DEFICIENTELE FIZICE

Deficienţele fizice
Clasificare după:
• aspecte morfologice care se referă la modificările
structurale ale oaselor, muşchilor şi articulaţiilor;
• aspecte funcţionale: tonicitate musculară,
mobilitate musculară,reflexe de postură şi echilibru
corecte, forţă statică şi dinamică.
Din punct de vedere al ariei cuprinse:
• deficienţe globale;
• deficienţe segmentare.
 Deficienţele fizice
Clasificare după prognostic:
• staţionare,
• neevolutive,
• evolutive.
Clasificare după gravitate:
• Gr I – care pot fi corectate;
• Gr II – care pot fi corectate parţial;
• Gr III – posibilităţile de corectare sunt minime;
• Gr IV – prăbuşiri osoase şi modificări exagerate ale
corpului care ameninţă viaţa individului.
 Deficienţele fizice segmentare

• Deficienţe ale capului şi gâtului de mărime: cap mare, gât scurt

gros sau cap şo gât înclinat înainte, lateral, răsucite, torticolis;
• Deficienţe ale coloanei vertebrale:cifoze, scolioze, lordoze,
cifoscolioze;
• Deficienţele spatelui;
• Deficienţele toracelui (torace mic, atrofic; proeminent, cilindric,
globulos, înfundat etc.);
• Deficienţele abdomenului (abdomen proeminent sau balonat,
abdomen cu eventraţii sau hernii, abdomen din ciroze);
• Deficienţele bazinului (bazin înclinat înainte, înapoi, lateral);
• Deficienţele membrelor superioare şi inferioare.
Deficienţele fizice trebuie corectate cu atenţie
pentru a stabili :
1. dacă sunt în stadiu de atitudine
defectuoasă determinată de o tulburare
funcţională a aparatului locomotor;
2. sunt deformaţii rezultate din modificări
ale formei şi structurii corpului.
Obiectivele exerciţiilor fizice corective sunt:
1. Tonifierea musculaturii segmentului deficient
pentru a-l menţine în atitudine corectă;
2. Îndreptarea deficienţelor secundare apărute
fie la acelaşi segment, fie la nivelul segmentelor
imediat învecinate;
3. Redresarea şi menţinerea conştientă în
atitudine normală, urmată de crearea reflexului
corect pentru această poziţie.
 Deficienţe ale coloanei vertebrale
• Cifoza : reprezinta deviatia coloanei vertebrale în plan sagital,
cu convexitatea orientata posterior;
• Lordoza: reprezinta deviatia coloanei vertebrale în plan sagital,
cu convexitatea orientata anterior;
• Scolioza: este o deviaţie a coloanei vertebrale în plan frontal;
• Cifoscolioza este o asociere a incurburii scoliotice a coloanei
vertebrale cu o incurbare în plan sagital cu convexitate
posterior.
 CIFOZELE

• Se consideră cifoză tipică – cifoza care este o exagerare a

curburii fiziologice dorsale ; cifozele atipice sunt localizate în
regiunea lombară, mai rar cervicală, dar şi cifozele ale zonei de
trecere doso-lombare sau cele totale – cervico-dorso-lombare.
• Cifozele funcţionale sunt deviaţii tipice, provocate şi întreţinute
de tulburările funcţionale ale coloanei vertebrale care se
accentuează atunci când nu sunt corectate corespunzător şi la
timp.
• Cifozele patologice care se pot întâlni la şcolari pot fi
congenitale, rahitice, paralitice, prin tuberculoză
osteoarticulară, grave ale adolescenţilor şi tinerilor, traumatice
precum şi alte forme clinice mai rare.
CIFOZELE
 LORDOZELE

• Lordozele sunt deviaţii sau deformaţii ale

coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea
anterior, care constau fie din exagerarea curburii
fiziologice lombare.
• Lordozele funcţionale sunt de obicei deviaţii
care se corectează uşor în poziţia şezând, au o
evoluţie lentă şi păstrează mobilitatea coloanei
vertebrale.
• Formele de lordoză funcţionale sunt : atitudinea
lordotică, lordoza habituală, profesională şi
compensatorie unei cifoze dorsale sau înclinării
în faţă a bazinului.
• Lordozele patologice au o cauză şi un început
bine precizat cu semne şi manifestări
caracteristice. Pot fi : congenitale, rahitice,
paralitice, miopatice, determinate de modificări
în forma şi funcţia articulaţiei coxofemurale sau a
membrelor inferioare, lordoze reumatice etc.
 SCOLIOZA

• Scolioza este o deviaţie a coloanei

vertebrale în plan frontal, care poate să
se găsească fie sub forma unei simple
înclinări sau curburi laterale sau totale,
fie sub forma unui sistem de două sau
mai multe curburi alterne, însoţită de
rotaţia vertebrelor
• Scolioza cu o singură curbură este
frecvent totală, spre dreapta sau stânga
şi se numeşte scolioză în “C”. scolioza
cu două curburi se numeşte scolioză în
“S”, iar la enunţarea ei se menţionează
numai sensul curburii dorsale
(toracale).
• Exemplu: “scolioză în “S” stânga” – se
traduce prin existenţa a două curburi,
una spre dreapta, una spre stânga, cea
stângă fiind în regiunea toracală.
SCOLIOZA
 CIFOSCOLIOZA

• Cifoscolioza este o asociere a incurburii scoliotice a

coloanei vertebrale cu o incurbare în plan sagital cu
convexitate posterior rezultând o deviaţie deosebită,
cu evoluţie şi prognostic nefavorabil.
• Cifoscoliozele pot să apară de la început sub
această formă, evoluând împreună, constituind
cifoscoliozele primare; de cele mai multe ori însă,
asocierea se produce mai târziu, în timpul evoluţiei
uneia dintre curburi – formând cifoscoliozele
secundare.
 Deficienţele fizice ale spatelui:

Deficienţele spatelui apar atunci când deviaţia

coloanei vertebrale antrenează celelalte elemente anatomice
ale acestei regiuni:
- omoplaţii şi umerii,
- coastele şi muşchii lombo-sacraţi.
Se pot întâlni următoarele deficienţe ale spatelui:
- spate cifotic
- spate rotund
- spate lordotic
- spate plan
- spate scioliotic
 Toracele
Toracele normal poate fi lung sau scurt, larg sau
îngust, bombat sau turtit, lărgit la bază sau lărgit spre vârf.
Forma patologică este fie o exagerare a formei normale, fie
o deformaţie. Se remarcă mai ales toracele cilindric, plat,
înfundat, conic, strangulat şi asimetric.
Se observă abaterile de la normal în forma
claviculelor, sternului şi coastelor.
Se apreciază relieful şi direcţia claviculelor,
adâncimea gropiţelor supra şi subclaviculară şi mai ales
asimetria lor. Se notează proeminenţele sau înfundarea
sternului, relieful marginilor lui, deviaţiile apendicelui
xifoidian.
 TORACELE ÎNFUNDAT

• Toracele înfundat este o deficienţă fizică globală, destul

de frecventă, toracele este în totalitate în flexiune, de cele
mai multe ori fiind consecinţa sternului înfundat.
• Are repercursiuni şi asupra parenchimului pulmonar şi a
organelor mediostinale; rigiditatea şi micşorarea
elasticităţii cutiei toracice determinând o scădere a
ventilaţiei pulmonare şi deci o insuficienţă oxigenare a
întregului organism.
Toracele înfundat
 TORACELE PLAT

- Toracele plat se caracterizează prin micşorarea

diametrului anteroposterior, mărirea diametrului
transvers; sternul este uneori înfundat sau toracele în
totalitate.
- Musculatura toracelui este hipotrofică, elasticitatea
mică, umerii sunt aduşi înainte iar coloana
vertebrală toracică lipsită de curbura fiziologică.
 Deficienţele fizice ale membrelor inferioare

• Cele mai frecvente deficienţe ale membrelor inferioare, care se

întâlnesc la şcolari, sunt cele localizate la nivelul genunchilor
şi picioarelor.
• Genunchii prezintă deficienţe atât în plan frontal cât şi în plan
sagital. În plan frontal genunchii pot fi:
• în valgum (în X)
• în varum (în () )
• în K – atunci când numai unul din genunchi este deviat în
valgum.
• în )) – când orientarea axului vertical al genunchiului este
diferită – unul este în valgum, celălalt în varum.
 În plan sagital genunchii pot fi:

• în semiflexiune
• în hiperextensie
La nivelul piciorului deficienţele sunt sistematizate:
• după orientarea axului lung al labei piciorului:
- picioare adduse
- picioare abduse
• după sprijinul tălpii pe sol:
- pe vârf (picior ecvin) sau pe călcâie (picior talus)
- pe parte externă (picior varus) sau pe partea internă
(picior valgus)
- pe toată talpa (picior plat) sau pe vârf şi pe călcâie
(picior scobit)
• Cele mai frecvente sunt formele combinate:
- picior abdus, valg şi plat
- picior addus, var şi ecvin sau scobit.
 Piciorul plat
• Piciorul plat reprezintă diformitatea cea mai întâlnită
la nivelul membrelor inferioare şi se caracterizează
prin prăbuşirea bolţii longitudinale şi transversale.
• Diformitatea se observă destul de frecvent în
copilărie, când predomină natura lui congenitală şi
rahitică.
• Prăbuşirea bolţii plantare la vârsta adultă este legată
în mod special de profesiile care solicită această
regiune în mod deosebit (frizeri, vânzători, ospătari)
sau de existenţa unor boli care necesită imobilizări de
lungă durată.