt cele ce-
i disting pe unii de alții, ci doar iubirea” (Ep. Ioan, tr. 5, 7)
 3. Biblia explică Biblia: cheia este IUBIREA
1. Poruncă “veche” și “nouă” în același timp?
Sf. Ioan: preaiubiților, nu vă scriu despre o poruncă “nouă”…
Sf. Augustin: de ce spune Ioan că porunca este “nouă”?
- “veche”, fiindcă este deja cunoscută, o poruncă pe care
discipolii lui Cristos au primit-o de la început;
- “nouă”, nu fiindcă este o alta, ci fiindcă ea conduce omul la
lumină: lumina este specificul omului nou;
“De ce “veche”? Tocmai v-am spus: pentru că o cunoșteați
deja. Atunci de ce “nouă”? Pentru că întunericul dispare și
adevărata lumină strălucește deja. Iată ce face ca ea să fie
nouă: întunericul înseamnă omul vechi, lumina, înseamnă omul
nou. Ce spune Aspotolul Paul? Ați dezbrăcat omul vechi și v-ați
îmbrăcat cu omul nou (Col. 3, 9.10). Și ce mai spune? În trecut erați
întuneric, acum sunteți lumină în Domnul” (Ep. Ioan, tr. 1, 10)
 3. Biblia explică Biblia: cheia este IUBIREA
2. Omul cu păcat și fără păcat?
- Dacă cineva mărturisește că este păcătos, îi va fi teamă să nu i
se spună: nu ești născut din Dumnezeu, fiindcă este scris…
- Dacă cineva pretinde că este fără păcat, atunci cade sub
acuzația de a fi mincinos, fiindcă Sf. Ioan scrie…
- Dar despre ce fel de păcat este vorba? Sf. Augustin spune:
“Păcatul împotriva poruncii. Care poruncă? Poruncă nouă vă
dau vouă, să vă iubiți unii pe alții (In. 13, 37) – fiți atenți, această
poruncă a lui Cristos este iubirea, iubirea distruge păcatele”.

“Cum putem să ne antrenăm în practicarea iubirii? Prin iubirea fraternă.

Îmi poți spune: nu l-am văzut pe Dumnezeu; dar îmi poți spune cumva: nu l-
am văzut pe fratele meu? Iubește-l pe fratele tău. Dacă-l iubești pe fratele
tău pe care-l vezi, datorită acestui fapt îl vei vedea și pe Dumnezeu, fiindcă
vei vedea chiar iubirea, iar Dumnezeu locuiește în ea…cine înfăptuiește
lucruri împotriva iubirii, săvârșește un păcat din culpă, în care cad toți cei
care nu sunt născuți din Dumnezeu” (Ep. Ioan, tr. 5, 8).
 3. Biblia explică Biblia: cheia este IUBIREA
3. Iubirea este Dumnezeu și iubirea vine de la Dumnezeu?
- Iubirea este Dumnezeu, după cum afirmă Sf. Ioan: Dumnezeu este
iubire, cea mai veridică afirmație despre Dumnezeu;
- Iubirea este de la Dumnezeu, adică Fiul și Duhul Sfânt sunt de la
Dumnezeu, sunt Dumnezeu; cei care nu-l iubesc pe Dumnezeu
sunt străini lui Dumnezeu, nu sunt copiii lui Dumnezeu;
- Duhul Sfânt este iubire, deci iubirea vine de la Dumnezeu, de
aceea, Duhul lui Dumnezeu vă invită să-L beți pe El;

“Botezul îl poate avea și cineva care este rău; profet poate fi și

cineva care este rău… să primească Sfânta Împărtășanie o poate
face și un om rău… să poarte numele lui Cristos o poate face și un
om rău…deci cei răi pot participa la toate tainele Bisericii, pe
când a avea iubirea și a fi rău sunt două lucruri incompatibile, se
exclud una pe cealaltă” (Ep. Ioan, tr. 7, 6).
 3. Biblia explică Biblia: cheia este IUBIREA
4. Perfecțiunea iubirii: iubirea fraternă/dușmanilor?
- Sf. Ioan spune că perfecțiunea iubirii este iubirea fraternă, pe
când Isus în Matei 5, 46, vorbește despre iubirea dușmanilor;
- Există contradicție între aceste două afirmații biblice? Desigur
că nu: iubindu-l pe dușman, în realitate îl iubim pe aproapele;
- Sf. Augustin: când iubești, iubești un frate; ceea ce tu iubești în
el nu este ceea ce el este, ci ceea ce ți-ai dori să fie, adică frate;
- Perfecțiunea iubirii este iubirea dușmanilor, această
perfecțiune a iubirii este inclusă în iubirea fraternă;

“Te întreb: de ce trebuie să-l iubești pe dușmanul tău? …

bunurile acestei lumi sunt nesigure. De aceea, dorește-i să aibă
parte cu tine la viața veșnică; dorește-i să-ți fie frate: când îl
iubești, iubești un frate. Ceea ce tu iubești în el, nu este ceea ce
el este, ci ceea ce dorești ca el să fie” (Ep. Ioan, tr. 8, 10)
 3. Biblia explică Biblia: cheia este IUBIREA
5. În iubire nu există frică / frica de Domnul e veșnică?
- Sf. Ioan spune: în iubire nu există frică (1 Ioan, 4, 18)
- Psalmistul spune: frica de Domnul rămâne pe vecie (Ps. 18, 10)
- Sf. Augustin: există oameni cărora le este frică de Dumnezeu pentru
a nu-i arunca în focul Gheenei, să nu ardă cu Diavolul;
- Dacă-l iubim pe Dumnezeu din cauza fricii de pedepsele veșnice, nu-
L iubim încă pe Dumnezeu, ci vrem să fugim de pedepse;
- Când începi să dorești binele, frica sfântă este în tine, această frică
de Domnul este veșnică;

“Fii frumos, pentru ca El să te iubească. Iar tu, orientează-ți spre el

toate eforturile, aleargă spre El, caută îmbrățișările lui, să-ți fie frică
să te îndepărtezi de El: astfel va rămâne în tine această frică sfântă, ce
rămâne pe vecie… un lucru este să-ți fie frică de Dumnezeu pentru ca
El să nu te trimită în Gheenă cu Diavolul și alta e să-ți fie frică de
Dumnezeu din teama de a-L vedea îndepărtându-se de tine” (Ep. Ioan
tr. 9, 9)
Te iubesc, Doamne, cu o cunoștință sigură și deloc îndoielnică. Ai
străpuns inima mea prin Cuvântul tău, iar din clipa aceea te-am
iubit. Dar iată că, totuși, și cerul, și pământul și toate cele care se
află în ele, de peste tot, îmi spun să te iubesc și nu încetează să o
spună tuturor, pentru ca ei să nu se mai poată dezvinovăți că nu te
iubesc… Dar ce iubesc, de fapt, atunci când te iubesc?... lumina,
glasul, mireasma, hrana și îmbrățișrea omului lăuntric, care se află
în mine acolo unde strălucește o lumină ce nu are hotar, unde
răsună o melodie ce nu piere în timp, unde se răspândesc miresme
ce nu le împrăștie suflarea vântului, unde se poate gusta dintr-o
hrană pe care lăcomia nu o micșorează niciodată și unde se
înlănțuie îmbrățișări pe care împlinirea dorinței nu le desface
niciodată. Iată ce iubesc eu atunci când îl iubesc pe Dumnezeul meu
(Confesiuni, 18, 8).
Tu spui că îl iubești pe Cristos: păstrează porunca sa și iubește-l pe
fratele tău…Iubiți frați, nu pot înceta să vă vorbesc despre iubire în
numele lui Cristos. Iar voi, văd că sunteți avari auzind vorbind
despre aceste lucruri, mai mult, sper ca în voi să crească această
iubire și ea să înlăture frica pentru a se instala în voi frica cea sfântă
de Domnul care rămâne pe vecie (Ep. Ioan, tr. 9, 11).