Вы находитесь на странице: 1из 12

Valori, virtuți, factori limitativi ai eticii

sociale și profesionale
Fundamentele eticii și deontologiei
profesionale
Valorile morale
 Conceptul de valoare:
 ideea de calitate, de importanţă şi apreciere a unui obiect (lucru,
comportament, idee etc.). în acest sens valoarea este calitatea
atribuită acelui obiect datorită utilităţii lui, a proprietăţii acestuia de
a satisface anumite trebuinţe, dorinţe, aspiraţii, idealuri etc.,
individuale sau de grup;
 ideea de recunoaştere şi validare socială a unui obiect, în acest sens,
valorile sunt produsul unei judecăţi sociale, instituindu-se drept
criterii şi standarde evaluative, acceptate şi împărtăşite de
majoritatea membrilor unei colectivităţi umane căreia îi este proprie
o anumită cultură.
Valori instituționale
 În exercitarea funcţiilor din diverse domenii, cei care deservesc activităţile
specifice domeniului vor fi ghidaţi de un cadru echilibrat de valori, după cum
urmează:
 Valori democratice, sunt destinate să deservească interesul public.
 Valori profesionale, au rolul de a servi cu eficiență, competenţă,
excelenţă, obiectivitate şi imparţialitate. Obligă persoanele implicate,
responsabile să respecte legea și regulile impuse de instituţie.
 să se asigure utilizarea eficientă a fondurilor publice;
 înnoirea permanentă a angajamentului de a servi societatea, îmbunătăţind continuu calitatea
serviciilor, inovând pentru a se adapta la noile nevoi crescând eficienţa programelor;
 să se asigure transparenţa în instituţie, respectând obligaţia de a respecta confidenţialitatea
informaţiilor.
 Valori legate de etică
 Valori legate de persoane
 respectul faţă de demnitatea umană şi recunoaşterea valorii fiecărei persoane trebuie să inspire
exercitarea autorităţii şi a responsabilităţii;
 valorile legate de persoane consolidează gama completă a valorilor funcţiei publice. Persoanele
tratate cu echitate şi civilizaţie, vor manifesta aceste valori in propria lor conduită.
Valori care determină o conduită adecvată în
societate şi în instituţii
 Onestitatea – este o atitudine consecventă de a comunica
adevărul înainte de interesele proprii, în interesul binelui comun.
 Responsabilitatea – reprezintă voinţa individului de a-şi asuma
consecinţele deciziilor sale, urmărind beneficiul societăţii.
 Respectul – constă în asumarea unei atitudini care pot garanta că
acţiunile proprii şi ale altora se desfăşoară luând în considerare
drepturile celorlalţi.
 Justiţia – este voinţa de a da fiecăruia ceea ce i se cuvine
acordând acelaşi tratament şi acces fără nici o diferenţiere.
 Transparenţa – presupune predispoziţia unuia şi a tuturor.
 Solidaritatea – acţiunea din partea unui individ asumată pe
valori şi principii etice, care să o orienteze în favoarea binelui
comun.
Virtuţile care determină o conduită să fie etică
 Virtutea este dispoziţia constantă a sufletului de a se conduce în acord cu binele şi de
a evita răul.
 Austeritatea – constă în a duce o viaţă modestă şi în cinste probată.
 Veridicitatea – virtute care ne conduce spre a ne manifesta şi exprima ceea ce gândim sau
credem.
 Loialitatea – obligativitatea de a fi fideli şi perseverenţi în îndeplinirea angajamentelor şi
obligaţiilor.
 Toleranţa – respect şi considerare pentru opiniile străine. Nu se cere a aproba greşeala, ci
doar, capacitatea de a conveţui cu diferitul (alt mod de gandire, de conveţuire, de principii,
etc.)
 Spiritul muncii – înclinaţia de a realiza cu entuziasm şi eficacitate muncile care se întreprind.
 Perseverenţa – fermitatea în îndeplinirea scopurilor propuse.
 Caritate sau fraternitate – constă în a ne considera semenii ca pe nişte fraţi. Existenţa
dragostei pentru celălalt care se manifestă prin acţiunile de binefacere şi bunăvoinţă.
 Patriotism – relaţie spirituală care ne leagă necondiţionat de patrie. Se manifestă servind cu
dragoste şi abnegaţie, adoptând idealurile naţiunii, revendicând gloria sa, iubindu-i tradiţia
şi respectându-i simbolurile.
 Abnegaţie – este un sentiment care ne determină să nu ţinem cont de propriile noastre
sentimente sau interese în serviciul patriei, pentru binele comunităţii în general, pentru
binele celuilalt.
Factori limitativi ai eticii și deontologiei profesionale -
discriminarea

 Discriminarea profesională
 lat.discriminare = a face deosebire
 se referă la acea categorie de persoane care sunt izolaţi şi
dezavantajaţi pe motive religioase, naţionale, rasiale, convingeri
politice, gen sau alte criterii subiective.
 Tipuri de discriminare:
 Discriminarea directă apare atunci când tratamentul diferenţiat
este generat în mod intenţionat
 Ex. două persoane având pregătire egală şi o slujbă similară sunt plătite în
mod diferenţiat.
 Discriminarea indirectă apare atunci când acest tratament are la
bază o decizie inechitabilă luată anterior.
 Ex. atunci când două persoane sunt plătite în mod diferit deoarece au fost
angajate în poziţii diferite deşi aveau aceeaşi pregătire.
Factori limitativi ai eticii și deontologiei profesionale -
discriminarea

 Tipuri de discriminare (2), după Kirshna Mallick (1995),


 Discriminarea intenţionată şi conştientă,
 Discriminarea neintenţionată,
 Alte tipuri de discriminare:
 Discriminarea practicată de indivizi şi grupuri
 Discriminarea practicată de instituţii.
Factori limitativi ai eticii și deontologiei profesionale -
Hărţuirea şi Victimizarea
 Hărţuirea
 are ca scop intenţia de a atenta la demnitatea unei persoane pe motivul
originii sale rasiale, etnice, religiei, convingerilor, handicapului, vârstei sau
orientării sexuale;
 creează un mediu ostil, de intimidare, degradant, umilitor şi ofensator.
 Victimizarea
 se întâmplă atunci când o persoană este tratată dur sau diferit faţă de ceilalţi
pentru că a făcut o plângere de discriminare sau a ajutat un coleg să facă o
plângere.
 Pentru reducerea discriminării au fost dezvoltate o serie de strategii
menite să asigure egalitatea de şanse a persoanelor care fac parte din
grupuri supuse în mod tradiţional discriminării. În Statele Unite aceste
strategii poartă numele de Acţiune Afirmativă, în timp ce în Marea
Britanie sunt cunoscute sub denumirea de Discriminare Pozitivă.
Factori limitativi ai eticii și deontologiei profesionale -
corupția

 Corupţia
 ansamblu de activităţi imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi
cu funcţii de conducere sau care exercită un rol public, ci şi de diverse
grupuri şi organizaţii, publice sau private, în scopul obţinerii unor avantaje
materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor
forme de constrângere, șantaj, înşelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.
 Cauzele care favorizează apariţia corupţiei
 slăbirea autorităţii statului datorită ineficienţei instituțiilor acestuia,
 degradarea nivelului de trai al indivizilor,
 lipsa unor valori sociale însoţită de alterarea respectării principiilor
morale,
 lipsa unei reforme la nivelul instituţional şi legislativ care să fie în
concordanţă cu condiţiile socio-economice.
Factori limitativi ai eticii și deontologiei profesionale -
corupția
 Mica corupţie cuprinde acel sector care nu afectează interesele
majorităţii indivizilor unui stat.
 În această categorie poate fi inclusă corupţia unui cadru medical, a
unui funcţionar, care prin deciziile lor favorizează un individ sau grup
de indivizi în detrimentul altora, acest gen de „nedreptate” este limitat
în timp şi spaţiu.
 Marea corupţie constă în corupţia la nivel înalt (demnitar). Acest gen
de corupţie are ca şi carecteristică principală efectul asupra întregului
stat şi al indivizilor care îl compun.
 Urmările acestui gen de corupţie se poate traduce în „costuri” directe sau
indirecte care vor fi suportate într-un final de toţi contribuabilii unei
societăţi.
 Limitarea fenomenului corupţiei, stoparea totală a fenomenului
este considerată utopică.
Factori limitativi ai eticii și deontologiei profesionale -
corupția
 În România prin Legea nr.78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt menţionate
trei categorii de infracţiuni:
 a) infracţiuni de corupţie:
 luarea şi darea de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase necuvenite;
 b) infracţiuni asimilate celor de corupţie:
 stabilirea unei valori diminuate a bunurilor aparţinând operatorilor
economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este
acţionar, comisă inclusiv în cadrul acţiunii de executare silită, reorganizare
sau lichidare judiciară; acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea
legii sau a normelor de creditare; utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în
alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate; folosirea unei funcţii de
conducere într-un partid, sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane
juridice fără scop patrimonial, pentru a obţine foloase necuvenite etc.;
 c) infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie:
 tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie sau
asimilate, spălarea banilor, abuzul în serviciu, evaziunea fiscală, traficul de
droguri, trafic de persoane ş.a;
Dopajul în sport – efecte şi consecinţe

Вам также может понравиться