Вы находитесь на странице: 1из 91

ORGANIZAŢII ECONOMICE

INTERNAŢIONALE

Conf.univ.dr. Anca Gabriela Ilie


Asist. univ. drd. Mirona Murea
Titlul cursului: Organizaţii Economice
Internaţionale

 Introducere:
 Cursul se adresează studenţilor înscrişi la programul de studiu ID, organizat
de Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale şi face parte din planul
de învăţământ aferent anului III, semestrul I.

 Obiectivele principale şi competenţele pe care studenţii le vor


dobândi după parcurgerea şi asimilarea acestui curs:
 însuşirea de către studenţi a cunoştinţelor de bază din
domeniul în care activează organizaţiile internaţionale,
 perfecţionarea cercetării studenţilor prin redactarea
proiectelor în domeniul relaţiilor internaţionale,
 îmbogăţirea cunoştinţelor şi perfecţionarea calităţilor
comunicării orale a studenţilor, prin simulări şi susţinerea
orală a rezultatelor lucrărilor elaborate,
 dezvoltarea aptitudinilor critice prin analiza studiilor de caz.
Organizaţii Economice Internaţionale

Cursul “Organizaţii economice


Internaţionale” este structurat pe
şase unităţi de învăţare (capitole),
fiecare dintre acestea cuprinzând câte
o lucrare de verificare, pe care
studentul o va transmite tutorelui care
i-a fost alocat.
Evaluarea cunoştinţelor
• Evaluarea cunoştinţelor se va realiza sub două forme:
– evaluare continuă, pe baza lucrărilor de verificare regăsite la sfârşitul
fiecărei unităţi de învăţare;
– evaluare finală, realizată prin examenul susţinut în perioada de sesiune.

• Criteriile de evaluare constau în:


– Punctajul obtinut la lucrările de verificare mentionate;
– Gradul de implicare în discuţiile tematice organizate;
– Punctajul obţinut la examenul susţinut în sesiune.

• Ponderile asociate fiecarui criteriu precizat sunt următoarele:


– criteriul 1(C1) – câte 1 punct pentru fiecare dintre lucrările de
verificare;
– criteriul 2 (C2) – 1 punct pentru grad de implicare de 100%;
– criteriul 3 (C3) – 5 puncte pentru examenul susţinut în sesiune.
Cuprinsul cursului

 1. Definirea şi clasificarea organizaţiilor economice


internaţionale
1.1 Obiectivele unităţii de învăţare 1.
1.2. Delimitări conceptuale.
1.3. Premisele apariţiei şi proliferării O.I.
1.4. Clasificarea şi tipologia O.I. Criterii de clasificare.
 Bibliografia unităţii de învăţare 1.
 Lucrarea de verificare nr. 1
Cuprinsul cursului

2. Sistemul Naţiunilor Unite


2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2.
2.2. Istoric şi evoluţie.
2.3. Organele principale ale ONU.
2.4. Bugetul şi resursele ONU.
2.5. Instituţii specializate din cadrul ONU.
 Bibliografia unităţii de învăţare 2
 Lucrarea de verificare nr. 2
Cuprinsul cursului

3. Instituţii financiare internaţionale : Fondul


Monetar Internaţional (FMI) şi Grupul Băncii
Mondiale (BM)
3.1. Obiectivele unităţii de învăţare 3.
3.2. FMI : Apariţie, evoluţie, organizare, funcţii, rol.
3.3. Drepturile Speciale de Tragere (DST).
3.4. Formele de finanţare practicate de FMI.
3.5. Facilităţi de finanţare şi resursele FMI.
Cuprinsul cursului
3.5. Grupul Băncii Mondiale : apariţie şi mod de organizare.
3.5.1. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare (BIRD).
3.5.2. Corporaţia Financiară Internaţională (CFI).
3.5.3. Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (IDA).
3.5.4. Agenţia Multilaterală de Garantare a
Investiţiilor (MIGA).
 Bibliografia unităţii de învăţare 3.
 Lucrarea de verificare nr. 3.
Cuprinsul cursului

4. Libertatea comerţului GATT / OMC


4.1. Obiectivele unităţii de învăţare 4.
4.2. Diferenţa OMC – GATT.
4.3. Runda Uruguay – principalele caracteristici ale
OMC.
4.4. Runda Doha.

 Bibliografia unităţii de învăţare 4.


 Lucrarea de verificare nr. 4.
Cuprinsul cursului
5. Uniunea Europeană
5.1. Obiectivele unităţii de învăţare 5.
5.2. Regionalism, bilateralism, multilateralism în relaţiile
internaţionale.
5.3. Europa – în fruntea concepţiei integrării în organizaţii
regionale.
5.4. Grupări economice europene regionale şi subregionale
(CEFTA, ICE, CEMN).
 Bibliografia unităţii de învăţare 5.
 Lucrarea de verificare nr. 5.
Cuprinsul cursului

6. Cooperarea în domeniul securităţii şi apărării


6.1. Obiectivele unităţii de învăţare 6.
6.2. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în
Europa (OSCE ).
6.3. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).
6.4. Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC).
 Bibliografia unităţii de învăţare 6.

 Lucrarea de verificare nr. 6.


Cuprinsul cursului
 Continutul cursului – Prezentarea conţinutului propriu-zis al
fiecărei unităţi de învăţare.
 Bibliografie:
 Bal, Ana – Economie mondială, Ed ASE, Bucureşti, 2006.
 Bari, I. – Tratat de Economie Politică Globală, Ed. Economică, Bucureşti,
2010.
 Constantin, P. – Organizaţii Internaţionale, Ed. ASE, Bucureşti, 2007.
 Ilie, Anca G. – International Organizations – Course Notes and Case
Studies, Ed. Irecson, Bucureşti, 2009.
 Roşu Hamzescu, I., Fratoştiţeanu,C. – Organizaţii Economice
Internaţionale, Ed. Universitatea Craiova, Craiova, 2007.
 Truman, E.M. – „Reforming the IMF for the 21st Century (Special
Report)”, Institute for International Economics, April 2006.
 NATO – „Defense expenditures of NATO countries. NATO Review”.
Brussels: NATO, 2007.
Unitatea de învăţare 1: Definirea şi clasificarea
organizaţiilor economice internaţionale

1.1 Obiectivele unităţii de învăţare 1.


1.2. Delimitări conceptuale.
1.3. Premisele apariţiei şi proliferării O.I.
1.4. Clasificarea şi tipologia O.I. Criterii de
clasificare.
Bibliografia unităţii de învăţare 1.
 Lucrarea de verificare nr. 1.
1.1 Obiectivele unităţii de învăţare 1

După studiul acestei Conceptul de O.I. şi


unităţi de învăţare rolul acestora ca
studentul va avea mecanisme
cunoştinţe despre: instituţionale care
guvernează relaţiile
dintre statele lumii.
Factorii care au
determinat apariţia,
proliferarea şi
diversificarea O.I.
Clasificarea O.I,
criterii de clasificare.
1.2. Delimitări conceptuale
 Asociere de state constituită printr-un tratat, având un act constitutiv, organe comune şi
personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre care o compun.

→ : 2 elemente:

- O.I. sunt create printr-un instrument juridic (tratat, pact, constituţie, cartă).

- orice O.I. dispune de personalitate juridică


(permanenţă, îndeplinirea misiunilor, autonomie financiară ).

 Componente :
 normative: convenţii.
 operaţionale : menţinerea păcii, asist tehnică, ajutor financiar.
 Organe ale O.I.:
 organ deliberativ plenar (participă toate statele membre),
 organ deliberativ restrâns,
 organ administrativ,
 organe tehnice şi consultative,
 eventual organe jurisdicţionale.
1.3. Premisele apariţiei şi proliferării O.I.
 Uniunile internaţionale administrative – primele organizaţii
interguvernamentale permanente.
 Temenul de O.I. :
 Sec XIX: “sindicatul public internaţional”, “biroul internaţional”,
“comisia internaţional”,
 1867 – James Lorimer : “Organizaţie internaţională”,
 1880 – Constantin Frantz: “federalismul reprezintă principiul de
existenţă al organizaţiilor internaţionale”,
 1908 – Walter Schücking : “Organizaţiile lumii”,
 după al 2-lea razboi mondial – “Naţiunile Unite”.
 Factori:
 necesitatea prevenirii războiului,
 interdependenţele care apar în procesele de dezvoltare a naţiunilor,
 noile probleme cu care este confruntată societatea internaţională.
1.4. Clasificarea şi tipologia O.I. Criterii de
clasificare

 1. Gradul de deschidere faţă de statele lumii :


- organizaţii cu vocaţie universală,
- organizaţii cu vocaţie restrânsă .
Caracteristici comune ale organizaţiilor cu caracter
universal:
 Universalitatea,
 Imperativele globalizării,
 Eterogenitatea.
1.4. Clasificarea şi tipologia O.I. Criterii de
clasificare

2. Sfera de acţiune :
- organizaţii omnifuncţionale (O.N.U.),
- organizaţii specializate ( instituţiile specializate din cadrul Naţiunilor
Unite).

3. Criteriul reprezentării:
- organizaţii interguvernamentale,
- organizaţii neguvernamentale (ONG).

4. Natura raporturilor dintre organizaţie şi ţările membre :


- organizaţiile de cooperare sau coordonare (OCDE),
- organizaţii integraţioniste (UE).
1.4. Clasificarea şi tipologia O.I. Criterii de
clasificare
 5. Nivelul de dezvoltare economică al ţărilor membre:
- organizaţii ale ţărilor dezvoltate (OCDE),
- organizaţii ale ţărilor în dezvoltare („Grupul celor 77”).

 6. Criteriul geografic :
- organizaţii subregionale : Piaţa Comună a Sudului (MERCOSUR, 1991,
compusă din: Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay), Asociaţia Naţiunilor Asiei
de Sud-Est (ASEAN, 1967,ţări membre: Filipine, Indonezia, Malaezia, Singapore,
Thailanda, Brunei),

- organizaţii regionale: Sistemul Economic Latino-American (SELA), 1975,


NAFTA (North American Free Trade Agrement),

- organizaţii interregionale: O.C.D.E., Forumul de Cooperare Economică


pentru Asia şi Pacific (APEC), Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC).
1.4. Clasificarea şi tipologia O.I. Criterii de
clasificare

 în funcţie de obiectul de interes :


 ajutor umanitar; pace, securitate dezarmare; sprijin pentru
dezvoltare; drepturile omului;
 comerţ şi alte activităţi economice; bunăstare socială;
 cultură ; educaţie şi cercetare; sănătate; servicii sociale;
mediu; legislaţie ; filantropie şi voluntariat; religie; afaceri,
asociaţii profesionale şi sindicate.
 Corelare criteriul tip membri cu cel al
competenţelor :
 rezultă o matrice cu patru tipuri de organizaţii internaţionale:
Matrice cu patru tipuri de O.I.
O.I. cu competenţe O.I. cu competenţe comprehensive
comprehensive ridicate scăzute

Membri cu ONU UE
participare
universală

Membri cu OIM, OMC OPEC, Agenţia Spaţială


participare Europeană
restricţionată
Test de autoevaluare
• 1. Formulaţi o întrebare cu privire la una din O.I. enumerate
şi răspundeţi la aceasta în maximum 10 rânduri.
• 2. Analizaţi succint (maximum o ½ de pagină) statutul actual
al O.I., ca principali „actori” ai sistemului actual de relaţii
internaţionale.
• 3. Alegeţi o organizaţie internaţională şi explicaţi pe scurt
(max. o pagină) influenţa acesteia asupra unui eveniment
economic internaţional produs recent.
Bibliografie
 Constantin, P. – Organizaţii
Internaţionale, Ed. ASE,
Bibliografie
Bucureşti, 2007.
 Ilie, Anca G. – International
Organizations – Course Notes
and Case Studies, Ed.
Irecson, Bucureşti, 2009.
 Rittberger, Volker –
„International Organizations
– Politics and History”, Notes,
2007.
 Roşu Hamzescu, I.,
Fratoştiţeanu,C. – Organizaţii
Economice Internaţionale,
Ed. Universitatea Craiova,
Craiova, 2007.
Unitatea de învăţare nr.2 :
Sistemul Naţiunilor Unite

2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2.


2.2. Istoric şi evoluţie.
2.3. Organele principale ale ONU.
2.4. Bugetul şi resursele ONU.
2.5. Instituţii specializate din cadrul ONU.

 Bibliografiaunităţii de învăţare 2.
 Lucrarea de verificare nr. 2.
2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2

După studiul acestei Rolul ONU pe plan


unităţi de învăţare internaţional.
studentul va avea Organizaţiile din
cunoştinţe despre: Sistemul Naţiunilor
Unite au statut propriu,
nu au caracter
supranaţional, sunt
organizaţii cu vocaţie
universală,deschise
tuturor statelor lumii.
Organle ONU –
atribuţiile şi
componenţa acestora.
2.2. Istoric şi evoluţie

COMPONENŢĂ: - Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU).


- organele şi organismele proprii, cu caracter
permanent;
- instituţiile (agenţiile) specializate, autonome.
A. Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU):
 creată la Conferinţa de la San Francisco, din iunie 1945, când a fost
semnată Carta ONU,
 Cel mai reprezentativ forum cu vocaţie universală (192 ţări membre,
2002 adera Timorul de Est + Elvetia, 2006 adera Muntenegru),
 membrii originari (51) şi membrii admişi.
2.3. Organele principale ale O.N.U.

 Adunarea Generală,
 Consiliul de Securitate,

 Consiliul Economic şi Social (ECOSOC),

 Consiliul de Tutelă,

 Curtea Internaţională de Justiţie,

 Secretariatul.
2.3. Organele principale ale O.N.U.

1. Adunarea Generală - organul cel mai reprezentativ al


ONU
 - iniţiază studii şi face recomandări pentru promovarea
cooperării internaţionale în domeniul politic, încurajarea
dezvoltării progresive a dreptului internaţional,
promovarea cooperării în domeniile economic, social,
cultural, învăţământ şi sănătate, sprijinirea înfăptuirii
drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale,
 - primeşte şi examinează raporturile anuale ale
celorlalte organe ale Naţiunilor Unite, precum şi bugetul
organizaţiei.
2.3. Organele principale ale O.N.U.

2. Consiliul de Securitate : menţinerea păcii şi securităţii internaţionale


- este alcătuit din 15 membri ai ONU, dintre care 5 membri permanenţi: China,
Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Statele Unite ale Americii + 10 membri
nepermanenţi aleşi pe o perioadă de doi ani, pe criteriul distribuţiei geografice
echitabile : 5 din Grupurile regionale African şi Asiatic, 1 din Grupul regional est-
european, 2 din Grupul regional latino-american şi caraibian şi 2 din Grupul
regional vest-european.

3. ECOSOC - promovează cooperarea economică şi socială internaţională.


- alcătuit din 54 de membri, aleşi pe termen de trei ani.
 organe regionale subsidiare ale ECOSOC : cinci comisii economice:
♦ Comisia economică pentru Africa (ECA), sediul la Addis Abeba,
♦ Comisia economică pentru Europa (CEE/ONU), sediul la Geneva,
♦ Comisia economică şi socială pentru Asia şi Pacific (ESCAP), Bangkok,
♦ Comisia economică pentru America Latină şi Caraibe (CEPAL), Santiago de
Chile,
♦ Comisia economică şi socială pentru Asia de Vest (ECLA), Amman.
2.3. Organele principale ale O.N.U.

4. Consiliul de Tutelă – obiectiv principal : promovarea progresului


politic, economic şi social al popoarelor din teritoriile sub tutelă şi
evoluţia lor spre independenţă.
5. Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) : principalul organ judiciar
al ONU.
- 15 judecători aleşi concomitent de Adunarea Generală şi
Consiliul de Securitate pe o perioadă de 9 ani,
- Sediul CIJ este la Haga.
6. Secretariatul este condus de secretarul general, cel mai înalt
funcţionar al organizaţiei.
- 1 ianuarie 2007 – prezent: secretar general al ONU este Ban
Ki – moon (Coreea de Sud),
- 1997 – 2007 : Kofi Annan (Ghana).
2.4. Bugetul şi resursele O.N.U.
 Sediul principal al ONU este
la New York + oficii la
Geneva, Viena şi Nairobi.
 Buget ONU – 4,19 miliarde
USD , suplimentat cu 17 %
pentru 2008 – 2009 =
4.87 miliarde USD.
Top 10 donatori Bugetul ONU
State membre Contribuţie (% bugetul UN)
SUA 22 %
Japonia 16,6 %
Germania 8,5 %
Marea Britanie 6,6 %
Franţa 6,3 %
Italia 5,0 %
Canada 2,97 %
Spania 2,96 %
China 2,66 %
Mexic 2,25 %
Alte state membre 23,908
România 0,07 %
Sursa Assessment of Member States' contributions to the United Nations regular budget for the year 2009,
http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=ST/ADM/SER.B/755
2.4. Bugetul şi resursele ONU
 Format din contribuţia statelor membre.
 Ceiling rate redusă de la 25 % la 22 %.
 Floor rate 0,001 din bugetul ONU.
 LDC – plafon maxim 0,01 % din bugetul
ONU.
2.5. Instuţii specializate

 “Specializate” – acordurile încheiate de


acestea cu ONU.
 “Autonome” – au propriul buget şi proprii
membri:
 Ex: OIM, UNESCO, OMS, UNICEF, FMI;
BIRD; ONUDI, OMC (GATT),
 România : membră a tuturor instituţiilor
specializate din cadrul ONU.
Test de autoevaluare
• Rolul ONU în structura sistemului global contemporan
• Menţionaţi şi comentaţi necesitatea extinderii şi reorganizării Consiliului de
Securitate al ONU.
• În ce măsură a reuşit Tratatul de la Lisabona să consolideze poziţia UE în
Naţiunile Unite ?
• Alegeţi o zonă de conflict şi comentaţi în maximum o pagină implicarea ONU în
soluţionarea / nesoluţionarea problemei conflictuale.
Bibliografie
 Constantin, P. – Organizaţii
Internaţionale, Ed. ASE, Bibliografie
Bucureşti, 2007.
 Malik Quasim Mustafa – “United
Nations Security Council:
Current Challenges and
Implications”, Institute of
Strategic Studies, 2006.
 Ilie, Anca G. – International
Organizations – Course Notes
and Case Studies, Ed. Irecson,
Bucureşti, 2009.
 Roşu Hamzescu, I.,
Fratoştiţeanu,C. – Organizaţii
Economice Internaţionale, Ed.
Universitatea Craiova, Craiova,
2007.
Unitatea de învăţare 3: Instituţii financiare
internaţionale : Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi
Grupul Băncii Mondiale (BM)

3.1. Obiectivele unităţii de învăţare 3.


3.2. FMI : Apariţie, evoluţie, organizare, funcţii, rol.
3.3. Drepturile Speciale de Tragere (DST).
3.4. Formele de finanţare practicate de FMI.
3.5. Facilităţi de finanţare şi resursele FMI.
3.6. Grupul Băncii Mondiale : apariţie şi mod de organizare.
3.6.1. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD).
3.6.2. Corporaţia Financiară Internaţională (CFI).
3.6.3. Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (IDA).
3.6.4. Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (MIGA).
 Bibliografia unităţii de învăţare 3.
 Lucrarea de verificare nr. 3.
3.1. Obiectivele unităţii de învăţare 3

După studiul acestei Obiectivele şi rolul FMI şi al


Băncii Mondiale (BM).
unităţi de învăţare
Particularităţile împrumuturilor
studentul va avea acordate de FMI şi
cunoştinţe despre: instrumentele de împrumut ale
FMI.
Opinii critice la adresa FMI.
Programele Băncii Mondiale şi
Beneficiarii împrumuturilor
BM.
Opinii critice la adresa BM.
Deosebiri şi Asemănări între
cele 2 instituţii financiare
internaţionale.
3.2. FMI : Apariţie, evoluţie, organizare, funcţii,
rol

Bretton Woods, în iulie 1944 – înfiinţarea FMI si Băncii Mondiale


FMI - obiective principale :
• promovarea cooperării monetare internaţionale;
• facilitarea şi creşterea echilibrată a comerţului internaţional;
• promovarea stabilităţii cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor
monetare, ca mijloc de concurenţă internaţională;
• contribuţia FMI la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi în ceea ce
priveşte tranzacţiile curente dintre ţările membre şi la eliminarea
restricţiilor valutare, care stânjenesc dezvoltarea comerţului
internaţional;
• oferirea ţărilor membre de credite pe termen scurt mijlociu şi lung în
vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balanţele de plăţi.
3.2. FMI : Apariţie, evoluţie, organizare, funcţii,
rol

Conducerea FMI:
1) Consiliul Guvernatorilor - format din reprezentanţii ţărilor membre;
2) Consiliul de administraţie - format din 21 de membri;
3) Directorul General (Dominique Strauss-Kahn );
România este membră a FMI din anul 1972;
186 ţări membre (2009).

Principalele funcţii ale FMI:


supravegherea politicilor financiar-valutare;
asistenţa financiară;
• Creditele acordate de FMI sunt pe termen mediu (2 – 5 ani) sau termen
lung (4 – 10 ani) şi se solicită garanţii specifice pentru rambursare
asistenţa tehnică.
Ţară membră FMI Cotă de subscripţie
(milioane DST)

SUA 37.149
Japonia 13.312
Germania 13.008
Franţa 10.738
Marea Britanie 10.738
România 1030
3.3. Drepturile Speciale de Tragere
(DST)
 Create în 1969.
 DST - valori de rezervă internaţionale care servesc drept
unităţi de cont şi drept mijloace de plată utilizate de către
statele membre ale FMI.
 DST-urile se constituie ca parte a rezervei valutare oficiale
a unui stat.
 - etalon monetar;
- mijloc de procurare de monede naţionale convertibile.
Operaţiuni de utilizare a DST
 Obţinerea de valute prin tranzacţii bazate pe acord direct între
membri, chiar şi atunci când nu este necesară finanţarea
balanţei de plăţi.
 Încheierea de acorduri "swap" prin care un membru poate
transfera altuia DST in schimbul altui activ de rezerva, cu
excepţia aurului, cu obligatia de a restitui valuta la o data
viitoare si la un curs stabilit de comun acord.
 Efectuarea de operaţiuni "forward" prin care o ţară membră a
FMI poate vinde sau cumpăra DST cu obligaţia plăţii la o
dată viitoare în schimbul oricăror active monetare, cu
excepţia aurului, la un curs la termen previzionat în
momentul încheierii tranzacţiei.
3.3. Drepturile Speciale de Tragere (DST)

Constituirea resurselor F.M.I.


 Fiecare ţară membră a FMI - cotă de
subscripţie sau cotă parte, care este exprimată
în echivalent DST.
 Mărimea cotelor subscripţiilor se stabileşte
pornindu-se de la indicatori identici, ţinând de
puterea economică a fiecărei ţări.
3.4. For mele de finanţare
practicate de FMI

 Tragerile ordinare (normale )


• Tranşe:
• a) tragerile în cadrul tranşei de rezervă - se acordă
automat, fără condiţionări. Dimensiunea lor este
determinată de ponderea DST în totalul cotei-părţi a ţării
în cauză.
• b) tragerile în cadrul tranşelor de credit . O ţară recurge
la astfel de trageri atunci când şi-a epuizat drepturile de
tragere în cadrul tranşei de rezervă. - patru tranşe de
credit: 125, 150, 175 şi 200 % din cota –
parte a ţării în cauză.
Trageri ordinare - Tranşe

Transa de rezerva

Tranşa de credit 1 : 125 % din cota parte a ţării

Tranşa de credit 2 : 150 % din cota parte a ţării

Tranşa de credit 3 : 175 % din cota parte a ţării

Tranşa de credit 4 : 200 % din cota parte a ţării


3.5. Facilităţi de finanţare şi resursele FMI

 aranjamente stand-by,
 facilităţi de finanţare extinsă,

 facilităţi de transformare sistemică,

 facilităţi de finanţare compensatorii,

 facilităţi de finanţare a stocurilor tampon.

________________________________
● New!! ● facilităţi de precauţie.
3.5. Facilităţi de finanţare şi resur sele FMI

Resurse alocate FMI în creştere, 2009:


 250 mld USD (deja în gestiunea Fondului) x 3 = 750 mld USD
• 100 de miliarde dolari – Japonia,
• statele UE - 100 miliarde dolari,
• 50 mld alţi parteneri,
• 250 mld USD de la NAB (New Arrangements to Borrow),
● NAB + GAB (General Arrangements to Borrow) – aranjamente de creditare între FMI şi ţări sau
instituţii care vor să suplimenteze resursele Fond,
● martie 2009, Conf Dar El Salaam (Tanzania) : imprumut de concesiune = subvenţionarea
ratelor dobânzii la creditele efectuate de cele mai sarace tari (5 - 6 mld USD),
● “+” încă 250 mld USD = resursele disponibile la FMI ale ţărilor sale membre.
Participanţi GAB şi sumele alocate
Participanţi Suma alocată (DST)
1983 - 2008
Belgia 595
Canada 893
Germania (Bundesbank) 2380
Franţa 1700
Italia 1105
Japonia 2125
Olanda 850
Sveriges Riskbank (Suedia) 383
Swiss National Bank 1020
Marea Britanie 1700
SUA 4250
Total 17000
Arabia Saudită (credit 1500
suplimentar)
http://www.imf.org/external/np/exr/facts/gabnab.htm
Participanţi NAB şi sumele alocate
• 26 state • Total 34000 DST
• Australia, Austria, Chile,
Belgia, Canada,
Danemarca, Germania,
Finlanda, Franţa, Hong
Kong, Italia, Japonia,
Koreea, Kuweit,
Luxemburg, Malaezia,
Olanda, Norvegia, Arabia
Saudită , Singapore,
Spania, Suedia, Elveţia,
Thailanda, Marea Britanie,
SUA

http://www.imf.org/external/np/exr/facts/gabnab.htm
3.6. Grupul Băncii Mondiale : apariţie şi mod de
organizare

 1944, la Bretton Woods (S.U.A.) – FMI + BIRD


 „Grupul Băncii Mondiale” :
• BIRD;
• Corporaţia Financiară Internaţională (CFI),1956;
• Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID),
1960;
• Agenţia de Garantare Multilaterală a Inv estiţiilor
(MIGA),1988.
Sediul Băncii Mondiale – Washington-DC.
3.6.1. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare (BIRD):

Principalele obiective ale BIRD:


 sprijinirea reconstrucţiei şi dezvoltării ţărilor membre;
 încurajarea investiţiilor străine private, prin intermediul
garanţiilor oferite sau participării la împrumuturi de capital;
 stimularea dezvoltării echilibrate de lungă durată a comerţului
internaţional şi menţinerea unor balanţe de conturi echilibrate;
 ajutarea ţărilor membre în efortul de trecere de la economia de
război la economia de piaţă.
3.6.1. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare (BIRD)
B.I.R.D. - 185 de ţări membre.
1947 – Adunarea Generală a ONU i-a acordat statutul de instituţie specializată a ONU
Conducere :
• Consiliul Guvernatorilor;
• Administratorii Executivi;
• Preşedintele (1 iulie 2007 Robert B. Zoellick);
• Consiliul consultativ;
• Comitetele de împrumuturi.

Resursele financiare ale BIRD:


Contribuţiile la capital ale statelor membre şi resurse atrase.
Principala sursă de capital pentru împrumuturi a Băncii Mondiale o constituie pieţele
financiare internaţionale, care acoperă aproximativ 85% din resursele sale.
O altă sursă de fonduri pentru BIRD destinate împrumuturilor, o constituie beneficiul său net
care provine, în principal, din dobânzile şi comisioanele percepute la împrumuturile acordate.
Rata dobânzii la creditele BIRD - 5,2%, scadenţa 15 – 20 de ani , perioada de graţie fiind de
minimum 5 ani.
3.6.2. Corporaţia Financiară Internaţională (CFI)

 179 de membri;
 Susţine dezvoltarea economică a
activităţilor sectorului privat;
 CFI realizează investiţii de capital în
întreprinderi private din sectoarele cheie
ale ţărilor în dezvoltare;
 Scadenţa împrumuturilor: 3 - 13 ani.
3.6.3. Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (IDA)

 166 membri;
 IDA este cel mai important organism din lume în furnizarea de
asistenţă tehnică şi resurse financiare ieftine, efectuând, în
acelaşi timp, investiţii în proiecte fundamentale pentru
dezvoltarea economică şi a resurselor umane;
 Scopul principal al IDA - reducerea sărăciei prin promovarea
unei dezvoltări economice sustenabile în zonele cel mai slab
dezvoltate ale lumii.
3.6.4. Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor
(MIGA)

 171 membri;
 Scop: atragerea de investiţii străine în
scopuri productive în ţările în curs de
dezvoltare.
Test de autoevaluare
• Consideraţi că împrumuturile obţinute de România de la FMI
(2009-2010) sunt suficiente pentru remedierea impactului crizei
financiare cu care se confruntă ţara noastră ?
• Ce măsuri a întreprins Banca Mondială pentru a sprijini
România pe toată durata de criză ?
• Realizaţi un eseu (max. 2 pag) despre cum unele politici
impuse de FMI au dus la adâncirea sărăciei naţiunilor (Studii de
caz, la alegere: Argentina, Brazilia, Mexic şi /sau Asia de S-E).
Bibliografie
 Rogoff, K. – “Straight Talk, Moral  Bibliografie
Hazard and IMF Loans. How big a
Concerns?”, IMF – Finance and
Development, vol. 39, September
2003.
 Szablowski, D. – „Transnational Law
and Local Struggles: Minning
Communities and the World Bank”,
Hart Publishing, Portland .
 Truman, E.M. – „Reforming the IMF
for the 21st Century (Special
Report)”, Institute for International
Economics, April 2006
 Wendt, N., Sheppard, S. , Weidner,M.
– „The World Bank abd IMF Respons
to Criticisms”, University of Iowa
Center for International Finance and
Development, 2004.
 IMF (International Monetary Fund).
2008. Structural Reforms and
Economic Performance in
Advancedand Developing Countries.
Available at www.imf.org.
Unitatea de învăţare 4: Libertatea comerţului
GATT / OMC

4.1. Obiectivele unităţii de învăţare 4.


4.2. Diferenţa OMC – GATT.
4.3. Runda Uruguay – principalele caracteristici ale
OMC.
4.4. Runda Doha.

 Bibliografiaunităţii de învăţare 4.
 Lucrarea de verificare nr. 4.
4.1. Obiectivele unităţii de învăţare 4

După studiul acestei unităţi de OMC – reprezintă baza legală


învăţare studentul va avea şi instituţională a sistemului
cunoştinţe despre: multilateral comercial.
În cadrul OMC sunt prevăzute
principalele obligaţii
contractuale care
implementează legislaţia
comercială internă.
Prin intermediul OMC
evoluează relaţiile comerciale
dintre ţări prin intermediul
dezbaterilor colective şi
negocierilor.
Beneficii şi limite ale OMC.
4.2. Diferenţa OMC - GATT

 Acordul General pentru Tarife şi Comerţ


(GATT) – Geneva, 1947 – Obiectiv :
liberalizarea comerţului internaţional.
 1 ian 1995 – OMC, Acordul de la Marrakech
15 aprilie 1994.
 OMC – 153 membri.
 Crearea OMC asigură apariţia celui de al 3-
lea pilon al economiei mondiale , alături de
FMI şi MB.
4.2. Diferenţa OMC - GATT
 OMC are caracter mult mai global decât GATT (nr de ţări şi
teritorii care vor cădea sub incidenţa GATT va fi de cca 150).
 OMC are o arie de aplicare mai largă: include şi activităţi
comerciale legate de comerţul cu servicii, investiţii şi drepturile
de proprietate intelectuală.
 GATT a fost aplicat de o manieră provizorie, în timp ce OMCa
fost creat pe o bază definitivă.
 OMC administrează un pachet de acorduri la care sunt angajaţi
toţi membrii, iar la acordurile GATT au aderat doar un nr restrâns
de ţări.
 OMC denunţă politicile protecţioniste în anumite sectoare
sensibile care erau mai mult sau mai puţin tolerate de GATT.
4.3. Runda Uruguay – principalele caracteristici
ale OMC

 Sept 1986 – lansată cea de a 8-a Rundă de


negocieri comerciale desfăşurate sub auspiciile
GATT.
 A fost cea mai cuprinzătoare şi mai ambiţioasă
dintre rundele GATT (a durat 7 ani).
 Rezultate:
 Continuarea liberalizării comerţului cu mărfuri.
 Îmbunătăţirea regulilor GATT şi ale acordurilor asociate cu
aplicare la comerţul cu mărfuri.
 Abordarea unor noi domenii, comerţul cu servicii (GATS),
dreptul de proprietate intelectuală.
 Constituirea OMC.
4.3. Runda Uruguay – principalele
caracteristici ale OMC

 Runda Uruguay a realizat şi îmbunătăţirea


condiţiilor de acces pe pieţe a produselor
industriale şi agricole.
 Pt produsele industriale s-a realizat o reducere a
nivelului de protecţie la frontieră, prin reducerea
cu 40 % a taxelor vamale de către ţările
industrializate în 5 ani.
 Pt produsele agricole:
 Încadrarea comerţului cu aceste produse în regulile
OMC.
 Reducerea subvenţiilor la export.
4.4. Runda Doha
 Lansată în nov 2001, Doha, destinată ajutorării ţărilor sărace.
 Scop: reducerea barierelor comerciale îndeosebi în sectorul agricol
 Obiective: eliminarea tuturor subvenţiilor la export, simplificarea regulilor
privind exporturile provenite din ţările cele mai slab dezvoltate, acţiuni
concrete privind bunurile de importanţă deosebită pentru aceste state -
cum ar fi accesul la medicamente.
 Este prima rundă care nu se bazează pe reciprocitate totală (fiecare
membru reduce in mod egal taxele vamale). Runda Doha ţine cont de
nivelul de dezvoltare al ţărilor participante, astfel încât ţările dezvoltate
vor reduce mai mult taxele vamale decât ţările în curs de dezvoltare, iar
ţările cel mai puţin dezvoltate nu vor fi obligate să reducă.
 Celor mai sărace ţări în curs de dezvoltare nu li se vor cere concesii în
plus decât aceea de consolidare a taxelor vamale actuale, adică să se
angajeze să menţină nivelul actual al deschiderii de piaţă. De aceea
Runda Doha este numită şi „o rundă pe gratis”.
4.4. Runda Doha
 Obiectivele U. E. în cadrul Rundei Doha:
 Menţinerea pieţelor deschise – prin utilizarea reglementărilor privind barierele comerciale, UE dă dreptul
producătorilor să depună plângeri în cazul în care consideră că le sunt impuse bariere comerciale injuste.
 Asigurarea comerţului loial – UE foloseşte măsurile anti-dumping şi anti-subvenţii pentru a restabili
corectitudinea concurenţei internaţionale şi a asigura poziţii egale pentru toţi producătorii de pe piaţa UE. In
plus, măsurile de salvgardare pot acţiona ca o valvă de siguranţă faţă de creşterea bruscă a importurilor. In
Runda Doha UE îşi propune să progreseze în următoarele direcţii:
 În anti-dumping, UE este îngrijorată de proliferarea utilizării acestui instrument. De aceea, UE se angajează
să crească transparenţa, să reducă costurile astfel încât părţile interesate să coopereze în investigaţie şi să
întărească disciplinele curente. În acelaşi timp, UE încearcă să menţină eficienţa acestor instrumente prin
stabilirea unor măsuri anti-circumvenţie şi prin elaborarea unui pachet special, bine definit, pentru ţările în
curs de dezvoltare.
 Runda Uruguay a introdus discipline generale privind măsurile anti-subvenţii, dar este clar că aceste reguli
sunt doar parţial operaţionale, ceea ce a determinat UE să insiste pentru reguli mai ferme. De asemenea, UE
încearcă să obţină creşterea transparenţei în domeniul notificărilor pe care Membrii trebuie să le facă pentru
programele interne de subvenţii şi, totodată , măsuri mai severe în cazul nerespectării acestei obligaţii.
 UE susţine de asemenea şi introducerea unor reguli speciale privind subvenţiile pentru pescuit, care să
identifice subvenţiile care ar trebui interzise şi pe cele care ar trebui permise. De asemenea, trebuie
convenite şi reguli privind transparenţa, implementarea şi tratamentul special şi diferenţiat pentru ţările în
curs de dezvoltare.
 măsuri compensatorii – UE propune întărirea regulilor şi creşterea eficienţei măsurilor , reducerea costurilor
investigaţiei, clarificarea iniţierii de standarde. In ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, UE este
pregătită să ia în considerare aplicarea unor soluţii constructive în situaţiile în care sunt identificate subvenţii
interne.
 Implementarea obiectivă şi transparentă a legislaţiei – UE dispune de proceduri clare pentru aceste situaţii.
Dacă un sector consideră că importurile subvenţionate sau la preţ de dumping produc prejudiciu material, pot
depune o plângere la Comisia Europeană.
Test de autoevaluare
• Credeţi că există o legătură între comerţul liber şi
drepturile omului ?
• UE este responsabilă de eşecul negocierilor din cadrul
Rundei Doha din iulie 2008 ?
• Are Rusia nevoie de OMC ?
Bibliografie
 Adlung, Rolf, and Martin Molinuevo –
„Bilateralism in Services Trade: Is Bibliografie
There Fire Behind the (Bit) Smoke? „
Journal of International Economic
Law, 11 (2), 2008.
 Barnett, Michael; Finnemore, Martha
– “Rules of the World. International
Organizations in World Politics”,
Cornell University Press, 2004.
 Beattie, Alan - “Business loses heart
in Doha drudgery,” Financial Times,
July 24, 2008.
 Gootiiz, B., and A. Mattoo - Services
in Doha: What’s on the Table?
Washington: World Bank, 2008.
 Messerlin, Patrick - “Doha deal
would aid many European farmers,”
Financial Times, July 20, 2008.
Unitatea de învăţare 5:
Uniunea Europeană (U.E.)
5.1. Obiectivele unităţii de învăţare 5.
5.2. Regionalism, bilateralism,
multilateralism în relaţiile internaţionale.
5.3. Grupări economice europene regionale
şi subregionale (CEFTA, ICE, CEMN).

 Bibliografiaunităţii de învăţare 5.
 Lucrarea de verificare nr. 5.
5.1. Obiectivele unităţii de învăţare 5

După studiul acestei Istoria integrării


unităţi de învăţare economice şi U.E.
studentul va avea Importanţa
cunoştinţe despre: negocierilor bilaterale,
regionale şi
multilaterale.
Tendinţe în comerţul
internaţional.
Forme integraţioniste
în Europa.
5.2. Regionalism, bilateralism,
multilateralism în relaţiile
internaţionale
 Bilateralism în relaţiile economice externe:
 Actul Acordurilor Comerciale (1934) din SUA : Principiul
reciprocităţii bilaterale a concesiilor vamale.
 Negocierile şi concesiile bilaterale iniţiate şi practicate de SUA -
prim pas în calea comerţului exterior.
 Clauza naţiunii celei mai favorizate.

Regionalism în relaţiile economice internaţionale:


Tendinţe în comerţul internaţional:
 Globalizarea pieţei

 Crearea de organisme economice regionale

● Regionalizare şi globalizare - tendinţe complementare : realizarea


de grupări regionale facilitează şi grăbeşte liberalizarea internaţională
a comerţului
5.2. Regionalism, bilateralism,
multilateralism în relaţiile
internaţionale
Valuri de integrare economică şi de regionalizare a comerţului internaţional:
1- prima etapă a regionalizării comerţului internaţional (primul val) a debutat în anii ’60 în

Europa, prin crearea Comunităţilor Europene.
 2 – lea val : mijlocul anilor ’80, principal iniţiator SUA.

Multilateralism – Factori:
 accentuarea liberalizării schimburilor comerciale;
 dezvoltarea pieţelor de capitaluri;
 internaţionalizarea producţiei şi a distribuţiei STN;
 dezvoltarea comerţului cu servicii;
 intensificarea fluxurilor de ISD;
 comunicaţii rapide şi de transport, ce facilitează legăturile economice între zonele şi
economiile planetei;
 formarea de grupări economice cu grade diferite de integrare a pieţei, capitalurilor,
serviciilor, forţei de muncă;
 extinderea economiei de piaţă la nivelul economiei mondiale.
5.3. Grupări economice europene regionale şi
subregionale (CEFTA, ICE, CEMN)
• Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (EFTA) – Tratatul de la Stockholm (1959):
Elveţia, Islanda, Lichtenstein, Norvegia.
• Zona de Liber Schimb din Europa Centrală (CEFTA) – ianuarie 1993: membri
fondatori Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria + Slovenia, România (1997), Bulgaria
(1999), Croaţia (2003).
• CEFTA este cel mai important acord multilateral de comerţ liber din centrul şi sud - estul
Europei
• Noul Acord CEFTA semnat la Bucuresti în dec. 2006, de România (retras), Bulgaria
(retras), Albania, Bosnia şi Hertegovina, Croaţia, Macedonia, Republica Moldova,
Muntenegru şi Serbia.
• 19 dec. 2006 , summit “Getting closer to Europe”, Bucureşti.
• Iniţiativa Central Europeană (ICE) – organism economic subregional constituit din iniţiativa
Italiei (1989) . ICE curpinde state membre UE, non-membre UE şi NATO.
• State membre ICE: Austria, Cehia, Italia, Polonia, Slovacia, Slovenia , Ungaria,
România, Bulgaria , Albania, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Macedonia, Serbia,
Muntenegru; Republica Moldova, Belarus, Ucraina
• 1 ian – 31 dec : Romania la presedintia ICE.
• Organizaţia de Cooperare Economică în regiunea Mării Negre (CEMN – 1992). Membri:
Albania, Bulgaria, Grecia, România, Turcia (membri fondatori), R. Moldova, Rusia, Ucraina
,Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.
Uniunea Europeană
• Uniunea Europeană: 27
ţări membre: Belgia,
Olanda, Luxemburg, Franţa,
Italia, Germania,
Danemarca, Irlanda, Marea
Britanie, Grecia, Portugalia,
Spania, Austria, Finlanda,
Suedia, Cipru, Cehia,
Estonia, Ungaria, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia,
Slovacia, Slovenia,
Bulgaria, România.
Bibliografie
 Bari, I. – Tratat de Economie Bibliografie
Politică Globală, Ed. Economică,
Bucureşti, 2010.
 Miron,D.; Folcuţ,O. – Economia
integrării europene, Ed.
Universitară, Bucureşti, 2008.
 Pîrvu, G.- Economie Europeană,
Ed. Sitech, Craiova, 2005.
Test de autoevaluare
• Arătaţi importanţa celui de al doilea război mondial pentru
integrarea vest europeană.
• Câştigători şi perdanţi în cadrul CEFTA
• Care este raportul României cu ţările CEFTA ?
• Care este diferenţa între regionalizare şi regionalism ?
• Răspundeţi pe scurt (max 1 pag) la următoarea întrebare:
“Globalizare sau regionalism ?”
Unitatea de învăţare 6 : Cooperarea
în domeniul securităţii şi apărării
6.1. Obiectivele unităţii de învăţare 6.
6.2. Organizaţii internaţionale de securitate.
Statut şi rol.
6.3. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în
Europa (OSCE ).
6.4. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord
(NATO).
6.5. Politica Externă şi de Securitate Comună
(PESC).
 Bibliografiaunităţii de învăţare 6.
 Lucrarea de verificare nr. 6.
6.1. Obiectivele unităţii de învăţare 6

După studiul acestei unităţi de OSCE şi rolul său unic


învăţare studentul va avea
cunoştinţe despre:
în sistemul organizaţiilor
internaţionale.
Limitele OSCE.
OIS – statut şi rol în
sistemul mondial.
NATO – organizaţie
internaţională pentru
colaborare defensivă.
Implicaţii economice ale
funcţionării NATO.
PESC şi Strategia de
Securitate a UE.
6.2. Organizaţii internaţionale de securitate.
Statut şi rol

Sarcini :
 promovarea dialogului de securitate şi gestionarea crizelor ca sarcini de bază
destinate stabilirii şi/sau menţinerii păcii;
 crearea de sisteme de cooperare militară bazate pe constrângeri reciproce;
 promovarea standardelor democratice şi respectarea drepturilor omului ca scopuri în
sine;
 promovarea securităţii prin mecanisme economice.

Caracteristici:
 -inexistenţa planurilor militare ale unui membru faţă de ceilalţi;
 -existenţa unor valori politice compatibile;
 -existenţa capacităţii guvernelor de a reacţiona rapid şi fără violenţă, la
problemele ce intervin în desfăşurarea activităţii;
 -existenţa unui comportament predictibil al tuturor membrilor;
 -existenţa unor programe comune de instruire.
6.3. Organizaţia pentru Securitate şi
Cooperare în Europa (OSCE )

 Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor şi


reconstrucţiei post-conflictuale.
 56 de ţări participante din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală şi
America de Nord, acoperind spaţiul emisferei nordice "de la Vancouver la
Vladivostok".
 Se caracterizează prin:
 Comprehensivitate – acţionează tridimensional în plan politico – militar,
economic şi mediu uman.
 Cooperativitate – toţi membri se bucură de drepturi egale, iar deciziile sunt
de natura politică, nu legală.
- Activităţile sale sunt finanţate din contribuţiile statelor participante (de la 1
ian 1999 exprimate în Euro): 9% Franţa, Germania, Rusia, Marea Britanie şi
SUA, 5,45 % Canada, 3,65 % Spania, 0,7 % - România, Grecia, Ungaria,
0,55 % Bulgaria şi până la 0,19 % Croaţia, Estonia, Letonia, LItuania,
Slovenia, Republica Moldova.
6.3. Organizaţia pentru Securitate şi
Cooperare în Europa (OSCE )

 Limitele OSCE:
 În domeniul drepturilor omului, se află în concurenţă cu Consiliul
Europei, OSCE este avantajată de statutul de membru al SUA, care
sunt interesate de gestionarea Orientului Extins.
 Folosirea mijloacelor diplomaţiei preventive a determinat, mai degrabă
menţinerea conflictelor îngheţate (Ex: Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno
Karabah, Transnistria – eşec OSCE în soluţionarea tensiunilor locale)
decât soluţionarea lor (este lipsită de instrumentele unei organizaţii de
apărare, până acum nu s-a constituit nici o forţă de menţinere a păcii
sub mandat OSCE.
 Lărgirea UE a determinat includerea unor state care au folosit OSCE ca
pe un mod de apropiere faţă de Occident, dar care acum nu mai este
folositor (politica de vecinătate a UE este o alternativă la OSCE, prin
intermediul rel bilaterale cu statele din Estul Europei şi bazinul Mării
Negre).
6.4. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord
(NATO)

 Cuprinde 19 state din Europa şi America de Nord


 Politici şi planuri de acţiune: securitate, consultare, descurajare şi apărare,
managementul situaţiilor de criză, parteneriat + binomul securitate –
economie (se manifestă în dublu plan: în cazul ţărilor dezvoltate, dar şi al
ţărilor nou venite în Alianţă),
 În deciziile de politică externă şi apărare, implicaţiile economice ale
acţiunilor militare sunt corelate cu situaţia economică a partenerilor. Interes
maxim se acordă unor domenii, precum:
 Managementul resurselor în costul apărării.
 Transparenţa planificării şi stabilirea bugetului pentru apărare.
 Gestionarea fostelor baze militare.
 Restructurarea industriilor de apărare, dar şi privatizarea lor.
 Problemele regionale.
 Diferenţa între recrutarea obligatorie şi formarea unei armate profesioniste.
6.4. Organizaţia Tratatului Atlanticului de
Nord (NATO)
 Implicaţii economice ale funcţionării NATO:
 Costurile aderării au devenit minime, cât să acopere cheltuielile strict necesare pt
formalităţile întreprinse.
 Costul mentenanţei unui stat în interiorul NATO - evaluarea costurilor şi
beneficiilor funcţie de interesele fiecărui stat.
- Ţările care deţin ponderea cea mai mare în bugetul NATO : SUA, Germania şi
Franţa.
- Cooperarea economică : Comitetul Economic NATO – singurul organism care se
ocupă de consultări pe probleme economice, în strânsă legătură cu politicile de
securitate.
- Probleme economice: compararea cheltuielilor militare, evoluţia industriei de
apărare, ajutorul economic între ţările membre.
6.5. Politica Externă şi de Securitate
Comună (PESC)

 După adoptarea Tratatului de


la Maastricht (febr 1992) şi
crearea UE – noi trăsături ale
apărării europene = PESC
(Pilonul II).
6.5. Politica Externă şi de Securitate
Comună (PESC)

 Factorii determinanţi ai cooperării din politica externă :


 poziţiile fundamentale diferite faţă de suveranitatea naţională;
 schimbările din sfera internaţională (după 1990);
► PESC din Tratatul de la Amsterdam, intrat în vigoare la 1 mai 1999
- este introdus un "Înalt Reprezentant pentru PESC" (Javier Solana),
care, în sfârşit, reuşeşte să contureze imaginea politicii externe
europene, dotând-o cu o unitate de planificare strategică şi de alarmă
imediată;
- a fost înlesnită procedura decizională, prin faptul că abţinerile nu aveau
să mai blocheze luarea hotărârilor; trecerea absolut necesară la
deciziile majoritare nu s-a înfăptuit însă;
- politica de securitate şi de apărare a început să joace un rol important;
- 1998 – 2001 – sectorul apărării s-a dezvoltat f rapid, ducând la apariţia
Politicii Europene de Securitate şi Apărare (PESA), creând aşadar braţul
militar al PESC.
6.5. Politica Externă şi de Securitate
Comună (PESC)
6.5. Politica Externă şi de Securitate
Comună (PESC)
6.5. Politica Externă şi de Securitate
Comună (PESC)
 Comitetul Politic al CPE se transformă, odată cu
Tratatul de la Nisa în Comitetul Politic şi de
Securitate (CPS). Acesta se ocupă de toate
aspectele PESC, urmând să funcţioneze
totodată şi ca „motor“ al PESC şi PESA.
 CPS constituie punctul de legătură în ceea ce
priveşte schimbul de informaţii dintre diversele
instituţii şi actorii implicaţi în structurile
PESC/PESA — inclusiv NATO (funcţie de
legătură).
Bibliografie
 Amara, J. – “NATO Defense Bibliografie
Expenditures : Common Goals or
Diverging Interests? A Structural
Analysis”, Working Paper Series,
Defense Resources Management
Institute, iunie 2006.
 Amara, J. - „Evaluating NATO long run
defense budgets using unit root tests.
Defense and Peace Economics
„ Forthcoming, 2007.
 Constantin, P. – Organizaţii
Internaţionale, Ed. ASE, Bucureşti,
2007.
 Ilie, Anca G. – International
Organizations – Course Notes and Case
Studies, Ed. Irecson, Bucureşti, 2009.
 Schia, Nagelhus Niels; Ulriksen, Stale –
“The UN, EU and NATO : Common
Challenges in Multidimensional Peace
Operations”, Working Paper No 728,
Norwegian Institute for International
Affaires, 2007.
Test de autoevaluare
• Comentaţi pe scurt (max. o pagina) care sunt avantajele / dezavantajele
aderării României la NATO.
• Care au fost provocările anilor 90 pe care Alianţa le-a gestionat cu succes ?
• Care sunt, în prezent , priorităţile României ca membru NATO?
• Explicaţi pe scurt (max. 10 rânduri) implicaţiile OSCE în Kosovo.
• Alegeţi 2 obiective de securitate ale NATO şi UE şi redactaţi un eseu (max.
20 pag) privind contribuţia României la îndeplinirea celor 2 obiective (alese
de dvs) de securitate ale NATO şi UE.
• Care sunt zonele de interes strategic ale României şi factorii de risc la
adresa securităţii României ?
• Comentaţi în max. 10 rânduri afirmaţia următoare: “România , ţară
furnizoare de securitate”.

Вам также может понравиться