Congresul de la Viena

(18 septembrie 1814 – 9 iunie 1815)

Congresul de la Viena a fost o conferință a statelor europene desfășurată la
sfârșitul războaielor napoleoniene cu scopul de a reinstaura în Europa
ordinea conservatoare existentă înaintea izbucnirii Revoluției Franceze.

Scopul Congresului de la Viena a fost restabilirea vechilor regimuri

absolutiste, și înlăturarea urmărilor ocupației franceze în Europa.

Între preocupările majore ale congresului s-a numărat favorizarea

autorităților tradiționale, adică a nobilimii conservatoare și clericale.
 restaurație legitimism
readucerea pe tron
Restaurația a în readucereateorie
consta pe tronmonarhică ce
a dinastiilor care
dinastiilor careîndepărtate
fuseseră fuseserăîn urma unor considera drept
revoluții sau principiu
a altor
evenimente cu rezonanță, iar legitimismul era o teorie
îndepărtate în urma
monarhică unor drept fundamental
ce considera principiu fundamentalal statului
al
revoluțiistatului
sau adreptul la tron al dinastiilor legitime și puterea
altor
absolută a acestora.
dreptul la tron al dinastiilor
evenimente cu rezonanță legitime și puterea absolută
a acestora
- Klemens von Metternich cancelarul Imperiului Austriac

- Robert Stewart viconte de Castlereagh al Angliei

- Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord ministrul de externe al Franței

- Alexandru I țarul al Rusiei

- Heinrich Friedrich Karl vom Stein baronul prusac

 Robert Stewart
(18 June 1769 – 12 August 1822)
Klemens Wenzel Nepomuk Lothar von
Metternich-Winneberg zu Beilstein
(n. 15 mai 1773, Koblenz — d. 11 iunie 1859)
om de stat austriac și unul dintre cei mai
importanți diplomați ai timpului său
 Alexandru I Pavlovici Romanov
(n. 23 decembrie 1777 – d. 1 decembrie 1825)

a fost ţarul Rusiei între 23 martie 1801 – 1 decembrie 1825,

regele Poloniei între 1815 – 1825,
şi Mare Duce al Finlandei
Frederic Wilhelm al III-lea
(3 august 1770 – 7 iunie 1840)

a fost rege al Prusiei din 1797 până în 1840

Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord
(2 februarie 1754–17 mai 1838),

binecunoscut ca Talleyrand,
a fost un politician și diplomat francez
Revenirea lui Napoleon în
fruntea Franței, în martie
1815, a grăbit încheierea
lucrărilor congresului,
semnarea Actului final, și a
determinat formarea unei noi
coaliții militare antifranceze
(Rusia, Anglia, Austria si
Prusia).

Reintoarcerea lui Napoleon din Elba

Deciziile cele mai importante luate în cadrul Congresului au fost:

-Franța își vede teritoriul redus la frontierele sale din ianuarie 1792
-Regatul Prusiei câștigă Pomerania, Westfalia și Renania
-Austriei i se restituie teritoriile Tirolul, Salzburgul și primește provinciile ilirice, Lombardia și
Veneția
-Rusia obține 2/3 din Polonia; Rusia mai obține Finlanda și i se recunoștea anexarea Basarabiei
-Regatul Unit a redobândit coroana Hanovrei, și-a menținut dominația asupra Coloniei Capului
Bunei Speranțe, Maltei, Ceylonului, Insulelor Ionice și insulei Hellgoland; i se recunoaște
suveranitatea asupra Gibraltarului;
-în Spania și Regatul celor Două Sicilii se produce restaurația Bourbon-ilor;
-Statele germane (38) vor fi reunite în Confederația Germană
- Suedia primește Norvegia
- Elveției i se recunosc independența și neutralitatea perpetuă.
 Sfânta Alianță
Congresul de la Viena a instituit o nouă ordine în care Europa
era sub controlul unui ansamblu de patru puteri: Austria, Prusia,
Rusia și Anglia. Pentru a păstra vechile regimuri dinastice,
neluând în seamă dorințele și aspirațiile națiunilor care doreau
să-și creeze state proprii, naționale, monarhii Prusiei, Austriei și
Rusiei creau, în 1815, Sfânta Alianță, un pact de asistență
mutuală între monarhii absoluți europeni îndreptată împotriva
frământărilor revoluționare, și care, până în 1823, a permis
împiedicarea tuturor mișcărilor liberale sau naționale europene.
Structura socială a statelor

Hotărârile Congresului de la Viena au reprezentat ultima răbufnire a

feudalității în Europa.
Luptele ulterioare care au avut loc în statele acestui continent s-au dat între
vechiul regim aristocratic și noul regim democratic. Aceste lupte au impus
principiul egalității în locul privilegiilor și vechilor ierarhii, iar dogmatismul
clerical și regal a fost înlocuit cu libertatea de gândire și de exprimare, în timp ce
imobilismului economic i-a luat locul libera concurență.

În fruntea numeroaselor mișcări sociale revoluționare s-a situat burghezia, care

era interesată în toate aceste schimbări.
 • Urmări
• o nouă clasă socială își face simțită prezența pe scena politică: muncitorimea
• - Anglia era o monarhie parlamentară în care drepturile și libertățile individuale erau respectate.
• - Franța aflată din 1814 în perioada Restaurației Bourbonilor, nu a revenit la vechea formulă
absolutist
• - Prusia: Influențat de experiența Revoluției franceze, Frederic Wilhelm al III-lea se angajează
într-un amplu proces de reformare.
• - Austria rămâne un imperiu absolutist, ce reunea multe popoare sub autoritatea dinastiei de
Habsburg.
• - Rusia țarului Alexandru I era o țară înapoiată și feudală, deși conducătorul său absolut se
considera „salvatorul Europei”.
• - Europa de Sud-est era puternic rămasă în urmă și sub controlul unui alt stat despotic, Imperiul
Otoman, care, în diferite forme de dominație, stăpânea mai multe popoare: români, sârbi, greci,
bulgari.
 Concluzie

Congresul de la Viena a deschis o nouă eră în istoria „Continentului“ prin

care s-a pus capăt ultimei încercări a Franței de a-și impune hegemonia
asupra Europei. Din punct de vedere al securității europene, Congresul de
la Viena, din 1814-1815, reprezintă o noutate absolută, constituindu-se
într-o primă încercare a unui organism politic de securitate. Marile puteri
europene au ajuns la un consens, în sensul de a-și respecta reciproc
interesele, fiecare în interiorul propriilor granițe și în zonele adiacente de
interes, adică a sferelor de influență în accepțiunea modernă a sintagmei.