SCOALA POSTLIACEALA FFEG EDUCATION

TARGU-JIU

SPECIALIZARE ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR:
Poienaru Aneta

ABSOLVENT:Arsenie
Oana-Georgiana
 DEFINIŢIE

• Definitie: hipertensiunea arterială e un

sindrom caracterizat prin creşterea presiunii
sistolice şi a celei diastolice peste valorile
normale. Dupa O.M.S. se consideră valori
normale pentru presiunea maximă 140 -160 mm
Hg, interpretate în raport cu vârsta, sexul şi
greutatea, iar pentru minimă 90 - 95 mm Hg.
 CLASIFICARE
• Clasificare: în functie de etiologie se deosebesc:
• Hipertensiunea arterială esenţială, în care nu se poate evidenţia o cauză
organică şi hipertensiunea arterială secundară sau simptomatică, în care este
dovedită cauza. Se deosebesc hipertensiuni secundare renale, endocrine,
neurogene şi cardiovasculare.
• în funcţie de evoluţie se acceptă astăzi clasificarea propusă de O.M.S.:
 stadiul I , caracterizat prin depăşirea valorilor normale de 140 -160/90 - 95
mm Hg;
 stadiul al II-lea, caracterizat prin semne de hipertrofie cardiovasculară.
Hipertrofia ventriculului stang poate fi constatată clinic, prin
electrocardiografie, radiologie şi prin examenul fundului de ochi
(angiopatie hipertensivă);
 stadiul al IlI-lea, caracterizat prin apariţia complicaţiilor cardiace,
coronariene, cerebrale şi renale.
 ETIOPATOGENIE
• 1) Ereditatea
• - afecţiunea se întâlneşte în proporţie de 20 – 80 % în antecedentele familiale ale
bolnavilor;
• - factorul genetic explică existenţa familiilor de hipertensivi; la rudele de gradul I se
consideră că atunci când:
• ▪ unul din părinţi este hipertensiv descendenţii fac boala în procentaj de 50 %;
• ▪ ambii părinţi sunt hipertensivi, descendenţii fac boala în procentaj de 70 %.
•
• 2) Factori Ai Sistemului Nervos
• Intervin prin condiţionarea reactivităţii organismului la stimuli din mediul extern:
• - încordările psiho-emoţionale mici, dar permanente sau puternice;
• - profesiunile generatoare de astfel de stări;
• -oboseală psiho-fizică: ca urmare a unei activităţi iraţionale şi odihnă insuficientă
determină o stare de neadaptare a organismului la incitaţiile mediului extern;
• - stresul psiho-social: incidenţa HTA ESENŢIALĂ este mai crescută:
• ▪ la subiecţii expuşi stresului;
• ▪ în mediul urban faţă de cel rural, prin descărcarea de catecolamine.
• 3) Aportul Crescut De Sare
• - TA creşte mai frecvent şi la o vârstă mai tânără a căror ingestie de NaCl depăşeşte 20
g/zi datorită anumitor obiceiuri culinare;
• - nivelul TA este scăzut la populaţia care consumă sare sub 5 g/zi;
• Aportul crescut de sare determină scăderea activităţii receptorilor alfa-adrenergici
vasculari, a căror stimulare (în condiţii normale) determină TA şi produc o inhibiţie reflexă a
impulsului simpatic.
 ETIOPATOGENIE
• 4) Supraalimentaţia
• Regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exogenă care frecvent se însoţeşte de
HTA, datorită creşterii rezistenţei periferice prin patul vascular suplimentar din ţesutul adipos.
• 5) Factori Medicamentoşi
• Consumul cronic al anumitor medicamente:
• - anticoncepţionale orale;
• - corticosteroizi;
• - antiinflamatorii nesteroide determină o creştere proporţională a cazurilor de HTA.
• 6) Factori Endocrini
• - intră în discuţie întrucât se constată frecvent hipertensiunea instalată la menopauză;
• - de asemenea, se cunoaşte rolul unor hormoni elaboraţi de glanda supra-renală, între
care amintim: cotecolaminele (substanţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor.
• 7) Factori Infecţioşi
• Cercetări numeroase au subliniat că, după unele infecţii, se instalează HTA (s-a
evidenţiat HTA după angine streptococcice).
 CAUZELE care duc la apariia
maladiei Parkinson
• O persoană care suferǎ de maladia Parkinson are un nivel anormal
de scǎzut de dopaminǎ in creier, celulele nervoase afectate de boala
Parkinson sunt situate în zona substanţei negre din centrulcreierului.
Dopamina este generatǎ de celulele cerebrale (un neurotransmiţător
care
permitecontrolarea mişcărilor), nsǎ experii nu tiu care este cauza care d
uce la moartea acestor celule. Atunci cnd nivelurile de dopaminǎ
sunt prea mici, oamenii i controleazǎ mai greu micǎrile.
• Dopamina este un neurotransmiǎtor implicat în trimiterea de mesaje
cǎtre o parte a creierului care controleazǎ coordonarea i micarea.
Din nefericire, nivelul de dopaminǎ scăde progresiv la pacienii cu
Parkinson, astfel încât simptomele devin tot mai severe.
 ETIOPATOGENIE

• 8) HTA De Sarcină
• HTA din timpul sarcinii:
 afectează aproximativ 3 % din femeile gravide;
 constituie o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate cardio-
vasculară;
 femeile cu HTA ESENŢIALĂ au un risc crescut de mortalitate
perinatală, la fel ca şi produsul de concepţie;
 riscul maxim îl au pacientele cu TA diastolică mai mare de 109 mm
Hg cărora de altfel, sarcina le este contraindicată;
 HTA apare după a 24 – a săptămână de evoluţie a sarcinii;
 e însoţită adesea de edem şi proteimeie (obişnuit sub 2,5 g/zi);
• dispare complet postpartum, dar cu repetare la noi sarcini
 SIMTOMATOLOGIE

 cefalee occipitală (fronto-parietală):

• - proporţională cu valori tensionale;
• - cu caracter pulsatil;
• - cu caracter matinal;
• - cedează peste zi sau la antinevralgice;
• - însoţită sau precedată de tulburări vizuale sau digestive;
• - bolnavii relatează că cefaleea este favorizată de:
ingestia de alcool, suprasolicitarea intelectuală
 ameţeli:
• - de intensitate variabilă;
• - în legătură mai ales cu schimbarea bruscă a poziţiei:
trecerea de la cito la orto-statism
 SIMPTOMATOLOGIE

 cefalee occipitală (fronto-parietală):

- proporţională cu valori tensionale;
- cu caracter pulsatil;
- cu caracter matinal;
- cedează peste zi sau la antinevralgice;
- însoţită sau precedată de tulburări vizuale sau digestive;
- bolnavii relatează că cefaleea este favorizată de: ingestia de alcool,
suprasolicitarea intelectuală
 ameţeli:
- de intensitate variabilă;
- în legătură mai ales cu schimbarea bruscă a poziţiei: trecerea de la cito la orto-
statism
 SIMPTOMATOLOGIE
 tulburări vizuale:
• - puncte negre sau luminoase în câmpul vizual;
• - “muşte zburătoare”;
• - vedere înceţoşată;
• - diplopie;
• - globi strălucitori;
• - cecitate trecătoare (uneori).
 tulburări auditive:
• - pocnituri;
• - senzaţie de ploaie;
 tulburări cardiace:
 dispneea este dificultatea de a respira şi se caracterizează prin sete de aer şi
senzaţie de sufocare.
 DIAGNOSTIC
• DIAGNOSTICUL POZITIV
• – se pune pe examenul clinic, în care anamneza joacă un rol important,
ţinând seama de apariţia bruscă a simptomelor şi cauza provocatoare.
• Anamneza se axeaza pe:
• - evidentierea factorilor de risc modificabili (excesul ponderal, consumul
salin, colesterolul, nivelul activitatii fizice, stresorii psihosociali, consumul de
alcool si fumatul);
• - determinarea consumului de medicamente ce pot influenta TA
(contraceptive orale, steroide, preparate antiinflamatorii nesteroidiene,
decongestante nazale, antidepresante sau inhibitori ai MAO);
• - evidentierea antecedentelor eredocolaterale de HTA, de boli
cardiovasculare, ccrebrovasculare, diabet zaharat;
• - evidentierea simptomelor si semnelor de afectare a organelor tinta;
• - evidentierea simptomelor sugestive pentru HTA secundara;
 DIAGNOSTIC

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Diagnosticul diferential se face între HTA esentiala, pseudo-hipertensiunea
arteriala si formele secundare de HTA în:
- Afectiuni ale parenchimului renal;
- Afectiuni renovasculare;
- Aldosteronism primar;
- Sindromul Cushing;
- Feocromocitom;
- Insuficienta valvei aortice;
- Coarctatia de aorta;
- Folosirea contraceptivelor orale;
- Hipertiroidism.
 EVOLUȚIE ŞI COMPLICAȚII

•
• În forma benignă, cea mai obişnuită, boala durează ani sau chiar zeci de
ani. Sub influenţa unui tratament corect şi precoce pot apărea remisiuni
importante.
• În forma malignă, evoluţia este foarte rapidă, etapele bolii fiind parcurse
în 1 - 3 ani. Indiferent de etiologie, fiecare formă de hipertensiune arterială, în
raport cu caracterul său evolutiv, poate fi benignă sau malignă şi parcurge, în
evoluţia sa, cele trei stadii din clasificarea propusă de O.M.S.
• În stadiul al III-lea apar complicatii: la nivelul aparatului cardiovascular
(insuficienţă ventriculară stangă acută şi cronică, insuficienţă cardiacă globală,
infarct miocardic, anevrism disecant); la nivelul circulaţiei cerebrale
(encefalopatie hipertensivă, tromboze şi hemoragii cerebrale); la nivelul
rinichiului (tulburări variate, de la alterări funcţionale, pănă la scleroză cu
insuficienţă renală).
 Complicatiile depind de forma clinică - benignă sau malignă. Astfel, în
hipertensiunea benignă complicaţiile se datorează aterosclerozei, cele mai frecvente fiind
tromboza cerebrală şi infarctul miocardic. În hipertensiunea malignă domină degradarea
arteriolară. Aici se întalnesc frecvent encefalopatia hipertensivă, hemoragia cerebrală,
insuficienţa cardiacă şi insuficienţa renală.
Prognosticul depinde de forma clinică - benignă sau malignă - de ereditate, de
nivelul tensiunii diastolice şi bazale, de vârsta (tinerii fac forme mai grave), de
respectarea Tratamentului, de modul de viaţă recomandat şi, in sfarsit, de apariţia
complicaţiilor.
Prognosticul este favorabil în primul stadiu de boală, fiind mai rezervat în stadiul al
doilea şi mai ales în al treilea. Moartea se datorează îndeosebi complicaţiilor cardiace,
cerebrale şi renale. Sub influenţa Tratamentului actual, prognosticul s-a îmbunătăţit.
 TRATAMENT

Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul

rând normalizarea valorilor tensionale. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi
orientări:
- explorarea trebuie bine facută deoarece sunt hipertensiuni care beneficiază de
Tratament chirurgical (hipertensiunile reno-vasculare);
- Tratamentul trebuie să fie complex, igieno-dietetic, medicamentos etc;
- Tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în conditii de ambulator, nu de spital;
- drogurile hipotensive vor fi administrate la început în cantităţi mai mici şi mărite
apoi progresiv, până la normalizarea tensiunii arteriale. Este bine ca drogurile hipotensive să
fie asociate şi la începutul Tratamentului asocierea să cuprindă un hipotensiv cu un diuretic
tiazidic;
- trebuie ţinut seama de ateroscleroza asociată, de aici (mai ales la varstnici)
decurgând prudenţa, pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale, coronariene şi
periferice (niciodată nu se va începe cu doze mari, brutale);
- deoarece multe hipertensiuni sunt consecinţa sau sunt asociate aterosclerozei, regimul şi
Tratamentul vor fi adaptate acesteia din urmă
 TRATAMENT
• Se vor combate obezitatea, guta, diabetul zaharat,
hiperlipoproteinemiile etc;
• - repausul nu trebuie să fie absolut. Exerciţiile fizice,
mersul pe jos şi gimnastica medicală, fac parte din Tratament.
Efortul fizic va fi dozat şi adaptat posibilităţilor bolnavului;
• - sedativele şi tranchilizantele sunt de multe ori necesare;
• - dieta va fi saracă în colesterol şi în grăsimi saturate;
• - este bine ca Tratamentul să fie şi vasodilatator coronarian,
deoarece asociaţia cardiopatie ischemică - hipertensiune
arterială este foarte frecventa;
 TRATAMENT

• Tratamentul HTA trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând normalizarea

valorilor tensionale. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări:
• - tratamentul trebuie să fie complex, igieno-dietetic, medicamentos;
• - tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în condiţii de ambulator, nu de spital;
• - mai înainte de a folosi medicaţia antihipertensivă se va urmări pacientul timp de 3 luni;
• - când necesitatea medicaţiei se impune, alegerea medicamentului va ţine seama de: stadiul
bolii şi de particularităţile cazului;
• - medicaţia nu va fi administrată:
• 1. în HTA care cedează la: repaus, regim hiposodat, sedative;
• 2. la vârstnici cu HTA sistolică în jur de 180 mm Hg;
• - tratamentul HTA va fi continuu, toată viaţa, cu antihipertensive în doză de întreţinere ;
• - controlul: • TA se va efectua la 2 – 3 ani;
• • probelor biologice, de 2 ori pe an;
• - tratamentul se consideră eficace, când la adult TA diastolică scade sub 95 mm Hg